935 matches
-
limbii romîne. Specificul evoluției istorice a poporului romîn a făcut ca aceste nume sa fie destul de puține și incerte în ceea ce privește originea. Ele constituie însă parte a ansamblului toponimic romînesc, mai ales datorită faptului că și-au creat, în general, urmași onomastici și lexicali comuni în limba romînă, constituiți în familii bogate și diverse: Olt, Olteț, Oltișor, Olteana, Olteanca, Olteanca Mare, Olteanu, Oltecioru, Oltenaș, Oltenești, Olteni, Oltenia, Oltenii de Jos, Oltenii de Sus, Oltețani, Oltețu de Jos, Oltețu de Sus, Oltețu Sec
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
sunt de fapt deformări în timp ale structurii toponimelor impuse tacit de acordul subînțeles cu entopicul care denumea generic topicul respectiv, presupun parcurgerea de către numele respective a unor stagii îndelungi de „prelucrare“ fonetică și gramaticală și de „împietrire“ în formele onomastice deformate, coexistente cu formele apelative aliniate la normele gramaticale curente. Exemplele de astfel de situații nu sunt puține: Arbora, Brustura, Paltina, Ro goaza, Frunzu, Gropu, Nedeiu, Fătăciunu, Zăpozu, Veverețu, Valea lui Cîine, Dealul lui Bot, Rîu de Mori, Valea cu
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
unor instrumente normative, standardizante și corelate, pe cît posibil, cu tradițiile cultural-istorice naționale și universale. TME constituie un pas important în această direcție și sperăm că va fi urmat de alte proiecte de gen, între care sugerăm realizarea unui Dicționar onomastic normativ și enciclopedic, care să cuprindă numele reprezentative de locuri și de persoane romînești și străine, cu ortografia și rostirea considerate corecte în limba romînă (menționîndu-se în același timp, acolo unde este cazul, ortografia și rostirea originare, precum și variantele în
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
puternic“). Entopicul este întîlnit, cu sensuri asemănătoare, și în bulgară și sîrbă, de unde a fost împrumutat, probabil, apelativul romînesc. Opțiunea pentru una sau pentru alta dintre surse depinde de analiza lingvistică și de atestările fiecărui nume al nume roasei familii onomastice. De exemplu, Bărca Croavelor, Bărca Scorțarului, Bărcoasa, Bărca Dobreștilor, Bîrca Plaiului, Bîrca Sadovei, Bîrca Viezurinilor etc. au în componență pe prima poziție, probabil, entopicul, în timp ce Bărcanu, Bărcănești, Bărcești, Bîrcaciu, Bîrcani, Bîrceni etc. provin mai degrabă din antroponime. Sunt exemple de
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
vedere istoric (a fost sute de ani capitala Țării Romînești și de un secol și jumătate capitala Principatelor Unite Țara Romînească și Moldova, apoi a Romîniei Unite), economic, cultural, politic, social și diplomatic etc., ci și din punct de vedere onomastic, întrucît numele său este constituit lingvistic după formula de structurare toponimică cea mai uzitată în onomasticonul romînesc (cu sufixul -escu în cazul numelor de familie și cu același sufix la plural -ești în cazul numelor de locuri). Este suficient să
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
are unele implicații în trecutul limbii și al poporului romîn. Toponimul se integrează în cea mai reprezentativă, numeric și struc tural, categorie de nume de localități romîne. Este vorba de oiconimele care au toponimizat, prin conversiune (fără adăugarea unui formant onomastic specific), apelativul nume de grup uman ipotești, format de la antroponim (probabil Ipotă) și din sufixul de origine dacică -escu (la plural -ești), avînd sensul de posesie sau apartenență (personajul „eponim“ va fi avînd în stăpînire moșia satului sau va fi
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
