791 matches
-
1,21), față de genotipul CC. Subiecții care prezintă alela Ț în orice combinație au un OR de 1,55 [43]. Activitatea enzimatica scăzută a variantelor genotipice MTHFR C677T se asociază cu hipometilarea ADN, care produce instabilitatea genomică și influențează expresia oncogenelor și genelor supresoare [44]. La purtătorii alelei Ț, hipometilarea ADN se explică prin reducerea nivelului de S-adenozil-metionină, care reprezintă donorul universal pentru transferul grupării metil, iar subiecții care prezintă atât aport scăzut de folat, cât și alela Ț au o
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Mircea Grigorescu, Mircea Dan Grigorescu () [Corola-publishinghouse/Science/92130_a_92625]
-
și contribuie la o serie de modificări genice: disrupția genelor, instabilitatea cromozomiala. În CHC s-a evidențiat o hipometilare la nivelul LINE1 care se asociază cu progresia și invazivitatea tumorala și reprezintă în același timp un indicator prognostic [154]. Mutația oncogenelor și genelor supresoare. S-a evidențiat că ADN-ul circulant liber poartă modificări genomice ale ADN-ului tumoral. Sutn prezente mutații ale genei supresoare tumorale TP53 în ariile geografice cu CHC în legătură cu expunerea la aflatoxină [155] și diferite polimorfisme mononucleotidice
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Mircea Grigorescu, Mircea Dan Grigorescu () [Corola-publishinghouse/Science/92130_a_92625]
-
Posibilitatea evidențierii unui profil distinct tisular și circulant în CHC a condus la identificarea unor adevărate „semnături miR”, care au valoare de biomarkeri în diagnosticul, clasificarea moleculară, prognosticul și predicția bolii și având, de asemenea, posibile implicații terapeutice, prin blocarea oncogenelor miR și restaurarea miR supresoare [178]. Valoarea diagnostica Profilul miR are valoare în diagnosticul confirmativ inclusiv cel precoce și de stadializare. Prin selecția miR, care au o valoare a expresiei de trei ori mai mare la pacienții cu infecție cronică
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Mircea Grigorescu, Mircea Dan Grigorescu () [Corola-publishinghouse/Science/92130_a_92625]
-
pancreatita cronică. Aceasta poate avea un tablou clinic similar cu al cancerului pancreatic, poate prezenta complicații asemănătoare (icter obstructiv, insuficiență evacuatorie gastrică, tromboza sau compresiunea venei porte, venei mezenterice superioare sau venei splenice), iar țesutul pancreatic poate avea mutații ale oncogenei k-ras. Chiar un rezultat negativ la biopsia ghidată ecografic sau computer tomografic nu exclude diagnosticul de cancer pancreatic în prezența unor modificări imagistice sugestive. Adesea, singurele posibilități de diferențiere sunt examenul morfologic pe piesa de rezecție sau proba timpului [86-89
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Ofelia Şuteu, Daniela Coza, Alexandru Irimie () [Corola-publishinghouse/Science/92186_a_92681]
-
Se propune ca „semnătura” celor șapte miR să fie utilizată cât mai larg posibil pentru diagnosticul precoce al CP și diferențierea acestuia de pancreatita cronică [124]. Un progres important îl reprezintă un studiu a două molecule miR: miR-221, cu funcție oncogenă și miR 375 cu funcție supresivă. S-a evidențiat valoarea diagnostică pentru CP a supraexpresiei miR 221 nu numai în țesutul tumoral, dar și a nivelului său plasmatic,simplificând astfel complexitatea studiului anterior. Nivelul plasmatic al miR-221 crește semnificativ în
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Luminiţa Leluţiu, Alexandru Irimie () [Corola-publishinghouse/Science/92187_a_92682]
-
