1,335 matches
-
araci. Doar ploaia îmi va pune salbe Pe sufletul nelecuit de vraci. Eu voi privi când stelele, când luna, Când soarele crispat pe cer, Iar zâmbetu-mi fie-va tot una Cu rostu-mi viu, dar pasager. Vântu-mi va fi suflare, un oftat De dor și dragoste de viață. Când frunzele se vor fi legănat Zburda-voi iarăși cu speranță! Cu pași de lut alerg acum mai iute, Dorindu-mi doar o mângâiere, M-agăț de vise și de câteva minute, Zdrobind iluzii
PAȘI DE LUT de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381981_a_383310]
-
în stânga ei, o țineau aproape de realitatea prezentului. Așa îi venea să își întindă mâinile și să se cufunde în nori! Se simțea atât de fericită acolo sus, aproape de cer. Doar dorul de casă îi mai umfla pieptul cu câte un oftat. Se întorcea de la un curs organizat în Luxemburg. Era obosită, dar fericită pentru că se aflase pentru aproape o săptămână, într-un oraș european. Adora clădirile vechi, pline de istorie, iar aici se depuneau toate eforturile pentru a fi păstrată istoria
ZBOR de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1997 din 19 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381986_a_383315]
-
infim din ce ți-am dat Tu plângi acum, dar din păcate ce-a fost frumos, s-a terminat * Mi-ai picat, taman în poezie (și nu știu dacă-ai meritat...) Gândul meu ca să te scrie a trecut printr-un oftat.... Citește mai mult Mi-ai picat, taman în poeziesă te scriu cu litere-ncâlciteIubirea mea balsam să-ți fiecât ești orfan în inimile frânteCă nu-s poetă, știu prea bine(nici n-am pretins așa ceva)Taman gândindu-mă la tinecuvintele m-
GEORGETA ZECHERU [Corola-blog/BlogPost/380316_a_381645]
-
ai păstrat cu demnitateun strop infim din ce ți-am datTu plângi acum, dar din păcatece-a fost frumos, s-a terminatMi-ai picat, taman în poezie(și nu știu dacă-ai meritat...) Gândul meu ca să te scriea trecut printr-un oftat....... XXXII. HOINAR PRIN AMINTIRI, de Georgeta Zecheru , publicat în Ediția nr. 1860 din 03 februarie 2016. Îți amintești copilăria noastră plină de jocuri și de jucării De clasa cu banca la fereastră în care stam, noi doi, copii? Sau de
GEORGETA ZECHERU [Corola-blog/BlogPost/380316_a_381645]
-
vin de sus. O întrebare mă-nfioară și pe gânduri m-am tot dus... Nostalgia mă apasă, plouă acum cu amintiri. Timpul zboară și nu-mi pasă! Plouă-n suflet și-n simțiri! M-a trezit din reverie bubuit,ca un oftat. Ce să fie,ce să fie?! Doar un tunet, depărtat. Iată,se înseninează luminând și gândul meu. Curcubeu în zări așază legământ cu Dumnezeu. DADO Referință Bibliografică: Moment / Dorel Dănoiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1942, Anul VI, 25
MOMENT de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 1942 din 25 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380502_a_381831]
-
nu te-am invocat. Și glasul meu a devenit o șoaptă, știind prea bine că altul era adevărul... A urmat un moment de liniște și cineva a oftat, dincolo de ușă. Și iar am tresărit! De unde cunoșteam acel prelung și sfâșietor oftat? Părea că se desprinde din mine, din inima mea, din sângele meu, din fiecare ticăit al timpului neostoit, din teama mea, aflată zi de zi, mereu la un pas de speranță, mereu la un pas de îndoială. Dar alte bătăi
PREMIUL II LA CONCURSUL INTERNATIONAL MEMORIA SLOVELOR , EDITIA A II-A, 2016 [Corola-blog/BlogPost/379395_a_380724]
-
a spiritului de zbuciumul interior al său și de ce nu chiar ca o eliberare a subconștientului. La fel ca valurile mării, la început tumultuoase, sentimentele capătă contur, trăirile se materializează în realitate căci: Ne lăsând întristarea să-ți schimbe surusu-n oftat, iată că furtuna ce bântuie ungherele cele mai ascunse ale spiritului uman începe să se liniștească: O simfonie ciudată te mângâie, când piatra lovește; / Sunetul ei te face să afli odihnă și-n plâns! Volumul de poezii, E(c)lipsă
