1,074 matches
-
amestecat cu miere și nuci fărâmițate, dar și pască, făcută din mai multe soiuri de făină, brânză proaspătă și ouă, împodobită pe deasupra cu mei și miere de pădure. Pe urmă, Zogru s-a dus la horă și a bătut cu opincile cele noi pământul albit și neted din fața bisericii. Era tot satul adunat acolo: fetele îmbrăcate toate cu haine noi, cu trupușoarele strânse în brâuri și cu fotele roșii, bătute cu fir galben, alunecând drepte, în față și în spate, peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
mănăstirii, ca să anunțe că e un om mort pe malul lacului. Din aproape în aproape, călugării descoperiseră că pe ușa mănăstirii lor era zugrăvit portretul lui Pampu, cu părul negru, cu fața senină și buzele pregătite să vorbească. Până și opincile erau aceleași, legate cu șnururi colorate. La început, părintele Damaschin spusese că spiritul de om curat al lui Pampu se ridicase până la oameni, prin voința lui Iisus. Apoi, oamenii începuseră să creadă că însuși Mântuitorul se afla coborât în ființa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
Bobotează și în ziua aceea fusese Sfântul Silvestru. Tocmai de aceea s-a bucurat când l-a văzut apropiindu-se. Părea o arătare plutitoare pe ape, cum venea înalt și prudent, alunecând pe luciul înghețat al lacului. Călca ușurel, cu opincile strânse bine peste ciorapii de lână. Era obosit, flămând și înfrigurat de misiunea lui. Abia după ce a început să vorbească, Zogru ți-a dat seama cine este. Era Iscru, slab, emoționat și pregătit să plângă. Îi crescuse părul încât îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
picioare și a început să alerge, șonticăind, spre pădure, iar taică-su a început să strige și mai tare după el, să stea locului, că de nu, îl omoară-n bătaie, îl jupoaie de viu, îi face spatele nojițe de opinci, apoi îl spânzură de limbă, între timp tatăl lui Puiu a pornit combina, luându-se după Prodan, era clar că-l vom ajunge repede, Prodan a aruncat o privire înapoi, pe urmă s-a oprit și s-a întors cu fața la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
o fi generația lor. După atâta sărăcie. Și-apoi, și banii, în ziua de azi... Țongu pufni furios. Privea încruntat spre băltoaca de lângă pompa americană. Apa parcă bolborosea. - Dar noi n-am fost săraci părinte? Știi când am dat eu opincile jos? Până când am purtat izmene de cânepă, făcute de mama? Abia la internat, într-a zecea, mi-a luat tata niște chiloți negri, de-ăia de sport. Dar noi ne-am păstrat caracterele! Pe Țonți al nostru apucase de-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
arunce și ultimul voal, prinsese să care pe ea fel de fel de haine. Acum, de exemplu, își trântise o șubă siberiană și o pălărie de paie Maurice Chevalier. Își mai și înnoda, lasciv, mult aplecată pe stânga, nojițele unor opinci maramureșene. - Dacă aveți nelămuriri, vă ajut eu insistă oficiantul. De-asta suntem aici. Pentru chestii de colaborare și îndrumare, respectiv, când nu tăiem chitanțe. Chiar dacă nu suntem solicitați, avem instrucțiuni să întrebăm onor clientela, care poate e nelămurită sau, așa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
vânzarea, dar puteau ei să lase bunătate de fraieri, burdușiți de parale, amețiți de băutură? Într-o parte, țăranii vindeau oale de pământ și linguri de lemn. Bouarii ședeau alături vorbind. Erau altfel îmbrăcați. Nu purtau cămăși largi și nici opinci. Din portul de la țară nu țineau decât sumanul și pantalonii albi, vârâți în cizme lungi, lustruite. Aveau brâie late de piele cu chingi oțelite și limbi groase, ruginite, de aramă. În mâini învîrteau bice subțiri, din care pocneau pe neașteptate
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
erau peste Grivița, înspre mahalaua Grantului. Lumqa se oprise în loc și privea convoiul cel vesel. Cocoșată sucea dosul, răcnea o dată, pocnea degetele lăutărește. Ieșiseră și negustorii afară din dughenele lor să se uite. Oltenii suflau în palme de frig, bătând opincile. Au trecut podul de fier după plocon. Locuința brutarului se vedea de departe, odăi lângă odăi, cu acoperișul înțigluit și geamuri verzi la cercevele, deasupra, de 99 Îndulceau lumina soarelui. Câinii au început să latre, Aglaia a strigat la lăutari
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
