1,583 matches
-
că (vezi 2.2.2.1). Imoralitatea nu e doar consecința unui caracter slab, dar, adesea, și aceea a unei minți leneșe sau șubrede (A. Pleșu, Minima moralia) Cu adevărat interesanți din punctul de vedere al acestui studiu sunt prozatorii optzeciști în cazul cărora cele două laturi sunt nu doar egal influente și inseparabile, dar până la urmă indiscernabile (M. Cărtărescu, Postmodernismul românesc). 2.2.4. Structurile cu elipsa celui de-al doilea component (ambele tipare) sunt înregistrate și în cazul perechii
[Corola-publishinghouse/Science/85016_a_85802]
-
Marin Mincu, „Evanghelia” Poetului, LCF, 1998, 39; Alex. Ștefănescu, Experimente poetice riscante, RL, 1999, 15; Florin Lazăr, „Poetus Captivus”, ST, 1999, 5-6; Nicolae Manolescu, Poezia și codul penal, RL, 2000, 35; Nicolae Manolescu, Greața ideologică, RL, 2000, 39; Bucur, Poeți optzeciști, 90-96; Luca Pițu, Temele deocheate ale timpului nostru, București, 2002, 110-121; Alex. Ștefănescu, La o nouă lectură, RL, 2003, 50. R.D.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287133_a_288462]
-
pierzând (sau renunțând la?) câte ceva din nuanțele artei și esteticii autentice, o parte a scrisului contemporan, aidoma teatrului, vrea să provoace, să bulverseze, cerându-i adresantului să se autoidentifice. Ba chiar douămiiștii noștri mi s-au părut mai potoliți ca optzeciștii cu care țin să dea piept în piept, text în text, test în test. Cam asta e, impresia. Și, posibil... expresia, adică răspunsul. Parțial, bineînțeles. În ce privește net-ul, pentru mine e un da! ("Net" în rusește înseamnă "nu", iar eu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
ziarul local, "Făclia", cu o poezie în maniera steliștilor, admirați de mine de departe. Era un pastel citadin, numit "Noaptea", prin 1962. "Echinoxul" a fost ucenicia unei promoții literare, "șaptezeciștii'', a mai multor promoții, nu doar a mea. Au urmat ,,optzeciștii'', apoi "nouăzeciștii", "douămiiștii'', după clasificarea lui Laurențiu Ulici, toți frecventând, cu imens folos (formator) climatul de prietenie, experiențe și exigențe de la "Echinocțiu".... Prietenii mei au fost numeroși, iar anii nu au modificat fidelitatea acestor legături afective și profesionale, stabilite prin
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
povară ca o moștenire cu care trebuie să te porți musai cuviincios. Dacă m-ar consulta cei de la Fundația Nobel cărui român să acorde premiul, aș face o tombolă la care i-aș pune să participe pe mai toți scriitorii optzeciști. Cred că pentru serviciile mele aș reține un zece la sută din bani...! (râde) A.B.Sunteți un scriitor important din literatura română contemporană, mi-a plăcut întotdeauna să mă apropii și "să culeg" amintiri, dacă vreți, despre prietenii literare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
optzecismului. Se va putea observa din demonstrațiile noastre, cuprinse în paginile teoretice, dar și în portrete, că postmodernismul românesc a fost pentru generația '80, în "întunecatul deceniu nouă al secolului trecut", un avangardism de refugiu, devenind repede pecete a paradigmei optzeciste. Reacție dură față de modernismul românesc destul de obosit, de formulele literare consacrate, optzecismul va rămâne cel mai spectaculos fenomen din literatura noastră de după al doilea război mondial. Și dacă generația lui Mircea Eliade (cu Emil Cioran, Eugen Ionescu, Mircea Vulcănescu, Mihai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
mii de cărți, majoritatea cu autograf!), adică un fenomen poetic ce ni se pare irepetabil în aria noastră literară. Am luat astfel în discuție, atât în capitolele teoretice, cât și în portrete, opera poeților care au contribuit la formarea paradigmei optzeciste care, unind spiritul critic cu cel sincronic, a impus, nu numai un nou model de poeticitate, clasicizat acum, ci un nou tip de discurs poetic și (de ce nu?) cultural. La întrebarea dacă mai cred în generații literare cred că am
