1,583 matches
-
acelea biologice rămân, desigur, tot trei. A doua întrebare se referă la comportamentul generațiilor sau, altfel spus, la conștiința lor de sine: este acest comportamennt identic? au conștiință de sine toate generațiile? Răspunsul este, evident, negativ. Generația junimistă sau aceea optzecistă au fost mai conștiente de ele înseși decât altele. Generația 27 a fost de departe cea mai agresivă, pe cale de a fi egalată de generația 2000. Comportamentul se măsoară prin intensitatea contestării „bătrânilor". O altă întrebare privește schimbarea de paradigmă
Generații biologice, generații literare by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/6383_a_7708]
-
că n-am citit niciodată Ulise. L-am tradus pe capitole." Ambiguitatea necesară În FAMILIA din februarie, Gh. Grigurcu își mai aduce o dată aminte, și tot fără simpatie, de „astuțiosul Ov. S. Crohmălniceanu", „vulpea sastisită a criticii românești" din care optzeciștii și-au făcut „un dascăl-model și un mentor". Ocazia cuvioasei rememorări este „pensia substanțială" pe care Ov.S. Crohmălniceanu ar fi dobândit-o din partea statului german. Nu știm cum stau lucrurile cu pensia. Știm în schimb că Ov. S. Crohmălniceanu a
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6445_a_7770]
-
de oarece vreme, așa că laudatio a lui Gh. Grigurcu este tardivă. Era mai potrivit un necrolog. Dar nu pomenind doar partea rea a moștenirii intelectuale a lui Ov. S. Crohmălniceanu, ci și pe aceea bună, care i-a împins pe optzeciști să vadă în el un personaj pozitiv. E de mirare că Gh. Grigurcu n-a înțeles, cu finețea de spirit care îl caracterizează, că perspectiva de azi asupra scriitorilor de ieri este în mod inevitabil una ambiguă. Albul și negrul
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6445_a_7770]
-
dă expresie este atât de bine scris încât devine un exemplu de rezistență prin cultură, serie nouă. Matei Vișniec, omagiat de „Vatra“ Ultimul număr din 2011 al revistei VATRA îi dedică un consistent dosar lui Matei Vișniec. Sub titlul „Un optzecist de talie europeană”, grupajul explorează creația scriitorului în primul rînd prin prisma consistentei sale opere dramatice, comentată atît de exegeți români, cît și de cîțiva străini, întrunind o serie de receptări, de la simple impresii de lectură sau de vizionare a
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/5011_a_6336]
-
Cosmin Ciotloș Mihail Vakulovski, Portret de grup cu generația optzeci. Interviuri București, Editura Tracus Arte, 2011, 410 p. Nu cu mult timp în urmă, Mihail Vakulovski publica o carte de critică literară dedicată fenomenului poetic optzecist. Era primul volum dintr-o serie care mai cuprindea, după spusele autorului, o suită de interviuri și o antologie. Toate trei, rezultatul cercetării doctorale pe care acesta a întreprins-o, la Universitatea din București, acum aproape un deceniu. În întregul
Respect intelectual by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5016_a_6341]
-
un remarcabil proiect interpretativ. Ajuns, deja, la episodul al doilea. Cel rezervat interviurilor. Vizavi de acesta, am totuși câteva nemulțumiri. Legate, în primul rând, de selecție. (Nu la inventar mă refer. E treaba lui Vakulovski pe cine acreditează ca poet optzecist important și pe cine lasă pe dinafară.) Dar mi se pare inoportun ca lista propusă în precedentul volum, cel analitic, să sufere, între timp, modificări oricât de mici. Din cele treizeci și unu de nume incluse acolo, au rămas aici
Respect intelectual by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5016_a_6341]
-
păpușari neavând altceva mai bun de făcut decât să tragă sfori imaginare, cu uzurpări majore, cu întâietăți sufocate încă din fașă. (Consecință, probabil, a felului îngust de a înțelege din afară efervescența unui fenomen.) An de an, pe lista poeților optzeciști se mai adaugă două-trei nume. De care, bineînțeles, n-a auzit nimeni. Dar de care, iarăși bineînțeles, ar fi trebuit să audă toată suflarea cititoare. Dacă faptul nu s-a întâmplat, spun gălăgioșii fără simbrie, de vină sunt în primul