POETA DANIELA POPESCU ȘI VERSURILE SALE DE INSPIRAȚIE DIVINĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1717 din 13 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379415_a_380744]
-
mâhnit,De clipe lungi, tăcerile confuze,În lumea ruginie, măi înfierate sunt.E în litanii sufletul și frunză,Domol, văzduhul se prelinge-Din apele înghețului, ce sufla,În inimă, un ram, să mai despice.Această ghilotina mă apasă,... VIII. ÎNTR-UN OFTAT DE LIBERTATE, de Lilia Manole , publicat în Ediția nr. 2092 din 22 septembrie 2016. În ploaie regăsesc ceva, un fum ascuns, nedescifrat, Un alt pământ de undeva și-un val de nimeni admirat, În ploaie, gustul verii rupe ultimul frunzet
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381380_a_382709]
-
Jipa Publicat în: Ediția nr. 2263 din 12 martie 2017 Toate Articolele Autorului Sisif urcă pe munte încet, șontâc, banal, cu o greutate atârnată pe umerii de viață. Să ne definim, strigăm, pe gaura de horn, un paradox agățat de oftat, începutul și sfârșitul unei cărți se aseamănă și puse pe un eșafod definesc un nod: nodul Gordian, nodul de la cravată ce odată dezlegat. Un oftat...? Inevitabile balanțe, orice cunoaștere adaugă sentimente, adevărul este târziu, apoi, apoi...! Referință Bibliografică: Sisif / Petru
SISIF de PETRU JIPA în ediţia nr. 2263 din 12 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381586_a_382915]
-
umerii de viață. Să ne definim, strigăm, pe gaura de horn, un paradox agățat de oftat, începutul și sfârșitul unei cărți se aseamănă și puse pe un eșafod definesc un nod: nodul Gordian, nodul de la cravată ce odată dezlegat. Un oftat...? Inevitabile balanțe, orice cunoaștere adaugă sentimente, adevărul este târziu, apoi, apoi...! Referință Bibliografică: Sisif / Petru Jipa : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2263, Anul VII, 12 martie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Petru Jipa : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
SISIF de PETRU JIPA în ediţia nr. 2263 din 12 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381586_a_382915]
-
suflet, este iubirea care doare. O rană care odată deschisă astfel, va rămâne. Aceasta fiind poezia. Aflată într-o neliniște deplină, care seduce pentru că izvorul ei e tocmai iubirea. Aceasta este poeta. Între poezie și poetă distanța e cât un oftat de întrupat în omul care poate fi vizibil, aievea. Altfel, tot poezie s-ar fi numit. Drita Nikoliqi Binaj vine cu sufletul deschis și propriile concepții artistice. Nu este un mare maestru al artei moderne, dar este un duh nou
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380682_a_382011]
-
suflet, este iubirea care doare. O rană care odată deschisă astfel, va rămâne. Aceasta fiind poezia. Aflată într-o neliniște deplină, care seduce pentru că izvorul ei e tocmai iubirea. Aceasta este poeta. Între poezie și poetă distanța e cât un oftat de întrupat în omul care poate fi vizibil, aievea. Altfel, tot poezie s-ar fi numit.Drita Nikoliqi Binaj vine cu sufletul deschis și propriile concepții artistice. Nu este un mare maestru al artei moderne, dar este un duh nou
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380682_a_382011]
-
mai mult din interes. Cum ajunse înspre seară, Somnul îi trăgea spre pat Iar dorințele-și calmară... Nu m-apuc de comentat. După, stând la o țigară, Ea, îl întrebă greoi -Leafa cât ți-e bunăoară??? -Două sute euroi. Un oftat ca de reclamă, Îl făcu livid de frică. -Nu te teme, dar bag samă, Că și asta... este mică. Referință Bibliografică: CU MASCA JOS... Nicolae Stancu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1670, Anul V, 28 iulie 2015. Drepturi de
