861 matches
-
maturizat dintr-odată, sărind peste bâlbâielile primelor încercări. Și, sine ira et studio, cu admirație și bucurie, trebuie să recunosc că unii dintre ei au izbutit s-o facă. Doina Ruști se numără printre aceștia. Am remarcat încă de la apariția Omulețului roșu, cum au făcut-o de altfel și alți cronicari, simțul construcției, fina translație de planuri, ochiul panoramând satiric și urechea sesizând atât derizoriul, cât și firescul unui dialog. Toate aceste calități se găsesc potențate în Zogru, deoarece autoarea are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
într-o poveste despre supraviețuire și incertitudine. Atât omul trecător, cât și nemuritorul Zogru se luptă pentru a-și afla rosturile, cu teamă și cutremurare. În acest univers vast, personaje păstrează legături cu o realitate unanim știută (ca și în Omulețul roșu). Astfel, apar figuri istorice (Vlad Țepeș, Zoe Moruzi, Ienăchiță Văcărescu) alături de altele contemporane (Horia Gârbea, de exemplu) într-o mixtură ficțională susținută de tipologii fantastice; fantome, glole, morgoni, pitici, ființe cu rădăcini mitice ori, pur și simplu, colate pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
mai cu seamă, că în ciuda tuturor aparențelor, se pare că am, încă, un sânge sănătos, cel puțin în lumea amețitoare și fără bariere de timp, a romanului. Universul actualității noastre amintește, în unele aspecte, cel puțin, de episoadele satirice din Omulețul roșu. Viața culturală, convenționalismul și impostura din instituțiile de cultură sunt radiografiate cu umorul caracteristic autoarei. Dar nu aceasta dă substanța scrierii, cât țesătura narativă de calitate, în care faptul obiectiv se dizolvă în nuclee epice care par să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
Elifaz, primul meu născut de la Ada, care stă aici, a zis el, arătând înspre o femeie mică, grăsuță, cu un văl pe cap făcut din discuri mici de bronz. - Iar acesta este Reuel, a continuat el, înconjurând cu brațul un omuleț negricios, slăbănog, cu barba deja crescută. El e fiul lui Basemath, arătând înspre o femeie dulce, care avea un bebeluș la piept. - Fiii mei mai mici sunt Jeush, Jalam și Korah. Stau aici cu Basemath, dar sunt fiii Oholibamei, soția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
bogate deghizate în moașe? Cine altcineva decât un bogătan și-ar permite un lucru așa fin ca ăsta? Cine ar putea visa la un așa obiect de artă decât cel care se ocupă de mormântul regelui? Încerci să ne păcălești, omulețule, a zis ea. El a râs auzind-o și i-a răspuns: - Dacă mă crezi un omuleț, înseamnă că tu vii de pe tărâmul giganților, surioară. Eu sunt Benia, s-a prezentat el. Și ai fi surprinsă ce afaceri bune se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
ăsta? Cine ar putea visa la un așa obiect de artă decât cel care se ocupă de mormântul regelui? Încerci să ne păcălești, omulețule, a zis ea. El a râs auzind-o și i-a răspuns: - Dacă mă crezi un omuleț, înseamnă că tu vii de pe tărâmul giganților, surioară. Eu sunt Benia, s-a prezentat el. Și ai fi surprinsă ce afaceri bune se pot face în prăvălia mea. Totul depinde de cumpărător, draga mea, a tachinat-o și el. Femeile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
delict, Ryan semnase mărturisirile, În două zile jurații Își dăduseră deja verdictul, la vremea respectivă justiția nu Încercase să afle mai mult. Lucas, nemaisuportînd să-l vadă pe director cum se delectează cu fizionomia Mariei, Își luă rapid rămas-bun. Dar omulețul, dornic să prelungească această recreație neobișnuită, preciză că, În pofida caracterului solitar, Ryan se Împrietenise Într-o vreme cu un coleg de celulă destul de deosebit, un psihiatru de renume, violator recidivist. - Credeți că ar fi posibil să avem o copie a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
negre. Pe dale, fiul său se târa cu stângăcie, alunecând din când În când Într-o baltă de urină și excremente. Clipea din ochi și gemea Întruna. Simțind o prezență umană, Încercă să fugă. Marc Îl luă În brațe; terorizat, omulețul tremura În mâinile lui. Marc ieși din casă; dintr-un magazin din apropiere, cumpără un scăunel pentru copii. Scrise un bilet scurt pentru Janine, urcă În mașină, atașă scăunelul de banchetă, fixă copilul În scăunel și porni Înspre nord. În dreptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
