637 matches
-
justiției sociale. Astfel de partizani ai modernizării și egalității sociale pot vedea avantaje într-un regim care proclamă cel puțin că aceste idealuri constituie principalele lui obiective. Partidele comuniste din Balcani au, bineînțeles, printre membrii lor un mare număr de oportuniști, dar și membri care, deși s-ar putea să nu accepte toate punctele doctrinei marxiste, cred că programele concrete ale partidelor comuniste sunt cheia viitoarei fericiri și prosperități a țărilor lor și că, pe scurt, noile instituții politice și economice
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
marii doamne Alice Voinescu; amărăciune (ca să nu zic silă!) mi-a provocat și episodul judecării marelui Calboreanu, fiindcă a refuzat să învețe o nouă partitură a rolului său din Cetatea de foc a lui Davidoglu (cine mai pomenește azi de oportunistul Davidoglu și de dispăruții politruci ai "tribunalului" comunist!?); m-a mîhnit și episodul (pe care-l cunoșteam) pensionării nedrepte a marii comediene Maria Giurgea, la numai 48 de ani, în plină putere creatoare; o atitudine pe bună dreptate, dură are
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
Generația mea însă, și-a celor cu un deceniu în plus, încă nu știe cum se poate face asta; sper s-o învățăm cît mai repede...). Dar poți să citești, relaxat și plin de îngăduință, despre ticăloși și ticăloșii? Despre oportuniști și turnători? Despre ratați și curve ideologice? Cum să nu simți un frison cînd un interogatoriu la Consiliul Politic Superior al Armatei îți cerea să o acuzi pe Nineta Gusti (care-a zis ceva rău despre Stalin)? Cum să nu
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
considerat ca o chestiune neimportantă și exclusiv privată care nu privește decăt persoana în cauză”. Totodată, potrivit lui Mill, oamenii prezintă o tendință puternică de a-și impune propriile opinii, fiind astfel necesar ridicarea barierelor, pentru a evita “proliferarea de “conformiști”, “oportuniști” și ipocriți creați de o opinie care reduce la tăcere și în final la o societate unde teamă va fi ucis găndirea independentă, iar oamenii se vor mărgini să abordeze subiecte inofensive.” În schimb, R. W. Livingstone îi reproșa lui
Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Adrian-Vladimir Costea () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2275]
-
și filozoful sofist constantinopolitan Hecebolius, care în timpul lui Constantius II îmbrățișase creștinismul cu bucurie, revine la păgânism la cererea lui Iulian Apostatul și apoi iarăși la creștinism după moartea acestuia. Libanius (314-393) îl considera un sofist mizerabil, unul dintre atâția oportuniști; au fost și mulți soldați apostați care se întreceau în aducerea de sacrificii; expresia sa este mai mult hiperbolică. Nefiind satisfăcut de numărul și de consistența apostaziilor, la care se mai adăugau și aceea că un grăunte de tămâie și
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
simplu: Hitler scoate din mânecă "instinctul de turmă"449, atribut al gregarității evreiești, care îi ajută pe indivizi să se alieze în vederea realizării unui scop: evreii "nu manifestă nici un fel de solitaritate adevărată (real, în limba engleză), însă se unesc, oportuniști, pentru a îl seduce pe arian"450. Ultima "problemă tehnică"451: dacă persoana este atât de importantă, din punctul de vedere al doctrinei arianismului, cum putem continua să denigrăm "individul" evreu? Iată cum: "evreul reprezintă individualismul; arianul reprezintă "super-individualismul""452
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
din stofă veche. (Adică Își va duce viața de familie după principii și obișnuințe proprii vârstei pe care o are.) Unde sunt dulciuri, acolo sunt și muște. (Unde se Înregistrează succese sau oportunități, acolo mișună tot felul de profitori, de oportuniști.) și-a găsit sacul peticul. (La Înțelesul obișnuit, de potrivire după fire a oamenilor, adăugăm și următorul: la o așa intenție, așa faptă.) Osia unsă nu scârțâie. (Bunăvoința altora o obținem și o păstrăm numai dacă știm să o Întreținem
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
este constructiv, iar celălalt distructiv: „Cel netrebnic se pricepe să strice treaba altuia, nu s-o ducă la Îndeplinire. șoarecele are puterea de-a răsturna coșulețul cu mâncare, nu Însă de a-l ridica” (Panciatantra). A pescui În ape tulburi. (Oportuniștii nu numai că știu să se folosească de Împrejurările neclare apărute pentru a-și realiza unele interese, dar le și provoacă, cu abilitate.) „Suntem oameni și purtarea noastră trebuie să fie umană.” (Euripide) Cine slujește la doi stăpâni, pe unul
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
Versul patriotic, ce ocupă un spațiu considerabil și nu lipsit de valoare în epocă, este comentat cu multă decență și distanța cuvenită, în ideea diferențierii poeziei militante partinice, lipsită de sinceritate, (al cărui scop nu este unul artistic, ci unul oportunist), de poezia patriotică intrinsecă, menită să trezească conștiința națională. De exemplu, autoarea spune: "Poetul glorifică, fără zgomot, prezența lor permanentă în viziuni cromatice și muzicale: "Și dorm cu somnul celor ce-au tras la coasă o vară. "". Glorificarea "fără zgomot