CU MASCA JOS... de NICOLAE STANCU în ediţia nr. 1670 din 28 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380952_a_382281]
-
om pe care simți că, strângându-l cu grijă, l-ai cuprinde în căușul unui pumn! Te întrebi: ude au loc atâtea probleme, atâtea dureri, atâta tristețe? Tresar! Băiatul..., dar băiatul? Nu mi-ați spus... nimic despre el... Cu un oftat din adâncul sufletului, de ziceai că își dă ultima suflare..., șoptește: “Este închis. A fost condamnat la zece ani de închisoare cu executare, fiind judecat pentru evaziune fiscală, asociere în vederea savârșirii de infracțiuni și spălare de bani... Avea o firmă
CUM NE IUBIM PĂRINŢII? de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1474 din 13 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374290_a_375619]
-
sancțiuni obținute pe tot parcursul anului. Victor auzise des în casă de la tatăl lui cuvîntul ,,bilanț" în ultimele zile și îi dezlegase semnificația cu ajutorul dicționarului, iar acum își făcea și el un bilanț al năzbâtiilor din acel an. Scăpă un oftat și se scarpină îngrijorat după ureche, când obținu rezultatul socotelilor făcute. Optimismul începu să se cam risipească și se gândi că nimeni nu va observa dacă mai șterge o mică parte din "păcatele" ce se zgâiau la el de pe foaia
POVESTE DE IARNA de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2180 din 19 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374342_a_375671]
-
expuse mulaje din ghips care imitau cele mai apetisante preparate. Acum intrase hotărât, să-și satisfacă hatârul de a mânca o ”Savarină”. Când a auzit cât costă, s-a uitat la mărunțișul din buzunarul, apoi la vânzătoare și cu un oftat din toți rărunchii a renunțat la prăjitură și a cerut în schimb o cafea ”mică”. Așa a ajuns să guste licoarea neagră și puternic aromată, a băut-o tacticos, sorbind cu grijă fiecare gură de lichid fierbinte, nu cum a
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ III de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2209 din 17 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374332_a_375661]
-
muguri adormiți pe creangă. Șiroaie mari de lacrimi de iubire, Se-mprăștie prin frigul de afară. Misterul dulce, zvonul de venire, Florile-l aduc cu șoapta lor suavă. Tacit iar gândul fuge înspre tine, Deși-l opresc cu un profund oftat, Un călător prin primăveri îmi vine, Să mă numesc, poet de nori udat. Și fac acum ceasornicul să stea Să numai bată atât de cadențat. Să fie liniște și pace-n inima mea Și să aștept iubind cu adevărat. Baia Mare
TRUP DE CER de MARINA GLODICI în ediţia nr. 2270 din 19 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373481_a_374810]
-
-n poeme Ori arde ca-n văpaie În nopțile de veghe. .Așteaptă ca străjerul Să se arate zorii, Lăsând în urmă drumul Cel veșnic al iubirii. Cluj Napoca, 12 august 2015 Cu zarea Cu zarea contopită privirea iar visează Și un oftat se-aude ca zborul unui șoim Ochii mi-s parcă a raiului ferestre Privind în tihnă viața cu dragoste și dor. În orizont un vultur plutind în libertate Își unduie aripile prin raze și prin nori Cutezător se-avântă plin
URMELE NETĂCERII de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1693 din 20 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373495_a_374824]
-
ta, Iar apele plăpânde Se-mpleticesc într-o manta De dor ce le cuprinde . Izvoarele mugesc din greu Într-un ecou de moarte Și-al amintirii apogeu Plutește peste toate . Apare-un stol rătăcitor De păsări călătoare Și-ntr-un oftat de căprior Se depărtă spre soare . Plecat-ai fost de lângă noi Să rătăcești oriunde, Te-ai transformat în vânt și ploi Și-n ger ce ne pătrunde . Ne-ai părăsit când eu credeam Că totul va începe ; Tu fulgerai, iar