sînt necesare veste de salvare, vă rugăm să acordați asistență În primul rînd copiilor și persoanelor În vîrstă. O, Doamne... Ce rost are să citesc lucrurile astea ? La ce mi-ar fi de folos să mă uit la imaginile astea cu omuleți ca niște bețe care sar În ocean, În timp ce avionul explodează În urma lor ? Bag repede instrucțiunile de siguranță În buzunarul de plasă din față și iau o Înghițitură de șampanie. — Scuzați-mă, doamnă. LÎngă mine și-a făcut apariția o stewardesă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
de sânge al lui Moru. - Mergeți unde vreți, am Început. Eu sunt Krog, scoborâtor din Tatăl, și caut puntea de pământ ce duce spre Apus, peste Marea cea mare, oriunde ar fi ea. Se făcu liniște. După o vreme, un omuleț bătrân, scund și adus de spate ieși dintre fugari. Mă privi din cap până În picioare și-mi făcu semn să mă aplec spre el, căci avea de spus lucruri pe care ceilalți să nu le priceapă. Mai Întâi m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Când m-am trezit, am dat o raită pe culmi și m-am uitat la norul acela de praf de la Miazănoapte care, de acum, dădea semne că se așează. Tot Învârtindu-mă Încoace și Încolo am dat peste unul dintre omuleții lui N’jamo, care trimisese și el niște iscoade către Miazănoapte, să afle de soarta lui Kikil și a lui Tek. M-am apucat să vorbesc cu el despre una-alta. Ticălosul! Cât era el de bătrân și de mărunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
despre una-alta. Ticălosul! Cât era el de bătrân și de mărunt, pusese ochii pe una dintre femeile acelea negre, din neamurile lui Bulut și care se Întorsese din drum ca să vină cu noi. Femeia era de două ori cât omulețul, avea un om al ei și era frumoasă de pica, dar mărunțelului nu-i păsa: era Încrezător că o va face femeia lui, lucru care Îl veselea peste măsură. Fiind vorba despre femei, habar n-aveam ce sfat să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
vieții lui. Familia Ravelstein se trăgea din Dayton, Ohio. Mama lui, o adevărată centrală energetică, fusese educată la colegiul John Hopkins. Tatăl său, un om lipsit de succes, fusese reprezentantul local, surghiunit la Dayton, al unei largi organizații naționale. Un omuleț gras și nevrotic, un tată isteric, un adept al disciplinei. Când Îl pedepsea pe micul Abe, Îi poruncea să se dezbrace În pielea goală și apoi Îl plesnea cu cureaua de la pantaloni. Abe o admira pe maică‑sa, Își ura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
picioare. Eu crescusem În oraș, dar familia lui Ravelstein nu se mutase aici, venind din Ohio, decât pe la sfârșitul anilor treizeci. Nu l‑am cunoscut pe tatăl lui, pe care Ravelstein Îl descria ca pe un căpcăun În miniatură, un omuleț arțăgos, un maniac al disciplinei. Unul dintre tiranii de doi bani care‑și țin copiii În frâu prin zbierete demente, interpretând o nebunească operă de familie nonstop. Universitatea Îi accepta pe tinerii absolvenți de gimnaziu care treceau examenele de admitere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
mult despre el, Încât până la urmă m‑am simțit obligat să‑i citesc unele cărți. Trebuia s‑o fac ca să pot Înțelege despre ce vorbea Abe. Uneori Îl Întâlneam pe Davarr pe stradă, și‑mi venea greu să cred că omulețul acela, triplu abstractizat și distrat, cu ochelari blajini care‑i camuflau ideile arzătoare, era demonul eretic urât de universitarii din America și de aiurea. Ca unul dintre reprezentanții de frunte ai gândirii lui Davarr, Ravelstein era și el urât. Numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
zeii sorb licoarea nemuririi. Și pentru taoiști, luna era un copil care se naște, crește, îmbătrânește și moare, pentru a renaște în următoarea lună, în vreme ce în unele variante de legende de origine culese pe teritoriul patriei noastre, luna e un omuleț pe care Dumnezeu l-a pornit pe un drumușor de argint, printre șiruri nesfârșite de pomi, tot de argint. Nu e nevoie să mai amintim ce importanță are în opera nemuritorare a marelui nostru poet Eminescu aceeași lună care, pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
se roseseră, lucru care de obicei însemna că sfârșitul e aproape. Urma fundul. —Fă-ți o pereche pe comandă, sugeră Hugo. Fetele au nevoie de așa ceva, mai ales cele ca tine. Ca să se muleze pe toate curbele. Știu eu un omuleț grozav în Brick Lane; aș putea să-ți aduc numărul lui. Își dădu capul pe spate. Ți-ar sta bine în maro, un maro închis de tot, de ciocolată neagră și amară. Merge cu părul și ochii tăi. —Hugo! strigă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