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
susținuți de critici mai vechi sau mai noi. Cazul curentului pornografic, lăudat și premiat, la un moment dat chiar de Uniunea Scriitorilor. Alții teoretizează și promovează "fractalismul", "paradoxismul" (Fl. Smarandache), gematriile, romanul algebric etc. Chiar dacă se află în vădit crepuscul, optzeciștii încă mai susțin, teoretic, postmodernismul prin condeie ca Ion Bogdan Lefter, Al. Mușina, Iulian Boldea, Eugen Lungu, în Basarabia. Și s-ar putea continua. Ceea ce este cert e că mișcarea critică actuală este incapabilă să cearnă valorile. În două decenii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
etno-jazz, așa cum reușesc strălucit Grigore Leșe și Maria Răducanu. A.B. Care sunt modelele tale literare? Mă gândesc, în primul rând, la autorii canonici, fie că ei sunt Eminescu, Barbu, Rilke, Trakl, Dante sau Petrarca. Am învățat foarte mult de la optzeciști, pe care i-am cunoscut ca profesori de scriere creativă în taberele naționale de creație organizate în "obsedantul deceniu" de Comitetul Central al Uniunii Tineretului Comunist. În anii aceia, a fost o fericire să-i ascult ori să mi se
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
până în prezent? Am debutat în presă cu poezie, în august 1982, la cîteva zile după ce împlinisem 20 de ani. Se petrecea în "Amfiteatru" după ce, în iarnă, debutasem la Cenaclul de Luni, primit cu simpatie de Nicolae Manolescu și idolii mei optzeciști, mai mari cu 8-9 ani decît mine. Pe scenă și editorial nu se putea și am așteptat revoluția. Nu regret. Un debut prematur și nereușit poate strica mult. De la debutul editorial, din 1993, s-au adunat multe volume, multe piese
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
adjectiv calificativ, tocmai pentru a nu-l provoca, precum imprudentul Oedip, am fost coleg de grupă, între anii 1963-1968, cu Adrian Păunescu, Ion și numai Ion Alexandru. Ei au plecat. A mai îndrăznit-o Mircea Nedelciu, marele prozator al generației optzeciste. Ne întâlneam, mai ales, în librăria editurii Cartea Românească, sau prin subsoluri, unde patrona Florin Iaru. S-a prăpădit, în mod absurd, poetul Ștefan Drăghici, de la Călărași. Primele mele pierderi scriitoricești s-au numit Jacques Byck, care m-a îndemnat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
combaterea, în schimb, a tot ce înseamnă manifestarea bunului plac subiectiv-literaturizant. A.B.La ce lucrează, în prezent, criticul Cornel Regman? De curând, am predat Editurii "Cartea Românească" un volum de critici, foiletoane și articole intitulat Dinspre "Cercul literar" spre optzeciști. Așadar nu e vorba de stabilirea unei filiații între cele două grupări și generații literare, ci pur și simplu de faptul că articolele cuprinse în volum tratează, majoritatea, subiecte legate de opere și autori aparținând respectivelor mișcări. Într-un compartiment
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
intrate în anii ’80 în circuitul samizdatului, adaptări dramatice (după Eminescu, Mihail Sadoveanu, Ion Druță ș.a.), cărți pentru copii, monografii (Constantin Constantinov, 1982), eseuri despre teatru, muzică, cinema, literatură, numeroase traduceri (inclusiv o carte de transpuneri în rusește din poezia optzeciștilor români, realizată în colaborare). În fine, în 2003, publică volumul de teatru Dacă rusoaicele nu mai au de la cine naște copii, agață un român... . Pregătește pentru tipar o amplă antologie (în șase limbi) intitulată 500 poeți români de pe glob. SCRIERI
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289010_a_290339]
-
