5,154 matches
-
o manieră moldovenească de a povesti, bazată pe armonia frazei în sine, manieră ce avea să ajungă la apogeu în perioada interbelică, odată cu Mihail Sadoveanu; în sfârșit, provincialul Hogaș, depărtat de capitalele literare și-a făcut din izolare o virtute ontologică: fără vârstă certă, proza lui se află în afara timpului”. (p. 366) Dacă Hogaș a avut/are un loc important în manualele de literatură, despre Soveja (S.Mehedinți ) nu mai scrie azi nimeni. Sau doar Gheorghiță Geană, care prefațează volumul Oameni
Alte drumuri de munte by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/3949_a_5274]
-
în literatură înseamnă nu doar coexistența dinamică dintre suportul de hârtie și mediul electronic, o experiență scriptică și lecturală maleabilă, ci și un meta-discurs despre corespondențele dintre concepte și ideologii, teorii literare și practici ficționale aflate în sincronie cu dilemele ontologice, epistemologice, etice și artistice ale actualității. Virtualitatea nu este condiția dematerializării vieții și a culturii, ci este mai degrabă întâlnirea dintre mediile materiale și simbolice ale realității fizice și mediile culturale computaționale. În aceeași direcție funcționează și fenomenul de virtualizare
Un manifest al virtualității by Lucia Simona Dinescu () [Corola-journal/Imaginative/10458_a_11783]
-
de accente thanatice, pe care le descoperim în Psalmul de penumbră („Încă mă închipui cu flori pe frunte/ crescute ca o înștiințare pentru cei de deasupra”) sau în Subterană, unde așteptarea înfiorată a primăverii, cu puterea ei regenerantă, depășește limitele ontologice impuse făpturii muritoare: „În curând cerul va pluti sub pământ:/ toate câte foșnesc/ vor trece prin mine,/ după pâclele iernii gheara mea le așteaptă/ ca un tandru culcuș”. Furia elementelor biciuiește și sanctifică lumea, înrămând-o într-un surâs parfumat
Fugă într-un ev minor by Marina Cap-Bun () [Corola-journal/Imaginative/13570_a_14895]
-
un anumit personaj, fie el politician sau cetățean de rând, atunci tabloul devine unul cât se poate de complet din punct de vedere explicativ. Trebuie însă precizat un lucru deosebit de important în situația aici analizată. Dacă ideea postmodernă a căderii ontologice din sensuri, până la urmă, direct în brațele neconturatului „hiperreal” baudrillardian este unanim acceptată de-a lungul și de-a latul „satului” planetar al lui Marshall McLuhan, atunci a căuta cu sârg așa-zisele „derapaje” ale continuu recreatului spațiu de intersecție
ODRASLELE DIAVOLULUI ŞI CONTRAFACEREA ACTULUI DEMOCRATIC de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1285 din 08 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349179_a_350508]
-
nu vrei să te întorci în haosul virgin? Interferența „A-și schimba expresia” - „a vedea lumina zilei”: pentru că senzația de prăbușire a creat roata, Transfigurarea a făcut posibilă numai „a schimba înfățișarea” prin „absorbție metafizică”, deoarece cordonul ombilical al nesiguranței ontologice îl taie deluviul indirect al moralei. Și astfel, în periplul ei centripet, cosmogonia a așezat între Soare și Pământ - Cerul. Prin urmare, aurul negru și-a topit verighetele în axis mundi, așezând depărtările între lumi cu Tristețea. Iată câtă absorbție
ARTA CUVÂNTULUI (I) de MARIA COZMA în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361224_a_362553]
-
să-l caut pe Dumnezeu, L-aș găsi în Lumina ei, dar mi-e teamă să nu ardă la ambele capete. Poate de aceea ne rămân senzațiile arheologia chinului dragostei, pentru a ne scuza existența. În tot acest proces, filtrului ontologic îi este necesar „Pupila”, adică „a-i fi cuiva drag ca lumina ochilor = a-i fi foarte drag”. Câtă dragoste ar fi câștigat Pământul, dacă „Pupila” nu s-ar fi mărit în întuneric și nu s-ar fi micșorat în
ARTA CUVÂNTULUI (I) de MARIA COZMA în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361224_a_362553]
-
nouă consecință: separația clară dintre obiectele cu existență independentă și subiectele care le însușesc pe acestea la modul ideal. Relația subiect/obiect ia naștere prin muncă, iar condiția amintită subliniază valențele determinate ale obiectului. Totodată, conștiința nu mai poate apărea, ontologic, ca un epifenomen și devine, prin reflectare, moment al existenței sociale. Reflectarea păstrează un caracter eterogen/ existențial și are, în consecință, o poziție contradictorie; căci, ca reflectare ea este, ontologic, o non-existență, dar în același timă este premisa hotărâtoare pentru
