KorAP: Find »[drukola/base=olar & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...23 24 25 ...63 >

1,573 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441

n-ai de ce să te sacrifici, de parcă Marçal crezuse că socrul lui, pe care, de fapt, nu-l tutuise, se hotărâse să încerce pe propriul trup puterile focului, înainte să le dăruiască lucrarea mâinilor sale. E nebun, murmură pentru sine olarul, ginerele meu trebuie să fie nebun de legat să-și imagineze asemenea lucruri, am intrat în cuptor doar ca să, fraza a trebuit să se întrerupă, de fapt, Cipriano Algor nu știe de ce se află aici, nu e de mirare, dacă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
olăria și vor înțelege, mai devreme sau mai târziu trebuia să se întâmple, așa că ieși de acolo, camionul e la poartă să ia mobilele, s-au irosit banii dați pe cuptor. Cipriano Algor deschise gura să răspundă, dar umbra plecase, olarul voia să spună că diferența între cuvântul artizanului și o poruncă divină constă în faptul că a doua a trebuit trecută în scris, deși cu lamentabilele rezultate care se cunosc, și, în plus, că, dacă se grăbea așa de tare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
niciodată să facă, dar o nouă umbră se ivi pe peretele din fund. În lumina slabă care reușește să se strecoare prin ușa îngustă a unui cuptor de o asemenea mărime, două umbre umane sunt foarte ușor de confundat, însă olarul știu imediat cine e, nici umbra, mai întunecată, nici vocea, mai groasă, nu-i aparțineau ginerelui, Domnule Cipriano Algor, am venit să vă informez că am anulat comanda de păpuși de lut, rosti șeful departamentului de achiziții, nu știu și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
de flori la funeraliile foștilor furnizori. Cipriano Algor ațipise din nou pentru câteva clipe, să consemnăm, fiindcă a venit vorba, și înainte să ni se indice aparenta contradicție, că a ațipi câteva clipe nu e totuna cu a fi adormit, olarul nu făcuse decât să viseze rapid visul avut mai devreme, și, dacă vorbele șefului departamentului de achiziții n-au sunat exact ca prima dată, motivul a fost că nu doar în viața cu ochii deschiși, cuvintele pe care le spunem

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
va da drumul prea curând, prima rază a zorilor va mai întârzia cel puțin jumătate de oră. Se uită spre cușcă și își roti ochii de jur împrejur, mirat că nu vede câinele. Fluieră încet, dar Găsit nu se arătă. Olarul trecu de la surpriza perplexă la o neliniște explicită, Nu cred c-a plecat, nu cred, murmură. Ar fi putut să strige numele câinelui, dar nu voia să-și alarmeze fiica. Poate umblă pe undeva, adulmecând vreo lighioană nocturnă, spuse ca să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
lauda, Găsit alergă să-și ridice laba și să se ușureze, apoi se întoarse, dând din coadă, și se întinse în apropierea gropii, gata să asiste la scoaterea păpușilor din forme. Atunci se aprinse lumina din bucătărie, Marta se sculase. Olarul întoarse capul, nu vedea clar înlăuntrul său dacă prefera să fie singur sau dorea să fie de față și fiica lui, dar a știut-o un minut mai târziu când a înțeles că ea îi lăsase rolul principal până în ultima