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Așa stînd lucrurile, a rupe legătura cu cei necalificați moral pentru poezie, a nu-i urma, devine, la un moment dat, un imperativ. Poezia „vană” e poezia falsei sensibilități, exaltată, delirantă sau, în anumite împrejurări, agitatorică. Poezie de impostori și oportuniști, pe care Bacovia, evident, nu-i agreează. în epocă, el aparține, ca să folosesc o expresie de-a lui S. Mehedinți, „genului rece”, al celor dezabuzați, care se sustrag curentului majoritar, iritați de notele declamatorii din retorica unor contemporani, de „cuvîntomania
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
găsi bani se numește fund raising. A supraviețui după ce banii s-au terminat se numește „sustenabilitate” [...]. Există și o vânătoare de fonduri care te poate determina să crezi că un proiect este doar un fel de fațadă, un vehicul pentru oportuniști pentru a-și îndeplini strategiile private. Unde proiectele eșuează sau există corupție este, fără îndoială, adevărat: scopurile private subminează orice fel de activitate comună, organizațiile își încetează activitatea sau se dezmembrează și donatorii devin deziluzionați. Prezența a mii de astfel
[Corola-publishinghouse/Science/2132_a_3457]
-
consecințele de una singură. Un alt exemplu este cel al unui manager de vînzări care se evaporă ca prin farmec de fiecare dată cînd intră în magazin vreun client dificil, lăsîndu-i pe angajați să se descurce singuri. Invizibilul este un oportunist. Are obiceiul să sară de pe un cal pe altul și nu ezită să se ascundă în spatele celei mai convenabile persoane - de obicei, un angajat - pentru a evita asocierea cu orice fel de eșec. în ciuda declarațiilor sale, acțiunile lui dezvăluie că
[Corola-publishinghouse/Science/1886_a_3211]
-
să se relaxeze prea mult timp, iar evoluția s-a asigurat de acest lucru. Sistemele lor nervoase au evoluat în așa fel încât nu suportă lipsa de activitate și trebuie să fie mereu în mișcare. Dintre toate speciile, omul este oportunistul suprem. Ca și celelalte, are o acută nevoie de explorare. Ca și ele, are o nevoie biologică înnăscută de a primi un influx mare de stimuli din partea mediului". (Morris, 2010, pp. 262-263) 5.2. De ce ne plictisim la școală? Dar
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
o continuare în 1987, Epistolar, o culegere de scrisori schimbate de protagoniștii publicației inițiale între ei și cu alte personalități culturale de marcă ale vremii, inclusiv Ion Ianoși, figură publică politic ambiguă, cărturar marxist pe cât de sincer, pe atât de oportunist, care pretindea în privat că ar fi salvat întregul volum printr-un referat tactic, includerea propriei poziții în sumar și îndepărtarea contribuțiilor mai corozive. După cum prea bine știu cei care trăiesc sub regimuri nedemocratice, e nevoie de un adevărat intelectual
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
the Rising Sun, cântată însă în franceză, în care e vorba de un local rău famat, cu prostituție și droguri, ar mai fi putut trezi vreo vigilență antidecadență. Scenariul filmului, aparținând tot lui Mircea Săucan, e de-a dreptul scheletic : oportunistul încuiat Constantin l- a faultat dur în meserie pe arhitectul doldora de imaginație Petru și i-a mai luat și femeia. Însă fiul lui Constantin și al Andei trage la Petru, pe care îl admiră. Deși sunt oameni în toată
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
oameni care în general muncesc mult. Par calmi, dar reacționează prost în situații imprevizibile/noi. Ei verifică totul de mai multe ori, sunt încordați fizic, își fac griji pentru fleacuri, în orice situație, pun răul în față. Anxioșii sunt prudenți, oportuniști, au dificultăți de concentrare. Ei se pot tensiona repede și pot greși frecvent. Pot face gesturi pripite și pot adresa cuvinte nepotrivite, pe care le-ar putea regreta în momentul următor. c. Blazații. Sunt oamenii pe care nu-i interesează
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
poate de eficient pentru a reuși să își exercite puterea asupra cuiva. Lingușeala este principala formă de manipulare a superiorilor de către subordonați, a celor ce dețin puterea de către cei veroși și oportuniști. Este uimitor cât de facil poate fi succesul oportuniștilor! (Braud, 2008, p. 129). Invidioșii au cu ce se mândri... 62 Fr. Lelord și Ch. André (2003) au stabilit că există următoarele forme ale invidiei: a. invidia depresivă, destructivă și angoasantă; b. invidia ostilă (malignă): forma care ne face să
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
caracteristici variază temporal: anterior și posterior schimbului propriu-zis. În timpul schimbului, actori ce nu au o istorie comună a relațiilor personale se găsesc Într-o ipostază similară dilemei prizonierului. Se așteaptă, În baza modelului acțiunii rațional utilitariste, ca celălalt să acționeze oportunist și Încearcă să contracareze acest lucru printr-o strategie la rândul ei oportunistă. Ei se află Într-o situație de neîncredere reciprocă ce conduce la soluții de tranzacționare (cooperare) suboptimale. Diferența de utilitate până la soluția optimă este denumită În cadrul teoriei