așezate pe ochi până în vârful nasului și bocanci grei în picioare, toate ciordite de la negustorii de pe Grivița. Era ger, și noroaie de te-ngropai. Ocoleau târgul plin de căruțe. Tîrlanii, băuți, târguiau ulcele, cojoace și țoale. Lipăiau prin zloată cu opincile lor de porc, se tocmeau, intrau în circiumă; bani la ei, berechet. 154 Gheorghe scotea un sac de sub șubă, plin cu cărămidă pisată mărunt, pregătit anume pentru asta. Îl trântea în noroi, la picioare și se apuca să strige: - Apropie
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
ce lingeau cu galbenele lor limbe lungi aerul cel senin și rece - șezând roată de jur împrejur cete de români, iar pe frigări lungi frigând berbeci și oi, chiuind, cântând, horind - într-o parte unii jucau pisând pământul pietros cu opinca cea ușoară, pe când unul șezând pe-un bolovan fluiera în fluier de soc. Chiuiturele vesele, fumul înălțîndu-se din focurile multe, fețele cele curioase cu ochii lor cei vii, cari de cari mai mari - în fine, acolo-l vedeai pe român
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
și netede, mustața neagră, nasul de vultur, bărbia cam ieșită, ca a războinicilor străbuni. Sumanele cafenii ce spânzurau pe umere, cămașa cea albă ce, slobodă, dezvălea pieptul cel ars de soare ce ascundea inimi libere, cioarecii cei strâmți și albi, opincele cu vârful îndoit și legate de picior cu sfoară de lângă neagră, brâul cel verde și chinga cea roșie cu cuțit, amnar și cremene, în fine, căciula de oaie naltă {EminescuOpVII 212} și lasată asupra ochilor pătrunzători, iată tipul ce-l
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
cu putere într-a mea! Cum vezi. - Nu te mai credeam capabil de - a-ți iubi poporul, așa te tâmpise amorul pentru o femeie nedemnă de tine, zise el înfășurînd picioarele în obiele albe de lână și trăgând peste ele opinca cea roșcată de piele de vițel. - A nu-mi iubi poporul, zisei eu c-un zâmbet amar, poate că nu l-ași fi iubit neciodată dacă noaptea aceasta așa de teribilă nu m-ar fi învățat să-l iubesc. Cu
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
săi străluciți se aprinsese în fundul capului și un fior de mândrie însenină fața sa. În curând mă simții familiar între oamenii noștri. În curând încălțai și eu cioarecii strâmți și lungi, încrețiți cât ține fluierul piciorului, și pusei piciorul în opinca cea ușoară. Astfel îmbracat, adeseori păzeam pe culmile munților noaptea, în razele lunei, asemenea sentinelei Romei care, păzind creștetele de fier ale Carpaților, privește cu ochii plini înspre sud, gândind la muma sa, regina răsfățată și albă ce-și scaldă
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
ca să-și poată înlesni copiii dumisale, fiind de boieri să se ducă aproape la școală și ai noștri se duc pe frig, ploaie, glod tocmai la acea cătună, prin pădure, distanță de 4 ore, care copii sunt neîmbrăcați, goi, cu opincile rupte”. Situația se petrecea la abia doi ani după înființarea școlii, 1866, avantajat (și complice la mutare) fiind și Ilie Călugăreanu, care locuia în Condrea și era preot la biserica vecină de la Siliștea. Este de reținut faptul că numele primarului
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
sau aproape închis. Aproape în totalitate, cele necesare traiului se obțineau pe plan local: pâinea și produsele de panificație, carnea și produsele din carne, laptele și brânza, vinul și țuica, dimia, pânza de in, de bumbac și borangic, bocanci și opinci etc. Fără îndoială, au existat și produse care se cumpărau, cum ar fi: petrolul și păcura, sarea, uneltele agricole, unele produse coloniale, citrice ș.a. Baza subzistenței a constituit-o, totuși, dintotdeauna, producția proprie și prelucrarea artizanală. Tot de prin anii
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
pământ, așternuturi de cârpe și rogojini pe jos, în cui o lampă cu gaz, două fiare în vatră sau în cel mai bun caz o plită pentru pregătit mâncarea. Îmbrăcămintea acestor asupriți ai soartei era extrem de modestă, în picioare purtând opinci. Deducem din acestea că mulți locuitori au dus o viață grea în perioada imediat următoare de după război. Reforma agrară din martie 1945 avea să aducă unele speranțe celor cu pământ puțin și celor fără pământ. Într-adevăr, prin această reformă
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
a restrâns simțitor sfera de întrebuințare, mai fiind utilizată doar la torsul și răsucirea părului de capră sau la răsucirea „aței din păr de cal” sau „din coadă de vită” (acestea fiind necesare la legarea obielelor sau ca nojițe la opinci). De asemenea, până de curând, ciobanii suceau cu tocălia lâna în unul, două, până la opt fire, făcând ață groasă de închingat măgarii și băieri pentru desagi. În acest scop, un cioban ținea lâna, iar altul o sucea și apoi o