morfogeneza epitelială (10). Mecanismele de interacțiune a lamininei cu alte molecule nu sunt încă elucidate. Molecule care controlează proliferarea celulară sau apoptoza în această categorie se încadrează proteina c-myc, care stimulează diviziunea celulară. Animalele transgenice la care se produce super-expresia oncogenei c-myc formează constant chiști renali. Dovezi privind rolul primar al proliferării celulare în formarea chiștilor renali provin și din modelele animale care au fenotip ARPKD; gena implicată codifică o proteină cu rol în diviziunea celulară (6, 9). Gena bcl-2 inhibă
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
aspecte ale carcinogenezei fizice, chimice și virale, relația cancer-imunosupraveghere, precum și o incursiune istorică în oncovirusologie ș.a.). În partea specială, ne-am străduit să selectăm esențialul din multitudinea de informații care privesc acțiunea transformantă și în final carcinogenă a diferitelor virusuri oncogene umane. Există, evident, un arsenal uriaș de date care se referă la implicarea unor asemenea virusuri și în patologia veterinară, dar acest aspect, care, fără îndoială, ar fi îmbogățit viziunea general biologică asupra fenomenului carcinogenetic, nu a intrat în intenția
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
moleculare“. Cum se știe, aceasta stipula că orice mesaj ereditar are un singur sens de circulație: el nu se poate transmite decât de la un ADN (conservator de bioinformație) la un ARN mesager. Iată că în cazul virusurilor ARN cu potență oncogenă (toate retrovirusurile animale sau umane), informația inductoare de carcinogeneză trece de la ARN-ul viral al ADN-ul celulei victimă, operația fiind catalizată de reverstranscriptază. De notat că pentru aceste lucrări efectuate cu virusul oncogen Rous, H. Temin și D. Baltimore
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
triseriatus, Culex pipiens ș.a.) și artropode (Haemophsalis). Era și această constatare un subiect de meditație pentru oncologi, care-și puneau pentru prima oară problema dacă nu cumva un astfel de mod de transmitere nu funcționează și în infecțiile cu virusuri oncogene umane. Virusul tumorigen Lucké (primul virus herpes-cancer asociat) Oncogeneza virală nu este proprie doar homeotermelor, ci și poikilotermelor. În 1934, medicul militar american Balduin Lucké (1889-1954) a descris adenocarci nomul renal la broasca leopard (Rana pipiens), aducând abia patru ani
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
fie inactive (ascunse în genomul celular), fie își fac apariția, devenind patogene în sens productiv sau în sens carcinogen. În interiorul unei incluzii nucleare și în citoplasmă se remarcă o mulțime de particule virale. La unele dintre virusurile herpetice cu potență oncogenă, atât virulența citocidă cât și generarea de neoplazii depind fie de macroclimat (factorii climatici, de pildă), cât și de structura și funcționalitatea organismului receptor, în ultimă instanță a celulei gazdă. Un exemplu în acest sens îl oferă chiar virusul Lucké
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
vedea pp. 48-51). În fine, felul în care se manifestă infecția herpesvirală depinde și de gazdă, de organism luat in toto sau/și de celula victimă. În fine. Este de datoria noastră de a cita, printre herpes virusurile cu potență oncogenă și pe cel murin, descoperit în 1978 în Slovacia (Bratislava) de către D. Blascovič și colab., cunoscut azi sub numele de herpesvirusul 68 al șoarecelui.30 Cercetătorii din fosta Cehoslovacie începuseră în 1974 o vastă cercetare de investigare a rezervorului de
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
