5,006 matches
-
însumi: supă de măcriș, rasol rece de somon cu maioneza - maioneza adevărată, nu chimicale de-alea gen Brylcreem, vândute la borcan. Și o sticlă de Pouilly-Fuissé, care se vinde la cutii de-o sută cincizeci de lire. — Săracul de tine! ofta Eleanor. — Mi se pare de-a dreptul nerecunoscătoare, spuse Adrian. După maioneza și toate celelalte... Îmi închipui că povestea ți se pare nostima, zise Șam. — Ba nu, deloc! se împotrivi Adrian în timp ce Șam, suspicios, îl țintuia cu privirea. Deloc! repeta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
e țipă? se interesa Adrian, continuându-și lectură. — E atrăgătoare, dar frigida. Are picioare că lumea. Țațele n-am putut să i le văd, ca a stat tot timpul cu haină pe ea. Adrian își ridică privirea de pe pagina și ofta: — Voiam să zic ce fel de om e? — Aha... spuse Șam și statu să se gândească o clipă. E o puștoaica nonconformista din Essex. A invatat la școala de stat din Basildon și a absolvit engleză la Cambridge. Se autointitulează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
de fapt nici parohul nu prea știe... Dar dumneavoastră? continuă el cu o întrebare. — Am fost crescută în spiritul Bisericii Catolice, spuse ea, dar n-am mai fost la biserică de ani de zile. Cum v-ați pierdut credință? Fanny ofta. — Uitați ce e! Treaba asta o să ne ia foarte mult timp dacă dumneavoastră o sa fiti cel care o să-mi pună mie întrebări. — Am toată ziua la dispoziție, spuse Adrian cu un zâmbet nevinovat. În regulă, conveni Fanny. Și eu am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
un duș lung, rece, sau sări într-un lac cu apă rece ca gheața, dacă ai așa ceva la îndemână, faci o scurtă plimbare la aer curat, te-nfășori într-un halat și apoi te relaxezi undeva la căldură, spuse el, oftând. Nu se compară cu nimic pe lumea asta. Vădit lucru, Fanny era nedumerita. — Unde aveți asemenea condiții? întreba ea. — În grădina din spatele casei, răspunse el. — Vreți să spuneți că aveți acolo propria dumneavoastră sauna? — Exact, confirmă el. Din păcate, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
o astfel de situație - și un fel de plăcere nemărturisita? Vreau adevărul. „Fără măști, fără ipocrizie.“ Se aplecă înainte, sfredelindu-l cu privirea, și îl sili s-o privească în ochi. — Bine! Fie! Recunosc că da. Fanny se destinse și ofta satisfăcută. — Mulțumesc. — Dar ce cumplită mărturisire mi-ai cerut, zise Adrian. Tare te mai urăsc pentru că m-ai făcut să mă bucur de suferință prietenului meu. — „Suferință“ e un pic cam mult spus, nu-i așa, în legătură cu eul sifonat al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
-ntorc cât ai zice peste. Și, până să-l poată opri, dispăru. Nu, vă rog... strigă Fanny în urma lui, însă el ori nu o auzi, ori nu vru s-o audă. Femeile auziră ușa din fața închizându-se în urma lui. Fanny ofta. — Adevărul este că mi-am permis să sun din bucătărie și să comand un taxi, îi spuse ea lui Eleanor. Eleanor se întoarse cu fața spre ea. — Cu ce tren plecați? — Cu primul care vine. Eleanor își privi ceasul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
dintre prietenii tăi, unul după altul, acum treizeci de ani. Ei și? Cui îi pasă? Eleanor rămase tăcută. — Nu i-a mai povestit și altceva, nu? o întreba Șam cu îngrijorare în glas. Nimic despre... Nu, răspunse Eleanor. — Slavă Domnului! ofta ușurat Șam. Păi, atunci n-ai de ce să-ți faci griji. Stai puțin, că n-am terminat ce aveam de zis. În timp ce ea aștepta taxiul și Adrian era plecat să aducă mașină... Unde era mașină? — Da’ ce mai contează unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
care a trebuit să iasă din bucătărie deoarece nu suportă căldură de-acolo, dar care a pretins că de fapt nu-l mai interesează gătitul. Adrian devenea tot mai glacial în timp ce-o asculta. Fanny își bau cafeaua și ofta ușurată. — Doamne, câtă nevoie am avut de ea! — Asta-i tot? o întreba Eleanor. Fanny păru surprinsă de întrebare. — Nu va ajunge? Nu-i... nimic despre anii noștri de studenție? — Treaba aia a rămas între noi. N-aș putea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