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
și re-relaționarea incumbă costuri economice adesea considerabile), cu atât mecanismele instituționale formale de generare a ordinii economice sunt mai importante. Dacă pentru Durkheim solidaritatea este o propensiune firească a societății având finalitate În sine, economiștii consideră că actorii umani sunt oportuniști și, În consecință, „solidaritatea” apare doar ca soluție pentru obținerea eficienței; aceasta din urmă abia este tendința „firească” a societății. Totuși cele două concepte, solidaritate și eficiență, sunt congruente. Ambele rezultă În urma diviziunii muncii și se Înscriu În teorii sociale
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
la comportamentul pro-social al unui anumit actor, bazate pe inferențe despre trăsăturile personale și intențiile partenerului, În timp ce asigurarea se referă la expectații ce se bazează, dimpotrivă, pe cunoștința unei structuri instituționale care Încurajează un comportament pro-social mai degrabă decât unul oportunist. Încrederea generată de relațiile de reciprocitate determină, la rândul ei, angajamentul credibil al actorilor (credible commitment) În relații de schimb pe termen lung, odată ce au identificat actorii ale căror comportamente sunt pro-sociale, În dauna oportuniștilor. Angajamentele latente de care vorbea
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
pro-social mai degrabă decât unul oportunist. Încrederea generată de relațiile de reciprocitate determină, la rândul ei, angajamentul credibil al actorilor (credible commitment) În relații de schimb pe termen lung, odată ce au identificat actorii ale căror comportamente sunt pro-sociale, În dauna oportuniștilor. Angajamentele latente de care vorbea O. Hart (1993), incomplet asumate acțional, dar soluționate instituțional În cadrul piețelor și ierarhiilor, sunt clarificate În virtutea Încrederii În comportamentul pro-social al partenerului. Cercetările etnografice realizate de Uzzi (1996) arată că „Încrederea acționa ca un mecanism
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
va suporta decât parțial consecințele propriilor acțiuni, agentul este mai predispus să nu depună efort și concentrare maxime În propriile activități și să-și asume riscuri mai mari conducând astfel la hazard moral. Ambele exprimă tendința agenților de a acționa oportunist În relația cu principalul conducând la o relație de cooperare suboptimală În care o serie de tranzacții mutual avantajoase nu se realizeaze din cauza latenței conflictului. Ne aflăm Într-o situație de dependență bilaterală similară acelora invocate În cazul pieței caracterizate
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
pe de alta, remarcile Caterinei, la studioul de televiziune unde lucrează. Se adaugă multe rememorări, paranteze, incizii în timp. Ironia, sarcasmul ating cote înalte, obiectul lor fiind figuri universitare compromise, scriitori, gazetari, editori care după 1989 își alcătuiesc altă biografie. Oportuniști, colaboratori ai Securității, rapsozi ai realismului socialist, disidenți cu sprijin oficial, proletcultiști notorii, comuniști care s-au transformat în „comunitari”, o faună pe care U. o înșiruie cu migală de entomolog, în acest bestiar intrând și securiștii renovați: ecologiști-securiști, liberali-securiști
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290385_a_291714]
-
membrii facțiunilor nu se ghidează după deciziile politice de la centru, comportamentul lor fiind influențat de interesele anumitor grupuri care pot fi divergente de cele de la nivel central. Roemer (2006) identifică trei tipuri de membri cu stimulente diferite, și anume reformiștii, oportuniștii și militanții. Oportuniștii sunt cei interesați de câștigarea alegerilor și de funcțiile atașate, reformiștii sunt interesați de implementarea politicilor propuse în avantajul grupurilor susținute, iar militanții sunt cei care doresc să prezinte politicile apropiate de preferințele alegătorilor. De asemenea, conform
Competenţa politică în România by Şerban Cerkez () [Corola-publishinghouse/Science/796_a_1566]
-
se ghidează după deciziile politice de la centru, comportamentul lor fiind influențat de interesele anumitor grupuri care pot fi divergente de cele de la nivel central. Roemer (2006) identifică trei tipuri de membri cu stimulente diferite, și anume reformiștii, oportuniștii și militanții. Oportuniștii sunt cei interesați de câștigarea alegerilor și de funcțiile atașate, reformiștii sunt interesați de implementarea politicilor propuse în avantajul grupurilor susținute, iar militanții sunt cei care doresc să prezinte politicile apropiate de preferințele alegătorilor. De asemenea, conform lui Strøm și
Competenţa politică în România by Şerban Cerkez () [Corola-publishinghouse/Science/796_a_1566]