760 matches
-
de lemn Încrustat. În odăi fotolii acoperite cu perne și carpete cu motive românești. Pe unde se poate se etalează bibelouri: lupoaica, ploscuțe, un oltean cu cobiliță, păpuși cu fețe bănățene sau clopuri maramureșene, Învelitori din Bucovina, opincuțe moldovenești, marame oltenești. Când se adună la masă măcar odată pe săptămână servesc meniuri tradiționale și vorbesc pitoresc ca În Ardeal, moale ca În Moldova, precipitat ca oltenii după caz. În anumite zile ale anului se Întâlnesc la biserică sau În campusuri, la
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]
-
unei asemenea gândiri urma probabil ca Moldova să se unească cu Basarabia bolșevică care, la rândul ei, trebuia înghițită de Ucraina și câteși trele de Rusia. De e să ai un picior pe grumaz, tălpii rusești, de preferat este călcâiul oltenesc. IAȘII ÎN 1940 I Datorită deselor mutări cu familia mea, cele mai vechi amintiri îmi sunt legate de orașele Roman, Iași și Agnita. În 1940 o parte din Transilvania și Basarabia erau cedate. Veniseră la putere legionarii iar în noiembrie
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
dificilă, fără început și fine, îngrămădirea aproape monstruoasă de imagini-cifru pe un text sărac în idei au motivat clasarea poetului printre dadaiști și "integraliști" (1903- 1946). RADU GYR Tot vitaliste sunt și poeziile lui Radu Gyr, însă pletorice, vociferante. Toamnă oltenească e o replică mai haiducească la Aci sosi pe vremuri a lui Ion Pillat: O, de-ați fi în Dolj cu mine și-ați uita cu toți de tîrg!... ...E-nceputul lui octombrie, când dă aurul în pârg, când în
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Drânceni (de fapt, în satul Ghermănești) sunt tâmplari - Alexandrache Vasile, Manolache Vasile, Moraru Petru, Ene Dănuț, dogarul Onofrei Georgel, cojocarii Trofin Jan, Ignat Vasile, Dinică Neculai și practicantul unei vechi meserii, fântânarul Burhuc Costel. Cei mai prestigioși meșteri populari din Oltenești sunt: Solomon Ioniță realizează împletituri din răchită și salcie, în primul rând coșuri; Drosul Costică, același meșteșug; Apostol Radu prelucrează lemn de tei, salcie, arțar, plop, obținând cozi de unelte agricole, linguri, lopățele, furci de tors; Perju Emil face mături
Creativitatea artistică la copilul cu dizabilități by Cleopatra Ravaru () [Corola-publishinghouse/Science/688_a_1326]
-
cromatice stânjenitoare pentru impresia artistică de ansamblu. în ciuda anumitor tentative organizatorice, pe fundalul nepăsării autorităților locale, după moartea meșterului, olăritul a dispărut la Dumești. La fel s-a întâmplat la Fălciu, Lipovăț etc. Un caz deosebit a fost la Zgura - Oltenești, unde exista, prin familia Iacob, o succesiune de generații de olari, totul încheindu se atunci când, în furia colectivizării, comuniștii le-au confiscat atelierul. Cel mai important centru, atât din punct de vedere istoric, dar și ca posibilități contemporane de confecționare
Creativitatea artistică la copilul cu dizabilități by Cleopatra Ravaru () [Corola-publishinghouse/Science/688_a_1326]
-
de diverse facturi, urmând, inițial, tiparul de utilizare preluat din textul slavon și dezvoltând, ulterior, alte sensuri contextuale. Concomitent cu forma cultă, interjecția iată a pătruns și pe filieră populară (dialectală), în forme ca ete/iete etc., în graiurile sudice (oltenești, muntenești), concurând forma locală uite și dând naștere unor forme contaminate cu aceasta din urmă: Am treierat și cu caii, ete aici chiar aveam aria (TDO: 335, pct. 975) Bre, tataie, iote-așa, iote-așa și noi avem un berbec
[Corola-publishinghouse/Science/85024_a_85810]
-
