110,211 matches
-
s-a întâmplat domniei-sale. Fără să deie vreo șpagă editorilor, ca să fie tipărit. Mă rog, fiecare cu norocul lui. Unii-s directori, alții milionari. - Iubiți oamenii, ca posibile personaje ale operei dumneavoastră? - Cum să nu? Ar mai exista ceva din opera mea, hai, că mă dau și mare, pomenind despre "opera" personalității subsemnatului, de n-ar fi existat lumea ce mă înconjoară? - Din ce mediu vă place sau vă convine să vă alegeți eroii cărților? - Din orice mediu. Iar în ultima
Vlad Mușatescu: "Nenorocirea-i că prea m-am avut bine cu mai toți criticii literari de vază..." by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/14440_a_15765]
-
ca să fie tipărit. Mă rog, fiecare cu norocul lui. Unii-s directori, alții milionari. - Iubiți oamenii, ca posibile personaje ale operei dumneavoastră? - Cum să nu? Ar mai exista ceva din opera mea, hai, că mă dau și mare, pomenind despre "opera" personalității subsemnatului, de n-ar fi existat lumea ce mă înconjoară? - Din ce mediu vă place sau vă convine să vă alegeți eroii cărților? - Din orice mediu. Iar în ultima vreme parcă m-ar tenta și viața parlamentară. Care-i
Vlad Mușatescu: "Nenorocirea-i că prea m-am avut bine cu mai toți criticii literari de vază..." by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/14440_a_15765]
-
întreb, de multe ori, cum de mă suportă bulgăroaica de Pencke, nevastă-mea, de peste 55 de ani? De fapt, nimeni dintre noi doi nu știe, care pe care-l iubește mai mult, de-atâta amar de vreme. - În mare parte opera dumneavoastră se adresează tineretului, chiar și o parte însemnată din traducerile pe care le-ați făcut... S-ar zice că le-ați ales - greșesc? - De-aia! Fiindcă prețuiesc mereu tinerețea la orice oră din zi și din noapte. Indiferent de
Vlad Mușatescu: "Nenorocirea-i că prea m-am avut bine cu mai toți criticii literari de vază..." by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/14440_a_15765]
-
Gheorghe Grigurcu Dacă Monica Lovinescu continuă opera lui E. Lovinescu - și evident că o continuă -, acest fapt s-a petrecut "din mers", sub imperiul unor necesități ale unei istorii ostile, căci inițial d-sa a produs, sub zodia unei "seninătăți imperturbabile", prin contrast, pagini de proză și
Un jurnal est-etic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14463_a_15788]
-
-lea, nu numai Sadoveanu, dar și Camil P. (de Cezar P. ce să mai vorbim) care teoretizează asupra "statorniciei" regimului lui Carol al II-lea într-o Europă în ebuliție. Și cîți, cîți alții. Poate că mai mult decît pentru opera lui îi sînt recunoscătoare tatei de a nu-l fi găsit în acest număr, de a ști că niciodată nu ar fi putut semna așa ceva". Concluzia nu poate fi decît impregnată de-o amărăciune generalizatoare: "Profund deprimată de această tradiție
Un jurnal est-etic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14463_a_15788]
-
îndrăgostit de întinderile pe care le străbate. Relația lui cu muzica este una erotică. Pentru el actul interpretativ reprezintă destinația unui pelerinaj perpetuu către ființa iubită. Ovidiu Bălan nu este dirijorul care, sub domnia orgoliului, să corupă și să seducă opera muzicală la modul expert, dar frivol și accidental, ci, dimpotrivă, se dovedește a fi șeful de orchestră teribil de îndrăgostit de marea muzică, pe care o divinizează, considerând-o drept vehicul al unei ascensio la capătul căreia pândește perfecțiunea. L-
Vârsta ca virtute by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/14475_a_15800]
-
de la 1746. O carte citată adeseori, dar rareori consultată ajunge acum la îndemâna celor preocupați de istoria și cultura Transilvaniei. Si Grigore Maior este unul dintre precursorii Școlii Ardelene, despre a cărui activitate se știau puține lucruri. Și mai puține despre opera sa. Profesorul meu de la Filologia clujeană, Iosif Pervain, pasionat de Școala Ardeleană ne spunea că ar trebui scrisă o monografie despre Grigore Maior "acest popă-haiduc", deziderat reînnoit și de autorul ediției de față. Născut în satul Sărvăzel, din apropierea Tășnadului, în