daci, în transcrieri latinești și grecești, iar Oltul nu face excepție. Viețuirea îndelungată a toponimului Olt i-a conferit o vitalitate deosebită în limbă (caracteristică pe care o au toate elementele moștenite din dacă), concretizată în constituirea unei bogate familii onomastice: Olteana, Olteanca, Olteanca Mare, Olteanu, Oltecioru, Oltenaș, Oltenești, Olteni (zece sate, două vîrfuri și o pădure), Oltenia, Oltenii de Jos, Oltenii de Sus, Oltețani, Oltețu, Oltețu de Jos, Oltețu de Sus, Oltețu Sec, Oltețu Vechi, Oltișoru, Oltișoru Curgător, Oltoaia, Oltu
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
De la acest nume s-a format, prin polarizare, Dealu Rășinarilor (vîrf în Munții Vlădesei). Culmea Rășina din Dealurile Feleacului și Vîrful Rășina din Subcarpații Gorjului pot fi înrudite lingvistic, probabil, dar sunt prea îndepărtate ca să ne gîndim la o iradiere onomastică spre localitatea sibiană. Ruinele „bătrînei cetăți“ din poezia lui Goga se mai văd și astăzi în partea de vest a satului, „agățat de munți“, cum spune Florus despre daci (se zice că rășinărenii erau stăpîni a „peste treizeci și unu
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
al Streiului, probabil același cu Stroia (1366 Stroyafalva, 1387 Stroya), este pesemne un diminutiv plural (de la vechiul Stroia), după modelul Coziele (Cozyelye, Kozolya) < Cozia. Originea toponimului Strei oferă încă un argument la constatarea lui Ovid Densusianu privind corespondențele toponimiei și onomasticii romînești de origine slavă din Hațeg cu numele de origine slavă din nord-estul Carpaților. Tîmpa Este numele unor vîrfuri din Munții Gurghiului, Ignișului, Postăvarului (deasupra Brașovului), al unei culmi din Podișul Babadagului, al unui deal din Piemontul Cîndeștilor, al unei
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
sublimare parodică, I. L. Caragiale deschide galeria scriitorilor pentru care parodia și pastișa sunt forme ale "satirei literare"94: George Topârceanu (Parodii originale, 1916), Marin Sorescu (Singur printre poeți,1964), Mircea Horia Simionescu (ciclul Ingeniosul bine temperat, 1968-1983, în special Dicționarul onomastic și Bibliografia generală), Al. George (Clepsidra cu venin, 1971), Mircea Cărtărescu (Levantul, 1990). Semnificația polemică a discursului parodic este semnalată, de exemplu, de George Topârceanu care nu ezită să sublinieze nota de creativitate a parodiilor sale "originale" asociate cu veritabile
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
s-ar putea stabili înțelegere așa de lesne ca între nerozi, mulțimea acestora ar avea o soartă mai bună"217. Expresiile idiomatice, calambururile, florile de spirit, metaforele etc. dau savoare comică și Dicționarului umoristic al limbii române care anticipă Dicționarul onomastic al lui Mircea Horia Simionescu pe linia parodierii stilului lexicografic. Descoperim aici chiar o definiție spirituală a umoristului, văzut drept un "ocnaș literar"218, într-o formulă care amintește de obsesia caragialiană legată de responsabilitatea și dificultatea carierei de literat
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
servitorului: Un chelner, Spiridon, Safta, Un fecior".25 Se observă însă imixtiunea categoriilor sociale (cetățeanul, funcționarul, servitorul) cu cele caracteriale (demagogul) cu cele strict teatrale (raisonner-ul) și arhetipale (donjuan, încornoratul). Mai multă consecvență pare a-i conferi lui Ibrăileanu criteriul onomastic prin care devine clară distincția dintre personajele individualizate și prin numele caracterizator (Trahanache, Dandanache, Pristanda etc.) și cele aneantizate (Lache, Mache, Mitică, Costică), uniformizate și prin apelativele devenite nume comune. Perspectiva cronologică asupra operei, propusă de Mircea Tomuș, facilitează înțelegerea
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
subtituie în planul relațiilor interumane personalitatea romantică. Sugestia intertextualității este declanșată spontan chiar de titlul piesei, trimiterea la Caragiale fiind impulsionată și de numele de familie în "escu", acea marcă a nondiferențierii, a generalizării acestui tip uman. Încadrarea prin expresivitatea onomasticii în categoria personajelor zugrăvite în schițe precum Mitică sau Amicul X..., apare îndreptățită încă din prima scenă bazată pe o succintă caracterizare în absență: Angela (dulce): Orice ați spune, dragă, Mitică e teribil de simpatic. Casierul (brusc înfuriat, pentru amorul