eului liric unindu-se cu vocea naturii. În Anotimpuri (1983; Premiul Asociației Scriitorilor din București) întoarcerea la copilărie și la lumea satului (casa natală, părinții, natura) aduce un suflu proaspăt, mai ales la nivelul limbajului, întors acum spre graiul regional (oltenesc), plin de sevă și pitoresc. În general cu un discurs poetic mai puțin confesiv, mai descriptiv, volumul conține și câteva poeme-reverii remarcabile, în care T. transcrie, cu maximă simplitate, visele cu fiul său (Totdeauna viu! sau Reverie). Cum indică și
TACOI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290034_a_291363]
-
atenția prozele stranii sau fantastice, mai ales de atmosferă, din ambele cicluri ale primului volum, Câmpia pierdută și Orașul fără fântâni. Textele din cealaltă carte se cantonează în orizontul satului, alternând narațiunea realistă, de tip „document”, cu portretul, pitorescul limbaj oltenesc cu proza poetică, umorul și ironia cu tonul nostalgic și cu lirismul. „Romanul epistolar” în cinci volume Plâng, iubite prinț se compune din documente personale, dar și din tăieturi de ziare (mai ales după 1991, când atenția se îndreaptă și
TACOI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290034_a_291363]
-
tot de aici și dă-te În pizda mă-tii! Hai, cară-te! Următorul! Hai, că vreau să termin, că am și eu treabă acasă!”. Și Înjurând așa n-aveai de treabă cu el. Era un plutonier-major, Roman, un țigan oltenesc, Împăunat, așa, Înalt și bine făcut. Și cu o aliură... Era foarte important domnul plutonier-major Roman. În primul rând se Îmbrăca În uniformă, așa, Își potrivea țintironul, nu știu ce, privea de sus și căuta să fie respectat și de majorii ceilalți
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
oștile țariste, otomane și austriece, unele mai hămesite decât altele. Tatăl său, tot Constantin (Costache), viitor șef - vreme de mulți ani - al poliției orașului Brăila, era originar, se pare, din satul Telești (jud. Gorj), aflat pe malul drept al Bistriței oltenești, nu departe de Hobița lui Brâncuși. Consoarta sa, Aneta (născută Bobescu), îi va zămisli vreo 13 copii, dintre care s-au mai ilustrat în lumea literelor Iancu (Ion C.) Bacalbașa (n. 1863, la Brăila) și Anton (Tony) Bacalbașa (n. 1865
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
și s-a aprins una din ele; întâia serie de licitație s-a încheiat când s-a stins lumina. A doua serie a urmat la fel. Apoi a fost aprinsă a treia bucățică, iar lupta crâncenă a început între compania oltenească și compania ungară. Compania oltenească s-a urcat până la oferta de 8 milioane, dar compania ungară a dat 10 mii lei mai mult. În acel moment s-a stins și a treia bucățică de lumânare. Ungurii au obținut aprobarea licitației
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
din ele; întâia serie de licitație s-a încheiat când s-a stins lumina. A doua serie a urmat la fel. Apoi a fost aprinsă a treia bucățică, iar lupta crâncenă a început între compania oltenească și compania ungară. Compania oltenească s-a urcat până la oferta de 8 milioane, dar compania ungară a dat 10 mii lei mai mult. În acel moment s-a stins și a treia bucățică de lumânare. Ungurii au obținut aprobarea licitației pentru dânșii la suma de
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
României, Cuvântări și scrisori, tomul II, 1877-1886, București, 1909, p. 42). 99. V. p. 319, nota 114. pod, unde s-au oprit. Soldații treceau, iar cei rămași pe mal nu mai conteneau cu urale și aclamații.100 Trupele din milițiile oltenești, puse sub comanda colonelului Haralambie, ocupă Nicopole.101 Trecerea repede a armatei române a oprit brusc fuga și debandada rușilor. În timpul acesta, pe când Osman-pașa a ocupat solid Plevna, Mehemet Ali, generalissimul, înaintează energic către Târnova. Trupele rusești aflate pe drum
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