următoarele două săptămâni o să dai naibii ziarele, zise el. — E ca si cum as trage o ultimă țigară înainte de a mă lasă de fumat, stărui față. — Ce-ți apare? — Jurnalul meu și un interviu cu Adrian Ludlow. — Adrian și mai cum? — Da, ofta Fanny. Mă tem că, deschizând ziarul de azi, o grămadă de lume o sa se-ntrebe „Adrian și mai cum?“ — Atunci de ce ai mai bătut capul cu el? — A scris o carte care cândva a contat enorm pentru mine. Adăpostul. — N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
negru încrustat în cer; plopii, umbre solitare; plopii ca niște fantasme albe; plopii înșirați se pierd în zare; plopii s-au desfășurat în mantale lucii; sălcii plângătoare; sălcii bătrâne își mișcau pletele argintii; pomi îmbrăcați în dantele albe, cercelate; sălciile oftează, șoptesc; o lumină dulce se cernea printre crengile sălciilor; brazi ca niște lumânări de flacără verde; un zarzăr mic și-a răsfirat crenguțele ca spinii; parfumul cireșilor înșirați într-o fascinantă simfonie de culori de-a lungul străzilor; copacii se
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
VIIa B Eminesciana Flori de tei deasupra noastră... Zbucium de valuri uitate în secol de marea adâncă, albastră. Cântec de stele anemic, răsunând în noapte de luceafăr. Pietre dormitând în loc, cântându-ți lacrimile. Flori de tei nescuturate de la plecarea ta oftează deznădăjduite. Plopii mătură cerul, ștergându-i norii uitați. Firele de iarbă cântă umbra pașilor tăi, florile înfloresc în umbra sufletului tău, pământul bate inima ta nemuritoare. Făptură misterioasă, miraculoasa, nu te-am văzut, dar te cunosc atât de bine! Mai
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
tren ori de avion? De cutremure nu mai vorbim... Parcă e altceva, totuși, Îndrăzni poștașul. Acolo nimeni nu moare de bună voie, În afară de... Doamne apără și păzește, pe când la revoluție... Nu știm noi de ce trăim, darmite de ce murim, zise Dionisie oftând. Era mulțumit de ascuțișul cugetării sale pe care poștașul ăsta prostănac nu o putea pătrunde. Din păcate. Da, asta cam așa e... Dionisie tresări neplăcut surprins de Încuviințarea neașteptată a lui Gheretă. O fi având și el momentele lui de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
a fost și la cutremurul din '77, Își aminti domnul Rub. Avea o memorie infailibilă domnul Rub, plus o putere de asociere ieșită din comun. Artă ne trebuie nouă acum? scânci o voce de femeie. Dumnezeu nu bate cu bâta, oftă ipocrit șeful de la ADAS. Din punctul său de vedere, cutremurul era În slujba instituției pe care cu onoare o conducea și a celor cu spirit de prevedere. Cei care mai credeau În frumos hotărâră că dimensiunile jerbei de apă vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
deschis se vedea cerul plin de stele. Acest amănunt făcea din mansarda hotelului „Astoria” locul preferat al cuplurilor clandestine și al celor În călătorie de nuntă. Primii plăteau și o taxă de confidențialitate pentru care nu primeau nici o chitanță. Coriolan oftă. Suferise, dar acum Îi era bine, În special după ce vomase Într-un lighean de porțelan alb, sub răsuflarea discret tabagică a doamnei Koblicska, sub mângâierile ei tot mai apăsate, mai prelungi, și sub privirea disprețuitoare a unui boy capabil să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
prea ai de ales. Ore de pian și germană, echipamente de ski, toate costă bani. Ca să nu mai vorbim de mâncare: lapte zilnic, carne de trei ori pe săptămână, iar fructele, din țară ori import, nu lipseau de la masă. Gheretă oftă. Îl vedea pe Cain stăpân peste câteva hectare de portocali, lipind cu mâna lui etichetele pe care scria: Domnului Wenczel Horacsek, România, etc. Expediate “par avion”, lăzile cu portocale vor ajunge la timp sub bradul de Crăciun al slovacului. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Banală Întâmplare sau provocare demonică? Ce-ar fi să urcăm? Nici măcar n-am stat de vorbă... Socotesc că am vorbit destul pentru doi oameni care se Întâlnesc din Întâmplare... Te conduc până la ușă dacă vrei. Pentru siguranță... Dacă vrei... Petru oftă ușurat. Totul e bine când se termină În pat. Toate plimbările lor sfârșeau așa și nu vedea nici un motiv ca astăzi lucrurile să se petreacă altfel. Povestea cu violul avea o cursivitate și o muzicalitate rău prevestitoare. Părea mai degrabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
