914 matches
-
din profunzime ce culminează cu deschiderea florală a transcendenței, cu o înflorire care își oferă tensiunea splendorii într-un moment de reprezentație abisală. Însă orice înflorire decade iar ofilirea își revarsă întru final amarul disoluțiilor necruțătoare. Desigur, transcendența nu se ofilește dar revelația ei se reascunde în enigma propriei departajări de imanent. Ne-desprinderea statuii religioase din fundalul ei grosier atenționează credinciosul că revelația trebuie asumată neîntârziat ea ne-menținându-se în timp ci doar punctându-l divinatoriu. Aici basorelieful indică nu atât
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
parc-o vede cum ieșea cu foarfeca și cu un paner să taie trandafiri și să-i dea când pleca : vezi că nici flori nu tăia cum se nimerea, le tăia numa p-alea care vedea că tot o să se ofilească. — Eeii, da mai stai locului și dumneata... Stai, te odihnește, că de diz-de-dimineață numa-n picioare, îi zicea ea lu madam Ioaniu. Parcă ea toată viața n-a stat tot așa, la tejghea, tot numa-n picioare ?... Da știe ea
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
pe care nu i l-aș contesta lui Sophie. În timp ce ne plimbam pe aleile ei de trandafiri și mă aplecam din când în când să-i tai cu foarfeca pe cei ce mi-i arăta ea (care începuseră să se ofilească) și îi așezam cu grijă în paner, făceam mari eforturi să port cea mai dezangajantă conversație, fără a atinge vreunul din punctele vulnerabile. Din păcate, nu am fost în stare să păstrez această conduită până la sfârșit. Deși se apropiase mult
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
deprimă prin sărăcia ei monotonă, astăzi însă, nu ! Chiar bojdeucile cu geamul de-o palmă, cu curți noroioase prin care mișunau purcei, câini, găini și copii mucoși, îmbrăcați ca vai de lume și la care striga acrită câte o femeie ofilită de treabă, cu părul adunat neglijent într-un conci soios, fluturându-și fustele în jurul pirostriilor pe care fierbea bulionul sau săpunul - chiar și această vulgară priveliște stârnea o duioșie adâncă în sufletul meu. Bietele de ele, rămase singure cu droaia
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
cam aici se termină cu recuzita, cu lucrurile care ar putea fi supuse imperfecțiunii. Altfel, cei un metru și aproape optzeci de centimetri pe care se pare că-i are se Împart În proporții și mărimi În fața cărora cuvintele se ofilesc umile și devin sunete guturale. Și mai sînt aceste aspecte care Îi Încununează maiestatea: coama de păr negru e tapată viguros, iar ochii sînt machiați cu un contur negru puternic, care se prelungește Într-o coadă nu foarte lungă, pornind
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
1) înainte de depozitare: scufundați produsele cca 20 de minute în soluție; scoateți produsele din apă și așezați-le pe un prosop de bucătărie curat pentru a se scurge apa din ele; produsele trebuie să rămână puțin umede să nu se ofilească; după acest tratament pot fi depozitate în frigider 2) înainte de a fi consumate: după metoda de la punctul 1) produsele se pot dezinfecta numai înainte de utilizare; în loc de a le așeza pe prosop, poate fi folosită și o centirfugă OBSERVAȚIE: Aplicând această
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare =. In: Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
pe spinările noastre... E limpede acum În aer. Comedianții nu mai aruncă flăcări pe gură. Doar vena mea se mai zbate pe tîmpla buhăită de nesomn, doar trupul meu aleargă, sub sentința remușcării, pe străzile pustii ale orașului. Florile se ofilesc, apele devin carnivore. E limpede acum În aer. Și metafizica Își recîștigă dreptul de a ține doliu după transparență. E o ucenicie sofisticată În facerea lumii! ― Se aud conversațiile terapeuților, bătaia cu lotuși, șoaptele electrice ale celor care au semnat
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
briză parfumată și foarte delicată a pus stăpânire pe corpul meu, purtându-mă pe culmile unor munți de înghețată. Când am aterizat, am dat de o floare unică, parcă atunci pictată de mâna unui artist... dar în scurt timp se ofilise. M-am dus la pârâu și am luat cu o cană din bomboane niște suc, pentru că florile de acolo trăiesc udate cu suc. Udând-o, ea și-a revenit uimitor de repede și îmi spuse: - Ionuț, îți mulțumesc că m-
Reflexii de lumină, inocenţă şi magie by Petronela Angheluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91757_a_92397]
-