celulare programate (apoptozei), ca și pentru oprirea ciclului celular în cazul în care unele componente celulare (de pildă ADN) sunt lezate (modificate).41 Este de înțeles că inactivarea proteinei p53 provocată de virusul SV40 sau de alte virusuri cu potență oncogenă este urmată în mod firesc de cancerizarea acelei celule. SV40 poate constitui și un cocarcinogen, alături de anumiți carcinogeni chimici, precum produsul „crocidolite“ (azbestul albastru). Așadar, după descoperirea acestor câtorva virusuri oncogene „istorice“ la animale, în ultimii 30-40 de ani etiologia
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
lucru era analiza recombinărilor meiotice. Mai târziu, odată cu progresul citogeneticii, a fost posibilă stabilirea locului unde anumite gene sunt situate pe cromozomi. Această performanță a deceniului ’60-’70 din secolul XX a fost consecința introducerii metodei hibridizării somatice interspecifice. Descoperirea oncogenelor este una din „marile surprize“ ale epocii (1970-1975). Căutând să explice acțiunea oncogenă a unor virusuri, americanii George Todaro și Robert J. Huebner (1914-1998) au emis, în 1972, ipoteza oncogenelor virale.87 Ei s-au bazat atât pe numeroasele cercetări
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
stabilirea locului unde anumite gene sunt situate pe cromozomi. Această performanță a deceniului ’60-’70 din secolul XX a fost consecința introducerii metodei hibridizării somatice interspecifice. Descoperirea oncogenelor este una din „marile surprize“ ale epocii (1970-1975). Căutând să explice acțiunea oncogenă a unor virusuri, americanii George Todaro și Robert J. Huebner (1914-1998) au emis, în 1972, ipoteza oncogenelor virale.87 Ei s-au bazat atât pe numeroasele cercetări anterioare, cât și pe unele experimente proprii (asupra unui spectru mare de specii
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
XX a fost consecința introducerii metodei hibridizării somatice interspecifice. Descoperirea oncogenelor este una din „marile surprize“ ale epocii (1970-1975). Căutând să explice acțiunea oncogenă a unor virusuri, americanii George Todaro și Robert J. Huebner (1914-1998) au emis, în 1972, ipoteza oncogenelor virale.87 Ei s-au bazat atât pe numeroasele cercetări anterioare, cât și pe unele experimente proprii (asupra unui spectru mare de specii celulare provenite de la șoareci, șobolani, găini, care au evidențiat prezența de informație genetică codificatoare de virusuri tumorale
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
ca și în celulele germinative (și care persistă sute de generații în culturi celulare, fără o producție evidentă de virus). Teoria susține conjectural Rememorări istorice: de la „discrazia” canceroasă la oncogeneza plurifactorială existența de virogene endogene (codificatoare de particule C) și oncogene (responsabile cu transformarea oncogenă a celulelor normale) care sunt ținute neexprimate prin mecanisme efectuate de represori din celulele normale. În acest mod, variați agenți fizico-chimici carcinogeni ca radiațiile, carcinogenii chimici, virusurile exogene, pot declanșa exprimarea acestei „informații ascunse“, prezentă pe
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
germinative (și care persistă sute de generații în culturi celulare, fără o producție evidentă de virus). Teoria susține conjectural Rememorări istorice: de la „discrazia” canceroasă la oncogeneza plurifactorială existența de virogene endogene (codificatoare de particule C) și oncogene (responsabile cu transformarea oncogenă a celulelor normale) care sunt ținute neexprimate prin mecanisme efectuate de represori din celulele normale. În acest mod, variați agenți fizico-chimici carcinogeni ca radiațiile, carcinogenii chimici, virusurile exogene, pot declanșa exprimarea acestei „informații ascunse“, prezentă pe genom. Gândind evoluționist, G.