Precursori ai Școlii Ardelene by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/14468_a_15793]
-
într-o vreme că a fost implicat în Răscoala lui Horea. În orice caz este tulburătoare coincidența morții sale, în același an, 1785, cu a capilor Răscoalei din 1784. În Dascălii Blajului (Blaj, 1943) de Nicolae Comșa, citim referitor la opera lui Grigore Maior: "1. Epistola pastorală. 2. Enciclică. A lucrat și un Dicționar din care însă nu s-au găsit urme până acum". Iată că el a fost identificat și publicat alături de gramatica numită Institutiones linquae valachicae (Regulile limbii române
Precursori ai Școlii Ardelene by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/14468_a_15793]
-
numită Institutiones linquae valachicae (Regulile limbii române), cu titlul, Lexicon Compendiarium Latino-Valachicum (Dicționarul celor mai folosite cuvinte românești) de către universitarul albaiulian Alin Mihai Gherman care semnează și un informat studiu introductiv, corectând sau nuanțând câteva aprecieri de istorie literară cu privire la opera lui Grigore Maior. Cea mai importantă consecință a apariției acestor două lucrări ni se pare reconsiderarea epocii Școlii Ardelene. Începutul ei era socotit până acum, aproximativ anul 1780 - anul apariției gramaticii lui Samuil Micu și Gheorghe Șincai, Elementa linquae daco-romanae
Precursori ai Școlii Ardelene by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/14468_a_15793]
-
care dictează din subconștient toate orientările contemporane. O Europă literară: marile nume care definesc acest continent sunt, majoritatea, literare: Goethe, Dante, Shakespeare etc. Scriitorii sunt cei care încearcă să "gândească Europa", să-i traseze viitorul. Au apărut chiar și primele opere inspirate de construcția europeană (Pluta de piatră a lui Saramago am recenzat-o nu de mult în România literară); deși scrise fără scop militant, și cărțile lui Claudio Magris ar putea fi integrate în această categorie (Magris este unul dintre
Misterioasă și ademenitoare by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14478_a_15803]
-
Bacovia (1987) este ultima carte tipărită de Mircea Scarlat, unul dintre cei mai importanți critici ai generației '80, stins mult înainte de vreme; cartea a trecut aproape neobservată de critica de întîmpinare - autorul dispăruse! -, celelalte cărți tipărite pînă atunci - Introducere în opera lui Miron Costin (1976), Ion Barbu. Poezie și deziderat (1981) și, mai ales, cele două volume din Istoria poeziei românești (1982; 1984) - plasînd acest excepțional Bacovia într-o nemeritată umbră: cu atît mai mult cu cît multă lume folosește cartea
Noul și adevăratul Bacovia by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/14464_a_15789]
-
exegezele critice au creat, în timp, o sumă de clișee care s-au dovedit (și se dovedesc încă!) deosebit de rezistente, pătrunzînd în istorii literare și manuale școlare (alternative, desigur), dobîndind o nemeritată notorietate și, ceea ce e mai grav, dirijînd receptarea operei pe piste false: așa s-a întîmplat cu încercările de interpretare a lui Eminescu prin prisma teoriilor din fizica nucleară sau din matematicile superioare (protocronismul, bată-l vina!) și așa se întîmplă cu Bacovia care nu are deocamdată "fizicienii" lui
Noul și adevăratul Bacovia by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/14464_a_15789]
-
vina!) și așa se întîmplă cu Bacovia care nu are deocamdată "fizicienii" lui, dar despre care toată lumea știe că este "simbolist", "decadent", "monocord", poetul toamnei, al tîrgului de provincie și al plumbului. Intrată în sfera de interese a noii critici, opera lui Bacovia își recuperează încet dar sigur propria sa esență, devine "a noastră", depășind pragul atît de greu de trecut al clișeelor critice, o mare importanță în acest proces avînd cartea lui Mircea Scarlat (urmată de aceea a lui Ion