LITERATURA OGLINDĂ CONCAVĂ A SOCIETĂŢII de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 378 din 13 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361253_a_362582]
-
valențele determinate ale obiectului. Totodată, conștiința nu mai poate apărea, ontologic, ca un epifenomen și devine, prin reflectare, moment al existenței sociale. Reflectarea păstrează un caracter eterogen/ existențial și are, în consecință, o poziție contradictorie; căci, ca reflectare ea este, ontologic, o non-existență, dar în același timă este premisa hotărâtoare pentru instituirea de serii cauzale., vehicolul instituirii unui existent. Drepr urmare, conștiința care reflectă realitatea capătă un anumit caracter de posibilitate, accentuat de corelarea cu caracterul opțional al oricărei instituiri în
LITERATURA OGLINDĂ CONCAVĂ A SOCIETĂŢII de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 378 din 13 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361253_a_362582]
-
am determinările mele interioare și nu pot să fiu ca el, pentru că el are alte motivații, alte condiționări. Niște oameni foarte cultivați și neimplicați politic ar putea face aceasta. E foarte greu însă!” (Zoe Dumitrescu Bușulenga) Evident că în marasmul ontologic existent - marasm ce face parte dintr-un pattern (impus la nivel global) cu coordonate bine articulate, ce este vârât constant pe esofagul omenirii în numele diabolicei ordini mondiale concepute în laboratorul faustian al marilor sforari ai lumii (prin mijlocirea diverșilor vectori
REALITATEA DIN SPATELE REALITĂŢII de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 929 din 17 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/357216_a_358545]
-
de a trăi mult prea grevate de dorința de a instaura suprafețele drept profunzimi, Lumina face în așa fel încât fiecare om să aibă experiența personală a lui Dumnezeu și să conștientizeze că este ancorat într-o realitate vie și ontologică ce transcende cadrele limitate ale existenței așa cum apare ea la exterior . Exprimat de către autorul lucrării pe care o deschidem cu acest Cuvânt înainte, lucrurile sună așa: „Asumarea Adevărului sfințitor al Bisericii presupune o înnoire radicală a vieții, o prefacere a
DESPRE POSIBILITATEA ÎNNOIRII CREDINȚEI, NĂDEJDII ȘI BUCURIEI NOASTRE, PRIN VESTEA CEA BUNĂ PE CARE NE-O BINEVESTEȘTE CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU DIN MIEZUL TUTUROR LUCRURILOR… PARTEA I de STELIAN GOMBOŞ în [Corola-blog/BlogPost/384814_a_386143]
-
feței pentru a-i imita pe cei despre care istorisesc, jucând parcă un rol dar în realitate purtând pecetea inconfundabilă a unei meserii “păcătoase”, aceea de călători veșnici, volumul se deschide în structura sa de adâncime spre esențializarea unei viziuni ontologice. Motivația psihologică este însoțită de o autocunoaștere a personajelor: “Îmi imaginez niște trenuri venind de foarte departe, o gară plină de flori, la marginea tuturor lucrurilor cunoscute și mă văd coborând dintr-un asemenea tren”. Pretextul acestui volum de nuvele
TRENUL SUB MICROSCOP de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1934 din 17 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384885_a_386214]
-
raportul dintre părțile sale și de activarea unora în detrimentul altora, se poate îndobitoci sau îndumnezei. Lupta continuă a creștinului - spre deosebire de lupta continuă a celui care își face „analiza” (în sensul promovat de psihanaliză) - nu se desfășoară niciodată într-o singurătate ontologică, ci este totdeauna vegheată, iar Hristos, ca să îl citez pe Nicolae Steinhardt, pune umărul, nu este retras, ca Buddha, în nirvana. De asemenea, lupta este mult mai complexă, provocările venind dinspre trup, lume și diavol; bineînțeles, diavolul este pentru mulți
DE LA FILOSOFIE LA PSIHANALIZĂ ŞI APOI... ÎNCOTRO? REFLECŢII PE MARGINEA UNEI CĂRŢI de ALEXANDRU MĂRCHIDAN în ediţia nr. 1655 din 13 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384447_a_385776]
-
cum spune Tom Rockmore, „ un text filozofic coerent în slujba nazismului ”. Nemulțumirea lui Heidegger pornește de la faptul că filozofia a îmbrățișat fără discernământ conceptul de „ființă”, transformându-l într-un fel de dogmă și, din această cauză, lăsându-l nedefinit ontologic și otnic, altfel spus ignorând interpretările despre faptul de a fi ființă a unei ființări sau de a fi lucru al unei lucrări, motiv pentru care își propune să ne lumineze. Din păcate, în demersul său hermeneutic, ontologico-ontic, marele filozof
