1,160 matches
-
3(trei, nu trei sute) biserici, dintre care două le-a mutat, iar una, care și așa era o dărăpănătură, ce constituia un pericol real pentru siguranța fizică a celor care intrau în ea, a demolat-o. Atât i-a trebuit olteanului, nici după moarte nu i se iartă bisericile mutate și biserica demolată. Înseamnă că vina a fost în întregime a lui. Cu mintea lui de oltean venit de la Scornicești, nu-l prea trăgea inima să se dea la lăcașurile pământești
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
fizică a celor care intrau în ea, a demolat-o. Atât i-a trebuit olteanului, nici după moarte nu i se iartă bisericile mutate și biserica demolată. Înseamnă că vina a fost în întregime a lui. Cu mintea lui de oltean venit de la Scornicești, nu-l prea trăgea inima să se dea la lăcașurile pământești a lui Doamne, Doamne. Și poate de aceea a sfârșit-o prost. Dacă dărâma și el măcar cât Hausman la Paris, vreo 300 și ceva mărunțiș
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
bune, dar politicieni veroși de tip Iuliu Maniu și alții ca el l-au îngropat în uitare, și Gheorhiu Dej care a făcut primii pași de modernizare a unei țări aflate încă în plin Ev Mediu, și în special Ceaușescu, olteanul genial, care al un moment dat reușise să aducă România la nivelul altor popoare din Europa. A fost de fapt, singura perioadă când România, a fost luată în seamă cu adevărat, iar conducători europeni au recunoscut deschis acest lucru. Nu
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
și În biserică prin secolul al XI-lea. Lumina... nu ne venea, ca azi, de la Răsărit, ci din Sud, de la Bulgari, prin „Grecii” Chiril și Metodie... - Tu nu-nțelegi că eu vorbesc de Basarabeni, nu de toți Românii? Repet: Munteanul, Olteanul, Ardeleanul, Moldoveanul dintre Prut și Carpați auzeau, În biserică, o limbă străină: slavona - dar nu era limba ocupantului! Re-repet: Basarabenii, ocupați de Ruși, nici În biserică nu scăpau de „rusasca lor” - deci... - Uite de ce baba n-are roate și de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
și-i șoptește ceva directoarei, care sare ca arsă: - Mă scuzați, domnule președinte, dar tocmai am aflat că o colegă a tras după ea ușa de la secretariat. Problema e că se închide automat. - Și ce-i cu asta? se miră olteanul cu părul vâlvoi și mâna dreaptă ridicată spre lustră. - Păi acolo sunt toate formularele de examen, iar cheile sau rămas înăuntru. Acolo e și frigiderul cu înghețata de vanilie pe care ați cerut-o. - Serios? Păi e grav! Universitarul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Se întorc apoi în vacanță în orașul natal să-și destindă nervii, cu aere de inițiați în misterele urbei. Aerele astea îi separă net de mitici. Miticul autentic se revendică de la orașul în care trăiește de o generație. Ceilalți: prahovenii, oltenii, moldovenii, dobrogenii, dau bir cu fugiții la prima tornadă. Fug în provincii și se împăunează că ei locuiesc în capitală. Doar ardelenii se simt exilați în Mega Oraș, în Urbea Cașalotică - se lamentează toată viața după burgurile cu arhitectură imperială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Pa, Tată!”. Tată-său îl întreabă: „Ce ete Bulă? Pleci undeva? Eu nu taă, îi răspunde el, dar un copac a început să cadă spre tine. Râd amândoi. Cum în acei ani, erau la modă bancurile cu Bulă și cu oltenii, îi spune și Teofana bancuri ca de pildă: — Doi olteni erau în vacanță. La ora trei dimineața unul îl trezește pe celălalt: „Mărine! Ce-i? Deschide ochii și spune-mi ce vezi. Cerul. Și mai ce? Și Luna. Și? Și
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
undeva? Eu nu taă, îi răspunde el, dar un copac a început să cadă spre tine. Râd amândoi. Cum în acei ani, erau la modă bancurile cu Bulă și cu oltenii, îi spune și Teofana bancuri ca de pildă: — Doi olteni erau în vacanță. La ora trei dimineața unul îl trezește pe celălalt: „Mărine! Ce-i? Deschide ochii și spune-mi ce vezi. Cerul. Și mai ce? Și Luna. Și? Și Carul Mare. Și? Și Ioane! aștia ne-au furat cortul
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