Noul și adevăratul Bacovia by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/14464_a_15789]
-
spirite (neo)dogmatice, suveran rămîne textul; iar nu circumstanțele apariției acestuia. Această opțiune metodologică permite lui Mircea Scarlat să realizeze în George Bacovia o schimbare decisivă a unghiului de interpretare și, implicit, contestînd clișeele care au deformat "profilul distinct" al operei și care s-au ivit tocmai din prea încrezătoarea prospectare a circumstanțelor, să modifice sensul receptării lui Bacovia ieri/azi, în orizontul unor (mai ales) noi judecăți de situare a liricii sale. Procedînd astfel, Mircea Scarlat răspunde exigențelor care stau
Noul și adevăratul Bacovia by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/14464_a_15789]
-
adevărată rețea de semne și semnificații a ceea ce înseamnă literatura la un moment dat, fără să se lase fascinat de acesta, ci evaluându-l în context istoric. Ceea ce își propune criticul este să gândească și să regândească, în afara prejudecăților, atât opera, cât și opiniile despre autor, fiindcă "rumoarea" interpretativă ar putea uneori să înlocuiască, așa cum se și întâmplă de fapt, "contactul personal cu opera". Contează pe experiența sa de lectură, pe meditativ și dubitativ, în privința receptării, pe analiza dezinvoltă a textelor
Mizantropul bine temperat by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/14467_a_15792]
-
-l în context istoric. Ceea ce își propune criticul este să gândească și să regândească, în afara prejudecăților, atât opera, cât și opiniile despre autor, fiindcă "rumoarea" interpretativă ar putea uneori să înlocuiască, așa cum se și întâmplă de fapt, "contactul personal cu opera". Contează pe experiența sa de lectură, pe meditativ și dubitativ, în privința receptării, pe analiza dezinvoltă a textelor. Un handicap mărturisit este acela că un critic tânăr trebuie să devoreze în trei ani ceea ce alții au asimilat în trei decenii. Este
Mizantropul bine temperat by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/14467_a_15792]
-
existența găștilor, grupurilor, grupulețelor și bisericuțelor, cu cine pe cine susține și de ce. Nu face teorii prea multe pe această temă, enunță datele, etichetează, amendează ce e de amendat și trece la analiza propriu-zisă (în care excelează, de altfel) a operei, fiind convins că ea trebuie să primeze. Rolul criticului este, în accepția lui Daniel Cristea Enache, acela de a se ascunde în spatele cărții comentate pentru a o pune în valoare, iar exegetul chiar asta face, fără însă a se putea
Mizantropul bine temperat by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/14467_a_15792]
-
crede. Despre Orbitor-aripa stângă susține că e "aproape o capodoperă", pentru ca mai târziu, fără complexe, să facă pulbere critica lui Cărtărescu din Postmodernismul românesc. Cu aceeași dezinvoltură și lipsă de inhibiții scrie despre Virgil Ierunca, Gh. Grigurcu, Paul Goma, față de operele cărora nu are nici o apetență. Curajos și liber scrie și despre "avocatul literaturii române", Nicolae Manolescu. Mai puțin curajos însă pare să fie când este vorba despre Eugen Simion, de pildă, care face parte, chiar dacă tânărului critic îi e greu
Mizantropul bine temperat by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/14467_a_15792]
-
Cred că s-a înțeles de ce: și, dacă nu s-a înțeles, sunt prea mâhnit ca să iau explicația de la capăt." Fără a fi mizantrop (sau nu întrutotul) criticul, deși creează adevărate personaje din scriitorii analizați, se lasă mai ispitit de operă, convins, nu numai că ea primează, ci și că ea e cea care va câștiga.