de la început, zisei eu, terminând ultima galetă. Știam că ești un bărbat cu principii. Capitolul nouătc "Capitolul nouă" — Draga mea, stai numai să-l vezi pe băiețașul pentru care ne vom bate, zise Hugo, luând-o agale către Helen. Un omuleț negru, groaznic de frumos - numai să te uiți la el și-o dai în pornografie cu copii. O să ne pice pe cap Esther Rantzen 1 cât ai zice „Salvați copiii“!2 —De unde e? întrebă Helen. De la vreo școală de teatru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
și sumbru împânzind împrejurimea cu alabastrul său rece și încremenit. Pustietatea pune stăpânire peste tot ținutul, fiori reci se întrepătrund cu cristalele de gheață, dar zăpada e joaca preferată a copiilor iarna. Bulgării zboară pretutindeni, pe pârtie glasurile intense ale omuleților se înalță în văzduh animând cel mai sălbatic anotimp. Pentru o viață de copil, iarna poate însemna timpul durerii intense când guturaiul sau febra ne ceartă că ne-am jucat prea mult în omătul moale și alb ca spuma laptelui
Mofturile copilăriei. In: ANTOLOGIE:poezie by Raluca Gavrilă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_678]
-
într-o multitudine de activități până la ora somnului de după-amiază. Date fiind angajamentele cărora trebuia să le facă față, Hugo era surprins că fiul lui nu avea propria asistentă personală. Poate că nu era o chestie așa de rea că omulețul era încă la Cavendish, cu maică-sa. Având în vedere programul care-l aștepta la externare, copilul avea nevoie de toată odihna de care putea să beneficieze. Asemenea Amandei, nici Alice nu voia să plece de la Cavendish. Îi plăcea la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Și s-au tot prins, de el, bunele, pe când, relele, s-au dus, cu apele sâmbetelor, care-ncotro, ca niște stele căzătoare. Ei, și, dacă, timp cu timp, i sa tot deschis mintea, ce crezi că a făcut, el, acest omuleț? Ce? S-a făcut inginer. Doamne ferește! Nu, doamne ferește, bre, că asta nu e ceva rău, ci, e de dă doamne, că, nici nu știi, tu, cât de bun e ce a Învățat, el, Costică al nostru, pe acolo, de unde
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
Îndemînă, ar fi făcut din Întreg pămîntul un bulgăre de lut ars. O cărămidă pe care să nu mai răsară nimic, niciodată. Nici măcar un fir de iarbă. Un fel de kilometru zero al universului, la care să ia aminte și omuleții verzi - de-ar mai fi fost viață pe undeva, cum se zicea -, să bage În capetele lor țuguiate sau pătrate că un altfel de păcat nu rămîne fără pedeapsă, chiar de-ar fi să se petreacă Între necuvîntătoare. Pentru că s-
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
excesiv de amabil, cu ochi mici și curioși. Chelia personajului rima perfect cu abajurul sferic al lămpii așezate pe masa la care citea. Ca urmare a tăcerii mele, bătrînelul își reluă lectura, deloc jenat de prezența mea în imediata sa apropiere. omulețul era, pesemne, obișnuit cu acest ritual : cînd i se vorbea ridica privirile din carte, cînd interlocutorul tăcea nu pierdea timpul și plonja din nou în plăcerea lecturii. Cum eu păream însă total interlocat, incapabil să-mi adun gîndurile, bătrînelul excesiv de
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
de a mă plimba fără țintă pe străzi și de a privi oamenii în dezordinea lor o regăseam în această librărie Verdeau care nu-mi impunea nimic, decît libertatea absolută. — Și mie îmi place să răscolesc printre cărți, îmi mărturisi omulețul bătrîn și politicos. Cînd răscolești printre cărți e ca și cum ai căuta o perlă rară într-un maldăr de creiere. V-ați gîndit că aceasta ar putea fi definiția unei cărți ? o bucată de creier ambulant, un fragment de creier pus
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
și goale cu ecou rău. Trecu un timp chinuitor pentru necunoscutul de jos, apoi scara începu să scârțâie ca apăsată de o greutate extraordinară și cu o iritantă încetineală. Când provocatorul acestor grozave pârâituri fu jos, tânărul văzu mirat un omuleț subțire și puțin încovoiat. Capul îi era atins de o calviție totală, și fața părea aproape spână și, din cauza aceasta, pătrată. Buzele îi erau întoarse în afară și galbene de prea mult fumat, acoperind numai doi dinți vizibili, ca niște
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]