supărat pe alții, nici pe propria-i soartă. Rar când cobora în sat, la prăvălie, să cumpere câte ceva. Cele mai multe cumpărături și le făcea în târgul Hușului, unde se ducea și venea pe jos, deși la trei kilometri se afla gara Olteni pe unde trecea trenul de la Crasna la Huși, pe Valea Lohanului. În vara aceea, a lui’53, și-a ridicat o căsuță din vălătuci cu o cameră și o tindă pe care a acoperit-o cu stuf. A săpat fântână
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
un soi de „dicționar franco-québécois”, de genul celui care i-a scos din sărite pe francofonii din Québec, și nici nu intenționez să militez pentru o „Oltenie liberă” sau alt soi de dezmembrare a nației. Nu este nici o măgliseală a oltenilor. Și nici măcar nu sînt oltean ! Păi ? Păi, mă gîndeam, pur și simplu, răsfoind acest dicționar, la vorba de duh a lui Conea despre țara noastră care era „plină de țări”. La faptul că limba română o fi ea „un miracol
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
să-l piardă ! Ai fi zis că era șef la Venus... Acu, de ieșit, nu mai iese decât pe vreme frumoasă, face o plimbare pe jos pân-la Cișmigiu, merge țeapăn, cu burta-nainte, burtă de negustor, așa cum ăla bătrânu, tăticu, oltean prizărit, n-a avut niciodată. Ăsta era ofu lui : Ce fel de negustor oi fi io dacă nu am burtă ? i se tot plângea când mai îmbătrânise. Da omu ei, el așa a fost toată viața : nalt și pântecos. Și
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
crescut cu băiatu și cu ailaltă fată, e hei, alta i-ar fi fost și bietei mămica viața ! Ar fi mers și ea la pension, ar fi crescut ca o domnișoară și nu s-ar mai fi măritat c-un oltean, și n-ar fi stat la tejghea, și n-ar fi bătut noroaiele Pantilimonului, cu șapte copii agățați de poală ! Biata mămica ! Să n-o fi dat mă-sa, grecoaica, de suflet, alta i-ar fi fost viața și poate
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
umble în haine nemțești și-avea și lanț gros de aur la ceas și mustața în furculiță. Îi mersese bine, da-n august toată noaptea bătuse clopotele și decretase mobilizarea. Și când s-a-ntors, s-alesese prafu de toate... Da tăticu, oltean cu dooșpatru de măsele, că și la obzeci de ani uite-așa spărgea alunele-n dinți, c avea toți dinții-n gură, tăticu a luat-o iar de la-nceput. A luat-o cu negustoria la sate. Dacă murise mămica, tăticu
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
propos de ele o permanentă senzație de vinovăție și rușine. Și, într-adevăr, cum să-ți vie a plânge citind ordonanțele regale pe care lucizii le critică în fel și chip, iar mulțimea le ignoră, alergând fiecare zăpăcit printre cobilițele oltenilor sau la coadă la brutărie ? Astfel, orașul arăta destul de straniu, fiind aproape lipsit de mijloacele obișnuite de circulație. Abia seara mi-am dat seama cât am fost de norocoși, aflând că nenumărate automobile, trăsuri, chiar și taximetre au fost rechiziționate
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
că eu nu mă descurc ! Dar ea ? Atâta e de timidă, că e gata a leșina când trece pragul unei audiențe... Dar având casă grea, și fată de măritat, și alta mare, dată de suflet, măritată mai demult după un oltean din Pantelimon, ajunsă de nevoi și cu o droaie de copii atârnați de poală... Am scos iarăși ceasul și m-am uitat la el, ajuns în culmea enervării ! Cum să iubești umanitatea, plonjat fiind în anturajul din care nu ai
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
pân-la Școala comercială ? Vâram mâna-n tejghea și-i plăteam lu Ilie taxele, ce mă mai certasem cu tăticu să-l lase la carte ! N-am bani, bre, n-am ! Dacă n-am, ce vreai să fac ? făcea ăla bătrânu. Oltean apucător ! Și tot ce-a avut, și case, și prăvălie, și bani, a lăsat la copiii d-al doilea, la ai Mârlancii, de s-a ales prafu de toate ! Da pe Ilie io l-am dat la Școala comercială ! Ce
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
an, s-au suit pe cal și-au luat-o așa, pe la Strehaia În sus, și nu s-au mai uitat Înapoi, că cică nu le mai trebuie legume oltenești de calitate superioară. Vezi, și asta e o poveste despre oltenii tăi! Gari SÎrbu trecea pe-acolo, dar nu zăbovea niciodată mai mult de un pahar de vin. Se ducea să-și plimbe În singurătate exilul pe aleile parcului, pentru care făcuse o pasiune, era, probabil, singurul loc În care se