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
păpuși, asirianul cu barbă, mandarinul, bufonul, eschimosul, măscăriciul, au fost scoase din groapă și puse lângă infirmieră, mai mult sau mai puțin curate de cenușă, dar fără binefacerea suplimentară a suflului vital. Nimeni nu era acolo să-l întrebe pe olar motivele diferenței de tratament, determinate, la prima vedere, de diferența de sex, doar dacă intervenția demiurgică nu se explică prin simplul fapt că figura infirmierei a ieșit prima din groapă, mereu, de când e lumea lume, așa s-a întâmplat, creatorii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
om de pe lume care trăiește singur, Pentru Marta ai fi, te asigur, Mă pui în situația să nu știu ce să-ți răspund, Unele lucruri sunt așa cum sunt, n-au nevoie de explicații. În fața unei manifestări atât de categorice de înțelepciune elementară, olarul rămase a doua oară fără grai. Alt motiv trebuie să fi contribuit la amuțirea olarului, faptul că treceau chiar atunci pe lângă strada Isaurei Madruga, circumstanță în fața căreia conștiința lui Cipriano Algor, spre deosebire de ce se întâmplase la dus, n-a reușit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
situația să nu știu ce să-ți răspund, Unele lucruri sunt așa cum sunt, n-au nevoie de explicații. În fața unei manifestări atât de categorice de înțelepciune elementară, olarul rămase a doua oară fără grai. Alt motiv trebuie să fi contribuit la amuțirea olarului, faptul că treceau chiar atunci pe lângă strada Isaurei Madruga, circumstanță în fața căreia conștiința lui Cipriano Algor, spre deosebire de ce se întâmplase la dus, n-a reușit să rămână indiferentă. Când ajunseră la olărie, Marçal avu bucuria neașteptată de a fi întâmpinat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
inepție prost corectată, de vreunul dintre nenumăratele semne care cu ușurință ar denunța agonia mentală în care trăise între cei patru pereți. Cu toate că Marçal era prea ocupat cu Marta ca să dea atenție luturilor, silicatelor de sodiu, ghipsurilor, cofrajelor și mulajelor, olarul se hotărî să nu lucreze după cină, să le țină companie seara, ceea ce i-a dat prilejul să discute cu destulă exactitate teoretică despre o materie care, mai bine ca nimeni, știa în ce măsură și cu ce dezastruoase consecințe îi făcuse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
cea care a sosit, trebuie să latru pentru că asta se așteaptă de la mine. Totuși nu lătrăturile distrate ale lui Găsit l-au trezit pe Cipriano Algor, ci un glas de femeie care striga de afară, Marta, întrebând, Marta, ești acasă. Olarul nu se ridică de pe scaun, doar își îndreptă trupul, ca pregătindu-se să fugă. Câinele nu mai lătra. Ușa bucătăriei era deschisă, femeia se apropia din ce în ce mai mult, o să apară, dacă această nouă întâlnire nu este o întâmplare fortuită, o simplă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
bine ca altele, Bine, atunci plec, de multe ori nu trebuie mai mult, ajunge să rupem tăcerea, să ne mișcăm ușor trupul ca și cum ne-am pregăti să ne retragem, cel puțin în acest caz a fost o soluție binecuvântată, deși olarului Cipriano Algor, din păcate, nu i-a trecut prin minte altceva decât să pună o întrebare care mai târziu îl va face să-și dea cu pumnii în cap, să judece fiecare dacă era cazul, Ce vești mai ai despre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
gândului care-i trecuse prin minte sub formă de întrebare, Dacă nici măcar eu nu sunt în stare să fac un om ca lumea, cum voi putea mâine să-i cer socoteală de greșelile lui. Timp de câteva zile, improvizatul nostru olar n-a mai avut curajul să intre în olărie, dar apoi, cum se spune, mâncărimea creației l-a apucat din nou și, după câteva ore, a patra figură era modelată și gata să meargă la cuptor. Presupunând că deasupra acestui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
alte rase, nu și le puteau imagina albe, sau negre, sau galbene, sau de toate culorile. Mare greșeală. Cine ar aduce acest argument n-ar face decât să demonstreze că ignoră că avem de-a face cu un popor de olari și de vânători, pe care anevoioasa muncă de a transforma lutul într-un vas sau într-un idol îl învățase că, într-un cuptor, se poate întâmpla orice, dezastrul ca și gloria, perfecțiunea ca și mizeria, sublimul ca și grotescul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
problema nici persoana care stătea în fața lui, coborâtă dintr-o mizerabilă furgonetă pe care scria Olărie, de aceea spuse că șeful e ocupat, În ședință, preciză, și va fi ocupat toată dimineața, să-i spună lui din ce motiv venise. Olarul îi explică ce era de explicat, nu uită, ca să-și impresioneze interlocutorul, să facă aluzie la conversația telefonică pe care a avut-o cu șeful de departament, și, în sfârșit, îl auzi pe celălalt spunând, O să întreb un subșef. Cipriano

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
înainte, dacă vreodată a existat un înainte intact, i-au dat, deși precar, o anumită posibilitate de rezistență și autodominare. Vina pentru această laborioasă și confuză explicație îi aparține în întregime lui Cipriano Algor, care, fiind ceea ce este, un simplu olar fără diplomă de sociolog sau pregătire de economist, a îndrăznit, în rusticul său cap, să alerge după o idee, ajungând, ca rezultat al lipsei unui vocabular adecvat și din cauza gravelor și evidentelor imprecizii în proprietatea termenilor pe care a trebuit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
încât era cum nu se poate mai firesc să se rătăcească în labirinturile propriului său creier. Cel puțin rămâne intactă intenția. În favoarea lui, Cipriano Algor va putea susține mereu c-a făcut tot ce era posibil în condiția lui de olar ca să descurce sensul ocult al sibilinei fraze a subșefului surâzător, și chiar dacă era evident că nu reușise, cel puțin devenea clar pentru cel care ar fi luat-o pe aceeași cale, că n-avea rost să-i calce pe urme