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
și țigăncușe care vindeau flori, porumb fiert sau copt la grătar și floricele de porumb. Pe lângă toți acești ambulanți, existau și mici meseriași sau lucrători necalificați, tăietori de lemne, spoitori de cazane, albii și tingiri, reperatori de pingele și opinci, meșteri lăcătuși care dregeau lacăte și diferite încuietori, cei care reparau și făceau lighene și cazane din tablă, lemnari care făceau cozi pentru coase, topoare, sape și alte unelte și împletitori de nuiele. Țiganii spoitori atrăgeau atenția prin îmbrăcămintea viu
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
crenguța de salcie ca să crească și să înflorească precum salcia. Când e furtună, pentru a feri casa de trăsnete, se aruncă în foc mâțișori de salcie. Legenda spune că Maica Domnului, auzind că Iisus era răstignit pe cruce, a încălțat opinci, a luat un toiag de oțel și a plecat să-l găsească. În drum s-a întâlnit cu o broască ce a întrebat-o de ce plânge, iar Maica Domnului i-a povestit că a avut un băiat ce l-au
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
această zi nu se va mai îngrășa, spune tradiția, deoarece în acea zi își visează cuțitul. Înainte vreme se smulgea părul porcului de pe coamă ca să se facă din el pensule și bidinele, apoi se jupuia pielea de pe spate pentru opinci. După ce era înjunghiat, se pârlea cu paie, se spăla și se rădea cu cuțitul, după care se freca cu sare, ca să fie șoriciul fraged. Înainte de a fi tranșat, se făcea o cruce pe frunte cu cuțitul. După spălare cu apă
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
cu deosebire din punct de vedere cromatic și ornamental, întâlnim și în zona etnografică a Siretului, în satele Traian și Prăjești. Piesele componente ale acestui costum erau: cămașă-ie, fusta în feluri, batista pe cap, pestelca, ilicul, betele, ciorapii de lână, opincile și mai recent pantalonii. Fetele și femeile clăcașilor din Tarnița aveau o preocupare permanentă pentru a-și împodobi capul. Astfel, fetițele până a ieși la horă, purtau părul împletit în două codițe, cu cărare pe mijloc. Când acestea ieșeau la
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
care se spăla în câteva leșii și se puneau sculele pe vârtelniță și se trăgeau pe mosoare. Înălbitul pânzei dura o săptămână și se făcea într-un „găletar” de lemn, se înlocuia apa de 2-3 ori pe zi. Femeile purtau opinci din piele de porc, cu gurgui și încrețite la călcâi, obiele din suman alb, țesut și împletiți din lână. Iarna s-au purtat „dârligi’’7 cu talpa din opincă și tureatcă din suman. În satele cojanilor portul național a suferit
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
lemn, se înlocuia apa de 2-3 ori pe zi. Femeile purtau opinci din piele de porc, cu gurgui și încrețite la călcâi, obiele din suman alb, țesut și împletiți din lână. Iarna s-au purtat „dârligi’’7 cu talpa din opincă și tureatcă din suman. În satele cojanilor portul național a suferit influența orășenească, predominând stofa „Azuga’’. Minteanul din stofă de Azuga era ornamentat „cu șoricelu”8, denumire care provenea de la ornamentul cu fir împletit „coada șoricelului” situat de-a
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
bărbătesc dădea o notă aparte de eleganță și sobrietate. Câteva ornamente străvechi apăreau pe gluga ciobănească, nelipsită din portul de lucru al ciobanilor. Din costumul de vară distingem următoarele piese de bază: pălăria, cămașa, ițarii, brâul, betele, jaleatca, ilicul și opincile. În zilele de sărbătoare, flăcăii purtau cordică la pălărie cusută cu canava de diferite culori, având pe margine mărgele colorate. Flăcăii își tundeau părul de tot, iar bătrânii purtau părul lung, așa cum îl aveau moș Dumitru Grigoreanu sau Vasile Pisăru
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
din lână albă în mai multe modele. Peste jaletcă se purta o haină scurtă de suman denumită „chepeneag”, ornamentată cu benzi înguste și decupaje florale tip „coada șoricelului”. Flăcăii ieșeau la horă cu sumane găitănite 1, purtau tot timpul anului opinci din piele de porc, cu „gurgui” și încrețite la călcâi și oghele 2 din suman alb sau negru. La confecționarea flanelelor, ilicelor și a pielicelelor pentru căciuli se mai folosește și lâna „sârbă”. Ca însemn profesional, în Tarnița, un număr
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]