Mizantropul bine temperat by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/14467_a_15792]
-
însă altele, care aparțin omului pasionat, liric și retoric, concepând o lucrare a perspectivei: "această ochire ne va da înțelegerea revoluțiilor ei de față și a revoluțiilor ei viitoare", scrie, cu gândul la țară, în slujba căreia se pune. Comentatorii operei lui Nicolae Bălcescu, dacă ar fi să numesc doar pe cei ale căror texte au fost reproduse în ediția de față, V. Alecsandri, Al. I. Odobescu, M. Eminescu, N. Iorga, Ovid Densușianu, T. Vianu, Șerban Cioculescu, Paul Cornea, N. Manolescu
Istorie și literatură by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14493_a_15818]
-
uimitoare capacitatea lui Nicolae Bălcescu de a însufleți datele documentelor. De exemplu, scena urmăririi lui Sinan-Pașa de către Mihai, la Călugăreni. Cursul descrierii este sustinut pas cu pas de datele oferite de istorici străini și cronicari români cu numele și titlurile operelor, înscrise în spațiul subsolului. Lucrarea nu este doar o carte document, ci o fantezie ieșită din documente. O goană mai curând după moarte decât după viață. Spațiul nu permite citarea atâtor scene legate de legile războiului, ori de ramificațiile povestirilor
Istorie și literatură by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14493_a_15818]
-
îi schițează un portret prozatorului și criticului Mihail Chirnoagă (1913-1948), colaborator la Frizele brașovene în anii '30 ai secolului trecut și autor, între altele, al unei Introduceri critice la poezia lui L. Blaga prea puțin cunoscută, din păcate, specialiștilor în opera poetului ardelean. Italienist, Mihail Chirnoagă a avut o polemică isprăvită prost pentru Frize cu alt italienist, Pimen Constantinescu (1905-1973) de la Sibiul literar. Dl Antonescu ne informează, scrupulos ca totdeauna, că atacul pornit de la revista din Sibiu a avut aerul unui
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14480_a_15805]
-
lui Dej. Ceaușescu era îndeajuns de paranoic spre a se visa un lider al întregului lagăr comunist. Scriitorii au înțeles asta mai repede decît alții. Relaxarea cenzurii din ultimii ani ai deceniului 7, accesul la patrimoniul național prin publicarea unor opere anterior interzise, traducerile din literatura occidentală contemporană (alta decît cea sovietică) au fost biruințe ale obștii în mai mare măsură decît încuviințări ale oficialității. Oficialitatea a fost prinsă într-un joc de care inițial avea absolută nevoie și pe care
Dezgheț cu voiede la partid? by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14508_a_15833]
-
reverbera în auzul domnului Carol ca un reproș târziu; ar fi trebuit să-i scoată cu mâna lui cizmele acestei mici rozătoare în călduri care, odată treaba începută, începea să-și lovească până la sânge tibiile. Cu ochii închiși, își isprăvea opera de caritate și-și ducea la bun sfârșit, tot atât de repede, datoria de mascul. (fragmente din romanul în curs de apariție la Editura Libra)
Constantin Stoiciu - Fugarul by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/14477_a_15802]
-
aprilie 1908, o înscriere simbolică în tradiția literară franceză. Mai sunt de consemnat, din această fază de pregătire, disputele privitoare la primirea în Societate a criticilor literari, unii împotrivindu-se acestei primiri sub cuvânt că aceștia nu sunt creatori de "opere beletristice". Interveni Ilarie Chendi care arătă că se împotrivesc la primirea criticilor scriitorii minori ("scriptores minores"), veleitarii, adică tocmai aceia care sunt "creaturi proaspete ale unor critici binevoitori, flori plăpânde", socotindu-se "mai de folos ca aceia care le-au
O istorie a S.S.R. by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/14496_a_15821]