mare și Drumul robilor, care însă n-au mai apărut. Debutul editorial al lui F. se relevă a fi prematur. Câteva texte, în registru elegiac, năzuiesc să prindă, pe urmele lui Radu Gyr și ale altora, și ceva din specificul oltenesc, însă lexicul e sărac, iar sintaxa uneori greoaie, la eșec contribuind și câteva „inovații” în notă modernistă. Mai târziu, experiența acumulată, inclusiv prin tălmăciri din Rilke, Paul Claudel, Apollinaire, îl ajută să dea trăirilor proprii o expresie mai potrivită, ce
FONEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287067_a_288396]
-
Mazon, Franz H. Bäuml, Donald J. Ward, Lorenzo Renzi ș.a., F. își adaugă contribuția la ceea ce el numește varianta românească a teoriei oralității. Aportul cel mai însemnat al cărții este repertoriul analitic al formulelor călătoare din cântecul epic muntenesc și oltenesc, care însumează 127 de poziții. Alte câteva componente particularizează opera lui F.: aceea de bibliograf, responsabil al colectivului care a realizat Bibliografia generală a etnografiei și folclorului românesc (I-II, 1968-2002), în fine, aceea de editor. SCRIERI: Miorița. Tipologie, circulație
FOCHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287059_a_288388]
-
ale celei propriu-zise, cartiere periferice și pitorești ale Bucureștiului, ipostaze ale iubitei etc. F. este un fals tradiționalist; el preia unele motive din zona tradiționalismului (cum ar fi acelea ținând de filonul suprasemnificării pe o notă melancolică a universului rural oltenesc - „Mica Valahie”), reinterpretându-le pe un portativ modernist ca pentru a le verifica rezistența, cu o anumită distanțare sceptic-amuzată față de procedeu. Sunt relevabile colocvialitatea fățișă sau ceremonioasă, metaforizarea neostentativă, preluarea și pastișarea prefăcut naivă a unor șabloane și locuri comune ale
FRUNTELATA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287102_a_288431]
-
Recea (roman). În perioada următoare, informațiile asupra lui C. sunt puține și contradictorii. În 1941 era student la Academia de Înalte Studii Comerciale, și în plin război, timp de un an (1943) este redactor responsabil al gazetei „Gând și slovă oltenească”. Mai colaborează la „Gândirea”, „Ramuri” și „Revista Fundațiilor Regale”. Obscure rămân și circumstanțele în care și-a sfârșit, în chip voluntar, existența. Nici una dintre plachetele lui C. nu s-a păstrat în marile biblioteci, însă, desigur, poeziile cuprinse în ele
CRISTIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286511_a_287840]
-
devine mai amplă, dar expresia acuză în continuare lipsă de originalitate - metaforele și imaginile fiind construite cu procedeele lui Radu Gyr - și manierism. Maestrul e urmat, fără rezultate notabile, și în încercarea de a sugera substanța autohtonismului și a „specificului oltenesc”. Abia în poemele publicate în reviste în 1943 (Colind, O, frumoase elegii ș.a.) se vădește un început de personalizare a discursului liric. Mort prematur, C. rămâne unul dintre numeroșii epigoni ai lui Radu Gyr. SCRIERI: Svon de lumini, pref. Radu
CRISTIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286511_a_287840]
-
sunt traduse prin imagini concrete și vii, ecou al prospețimii senzațiilor, entuziasmul pentru efortul țărânilor sau al muncitorilor sondori sună în schimb convențional. Hora de mână (1968) notează poezia vieții cotidiene și alcătuiește, cu unele accente folclorice, un pastel monografic oltenesc. Într-o poezie în care imaginile livrești jalonează izbucnirea sinceră, Sub umbrela mea roz (1973) investighează universul interior și reține aspirația spre armonie a eului măcinat de o tensiune permanentă. Zilele una cu alta (1982; Premiul Asociației Scriitorilor din Craiova
DANCIULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286682_a_288011]
-
