205,475 matches
-
lejeritatea cu care tragedia virează la noi în farsă și cinismul în glumă deocheată. Zilele trecute, am întâlnit o fostă studentă care-și susținuse, în vară, examenul de definitivat. Îl trecuse cu brio și se întorsese la școala din micul oraș transilvan fericită că pe lângă recunoașterea oficială va beneficia și de-un spor la salar. Îl binemerita: muncise, avusese emoții, cheltuise pentru cărțile din bibliografie, făcuse câteva drumuri la Timișoara, achitase din buzunarul propriu biletul de tren și cazarea, suferise de
Detergenți pentru spălarea creierului by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13430_a_14755]
-
creatorului, forța compensatorie a universului fucțional, fetișizarea carților prin utopia unui spațiu paradiziac format exclusiv din cărți. De obicei, tonul este dat de Tehur. Acesta exersează paradoxul și ambiguitatea cu o siguranța debordantă: „Când întâlnești la miezul nopții, în plin oraș, un camion încărcat cu cerbi împușcați exact în locul unde în timpul zilei vânduse semințe o bătrână e limpede că trebuie să te percepi ca un personaj într-o poveste scrisă de altcineva. Nu mergi pe stradă sau prin râpile astea buruienoase
Ce merită Ion D. Sârbu by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/13432_a_14757]
-
Mircea Ivănescu. Intenția lirică ne este permanent comunicată; în jurul nostru se constituie o bibliotecă frecvent evocată, pe ale cărei rafturi Hegel stă lângă romane polițiste. Locurile de excepție, propice poeziei, nu-l ispitesc pe autor - în afara unor zgârcite indicații asupra „orașului de sub munte”, Sibiul de adopțiune unde locuiește de trei decenii. Pe lângă vechea casă cu scară interioară și bibliotecă - ea s-a mai extins, cu anii, până în fundul curții -, trebuie amintit bufetul (căci: „bufetul termita este de departe cel mai mare
Adâncimea suprafețelor by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13416_a_14741]
-
metodic după programe alcătuite de extratereștri picați cu OZN-urile pe strada G-ral Berthelot... în sfârșit, cabinetul Năstase are un ministru care va înscrie România pe orbita țărilor cu o civilizație după care tânjesc Franța, Germania, Grecia și, mai ales, orașul incașilor, Machu Picchu.
Reformele athanasiene by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/13445_a_14770]
-
continuă să umfle cifrele de afaceri ale branșei și să satisfacă pofta de ficțiune a publicului cultivat. Cărțile lui Coelho, ale lui José Saramango, Ismail Kadaré sau António Lobo Antunes se vînd ca pîinea caldă, Cel de-al 27-lea oraș, cum se intitulează cartea de debut a lui Jonathan Franzen, devenit celebru cu romanul Corecturi, conține deja premisele succesului ulterior al acestui scriitor american. Japonezii nu lipsesc nici ei: Haruki Murakami și Kenzaburo Oe își încîntă fanii cu alte două
Tîrgul de Carte de la Frankfurt by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13425_a_14750]
-
De voie, de nevoie, aceștia au ajuns să predea la școlile de mahala. De aceea, la un moment dat, în aceste școli de la marginea Bucureștiului ajunsese să se facă materie mult mai serioasă decît în școlile cu reputație din centrul orașului (vezi p. 47). Importantă este mărturia lui Constantin Eretescu referitoare la viața universitară în deceniul șase. Pentru unii aceasta era un calvar (examene grele, exmatriculări arbitrare), pentru alții o veșnică sărbătoare (cei proveniți din producție, sau cu părinți în mediul
Șansa nefericirii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13452_a_14777]
-