FIINŢĂ ŞI TIMP SAU “LOIALITATEA OARBĂ FAŢĂ DE HITLER” de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2164 din 03 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382398_a_383727]
-
altă denumire (predică), sunt descoperite ca fiind exemplificări ale treptelor de ascensiune spirituală. Acestea prezintă mediul în care Cuvântul rodește, un areal de determinare a Logosului în Creație. Ele caracterizează conduita umană, în perspectiva devenirii acesteia, ca proces de obârșie ontologică și cu finalitate eshatologică, insuflând modele de raportare a omului față de Logos. Sunt caracteristici determinante ale existenței umanității: slăbiciunea trupească - vindecarea slăbănogului (prima cuvântare - Cuvântare la Duminica a VI-a după Rusalii și a II-a după Paști - Vindecarea slăbănogului
„PUTEREA CUVÂNTULUI” SAU DESPRE ÎMPLINIREA PRIN LOGOS de VICTOR CONSTANTIN MĂRUŢOIU în ediţia nr. 1872 din 15 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383995_a_385324]
-
numai la datul rațional uman nefăcând altceva decât să minimalizeze existența umană: „Nu există o așa zisă disciplină antropologică în afara antropologiei creștine, pentru că omul autosuficient sieși nu e doar o făptură infirmă, ci mai degrabă incompletă din punct de vedere ontologic. (...) Omul nu e făcut după chipul și asemănarea lumii, spune unul dintre Sfinții Părinți, ci după chipul și asemănarea lui Dumnezeu - potrivit suprarevelației biblice.”... Din punct de vedere ontologic, omul nu este complet decât prin raportarea la misterul relației om
„PUTEREA CUVÂNTULUI” SAU DESPRE ÎMPLINIREA PRIN LOGOS de VICTOR CONSTANTIN MĂRUŢOIU în ediţia nr. 1872 din 15 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383995_a_385324]
-
o făptură infirmă, ci mai degrabă incompletă din punct de vedere ontologic. (...) Omul nu e făcut după chipul și asemănarea lumii, spune unul dintre Sfinții Părinți, ci după chipul și asemănarea lui Dumnezeu - potrivit suprarevelației biblice.”... Din punct de vedere ontologic, omul nu este complet decât prin raportarea la misterul relației om - Divinitate. Modelele umane de conduită sunt aceleași, în fiecare secol, deceniu, doar forma de manifestare sau redarea sub forma ușor modificată a unui limbaj diferă, însă ascensiunea spre o
„PUTEREA CUVÂNTULUI” SAU DESPRE ÎMPLINIREA PRIN LOGOS de VICTOR CONSTANTIN MĂRUŢOIU în ediţia nr. 1872 din 15 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383995_a_385324]
-
arareori în scrierile lor de conștiința în sine. Ei o prezintă ca făcând parte din chipul lui Dumnezeu în om, neidentificându-se cu conștiința morală. Glasul lui Dumnezeu în sufletul credinciosului îl îndeamnă la împlinirea legii morale, ea fiind înscrisă ontologic în om de către Dumnezeu încă de la naștere. Conștiința morală, ne amintește în continuare, poate fi puternică ori slabă, trează sau adormită; când este conformă cu legea morală se numește adevărată și dreaptă, iar cea care prezintă ca bun ceea ce este
DESPRE CONȘTIINȚĂ de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1872 din 15 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383299_a_384628]
-
invenție (ficțiune), breșă ce ambiguizează, cum ziceam, comunicarea, face posibilă apariția, alături de eroul manifest (Marchiș) și de mulțimea personajelor din preajma lui (mama, Moș Răvosie, Buligan, unchiul Seppi, Smaranda etc.), a unui erou latent, tutelar, capabil, prin acțiunea sa, validată strict ontologic, să autentifice statutul estetic al cărții. Acest erou miraculous este timpul, cu salvatoarea lui forță entropică. El, timpul, atenuează emoțiile, calmează durerile, uneori le și vindecă, lasă răgaz uitării și iertării, pune, atât cât este posibil, lucrurile la locul lor
EUGEN DORCESCU, IDEOLOGIE ŞI LITERATURĂ de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1160 din 05 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383460_a_384789]
-
că noi, fiecare în felul său, „să ne simțim bine”, „să ne descurcăm”, „să fim fericiți”, chiar și dacă nu am fi totodată și binecuvântați pentru conduita noastra de pronia divină. Individualismul egoistic post-creștin nu este atât politic cât este ontologic, sincretic, reprezintă în genere redescoperirea „sinelui” ca însăși centrul universului, individul creindu-l pe Dumnezeu și nu Dumnezeu individul. Jertfa de sine, ascetismul moral și spiritual cultivate și propăvăduite de textul sacru, biblic și de tradiția spirituală creștină sunt înlocuite cu