Respect intelectual by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5016_a_6341]
-
atinge el mai diverse. „În privința poeziei, două au fost modelele care, prin prestigiul lor, au frânat înaintarea multor autori către o atitudine postmodernă. Cel mai important este modelul Nichita Stănescu. Poetul trăia încă și era frecventat de aproape toți tinerii optzeciști, atrași de el ca de o lumină orbitoare. Poezia sa era știută pe dinafară, iar omul avea o charismă unică. Ultimul dintre marii moderniști ai secolului, el impunea nu numai propria sa lume poetică, ci și pe aceea a lui
Completări facultative by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4690_a_6015]
-
relua modul solemn și incantatoriu, ca și expresionismul metafizic al poeziei blagiene. De aici neoexpresionismul anilor ’80, care, dacă a dat și poezie valoroasă (în cazul lui Ion Mureșan sau al lui Liviu Ioan Stoiciu), rămâne totuși sursa eșecului celor mai mulți optzeciști ardeleni.” Nu e nevoie să fac sublinieri în text pentru a se înțelege ce anume (tot în virtutea unui partizanat, până la urmă) a declanșat reacția Sandei Cordoș. Nu mă interesează de partea cui e adevărul în această dispută. Constat doar că
Completări facultative by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4690_a_6015]
-
nu mai este simbolist decât pentru elevii liceelor proaste -, Ion Vinea și, iată, Gellu Naum. Nu în ultimul rând, ediția Simonei Popescu arată negru pe alb în ce constă anticiparea postmodernismului în poezia lui Gellu Naum, care, chiar dacă mulți dintre optzeciști n-au citit-o la timp, a conținut câteva dintre elementele esențiale ale poeticii lor: autoreferențialitatea, citatul cultural, și mai ales ideea de operă ca structură deschisă. Mărturisesc și că de-abia acum, după lectura atentă a acestui prim volum
Invitație la relectură by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4987_a_6312]
-
în anii nouăzeci, acesta desfășoară un rechizitoriu la adresa tinerilor poeți, care, remarcă Negrici, n-ar face nici un efort real spre a se desprinde de înaintașii lor direcți. Ceea ce este cu atât mai problematic cu cât, din punctul său de vedere, optzeciștii ar fi căzut, măcar de la un moment încolo, într-o fundătură stilistică. Se prea poate. Se anunță dovezi: „Pentru că mai visez încă la un uragan primenitor și pentru că știu că nou este numai ceea ce promovează la nivelul formelor un alt
Pagini și pagini by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4998_a_6323]
-
o anchetă pusă sub genericul Diferențe și asemănări. Sunt invitați să răspundă, în două tranșe, Mariana Marin, Matei Vișniec, Mircea Cărtărescu, Ioan Buduca și Traian T. Coșovei, Elena Ștefoi, Liviu Antonesei, Ion Bogdan Lefter, Nicolae Prelipceanu. (În afară de ultimul, toți sunt optzeciști puri și duri.) Sigur că reacțiile sunt favorabile și cumva solidare. Dar, nu știu de ce, descopăr în tonul de adâncime celor mai mulți și o anume prudență, mascată sub vocabularul critic bine asimilat. Nu neapărat pentru că inventarierea deosebirilor ocupă, de obicei, un
Pact de neagresiune by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4419_a_5744]
-
istorică a literaturii române. Căci anihilarea barierelor genurilor și tendința către textul originar îl impun limpede pe Naum drept un precursor al postmodernismului generației ’80, explicând totodată și atracția pe care o mărturisesc câțiva poeți de frunte ai ei (atât optzeciști propriuziș i, ca Alexandru Mușina, cât și nouăzeciști, ca „Grupul de la Brașov”) față de opera sa. Tot această concepție trans-genică a textului literar explică și actualitatea lui Gellu Naum, care este unul dintre reperele poeților tineri. Suntem, în consecință, obligați să