acasă, Zorela nu avea cum să-și vândă blana de nutrie. Se cam Îngrășase și nu o mai cuprindea. Precis vine lume bună În casa asta, cu bani, io o cunosc! Așa o fi Sebastiane, cum zici tu, zise Zorela oftând. Poate scap de blană, da' de kile nu cred. Începu să scâncescă. Să fim noi sănătoși, o Încuraja el, și scăpăm de toate. Pe lumea ailaltă, Sebastiane, cu siguranță. Aici Însă, slabă nădejde. Plângea de-a binelea. Atunci el Începu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Îmbrăca servitorul amfitrioanei. Comenzile curgeau chiar din seara petrecerii. Cum În atelierul doamnei Koblicska se cosea și lenjerie bărbătească, Coriolan putea fi admirat ținând cu aceeași siguranță tava cu șampanie și În ținută sumară, ceea ce făcea pe multe cucoane să ofteze, sau să bea șampania cu o repeziciune care Încălca toate regulile după care fuseseră crescute În familiile lor nagyon k.u.k. În vreme ce salonul se cufunda molatic Într-un miros straniu de ciuperci ieșite ca după ploaie. Se discuta despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
sărată a celuilalt, priviți cu Înțelegere și recunoștință de o mulțime de oameni destinși și ei după un orgasm colectiv atât de reușit, binemeritat, În condițiile unei inflații cu două cifre. În artă, totul e mai simplu. Pe când În viață... Oftă. În viață. De fapt, cum e În viață? Ce, cum și când să faci, fără să o dai În bară? În viață nu e ca În Geneză, unde tot ce a făcut Dumnezeu a fost și bun. Pur și simplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
mai servesc la nimic dacă nu ai o mică afacere de fost nomenclaturist. Revoluția m-a prins și pe mine ca pe mulți români la televizor cu porcul tăiat În două În curte pe o planșă de lemn specială. Măcelarul ofta Întruna și era aproape beat, dar se ținea bine ca toți șvabii, ori toți știam ce se Întâmpla la Timișoara. Fiul lui lucra la Comtim. Doar de lucrul ăsta era sigur. Dacă mai și trăia Însă nu putea ști. Cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Șasa s-a speriat și de lîngé grémada de paie s-a ridicat scroafa, care stétea culcaté și ea, pe niște paie, dar care nu erau grémadé și erau Împréștiate peste tot. Burtă ei s-a béléngénit și ea a oftat de cîteva ori și a grohéit mai Incet și s-a vézut cé se ridicé greu. Nu mai era nici o pisicé și erau numai niște porci mici de tot, cu frunțile rotunde și nu seménau deloc a porc. Șasa vézu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
slugarnice a diverselor curente burgheze"; "contra izolării scriitorului de popor". Sadoveanu și-a pocnit pălmile. S-a jurat că va aplica linia, c-o să-i dea în vileag pe imperialiștii care-i "tumănesc" de cap pe unii. De ce, bădie Mihai? oftează Șichy. "De e rău sau de e bine/ Tu te-ntreabă și socoate". Dacă scriai (sau pretindeai c-o faci), avînd pe masă "lucrările" congreselor PMR, pe urmă PCR, erai tipărit. Nu-i urmai, te zdrobeau. Cît de ușor l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
aer desuet, de catarg într-un port mort. Își rezema ochii de el cînd își bea cafeaua și ploua. Plopul se ridica pe vîrfuri, să i se uite în casă. Matur, îi depășise etajul: Mă cam privea de sus. Și, oftînd: Avea pielița prea fină ca să reziste la poluare. S-a prăbușit. Nichita Stănescu îl personalizase și el pe "arborele Gică". E luxul nostru de filologi. Îi bag sub ochi albumul. O las să-l răsfoiască pînă pun de-un filtru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
cel puțin flatantă, dacă nu ecomiastică. Urmează, după alte presiuni, cronicheta măgulitoare. Cine-i într-o situație mai critică decît un critic postsocialist? Judecata e colegială, e amicală, e cum vrei, numai de valorizare nu e. Departe de mine să oftez după critica tovărășească, lecție de anatomie pe viu: te extirpa din literatură ca pe-un apendice. Dar cronica de cumetrie, de gășcuță uniformizează. Asta pare că se și vrea: mcdonaldizarea hranei intelectuale. Colecția unei edituri se numește "Cartea școlarului grăbit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
moară, ca să nu mai spunem că era mai bini cu nea Nicu. Domnul Ionel, venit cu o furcă, se simte dator să corijeze: Ai uitat cînd te duceai la partid să obții aprobare pentru dializă și pentru TV color, Toma? Oftezi după frigul ceaușist? Toma necredinciosul în libertatea haotică post-decembristă rămîne 'ostalgic: Acuma mi-i frig liber consimțit, că m-am debranșat singur di la căldură. O să-mi vînd caloriferele la fier vechi ș-o să mă debranșez șî di la lumină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]