Lumea toată-i bucuroasă. Vacanța mare a sosit Și la mare am pornit! Dacă vara e frumoasă, Eu sunt cea mai arătoasă; Bogăția-mi aparține, Roadele ți le dau ție. Păsările au plecat Spre tărâmul fermecat, Frunza azi s-a ofilit, Iar la școală am pornit! Balcan Mălina-Georgiana Școala Gimnazială Dumbrăvița Dulce vară, dulce soare! Amurgul ultimei zile de vară Se stinge-ncet și parc`afară Este toamnă? Ziua se scurge tot mai tare Vântul ăsta-i tot mai mare. Soarele
Reflexii de lumină, inocenţă şi magie by Petronela Angheluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91757_a_92397]
-
trotuare Înguste cu dale roșcate, Întotdeauna strălucitoare și alunecoase fiindcă au fost spălate chiar atunci, cu cîteva dale lipsă și ceva mai Încolo cîteva trepte, o mică terasă cu ghivece de flori din scîndurele vopsite În verde și cîteva mușcate ofilite de-o parte și de alta a ușii duble, cu ferestre zăbrelite prin care poți băga mîna și le deschizi pe dinăuntru. Crezu c-o s-o poată vedea și pe bunica lui Cano, dar Țanțoșa scoase a doua serie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
contesă strecurându-se, luminată violent de stele pe-o parte, întunecată și enigmatică pe cealaltă. Am văzut oaia zburând cât colo și buf nind greu lângă pat. Contesa a intrat în pat lângă mine și duhnea a whiskey de te ofilea. Con tesa mi-a pus mâna între picioare și mi-a vârât în gură limba cu biluță metalică la jumătatea ei. Am strâns la piept capul contesei și i-am simțit părul împărțit în mii de țepi rigizi, cu fixativul
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
întruniri grăbite, alianța începe să se destrame. Dacă pe ea decizia o demoralizează, pe Daniel îl face una cu pământul. Nu se referă la verdict decât în maxime scurte, stoice. În ochii lui, consiliul nici măcar nu merită condamnat. Ceva se ofilește în el, o disponibilitate funciară de a continua lupta cu o specie care n-are să se reabiliteze și care nu poate fi înfrântă. Nu vrea să discute cu ea pe tema asta, iar ea și-a pierdut dreptul de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
pe asta : unu-n mață, unu-n brață și unu de poale s-acață !“, până ce femeia lui, mai empatică, l-a potolit : „Las-o, amărâta, că-i destul de bătută ea de soartă!“. Așa că varza din imaginea mea începuse să se ofilească și să fie mâncată de melci : nu știu dacă eram mai degrabă uluită sau ultragiată de faptul că aceiași oameni care păreau să fi crezut în mine înainte să fac copii nu-mi mai dădeau acum nicio șansă, deși scriam
Despre natură, anotimpuri, animale tofelul. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Mihaela Ursa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1783]
-
chipurile apar pictate pe piele de căprioară și apoi aplicate pe broderie. Din secolul XX și până în zilele noastre deja tradiția se pierde în totalitate, epitafurile fiind în întregime pictate. Astăzi, privim cu regret la ceea ce lăsăm nepăsători să se ofilească în istorie, îngropându-se și umbrindu-se de tehnologiile vremii de astăzi ce înlocuiesc mâinile iscusite de altădată. Unele ateliere bisericești din mănăstiri reîntorc filele tradiției, aducând din nou la lumină frumusețea și trăinicia broderiilor cusute cu fir de migală
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
-mi tulbure mințile cu propriul său mister de nepătruns. Căci imaginea acelui chip cuprindea toată mila și tot regretul răscolitor al dragostei ce trebuia să moară și era nemuritoare, al frumuseții ce trebuia să decadă prin bătrînețe și să se ofilească ajungînd un pumn de țărînă rece și care totuși era nobilă ca o stea, eternă ca un rîu, nesupusă de groaza oarbă a universului și mai măreață decît cele mai mărețe turnuri Înălțate de om, mai trainică decît oțelul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
trei morți, spre deosebire de cea de a patra, a fost acesta: În timp ce primele trei morți se petrecuseră violent și În timp ce groaza, spaima neașteptată, sila și oprimarea, sub toate formele lor, s-au Întrunit pentru a răscoli inimile, pentru a zdruncina și ofili trupurile celor care au văzut ivirea morții, după ce momentul primului șoc a trecut, locuitorii orașului au reacționat rapid În fața morții, acceptîndu-i violența, mutilarea sîngeroasă și grozăvia cu calm, ca pe o consecință firească a vieții cotidiene. Dar cînd am văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