Proza lui Gellu Naum by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4422_a_5747]
-
prefață de Nicolae Manolescu, Editura Tracus Arte, București, 2011, 96 p. Ioan Groșan - Școala ludică. Eseu scenic în două acte, Editura Tracus Arte, București, 2011, 51 p. Editura Tracus Arte s-a asociat inițiativelor de reeditare a celor câteva „manifeste” optzeciste care, în plin marasm ceaușist, anunțau nu numai debutul unei noi generații literare, ci și faptul că societatea și cultura română păstrau zone neafectate de îndoctrinare. Astfel, la sfârșitul anului 2011, au văzut lumina tiparului două ediții pe care, în lipsa
Diptic optzecist by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4607_a_5932]
-
special volumul Cinci a beneficiat de atenția contondentă a falangei protocroniste. El venea la puțină vreme după Aer cu diamante, celălalt manifest poetic al generației ’80, și a fost urmat, după mai puțin de un an, de Desant, manifestul prozatorilor optzeciști. Totul, într-o atmosferă ce începea să fie marcată de spiritul generației, în care critici de prestigiu (Nicolae Manolescu, Ovid S. Crohmălniceanu, Eugen Simion) și reviste importante („România literară”, „Tribuna”) colaborau colegial pentru a-i susține pe acești tineri scriitori
Diptic optzecist by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4607_a_5932]
-
neechivoc la adresa cenzurii și a politicii editoriale din ultimul deceniu ceaușist. Volumul apărea la Editura Litera (a cărei siglă a fost păstrată pe copertă de către colectivul de la Tracus Arte), singura editură care tipărea cărți în regia autorilor. Semn clar că optzeciștii nu-și făcuseră nici o speranță că ar putea debuta la o editură obișnuită. Avantajul, totuși, de a publica aici era că, fiind o editură minoră, cu puține apariții, cenzura mai putea fi, când și când, păcălită. Iar Cinci a și
Diptic optzecist by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4607_a_5932]
-
să vadă lumina tiparului de-abia în 1990, după căderea fostului regim. Prezenta reeditare este, așadar, și un discret act de dreptate, căci, în contextul turbulențelor politice din primul an de democrație, ediția din 1990 a trecut, în afara mediului literar optzecist, neobservată. Ar fi fost păcat să rămână așa. Cele două reeditări nu sunt doar niște recuperări sentimentale sau de istorie literară. Acuzată, încă de la jumătatea ultimului deceniu al secolului trecut, că s-a irosit în gazetărie, că nu a dat
Diptic optzecist by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4607_a_5932]
-
estetic, atât de către reprezentanții noii generații de scriitori, cât și de unii critici, tineri și mai puțin tineri. Ambele impresii - de risipire și de ratare - sunt doar atât: impresii. Când nu sunt simple idiosincrazii, aceste reproșuri traduc nemulțumiri personale: că optzeciștii, în loc să meargă în direcția pe care le-o indicau unii sau alții, au mers într-o altă direcție. În direcția lor. Că n-au dat capodopere, e o acuzație pe cât de tare, pe-atât de greu de acceptat. Literatura nu
Diptic optzecist by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4607_a_5932]
-
indecis, ezitând între expresii diferite sau contradictorii referitoare la același fapt. Nu trebuie neglijat, deși a fost, aspectul ludic al prozelor. Sorin Stoica se joacă în mod foarte serios de-a literatura. Rezumându- se la un micro-realism cotidian, ca al optzeciștilor, Sorin Stoica vrea să dea impresia că este un scriitor „naiv”, copilăresc de simplu, transparent, în sensul absenței oricărui subtext sau a oricărei transcendențe, deși este, în definitiv, unul pentru care literatura are prea puține secrete. În Jurnalul publicat postum
Generația 2000: Sorin Stoica by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4620_a_5945]