iluzie în care românii se complac de peste o sută cincizeci de ani etc.), Utopia română (text curajos, scris în 1987, a cărui idee centrală este „Trăim într-o utopie personală și nerealistă”) sau Generația cu năut, pagini pertinente despre generația optzecistă. SCRIERI: Fiction Updated. Theories of Fictionality, Narratology and Poetics (în colaborare), Toronto, 1996; 16-17. Renaștere, manierism, baroc, tr. autorului în colaborare cu Corina Tiron și Mihnea Gafița, București, 2002; Țară europsită, pref. Horia Roman Patapievici, București, 2002; Calendarul după Caragiale
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288130_a_289459]
-
I, 193-197, II, 194-203, III, 249-276; Cărtărescu, Postmodernismul, 323-327, passim; Mircea Doru Lesovici, Ironia, Iași, 1999, 251-275; Milea, Sub semnul, 48-51; Marin Sorescu în scrisori de familie, îngr. și introd. George Sorescu, Târgu Jiu, 1999; ed. Slatina, 2001; Bucur, Poeți optzeciști, 196-198; Cistelecan, Top ten, 99-101; Dicț. esențial, 772-777; Dimisianu, Lumea, 186-190; Ghițulescu, Istoria, 307-314; Micu, Ist. lit., 408-410, 496-497, 686-689; Marin Mincu, Poeticitate românească postbelică, Constanța, 2000, 172-181; Mihai Cimpoi, Critice, I, Craiova, 2001, 97-102; Cristea-Enache, Concert, 44-46; Romulus Diaconescu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289796_a_291125]
-
inițiativă din partea gazdelor să-i reunească pe toți la Berlin, dar probabil, la cât s-a cheltuit până acum, un milion de dolari în plus n-a mai contat. Tot la Berliner Ensemble Theater discut cu Carmen Francesca Banciu - prozatoare optzecistă, stabilită la Berlin de mai mulți ani, unde a dobândit ceva notorietate literară, și cu Ingrid Băltăgescu, critic și profesor de română la Universitatea din Berlin, care se arată deosebit de interesată de aventurile noastre prin Europa... VASILE GÂRNEȚ: O plimbare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
prospectele și cărțile pe care le-am adunat în aceste câteva săptămâni de călătorie prin Europa. Fac o nouă triere, mai dură. Mai e și volumul acesta pe care mi l-a lăsat Andrei Bodiu la recepție, un dicționar al optzeciștilor români, unde figurez și eu, editat în engleză, la Editura Paralela 45. Pachetul a sosit abia ieri și, din păcate, n-am avut timp să promovăm dicționarul... Înainte să mă culc, cobor la parter. Barul hotelului e plin de scriitori
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Omulețul roșu. Ceea ce se remarcă imediat în cazul ei (ca și în cel al majorității prozatorilor apăruți după 2000, pe care Editura Polirom a avut generozitatea să-i găzduiască) este că, spre deosebire de grosul întreprinzătorilor prozistici din promoțiile anterioare - șaizeciști, șaptezeciști, optzeciști -, debutanta sau debutanții de astăzi nu se mai opresc la exerciții, „momente și schițe“, textualisme cu suflu scurt, short-story, ci încearcă direct, din start, cea mai complexă și pretențioasă specie epică - romanul, de parcă s-ar fi maturizat dintr-odată, sărind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
2001), Premiul ASPRO (2002) ș. a. Prin publicarea în 1982 a volumului colectiv Aer cu diamante, Mircea Cărtărescu, Florin Iaru, Traian T. Coșovei și S., fiecare având deja câte un volum, au fost lansați ca vârfuri de lance ale tinerei generații optzeciste. Cu toate acestea, S. este un neomodernist stănescian-barbian, travestit neglijent în postmodern. Distanța sa față de optzecismul de tip postmodern este definită de Mircea Cărtărescu, pentru care fostul său coleg de la Cenaclul de Luni este „structural, un poet modernist, care torsionează
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289971_a_291300]
-