p. 107). Cu deplină seninătate, fără a comenta în vreun fel, scriitorul își amintește astăzi și de cîteva dintre figurile marcante ale acelui tribunal al Inchiziției comuniste: „s-au aflat acolo între alții, Florian Dănălache, primul secretar de partid al orașului București, membru în CC, cel care a condus discuțiile, în fapt veritabile interogatorii, secondat de Ghiță Florea, secretarul de partid al universității, Ion Iliescu, membru și el al CC-ului, Ilie Murgulescu, ministrul învățămîntului, Athanase Joja, șef de secție la
Șansa nefericirii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13452_a_14777]
-
puține lucruri în afara ei. Cartea pe care Adrian Majuru a publicat-o de curînd la Editura Compania se numește Bucureștii mahalalelor și este un studiu „pe tema spiritului periferic care irigă Capitala de la începuturi și pînă în zilele noastre“. Un oraș cunoscut de noi toți, ignorat totuși într-un anume sens, un oraș dintotdeauna bolnav și murdar, stăpînit de contraste bizare și ilogice, cu doar cîteva insule de Europă, îngropate într-un imens sat balcanic, unde pînă și Orientul are tot
La margine de București by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13451_a_14776]
-
de curînd la Editura Compania se numește Bucureștii mahalalelor și este un studiu „pe tema spiritului periferic care irigă Capitala de la începuturi și pînă în zilele noastre“. Un oraș cunoscut de noi toți, ignorat totuși într-un anume sens, un oraș dintotdeauna bolnav și murdar, stăpînit de contraste bizare și ilogice, cu doar cîteva insule de Europă, îngropate într-un imens sat balcanic, unde pînă și Orientul are tot aer periferic - acesta e portretul pe care, în linii îngroșate, îl compune
La margine de București by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13451_a_14776]
-
din arhiva Muzeului Bucureștiului și din colecții particulare care și dezvăluie o față a Bucureștiului vechi aproape deloc știută. Povestea orașului-capitală, ne spune autorul, e povestea continuei extinderi a periferiilor sale. Între 1500 și 1830, anul cînd sînt hotărnicite marginile orașului, termenul mahala nu are nici o conotație peiorativă, așa cum se va întîmpla mai tîrziu, și denumește, indistinct, orice cartier al orașului. După 1920, mahala dispare ca unitate administrativă, lăsînd locul comunelor suburbane, ceea ce nu înseamnă că din oraș dispare spiritul periferic
La margine de București by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13451_a_14776]
-
orașului-capitală, ne spune autorul, e povestea continuei extinderi a periferiilor sale. Între 1500 și 1830, anul cînd sînt hotărnicite marginile orașului, termenul mahala nu are nici o conotație peiorativă, așa cum se va întîmpla mai tîrziu, și denumește, indistinct, orice cartier al orașului. După 1920, mahala dispare ca unitate administrativă, lăsînd locul comunelor suburbane, ceea ce nu înseamnă că din oraș dispare spiritul periferic - că așa stau lucrurile descoperă cititorul în cel de-al treilea capitol al cărții, un interesant studiu de caz, o
La margine de București by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13451_a_14776]
-
sînt hotărnicite marginile orașului, termenul mahala nu are nici o conotație peiorativă, așa cum se va întîmpla mai tîrziu, și denumește, indistinct, orice cartier al orașului. După 1920, mahala dispare ca unitate administrativă, lăsînd locul comunelor suburbane, ceea ce nu înseamnă că din oraș dispare spiritul periferic - că așa stau lucrurile descoperă cititorul în cel de-al treilea capitol al cărții, un interesant studiu de caz, o istorie a cartierului Dămăroaia, mahala „modernă“, apărută după primul război mondial, care, paradoxal, a ajuns să capete
La margine de București by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13451_a_14776]
-