SINGURĂTATEA ZĂRII de VIRGIL URSU în ediţia nr. 1690 din 17 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373543_a_374872]
-
nu pricep ce am făcut Și unde mi-i iubirea! De-aceea poate scumpă stea Veninul mă pătrunde, De-aceea tu din calea mea Dispari în alte unde , De-aceea codrul stă plecat În patima uitării, De-aceea fierbe în oftat Singurătatea zării... Și tot de-aceea am să plâng La ceas oprit de moarte, Să-nchid un ochi și să mă frâng Și-un alt ochi să mă poarte . Rămase-un gol în vrerea mea, Pășesc rănit în viață. Aflat
SINGURĂTATEA ZĂRII de VIRGIL URSU în ediţia nr. 1690 din 17 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373543_a_374872]
-
marea unde mi-a dus nemișcarea, S-ar naște uragane de alge în jurul vorbelor tale, S-ar odihni, poate, reproșurile-ți iuți, ori domoale; S-ar naște râuri de perle auzindu-ți chemarea. De-ai întreba codrul, unde mi-ascunse oftatul, Te-ar legăna frunza-i în adâncul nocturn. S-ar odihni, poate, străjerul ce veghează din turn Și-ar răsări tămâioare, să-mbălsămeze cuvântul. Dar tu nu întrebi și nu-ți ridici privirea spre piscuri! Stai gol de imagini la
PREMIUL III LA CONCURSUL MEMORIA SLOVELOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1694 din 21 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373585_a_374914]
-
gândul meu, măicuță, Cum cânta el de jale, În nucul din portiță. Cântecul străinului Cânta puiul cucului Cânta cucul și ofta Și zilele-și blestema. Că așa a fost sortit, Să trăiască oropsit, Să crească în cuib străin Tot în oftat și suspin. Și dacă-ai ști, măicuță, Acum oftez și eu, Iar seara, la culcare, Plâng după satul meu. De frați și de surori Mă arde mamă dorul, Și știu ce mult ai vrea, Ca să-ți mai vezi odorul. Mi-
ÎȚI SCRIU..... de FLORI BUNGETE în ediţia nr. 1995 din 17 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373604_a_374933]
-
nr. 2018 din 10 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Duminică, 10 Iulie 2016 După o zi printre străini, Și-adeseori istovitoare, Cu sufletul rănit de spini Te odihnești lângă izvoare Și sorbi din ele însetat Mai înainte de culcare Lumina întâiului oftat, Lumina cea vindecătoare! Da, suflet drag, eu vin și vin Să îți aduc mereu în dar, Cuvântul meu curat, divin Și simt că nu vin în zadar! Nu te cunosc, dar știu și știu Că cerul tău de dor e
CELUI PLECAT DIN ȚARĂ... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 2018 din 10 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371341_a_372670]
-
calea mea de viață... Mi-ai atins ochii cu privirea, Fără să știi Că roua de pe pleoape E rodul tristeții adânci, Care m-a prins în mrejele ei... Mi-ai sorbit răsuflarea caldă, Dar nu ți-ai dat seama Că oftatul meu profund Este bucuria că te-am găsit, Iar tristețea-mi începe să se risipească... (din volumul "Lacrimi de suflet", Editura Emma, Orăștie, 2014) Referință Bibliografică: N-AI ÎNȚELES... Camelia Ardelean : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1408, Anul IV
N-AI ÎNȚELES... de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1408 din 08 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371464_a_372793]
-
ninge cu doruri pierdute Și vezi, cum albul prea alb... mă orbește, Arată-mi pistă de vals, căci vreau să mă-nalț, Nu ma atinge, că-s rece, doar glăsuiește! Privește-mă cum ninge cu gânduri a ducă Și în oftat cum dispar sub adâncii nămeți Și cum lunec cu alaiul sub umbre-nghețate, Rănită de așchiile preschimbate-n săgeți. Privește-mă, iubite, cum ninge-n furtună Și cum fulgii că de plumb mă lovesc, Privește-mă și spune-mi calea
PRIVEȘTE-MĂ CUM NINGE de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2171 din 10 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371489_a_372818]