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
în privința absurdului. Ar fi insă ineficient să ne raportăm doar la această "eboșă" dramatică și nu la întreaga creație ionesciană atunci când analizăm alte manifestări literare subsumate absurdului din literatura noastră. De altfel, a fost subliniată continuitatea 58 în succesiunea marcată onomastic diferit (Ionescu-Ionesco) prin adâncirea celor câteva obsesii deja bine conturate în pamfletele din Nu, în fragmentele de jurnal, în proiectele de romane, în publicistica și chiar în poeziile scrise înainte de părăsirea țării. Așa încât se impune cel puțin o scurtă trecere
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Bartolomeu II, din Improvizație la Alma, pot fi identificați în romanul Ochii Maicii Domnului, în cele două cupluri de gemeni din sanatoriul Saconnex. Cei patru frați Filip cu mișcări de păianjen sunt identici, imposibil de individualizat, egalizați și prin similitudinea onomastică, dar cazul lor nu stârnește nedumerirea doctorului Gauthier a cărui experiență l-a convins că "totul e cu putință în lumea asta, care nu-i o lume normală, cum o socotesc niște oameni vulgari"76. Și mai relevantă este depistarea
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
uneori incoerent, alteori zeflemitor, dar întotdeauna "original și inventiv"14 chiar până la absurd, așa cum reiese din multe replici, de tipul: Mitică, faci cinste? Nu pot, monșer, că mă strânge un ciorap.15 (Mitică) În plus, dacă ținem cont de obsesia onomastică urmuziană legată de necesitatea corespondenței între nume și realitatea desemnată, obsesie ilustrată în toate textele sale și teoretizată în nota explicativă din schița Algazy& Grummer 16, nu e hazardată presupunerea că scriitorul însuși, conștient de responsabilitatea pe care soarta i-
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
păpușilor rusești" și a colajului, acest joc textual de factură caragialescă se recunoaște la Mircea Horia Simionescu, de exemplu în așa-numita "piesă" cu titlul Somnul lui Marte, de fapt o posibilă sugestie de miniroman epistolar, cuprinsă arbitrar în Dicționarul onomastic la articolul Byron. Respectiva lucrare bazată pe reconstituirea corespondenței, amintește de Scrisorile anonime caragialiene, constituite ca hipotext, pe același principiu, și pentru schița lui Al. O. Teodoreanu, Manevre. Similar, în Addenda romanului Redingota, alipirea și\sau contrastarea declarațiilor, a notelor
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Horia Simionescu. Spre deosebire de Costache Olăreanu, la care inventarul, apropiat mai mult de formula rabelaisiană, apare doar ca "un soi de chist textual" (Ph. Hamon)8, autorul Ingeniosului bine temperat îl folosește și drept criteriu supraordonator la nivel macrotextual. Astfel, Dicționarul onomastic, continuat și finalizat prin volumul Jumătate plus unu, dezvoltă amplu sugestia caragialiană, dar și propria sa obsesie a invenției ludice de apelative și destine relaționate arbitrar. Realmente concurând cartea de telefon, uriașul registru inventariază umanitatea și o descrie fals prosopografic
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Mircea Horia Simionescu, cel care prefațează și selectează textele din volumul I. L. Caragiale, Momente și schițe (1993), fapt ce vorbește de la sine despre cunoașterea și însușirea sugestiei scripturale caragialiene. În ciuda dimensiunilor colosale, scrierile lui Mircea Horia Simionescu, în special "dicționarul" onomastic și cel bibliografic, sunt pulverizabile în mici fragmente susținute laolaltă doar prin magnetul alfabetic. Puzzle-ul narativ din Nesfârșitele primejdii, interpolările sau ruperile de nivel din Breviarul (Historia calamitatum), obsesia parantezelor, sub forma povestirii în povestire, incluzând vise în vise