-
lui Stendhal, Ramura din Salzburg. „Iubește și scrie ce vrei!” - iată una dintre condițiile unui roman bun. Apocaliptic și nostalgic al canonului romanului românesc modern(ist), Radu Aldulescu, în expunerea sa, și-a continuat „războiul” împotriva textualismului și a postmodernismului optzecist. Cristian Cosma ne-a povestit „cum scrie un cristian un roman”: Morții Mă-tii. Început într-o budă a Facultății de Litere din București și scris cu furie. Deși a participat la discuțiile de la Călimănești, Nicolae Breban n-a mai
Colocviul romanului românesc by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/4642_a_5967]
-
face, în fond, cu un scriitor complet, în personalitatea căruia vocația prozei se îmbină armonios cu conștiința artistică și cu o evidentă preocupare pentru conceptele și valorile literaturii. Fără să fie un prozator experimentalist, în genul mai tinerilor săi confrați optzeciști, George Bălăiță este un scriitor dublat de ceea ce se cheamă un cap teoretic. Acest cap teoretic al prozatorului transpare cu ușurință în textele sale publicistice, ca și în încercările de transformare a structurilor prozei scurte, pe care le face, câteodată
George Bălăiță, publicist și povestitor by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4568_a_5893]
-
să constați câtă preocupare pentru combinatorica de suprafață manifestă acest poet. Dacă tematic el a fost arondat de obicei unei filiere substanțialiste (expresionism, existențialism, suprarealism chiar, toate într-acolo converg), ca layout el își merită locul printre cei mai tehnici optzeciști (și e interesant că Radu G. Țeposu acolo îl și plasează, lângă Cărtărescu și Coșovei). În La fanion titlurile metaforice ale poemelor se dezambiguizează parțial prin punctuație în primul vers. Nebărbierți trandafirii devine „nebărbieriți, trandafirii, reprezentări/ metafizice ale muncitorilor, ieșeau
Pa vu ga di by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4365_a_5690]
-
entuziasme sau suspiciuni înlăturate din start în favoarea unei concluzii mai utile, ce ar putea funcționa ca ipoteză de lucru: aceea că autorul e realmente greu de clasat. Nu numai istoricește (el dovedindu-se congener cu șaizeciștii prin data nașterii, cu optzeciștii prin aceea a debutului și cu așa-numiții nouăzeciști prin momentul de emergență), ci și prin formula literară, căreia nu i se pot găsi precursori locali. Ecovoiu este, ca scriitor, exclusiv produsul lecturilor sale din, să zicem, Joyce, Nabokov sau
Specificul național by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4383_a_5708]
-
și într-o vizualitate apropiată de generația 2000. În ciuda formației sale tradiționale sau poate din acest motiv și a debutului său tardiv, artistul își construiește universul vizual în acord cu sensibilitatea tinerei generații. Acumulările și experiența personală, formată în spiritul optzecist, sunt cuplate la explozia informatică și informațională pe care a generat-o internetul, mai ales în ultimul deceniu, la noi. Această extrapolare a acumulărilor profesionale nu-i dereglează, ci, dimpotrivă, îi potențează condiția artistică nuanțându- i și consolidându-i, totodată
Interioarele lui Gabriel Giodea by Cătălin Davi () [Corola-journal/Journalistic/4387_a_5712]
-
mentorul cenaclului „Junimea”, pe care-l preluase în 1971 la Facultatea de Litere din București și care a avut o viață lungă, până în 1990. Aici, într-o atmosferă de emulație, pregătire teoretică excelentă și mult umor, s-au format prozatorii optzeciști - în frunte cu Mircea Nedelciu și Mircea Cărtărescu -, iar el a avut ideea și a făcut selecția și prezentarea autorilor volumului de proză colectiv Desant ’83 care i-a impus, practic, la modul ofensiv de „comando”, pe tinerii scriitori în
Pagini trăite de istorie literară by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/4391_a_5716]