de Oltenia copilăriei sale. O legătură pe care o „rostește” în întreaga sa creație poetică, tradiționalismul lui C. având tocmai această notă regională, care devine foarte pronunțată în ultimele volume, două dintre ele intitulate chiar Cântece românești (1970) și Cântece oltenești (1977). Apar frecvent poezii închinate ulciorului, covorului oltenesc, portului, oamenilor, câteodată sentimentul fiind de forțare a paletei prin care este semnificată zona respectivă. Aceasta se datorează faptului că atașamentul regional este dus uneori dincolo de limitele admise, unele poezii având o
CARIANOPOL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286108_a_287437]
-
o „rostește” în întreaga sa creație poetică, tradiționalismul lui C. având tocmai această notă regională, care devine foarte pronunțată în ultimele volume, două dintre ele intitulate chiar Cântece românești (1970) și Cântece oltenești (1977). Apar frecvent poezii închinate ulciorului, covorului oltenesc, portului, oamenilor, câteodată sentimentul fiind de forțare a paletei prin care este semnificată zona respectivă. Aceasta se datorează faptului că atașamentul regional este dus uneori dincolo de limitele admise, unele poezii având o tonalitate fals folclorică, supărătoare. Mai reușite sunt versurile
CARIANOPOL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286108_a_287437]
-
București, 1970; Viorile vârstei, București, 1972; Ștergar românesc, București, 1973; Lirice, Craiova, 1973; Scriitori care au devenit amintiri, I, București, 1973, II, Craiova, 1982; Elegii și elegii, București, 1974; Arcașul lui Ștefan, București, 1976; Clopoței și prichindei, București, 1977; Cântece oltenești, Craiova, 1977; Lumini pentru dragostea mea, București, 1978, Viorile vârstei, pref. Al. Piru, București, 1978; Peisaj românesc, București, 1979; Copilul cu inima de aur, București, 1980; Copilul și Țara, București, 1981; Cântec la plecarea verii, București, 1981; Scară la cer
CARIANOPOL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286108_a_287437]
-
Ion Mara, Preda Savu, Paul Constant, V. Popa Măceșeanu, A. Bădrăgeanu-Jolon. Proza semnează Sabina Paulian, P. Nicolescu-Monu, Mihail Vulcănescu. I.C. Vorvoreanu traduce din Guy de Maupassant (1938). Revista mai publică articolul În pasul vremii de C. Rădulescu-Motru (1938), o variantă olteneasca a Mioriței, poezii populare, note de călătorie, articole științifice, epigrame. Alți colaboratori: Omer Gregorian, Iaroslav Müller. A.P.
CAUSA RERUM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286144_a_287473]
-
de Pan M. Vizirescu și de G. Bacovia și continuată de revista „literară, artistică, social㔄Cronicarul” (1931-1934), al cărei director a fost. Apare cu versuri în „Astra Maramureșului”, „Brașovul literar și artistic”, „Crainicul”, „Condeiul”, „Convorbiri literare”, „Cosinzeana”, „Gând și slovă oltenească”, „Gazeta de Transilvania”, „Herald”, „Hyperion”, „Izvod”, „Luceafărul literar și critic”, „Luceafărul”, „Munca literară și artistică”, „Ogorul”, „Porunca vremii”, „Ramuri”, „Ritmuri”, „Răsăritul” (Chișinău), „Revista scriitoarelor și scriitorilor români”, „Raza literară”, „Sfarmă-Piatră”, „Secolul”, „Tribuna tineretului”, „Universul”, „Universul literar”. Scoate volumele Simfonii de
CAZACU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286150_a_287479]
-
a valorilor literaturii române, C. republică numeroase fragmente din texte clasice și contemporane (Al. Russo, Cântarea României, N. Bălcescu, Îndemnuri din pagini de demult - prefață la Cântarea României, O. Goga, Un caz de conștiință, În vinerea patimilor, Victor Papilian, Cearta oltenească, Pavel Dan, Urcan Bătrânul ș.a.). Începând cu primul număr al seriei a doua, se face loc unor texte în limba română, spaniolă, engleză și franceză. Caracterul literar al publicației este tot mai limitat. Fără aportul lui Pamfil Șeicaru, fie și
CARPAŢII-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286125_a_287454]