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
asta putea merge cu el, dar Cipriano Algor îl refuză, să aibă răbdare, orașele nu sunt bune pentru câini. O călătorie după atâtea altele, excursia până în oraș n-ar fi avut istorie dacă n-ar fi fost neliniștitorul presentiment al olarului că se va întâmpla ceva rău. Își aminti întâmplător că-și auzise fiica spunând, Rămâne și pentru poimâine, cuvinte răzlețe, fără cauză sau sens aparent, pe care ea n-a știut sau n-a vrut să i le explice, Nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
Cât mai curând posibil, am văzut apartamentul care mi-a fost destinat, e mai mic decât casa noastră, dar asta se înțelege, oricât de mare ar fi Centrul, spațiul nu e infinit, trebuie raționalizat, Crezi că încăpem cu toții acolo, întrebă olarul dorindu-și ca ginerele să nu-i observe tonul de melancolică ironie care, în ultima clipă, se amestecase în cuvinte, Încăpem, fii fără grijă, pentru o familie ca a noastră apartamentul e suficient, răspunse Marçal, nu va trebui să dormim

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
strânge farfuriile, Cipriano Algor spuse, M-am gândit. Fiica lui și ginerele se uitară unul la celălalt transmițându-și parcă un semnal de alarmă, Niciodată nu ști ce iese când se apucă să gândească. La început m-am gândit, continuă olarul, să mă ajute mâine Marçal cu lucrul la cuptor, Dă-mi voie să-ți amintesc că ne-am înțeles să avem trei zile de odihnă, îi aminti Marta, Zilele tale încep mâine, Și ale dumitale, Ale mele nu vor întârzia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
în apartament în mai puțin de o oră dacă va fi nevoie, Dacă așa stau lucrurile, ce vom face cu restul de comandă, întrebă Marta, Centrul o știe, centrul ne-o va spune când va considera că e cazul, spuse olarul. Ajutată de bărbat, Marta strânse masa, apoi ieși în prag ca să scuture fața de masă, se opri puțin, privind afară, și, când se întoarse, rosti, Mai e o problemă de rezolvat și care nu poate fi lăsată pe ultima clipă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
locuiau aici, La începutul conversației noastre, când mi-ați spus că participarea mea la viața Centrului a luat sfârșit, eram pe punctul de a vă întrerupe, De ce, Pentru că, deși credeți contrariul și nu vă mai doriți vasele și păpușile acestui olar, viața mea va fi în continuare legată de Centru, Nu înțeleg, vă rog să-mi explicați mai clar, În cinci sau șase zile mă mut acolo, ginerele meu a fost promovat gardian rezident și voi merge împreună cu fiica și ginerele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
Isaurei Madruga, întinde mâna să bată, ezită, o întinde din nou, în această clipă ușa se deschide ca și cum l-ar fi așteptat, dar nu era adevărat, Isaura Madruga auzise soneria și venise să vadă cine e. Bună ziua, doamnă Isaura, spuse olarul, Bună ziua, domnule Algor, Iartă-mă că te deranjez, dar am o problemă pe care doresc s-o discut cu dumneata, o mare favoare să-ți cer, Intră, Am putea vorbi chiar aici, nu trebuie să intru, Asta-i bună, intră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
Algor, are labele murdare, Găsit e din familie, suntem vechi cunoștințe. Ușa se închise, penumbra micii sufragerii se lăsă asupra lor, Isaura făcu un gest indicând un scaun, se așeză și ea. Am impresia că știi de ce am venit, spuse olarul în timp ce-i făcea semn câinelui să se întindă la picioarele lui, E posibil, Poate că fiica mea a stat de vorbă cu dumneata, Despre ce, Despre Găsit, Nu, n-am vorbit niciodată despre Găsit în acest sens, Ce sens, Cel

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
se adunară, își uniră puterile, iar pudoarea nu reuși decât s-o facă pe Isaura să-și plece capul, transformându-i vocea într-un murmur, Într-o noapte am dormit în patul tău, spuse. Să ne înțelegem, acest bărbat e olar, lucrător manual vasăzică, fără finețuri de formație intelectuală și artistică cu excepția celor necesare exercițiului profesiunii lui, cu o vârstă mai mult decât matură, a crescut într-o vreme în care oamenii obișnuiau să-și reprime expresia sentimentelor și dorințele trupului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]