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
tot cînd era mic? De unde ești, soldat? mă Întreabă, enervat că trebuie să muncească mai mult decît consideră că e cazul. — Din Craiova, răspund plat, bănuind că urmează o replică În care se va regăsi vechiul dispreț al regățenilor față de olteni. — Și de-aia ai crescut cît prazul? Răspund, ca să nu tac: — Prazul e o legumă deosebită, tovarășu’ maistru. Păi și tu ce crezi că ești? țipă el, În continuare iritat. Sergentul Începe să rîdă și mă concediază. Seara, dau peste
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
insolent. — Bă căcatule, ia vezi..., Îi răspunde veteranul, un lungan ciolănos, cu un aer de șmecher de oraș. Dacă pun laba pe tine și te lovesc, o doare pe mă-ta, continuă el ca o adevărată santinelă. Se pare că olteanul și-a pus În cap să ajungă cel mai popular băiat pe o rază de cîțiva kilometri. În timp ce noi facem flotări cu măștile de gaze pe figură, el se uită visător, cu un fir de iarbă Între dinți, la avioanele
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
la Csabi, din Bărăgan, la rudele mele din Ardeal, la toți ungurii pe care i-am cunoscut vreodată... numai oameni ca lumea, oameni buni... și ăștia, deodată, vorbesc prostii... În fine, Între toți românii ăia din corpul de gardă, mulți olteni și munteni, era și un ungur, care n- avea nici un cuvînt de spus cînd locotenetul ăsta care era OS și-a dat În petec... un tip uscat, ciolănos, cu o figură spelbă, seamănă un pic cu Stancu... zicea că ungurii
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
cunoști subiectul... Măcar că s-a născut În Slatina, ca nevastă-ta, și ar trebui să taci. Ete că e scriitor și academician. — Păi nu zisăși, bre, că e la Paris? Păi și s-a născut În Slatina? Băăă, oraș de olteni puturoși... Nu s-a născut și el la Sibiu, la Brașov... c-acolo se naște scriitorii... Mie-mi zici de Slatina? Nu-mi ajunge o baragladină de-acolo? Și ce caută la Paris? Să stea, bre, acolo că nu l-
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Am dispărut cu o arsură pe braț (pentru o săptămînă) și m-am Întors (după trei săptămîni) cu un bilet de externare pe care scria că am fost operat de deviație de sept. Colonelul răcnea ceva În chineza lui de oltean enervat (fluturînd isteric biletul de externare), pe sub mustața care ajunsese să semene cu un ferăstrău. Mi-a tradus Stancu, după ce am ieșit din comandament, ce naiba zisese apucatul. Cică: te duci În baterie să-ți iei cazarmamentul și te Întorci direct
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
fără să-mi bănuiască intențiile și pe urmă n-o aveam oricând la îndemină. După îndelungi dezbateri cu mine m-am oprit la o soluție mai acceptabilă care părea că rezolvă problema: să mă pun în legătură cu slujnica. Șoferul meu, un oltean isteț, făcu ce făcu și intră în legătură cu ea. Dar treaba se dovedea plină de riscuri și cerea timp. Așa că, în ziua când mi-o aduse acasă, în loc să-i propun primejdiosul târg care s-ar fi putut să mă dea peste
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
erau doar patru kilometri, urcatul și coborâtul unei coaste. Totul era frumos, chiar și noroiul care, pe umed, ajungea până la genunchi. Dar ce conta? Eram, Doamne, tineri! Ne făcusem prieteni și în Cișmele, între care, cel mai bun era un oltean, Matei Constantin de fel din comuna Goicea Mare, județul Dolj. Tot acolo era și bunul, blândul și înțeleptul învățător Vladimir Caimacan precum și neastâmpăratul Vanea Timișenco, cei din urmă fiind localnici. Unul moldovean, altul ucrainian. Mai era un băiat în ultima
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
Era bulgăroaică basarabeancă. La Enichioi funcționa ca învățător suplinitor Iancu Dimofte. La invitația lui m-am dus să joc acolo într-o piesă de teatru "Sfârșitul pământului". Am ajuns seara târziu în odaia închiriată de Iancu și Trache Pârcălăbescu, un oltean foarte simpatic, energic, bun coleg și prieten. Alt prieten era Pavlușa Belodanov, student la teologie, frate cu soția preotului Manolescu. Prieten cu soția popii era Trache iar preotul bea de usca. In rest, om de treabă. Intre actorii din piesă
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]