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
a virusurilor carcinogene) să fi pătruns în genomul viețuitoarelor (plante și animale) încă de la începuturile vieții terestre. În materie de boala neoplazică și direct legată de persistența unor gene „dormante“ dar posesoare de informație carcinogenetică, s-a născut conceptul de oncogenă. După 1975, teoria oncogenelor a căpătat confirmări solide. Francezul Dominique Stehelin și americanii Harold E. Varmus și Michael J. Bishop, studiind structura genetică a virusului sarcomului găinii au arătat, în 1975, că acest virus cu ARN posedă gene cu potențial
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
fi pătruns în genomul viețuitoarelor (plante și animale) încă de la începuturile vieții terestre. În materie de boala neoplazică și direct legată de persistența unor gene „dormante“ dar posesoare de informație carcinogenetică, s-a născut conceptul de oncogenă. După 1975, teoria oncogenelor a căpătat confirmări solide. Francezul Dominique Stehelin și americanii Harold E. Varmus și Michael J. Bishop, studiind structura genetică a virusului sarcomului găinii au arătat, în 1975, că acest virus cu ARN posedă gene cu potențial oncogen numit acest tip
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
a fost fixat locul pe cromozomi al genelor cSRC. În 1990, oncogeneticiana americană Marie Claire King a comunicat la rândul său, că în cancerul de sân a pus în evidență foarte frecvent, la evreicele așkenaze din SUA, pe cromozomul 17, oncogena BRCA1 (genă care pre dispune la cancerul de sân și ovarian, cu o mare frecvență în populația evreiască de origine ucraineanorusă, din cauza înmulțirii în izolațiile de tip ghetou). l Descoperirea antioncogenelor (gene care neutralizează acțiunea oncogenelor). Studiind retino blastomul, A. G
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
SUA, pe cromozomul 17, oncogena BRCA1 (genă care pre dispune la cancerul de sân și ovarian, cu o mare frecvență în populația evreiască de origine ucraineanorusă, din cauza înmulțirii în izolațiile de tip ghetou). l Descoperirea antioncogenelor (gene care neutralizează acțiunea oncogenelor). Studiind retino blastomul, A. G. Knudson jr. a ajuns în 1971 la concluzia că celulele tumorale ale retinei purtau două gene care suferiseră mutații. În formele familiale (transmise vertical), mutațiile avuseseră loc în timpul gametogenezei. Respectivul eveniment genetic a constat într-o
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
de la retinoblastom), a cărei absență sau inactivare duce la apariția tumorii. Cu alte cuvinte, gena RB este o antioncogenă, deoarece codifică o enzimă care oprește tendința de cancerizare a celulei retiniene. După 1984, au fost puse în evidență și alte oncogene, precum NF1 în neurofibromatoza de tip 1, boală descrisă clinic încă din 1793 și studiată histopatologic în 1882, de către Fr. von Recklinghausen. În tumora Wilms, s-a pierdut o antioncogenă care se afla pe cromozomul 11 la celulele normale (regiunea
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
regiunea 11p13). Așa cum arată, introducerea cromozomului 11 în celule de tumoră Wilms cultivate in vitro, însănătoșește multe dintre aceste celule. Gena p.53 este o antioncogenă pentru proliferările produse de unele papilomavirusuri. Din toate acestea, rezultă că în mod normal, oncogenele sunt controlate de antioncogene. Atunci când au loc evenimente genetice (mutații punctiforme sau deleții, (unele produse de virusuri cu potență carcinogenă), care au ca urmare inactivarea antioncogenelor, maladia canceroasă are posibilitatea de a se manifesta. Vom detalia toate aceste aspecte în
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
au dus la izolarea și caracterizarea componentelor celulare și virale. La sfârșitul anilor ’60 a debutat impetuos așa-numita etapă a ADN-ului, care a însemnat: începutul descifrării substratului material al informației genetice, evidențierea revers transcripției la unele virusuri ARN oncogene (retrovirusurile H. Tamin - S. Mitzutami, Baltimore, 1971-1973), descoperirea și utilizarea cu succes în laboratoare a enzimelor de restricție (Herb Boyer, 1970, premiul Nobel, 1978), izolarea câtorva virusuri oncogene animale și umane. B. EPOCA GENOMICĂ a început în 1970, odată cu lucrările
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
prima variantă a genomului uman - incompletă, dar pe cale de a fi descifrată în întregime. Unul din artizanii acestui proiect a fost americanul Robert A. Weinberg, cel care, împreună cu colaboratorii săi, a reușit să izoleze prima genă umană cauzatoare de cancer, oncogena ras (Rat Sarcoma) și gena tumoral-supresoare RB (gena diagnosticului și tratamentului cancerului mamar). În proiectul de descifrare a genomului canceros, se precizează că scopul cercetărilor este detectarea modificărilor genetice precanceroase în perioada de până la apariția celulei canceroase și expansiunea unei
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]