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
valabilitatea, ilustrând generala reciprocitate a "datoriei" textelor relaționate. Model și precursor al târgoviștenilor în multe privințe, așa cum am demonstrat, fapt recunoscut ca atare, de altfel, atât de Mircea Horia Simionescu în Citiți-mă noaptea, care prefațează textul integral al Dicționarului onomastic sau în Cursiv bio-bibliografic, integrat în finalul romanului Licitația, dar și de către Costache Olăreanu 48, Caragiale este îndatorat, în schimb, "ucenicilor", pentru demersul reinterpretativ și de revalorificare de pe poziții moderne a operei sale. Între ramurile bogatului arbore genealogic literar caragialian
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Simionescu, Mircea Horia, Toxicologia sau dincolo de bine și dincoace de rău, Editura Cartea Românească, București,1983. Simionescu, Mircea Horia, Asediul locului comun, Editura Militară, București, 1988. Simionescu, Mircea Horia, Paltonul de vară, Editura Albatros, București, 1996. Simionescu, Mircea Horia, Dicționar onomastic, ediția a doua, întregită cu volumul Jumâtate plus unu și o prefață a autorului, Editura Allfa, București, 2000. Simionescu, Mircea Horia, Redingota, Editura Paralela 45, Pitești, 2002. Simionescu, Mircea Horia, Licitația, Editura Paralela 45, Pitești, 2003. Slavici, Ioan, Amintiri (Eminescu
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
necesității conexiunii strânse între onomastică și caracter. Ioana Pârvulescu a contrazis ipoteza îndeobște acceptată, conform căreia pseudonimul literar al lui Demetru Dem. Demetrescu-Buzău ar fi fost conceput de către Arghezi, demonstrând că, mai degrabă, Urmuz însuși este responsabil de această invenție onomastică, rezultată din suprapunerea semnificativă a termenilor "ursuz" și "amuz", ambii justificați de caracterul și de comportamentul său. (Ioana Pârvulescu, De ce Urmuz, în România Literară, an XXVI, nr. 10, 18-24 martie, 1993). În cazul personajului Turnavitu, numele poate deriva din termenul
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
lui Fuchs nu pare ales întâmplător, dacă ne gândim la eșecul său erotic. În privința personajelor Algazy și Grummer, singura notă de subsol din scrierile urmuziene ilustrează tocmai această intenție de anulare a arbitrariului observat în relația dintre semnificatul și semnificantul onomastic: "În tot cazul, ne permitem a crede că numele de Algazy sau Grummer, după imaginile ce trezesc prin muzicalitatea lor specifică rezultat al impresiunii sonore ce produc în ureche nu par a corespunde aspectului, dinamicii și conținutului acestor doi simpatici
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Carmen Mușat, Perspective asupra romanului românesc postmodern și alte ficțiuni teoretice, Editura Paralela 45, Pitești, 1998. 6 Constantin Trandafir, Efectul Caragiale, Editura Vestala, București, 2002, p. 175. 7 Al. Rosetti, Ș. Cioculescu și L. Călin au identificat un alt registru onomastic printre filele manuscrisului incomplet al dramei Năpasta, oferit de Caragiale lui Delavrancea. În I. L. Caragiale, Opere 3, Editura pentru Literatură, 1962, editorii publică această listă de nume fără nici o intervenție în dezorganizarea textului. 8 Un exemplu poate fi găsit în
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Sau nume grele, cu sonorități cinstite și bărbătești: Pulătan, Cacoveanu, Crăcea, Lăbău. „Alo, sărutmâinile, doamna Pulătan?“ Sau: „Insist să vorbesc cu domnul Lăbău.“ Făceam parte dintr-o specie pe cât de pitorească, pe-atât de rudimentară, în botezarea căreia cine știe ce arhitecți onomastici, răpuși de-alcool și plictiseală, se întrecuseră în glume pe vremuri imemoriale. Tovarășul Bețivu, conu’ Târnăcop și duduia Pulpea alcătuiau marea familie a degeneraților veseli, pregătită să debarce dintr-o epocă într-alta. Răsfoiam paginile gălbejite, încercând să pricep ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]