ISPITELE NOULUI EON POST-CREŞTIN de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2256 din 05 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382930_a_384259]
-
Brâncuși. Cele mai multe dintre operele lui sunt risipite în marile colecții particulare sau în muzeele lumii și este extrem de greu/costisitor să le aduni pe toate la un loc, într-o expoziție retrospectivă completă. Există însă și posibilitatea rară a percepției ontologice directe, vizuale și chiar tactile, a proximității umane a unei personalități, prin obiectele sale personale, atunci când acestea există și când cineva are inspirația de a le expune. Nu este exclus riscul, în asemenea situații ca, în ochii unui idolatru, aura
BRÂNCUȘI-OMUL „PARTICIPĂ” LA SUBSCRIPȚIA PUBLICĂ PENTRU BRÂNCUȘI-ARTISTUL [Corola-blog/BlogPost/92359_a_93651]
-
păcatul împotriva evidenței. Adică toți văd că peretele acesta este alb, și totuși vine unul și susține cu toată convingerea că este negru. Acesta este păcat împotriva evidenței. Acesta nu se poate ierta pentru că vine dintr-o pervertire totală, fundamentală, ontologică, dintr-o pervertire cumplită a sufletului omenesc, aceea de a nu recunoaște evidența. Acesta nu se iartă. Și acesta, dacă este recunoscut, se iartă, pentru că toate păcatele recunoscute se iartă. De aceea primul lucru pe care trebuie să-l aibă
DESPRE SENSUL SFINTEI ÎMPĂRTĂŞANII ÎN VIZIUNEA PREOTULUI, CE SE AFLĂ ÎNTRE SPOVEDANIE ŞI DUHOVNICIE… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1992 din 14 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385317_a_386646]
-
mai important rod al întregii vieți și spiritualități creștine, așa cum se întâmplă la sfinți, nu este sentimentul și conștientizarea vreunei "vrednicii", ci a unei nevrednicii . Cu cât te apropii mai mult de Dumnezeu cu atât devii mai conștient de nevrednicia ontologică a întregii făpturi înaintea lui Dumnezeu, de darul Său către noi. O astfel de spiritualitate este absolut incompatibilă cu ideea de "merit", cu orice care ne poate face, în sine și prin sine, "vrednici" de acel dar. Căci, așa cum scrie
DESPRE SENSUL SFINTEI ÎMPĂRTĂŞANII ÎN VIZIUNEA PREOTULUI, CE SE AFLĂ ÎNTRE SPOVEDANIE ŞI DUHOVNICIE… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1992 din 14 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385317_a_386646]
-
parodii”, volumul conturează în miezul iubirii „legea” acestui univers ce creează în jurul unei perechi un caracter regulat care intervine într-un fenomen, exprimând esența lui, adică a firii. Există în poezia lui Gavril Moisa o profunzime a orizontului în care ontologic vorbind, descoperim o strânsă legătură între ceea ce este creat ca artă și trăire ca realitate: „Colinzile ning peste mine,/ Mă-ncing la brâu c-un curcubeu/ Îmi umplu trupul de lumine/ Cu pace de la Dumnezeu” ( În ajunul Crăciunului). Aici sufletul
CRONICĂ DE CARTE – GAVRIL MOISA: “ARHIPELAGUL IUBIRII” de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1838 din 12 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383187_a_384516]
-
contraforți vizibili de inițiați, schița lumilor lui de vis: „Noaptea se-nghesuie pe vale,/ Pârâul e o sinfonie/ Ce-mi intră-n inimă agale,/ La fel precum o muză vie” (La Băișoara). Există în această poezie o adâncime a orizontului ontologic, exemplificând trăirile cu spiritualismul și extazul, creând o coloratură omogenă între ceea ce este creat și trăit, încât poetul reușește să întruchipeze o dragoste universală cu răsunet filozofic, desprins din cazul particular și din sentimente incomunicabile. Iubirea poetului, față de aproapele său
CRONICĂ DE CARTE – GAVRIL MOISA: “ARHIPELAGUL IUBIRII” de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1838 din 12 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383187_a_384516]
-
plăcea mai mult să fiu urmașul omonimului meu biblic decât al unei primate, cu toate că, dacă Darwin are dreptate, suntem toți Îndatorați până peste cap acelei maimuțe primordiale, fiindcă, de dragul nostru, ea a făcut supremul sacrificiu al renunțării la propria condiție ontologică. - Amuzant, numai că eu Întrebam serios. - Mister Howard, de când sunt aici, răspund la Întrebări. La tot felul de Întrebări. Venisem la dumneavoastră cu speranța că o să mi se răspundă și mie la câteva. - Exact asta se și Întâmplă. - V-aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]