asupra dimensiunii livrești (Laurențiu Ulici) sau a componentei textualiste (Octavian Soviany, Al. Mușina). În primele cărți - Ieșirea din apă, apoi Cinci cântece pentru eroii civilizatori (1983), Lumină de la foc (1990) -, deși vocea poetului se exersează în diverse game și arpegii optzeciste, poate fi recunoscut un stil unitar. S. optează pentru o lirică a metamorfozelor, poemele constituind în genere amalgamuri textuale, construite după o logică absconsă: jumătate barbian-ermetică, jumătate absurd-jucăușă, în spiritul ludicului cu schepsis abisal din poezia lui Nichita Stănescu. Abia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289971_a_291300]
-
absconsă: jumătate barbian-ermetică, jumătate absurd-jucăușă, în spiritul ludicului cu schepsis abisal din poezia lui Nichita Stănescu. Abia cu versurile din Lux (1992) lirismul metafizic, discursiv se mai scutură de măștile fals-jucăușe, se concentrează și se adâncește. Autorul devine mai puțin „optzecist”, e mai proaspăt, renunțând la construcțiile compozite și dinamice de până acum, cărora le preferă poemul eleat, interiorizat, de idei. Teme moderniste - timpul, memoria, moartea, identitatea, ființa (uneori cu majusculă), raportul dintre gândire, cuvinte, simțuri și realitate etc. - sunt abordate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289971_a_291300]
-
pagini (textualiste) despre poem și poezii (moderniste) despre timp. Odată cu Desfacerea (1994), titlu care reia titlul mai multor poeme din Lumină de la foc, se propune o „lirică de semne”, realizată uneori și prin intermediul ludicului de limbaj, dar fără intenția parodică optzecistă. Timpul, trecerea, moartea devin teme obsedante, înscrise în confesiuni discursive (Locul de trecere, Corabia) sau în false scenarii narativ-alegorice (Formele interioare, Nici o inimă). Se remarcă tendința spre un limbaj cât mai concret, spre conglomeratele de imagini și desfășurările lingvistice stufoase
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289971_a_291300]
-
pentru a muri (1996), Mai mult ca moartea (1997), Apa moale (1998), acestora succedându-le chiar un volum de aforisme, Cafeaua cu sare (1998). Culegerile sunt compozite, atât valoric cât și ca structuri lirice: de la cântecele romantice, facile, la versuri optzeciste ludic-livrești, de la poezia realității „ireale” la un fel de baladesc prozaic. Ciclul Prințesa era bolnavă din De partea morților (1998) pare să aducă o nouă direcție - un neorealism imagist-simbolic. În antologia Celebra specie umană (1999), ca și în Oameni care
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289971_a_291300]
-
e sinonimă cu spaima de vid. Dacă lirismul se concentrase, S. optând pentru un gen de notație impresionistă a unor instantanee (imagini, idei) și mizând mai mult pe sugestia unei emoții, în Țara dispărută (2003) se revine la eteroclitul formulei optzeciste, în poeme lungi, pseudonarative, de tip mozaical (combinarea de sfere lexicale, regimuri diferite ale imaginii, juxtapunerea unor fragmente disparate etc.). Textul se abstractizează, se complică până la barochism, sensul e ocultat de materialitatea opacă a cuvintelor și a imaginilor : este materialitatea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289971_a_291300]
-
poeziei, CNT, 1999, 43; Victoria Luță, Esențe rare, RL, 1999, 50; Marian Victor Buciu, Prin pușcăriile graiului, VR, 1999, 12; Cărtărescu, Postmodernismul, 149, 153, 156, 311, 382-385, passim; Ion Stratan, PRA, III, 1432-1448; Cistelecan, Top ten, 15-17, 160-162; Bucur, Poeți optzeciști, 204-208; Grigurcu, Poezie, II, 437-452; Marin Mincu, Poeticitate românească postbelică, Constanța, 2000, 389-393; Traian T. Coșovei, Eu știu că în actul trei se va trage, CNT, 2001, 51-52; Grigor, Moromete, 138-140; Lefter, Scriit. rom. '80-90, III, 179-182; Manolescu, Lista, I
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289971_a_291300]