de avertizare; o siluetă trecînd În goană pe la fereastra sa cu un țipăt - pe toate le văzuse și le cunoscuse mecanicul. Cunoscuse toate necazurile și bucuriile, toată primejdia și truda pe care le poate cunoaște un astfel de om; se ofilise și se ridase În atîția ani de muncă devotată, iar acum, maturizat prin credința și curajul și umilința ce-i Însoțiseră truda, Îmbătrînise și dobîndise măreția și Înțelepciunea pe care le dobîndesc acești oameni. Dar, indiferent de primejdiile și tragediile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
au luat chip omenesc, și-au pus și câte un nume de om. Pe acestea din urmă eu nu vi le spun pentru că nu sunt adevărate. După invazia zmeilor, arborii au început să se usuce, florile au început să se ofilească, oamenii cad la pat. Țara lui Verde Împărat își pierde, treptat, puterea și culorile. Însuși Soarele rătăcește trist prin pânza cenușie a norilor, nu mai are chef să se arate. Țara ar muri, în cele din urmă, fără cineva ca
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
stă acolo și peste noapte, pentru că înțelepții sunt ocupați, fiecare cu luminatul cerurilor lui, iar el în fiecare zi are de hrănit, adăpat și adormit culorile. Toate culorile, fie ele vechi sau noi, trebuie hrănite și adăpate ca să nu se ofilească. Cu ce se hrănesc culorile? La fel ca și copiii: cu oxigen, cu mâncare, cu dragoste și cu noutăți. Mai e și Culoarea Culorilor, de care trebuie să aibă mare grijă Prințul Culorilor, să nu se ofilească nici ea și
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
ca să nu se ofilească. Cu ce se hrănesc culorile? La fel ca și copiii: cu oxigen, cu mâncare, cu dragoste și cu noutăți. Mai e și Culoarea Culorilor, de care trebuie să aibă mare grijă Prințul Culorilor, să nu se ofilească nici ea și să nu fie pradă pentru tâlhari. El o ajută să-și păstreze „tinerețea fără bătrânețe și viața fără de moarte”, iar Culoarea Culorilor îl ajută pe Prinț să învie portretele, tablourile și să facă văzut nevăzutul. N-ați
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
scări 75Și se umflă-n nări, 303 {EminescuOpVI 304} Face ochii roată Pe oștirea toată. Când încoace el privi Mândră floare mai zări, Dar vede că nu-nflorește Nici rodește, Că nici locul nu-i priește Și mai mult se ofilește, Pe noi șase ne-a ales Și încoace ne-a trimis, Pe șase tretini de cai Cum nu-i mai vedea pe plai, Cu coame cănite, Frâne zugrăvite, Unghii costorite Și cozi împletite. De la dânsul că pornirăm La Dumneavoastră venirăm
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
vârful degetelor poalele rochiei. Mirciulică ocoli de două ori camera circumspect. Se instală în fotoliu adormind aproape imediat. Melania scoase lucrurile din poșetă zăbovind lung cu fiecare, neștiind parcă ce să facă ori unde să-l pună. Trandafirii maiorului se ofiliseră. Luă glastra și se opri în fața fotografiei ei din tinerețe, cu mantilla și pieptene înalt de fildeș, cu volane și pântece supt și brațe goale și brățări multe până la cot ― o spaniolă de ocazie, bălaie, de-o grație subtilă, o
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
să vă revizuiți intențiile vizavi de domnul Van der Hoph. Bătrâna își ridică ochii uzi. Încercă să surîdă: ― Înțeleptul Ridje spune: Cînd sufletul tău e pustiu, întoarce spatele ogrăzii tale și pleacă în deșert. Acolo, răsuflarea ta nu va putea ofili obrazul florilor, cuvântul tău nu va putea întuneca fețele prietenilor, mângâierea ta nu va mai alunga surâsul pruncilor. Așteaptă ca luna cea mare să răsară de 99 de ori și inima ta îți va spune dacă ai voie să te
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
de ispită Să ne gândim, înainte de toate, la ispitele care fac parte din pâinea noastră zilnică. - Iată trupul: îi este foame sau este prea sătul, este obosit sau are prea multă putere, vrea căldură și apropiere, se îmbolnăvește sau se ofilește, percepe excitarea care pătrunde prin simțuri și reacționează la aceasta. - Iată aproapele: nu întotdeauna face binele - prin urmare, se simte dorința de a-l judeca; are slăbiciunile lui - acestea stimulează la mânie sau la mândrie; are preferințele sale - nu se
Micul catehism pentru familie by Christoph Casetti () [Corola-publishinghouse/Science/100995_a_102287]
-
lor nu fusese legată decât de ceea ce putea Henry să obțină de la ea. Asta incluzând poate și regretabila tăvăleală. Dacă s-ar gândi la asta, la fata care, în anii de colegiu, fusese o adevărată frumusețe, dar care s-a ofilit rapid, ar fi compătimit-o pe Lucinda. Dar Henry nu se gândea la asta. Din contră, am un fel de oportunitate pentru tine. Se duse să o vadă în aceeași după-amiază, Lucinda fiind ușor ispitită de promisiunea unui gin tonic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]