cartierului Dămăroaia, mahala „modernă“, apărută după primul război mondial, care, paradoxal, a ajuns să capete astăzi statutul de zonă rezidențială. Dar spiritul periferic e pretutindeni, mai mereu stăpîn. E cît se poate de vizibil și în centru, singura parte a orașului care, pentru scurt timp, între 1920 și 1940, reușește să se sustragă atmosferei de margine. Bucureștiul, spune Adrian Majuru, e o iluzie de oraș: Capitala „nu a reușit să se descotorosească de amprenta unei adunături de sate transformate în aparente
La margine de București by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13451_a_14776]
-
pretutindeni, mai mereu stăpîn. E cît se poate de vizibil și în centru, singura parte a orașului care, pentru scurt timp, între 1920 și 1940, reușește să se sustragă atmosferei de margine. Bucureștiul, spune Adrian Majuru, e o iluzie de oraș: Capitala „nu a reușit să se descotorosească de amprenta unei adunături de sate transformate în aparente periferii ale unui tîrg negustoresc. Dintre aceste așezări, spații moderne au devenit doar mahalale din centrul Tîrgului, ce s-au aflat în perimetrul orașului
La margine de București by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13451_a_14776]
-
oraș: Capitala „nu a reușit să se descotorosească de amprenta unei adunături de sate transformate în aparente periferii ale unui tîrg negustoresc. Dintre aceste așezări, spații moderne au devenit doar mahalale din centrul Tîrgului, ce s-au aflat în perimetrul orașului interbelic. Excluse de la această realitate citadină au fost periferiile, transformate în cartiere-dormitor, de fapt, uriașe sate pe verticală, care au nutrit o psihologie colectivă pe măsură“. Citatul de mai sus sugerează poate și tipul de istorie pe care încearcă să
La margine de București by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13451_a_14776]
-
Prima generație de coloniști s-a familiarizat doar cu rutina și accesoriile pe care le presupune viața urbană, dar nu și-a putut însuși și caracterul ei. S-au conservat obiceiurile rurale, dar ele au fost treptat adaptate vieții de la oraș. Iar formulele bastarde s-au perpetuat, cu mici modificări, prin generații“. Un colonialism întors pe dos s-ar zice, în care primitivul, aici perifericul, e cel care învinge și își impune modul de a fi. Aceasta și e, formulată răspicat
La margine de București by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13451_a_14776]
-
Fălticeni.... - Da, aici aproape, în sătucul Arghira, unde tata avea o moșioară. Când a venit vremea să merg la școală, părinții s-au gândit că o școală primară, a unui sat rătăcit pe undeva, e una și o școală de oraș, încadrată în toate sistemele de învățământ, e cu totul altceva. Mai ales că, în perioada respectivă, Fălticeniul era un oraș foarte animat, cu multe reședințe boierești și cu un grad de cultură foarte elevat. Avea mai mult prestigiu decât în
Ion Irimescu “Cine va vrea să mă cunoască să stea de vorbă cu sculpturile mele” by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/13442_a_14767]
-
părinții s-au gândit că o școală primară, a unui sat rătăcit pe undeva, e una și o școală de oraș, încadrată în toate sistemele de învățământ, e cu totul altceva. Mai ales că, în perioada respectivă, Fălticeniul era un oraș foarte animat, cu multe reședințe boierești și cu un grad de cultură foarte elevat. Avea mai mult prestigiu decât în zilele noastre. Atunci s-a mutat toată familia mea la Fălticeni și am închiriat o casă pe care am modificat
Ion Irimescu “Cine va vrea să mă cunoască să stea de vorbă cu sculpturile mele” by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/13442_a_14767]
-
decât în zilele noastre. Atunci s-a mutat toată familia mea la Fălticeni și am închiriat o casă pe care am modificat-o după nevoile noastre. Împrejurimile sunt minunate, poți să fii mai aproape de natură, de viața adevărată, pe care orașul o mistifică, uneori. “Dacă vrei să faci ceva, faci!” - Prima zi de școală cum v-o amintiți ? - Eram un... copchil de 7 ani. Vezi, e destul de greu să-mi mai aduc aminte de prima zi de școală, dacă am avut
Ion Irimescu “Cine va vrea să mă cunoască să stea de vorbă cu sculpturile mele” by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/13442_a_14767]
-
relicve. Nu trece tot omul măcar o dată vara prin comuna 23 August din județul Constanța? Fostul nume turcesc a fost uitat de edili, de prefectură, de politicienii la putere sau în opoziție din județ. O groază de străzi de prin orașele noastre continuă să poarte nume fără semnificație, din cele atribuite în anii comunismului, cînd era greu să fie găsite nume cu semnificație care să fie acceptabile pentru regim. Tot în 22: un amplu interviu cu proaspătul demisionar de la Palatul Victoria
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13481_a_14806]
-
Constantin Țoiu La Câmpina, vara, femeile în vârstă par mai cochete decât în alte orașe ale țării. Pălării de paie cu flori, rochii lungi de culoare deschisă, fețe rujate, pudrate... Ceva desuet; însă franțuzesc. Unele având aerul unor profesoare de mult ieșite la pensie. De altminteri, așezarea subcarpatică de pe stratul prahovean de petrol a avut
Talmudul by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13474_a_14799]
-
care, în ultima vreme, a dormit „cu Kafka sub pernă” are parte de o experiență kafkiană pe care însă mintea sa o primește cu deplină naturalețe cîntărindu-i rațional avantajele și dezavantajele: „Hristea G. Niculae, impiegat de mișcare în gara din orașul C., s-a trezit, într-o limpede dimineață de iunie, cu capul greu. Iar am abuzat de alcool, și-a spus el, și asta-mi cauzează, după care a vrut să se scarpine-n cap, dar a descoperit cu surprindere
Viață-literatură și retur by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13486_a_14811]
-
suferinței legate de-o anume structură morală în impact cu lumea. Dar să revenim la Ioana Dinulescu. „Fire pasională”, cum o caracterizează Constanța Buzea, poeta în discuție își centrează decepția pe imaginea Craiovei natale pe care o numește, în deriziune, „orașul lui Heidegger” (?). Portretul urbei n-are nici o urmă de amabilitate, consemnînd alternativ datele obiective și cele subiective ale raportului cu actantul. Ușor retorică, descripția subliniază reacția afectivă pregnantă, umoarea răzvrătirii: „Craiova, orașul colbului,/ al băltoacelor de ploaie acidă,/ face din
Feminitate versus provincie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13509_a_14834]
-
Craiovei natale pe care o numește, în deriziune, „orașul lui Heidegger” (?). Portretul urbei n-are nici o urmă de amabilitate, consemnînd alternativ datele obiective și cele subiective ale raportului cu actantul. Ușor retorică, descripția subliniază reacția afectivă pregnantă, umoarea răzvrătirii: „Craiova, orașul colbului,/ al băltoacelor de ploaie acidă,/ face din mine o cîrtiță oarbă,/ navigînd tîrîș/ cu un căluș de vorbe pe gură/ prin venele propriului destin.// Craiova mă îmbie să-i cînt numele,/ să-i proslăvesc primarii,/ prefecții, jăndarii, redactorii șefi
Feminitate versus provincie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13509_a_14834]
-
propriului destin.// Craiova mă îmbie să-i cînt numele,/ să-i proslăvesc primarii,/ prefecții, jăndarii, redactorii șefi,/ în acompaniamentul orchestrei de surzi/ și muți.// Craiova mă condamnă să slujesc/ păianjenilor - / stăpîni pe rafturile bibliotecii unde zac,/ mumificate, cadavrele/ cărților mele? (Orașul lui Heidegger). Odată stabilit obiectul său, întreg volumul are alura unui aparat de filmat care se rotește în jurul acestuia, vînînd unghiuri cît mai favorabile, expresivități demne de-a figura în albumul astfel realizat. „Impuritatea” obiectului (eterogeneitatea lui) se transmite subiectului
Feminitate versus provincie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13509_a_14834]