1,783 matches
-
care probabil nu s-a sfârșit nici când a avut loc ceea ce el numește prima sa convertire, adică aceea la literatură, petrecută în 373, în urma lecturii lui Hortensius de Cicero: un dialog, astăzi pierdut, în care scriitorul, prin personajul Hortensius, orator și prieten, își îndemna cititorii să se dedice filosofiei. Acest interes pentru filosofie (să nu uităm, totuși, că era vorba de filosofia romană, mai practică, mai speculativă decât cea greacă) a dus, în același timp, la apariția unei anumite răceli
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Ammianus Marcellinus, care nu își mai compusese scrierile sale istorice în Antiohia, patria sa, ci la Roma, în latină. În jurul anului 380, Augustin redactă prima sa operă, astăzi pierdută, Despre frumos și potrivit (De pulchro et apto), dedicând-o unui orator din Roma, iar în 382 plecă la Roma, dezamăgit deja, între timp, de experiența sa maniheeană, care nu îl ajutase să găsească răspunsuri complete la întrebările sale cele mai urgente și se dovedea prea materialistă în ce privește concepția despre divin: s-
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
stima lui Simmacus, care a luat inițiativa de a-l trimite pe acest retor promițător chiar la Milano, unde împăratul era creștin, e adevărat, dar era înconjurat de o curte formată din arieni; Simmacus spera probabil (presupune Courcelle) că un orator ca Augustin ar fi putut să sprijine prin arta sa ideile păgâne pe care le apărau atât el, cât și ceilalți aristocrați din Roma. 2. Augustin la Milano: neoplatonismul și Ambrozie Ajuns la Milano în 384, Augustin a descoperit o
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
la Napoli în 454. Unele predici atribuite în mod eronat lui Augustin îi aparțin lui Quodvultdeus. Trei vorbesc Despre simbolurile credinței (De symbolo) și sunt menite instruirii catehumenilor; o altă predică se intitulează Noua cântare (De cantico novo) și aici oratorul explică în ce constă reînnoirea omului prin creștinism; una vorbește Despre ultima și cea de-a patra sărbătoare și e scrisă pentru miercurea sfântă din 439; alta, Despre potop (De cataclysmo), în care se explică ce tip de botez este
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
versuri, exemplul cel mai cunoscut datând din secolul al doilea: e vorba de Omilia despre Paște a lui Pseudo-Meliton (cf. vol. I, pp. ??? și sq.). În secolul al patrulea, această formă de omilie are o importanță mai mică pentru că marii oratori din acea epocă, precum Părinții Capadocieni și Ioan Hrisostomul, rămân atașați de o formă mai tradițională de omilie (chiar dacă Hrisostomul folosește frecvent și omilia cu multe podoabe retorice). În schimb, asupra acestui tip de omilie, ca și asupra imnurilor, pare
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
și retorică și participă la dezbaterea unor probleme teologice. În 487 și-a început studiile juridice și a început să frecventeze faimoasa școală de drept din Berit; apoi, în 492, s-a mutat la Constantinopol unde a fost „retor”, adică orator, și „scolastic”, adică avocat. La Constantinopol, el și-a câștigat un oarecare renume, a avut anumite sarcini publice și în cele din urmă a fost desemnat episcop de Mitilene, în insula Lesbos. În această calitate, el a participat în 536
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
G. Tocilescu, Anghel Demetriescu, N. I. Apostolescu, N. Scurtescu, G. Dem. Teodorescu, Ilie Bărbulescu, M. Gaster, S. Fl. Marian ș.a., pivotul întregii grupări fiind Societatea Românismul și foaia pe care aceasta o scotea. După ce, în 1985, a tipărit antologia de texte Oratori și elocință românească, cu multe pagini mutilate de cenzura epocii, G. a revenit asupra acestui gen de literatură în Elocință și parlamentarism (1997). SCRIERI: V. A. Urechia, București, 1979; B. P. Hasdeu și discipolii săi, București, 1987; Antologii: Oratori și
GOIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287308_a_288637]
-
texte Oratori și elocință românească, cu multe pagini mutilate de cenzura epocii, G. a revenit asupra acestui gen de literatură în Elocință și parlamentarism (1997). SCRIERI: V. A. Urechia, București, 1979; B. P. Hasdeu și discipolii săi, București, 1987; Antologii: Oratori și elocință românească, pref. edit., București, 1985; Elocință și parlamentarism, Cluj-Napoca, 1997; Ipostazele învățării, Cluj-Napoca, 1999; Literatura pentru copii și tineret, Cluj-Napoca, 2003. Ediții: G. I. Ionnescu-Gion, Portrete și evocări istorice, pref. edit., București, 1986. Repere bibliografice: Alexandru George, V.
GOIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287308_a_288637]
-
geografie și algebră. O lucrare utilă și în felul ei ambițioasă este Ritorică română pentru tinerime (1852), retipărită - cu corectări și adăugiri - în 1875 (Ritorică pentru tinerimea studioasă). E o compilație, probabil din franceză, cu exemplificări copioase din scriitori și oratori greci, români, francezi, dar și din literatura română. Examinând procedeele poetice, figurile de stil, autorul întreprinde implicit și o critică a poeziei românești: opțiunile, însă, nu sunt totdeauna inspirate. Despre romanul istoric se spune aici că ar fi o alcătuire
GUSTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287390_a_288719]
-
țară neutrală (1915). Următoarele, Mustul care fierbe (1927), Precursori (1930) și Discursuri, publicat postum (1942), vor reflecta curba descendentă a orientării sale ideologice din ultimii ani de viață. Comentând acest aspect, G. Călinescu îl caracterizează pe G. astfel: „foarte bun orator de mase, știind să stârnească toate instinctele populare, fără a deveni comun, un adevărat demagog academic.” Și: „Ideile lui sunt naționaliste, tradiționaliste, în general foarte juste. Antisemit moderat.” G. este cel mai popular poet român de la începutul secolului al XX
GOGA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287305_a_288634]
-
1822 cursuri de matematică, după Chr. Wolff și după manuale germane, interesante pentru fixarea unei terminologii de specialitate incipiente. Personalitate complexă, L. și-a împlinit vocația de ctitor al învățământului românesc, manifestându-se totodată ca autor de manuale didactice, inginer, orator, moralist și scriitor. Din perspectiva acțiunilor sale, el se înscrie printre întemeietorii culturii române moderne. A fost autorul celei dintâi programe și al celor dintâi manuale școlare; îndrumătorul primilor pași ai teatrului în limba română; stihuitor cu plachetă tipărită în
LAZAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287757_a_289086]
-
română; stihuitor cu plachetă tipărită în limba „daco-românească” la 1808, dar poet mai mult în proza sa; poliglot și traducător în primele linii, care s-a străduit să pună la îndemâna conaționalilor săi, cât mai devreme, opere literare, științifice și filosofice; orator cu putere de convingere prin organizarea argumentelor și prin expresia aleasă și colorată. EMILIA ȘT. MILICESCU SCRIERI: [Scrieri], în G. Bogdan-Duică, G. Popa-Lisseanu, Viața și opera lui Gheorghe Lazăr, București, 1924. Repere bibliografice: Petrache Poenaru, I. Heliade-Rădulescu, George Lazăr, îngr
LAZAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287757_a_289086]
-
de istorie și cu versuri la „Convorbiri literare”, „Candela”, „Gazeta Bucovinei”, „Revista politică” ș.a. Ales deputat în Parlamentul de la Viena (1897), devine și redactor al publicației „Foile legilor imperiale”. Ca deputat în Dieta Bucovinei, activează cu dăruire, fiind un talentat orator și organizator al Partidului Național Român. În urma unor intrigi, trece în România (1901) și se afirmă în domeniul istoriei dreptului românesc. La doar două luni după ce fusese ales membru corespondent al Academiei Române, se sinucide în împrejurări obscure. Impresionați de poezia
ROBEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289288_a_290617]
-
înfloriri de stil, având ca sursă limba vechilor cazanii, însuflețește Predicile lui Ș., publicate abia în 1945. Propovăduind învățăturile creștinești, predicile cuprind și povețe laice (privind muncile agricole, starea zidirilor bisericești și școlare, „primejdiile veseliilor lumești”). Ș. a fost un orator cu autoritate, manifestându-se - în cuvântări ținute în românește, ungurește sau sârbește - în diete, la sinoade, în Parlament (la Viena, Pesta), la dezbaterile Senatului imperial (în care era membru). Multe discursuri sunt inserate în „Foaie pentru minte, inimă și literatură
SAGUNA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289430_a_290759]
-
același mesaj poate fi receptat diferit de aceiași receptori, în funcție de dispoziția motivațională, factori de stres și oboseală, condiții favorizante sau nu ale contextului comunicării); - comunicarea orală este puternic influențată de caracteristicile individuale ale emițătorului (un profesor care este un bun orator va fi receptat într-o măsură mai extinsă de către elevii săi ca fiind bine pregătit); - comunicarea orală posedă și atributele necesității (nevoia omului de a comunica), aleatoriului (comunicarea orală oferă o mare proporție de elemente întâmplătoare) și nelimitării (comunicarea orală
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
în timpul conferinței, dar acesta nu s-a mai arătat pentru a cere lămuririle respective). Întrebăritc "Întrebări" 1. Care au fost toate greșelile pe care dl ștefănescu le-a făcut? Consultând capitolul despre prezentarea eficientă, ce alte greșeli putea să facă oratorul și nu a făcut? 2. Dacă ați fi un consilier pe probleme de comunicare ce sfaturi i-ați oferi dlui ștefănescu? Capitolul 6 tc "Capitolul 6 " Conflictul - dimensiune esențială a comunicării tc " Conflictul - dimensiune esențială a comunicării " 6.1. Conflictul
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
care probabil nu s-a sfîrșit nici cînd a avut loc ceea ce el numește prima sa convertire, adică aceea la literatură, petrecută în 373, în urma lecturii lui Hortensius de Cicero: un dialog, astăzi pierdut, în care scriitorul, prin personajul Hortensius, orator și prieten, își îndemna cititorii să se dedice filozofiei. Acest interes pentru filozofie (să nu uităm, totuși, că era vorba de filozofia romană, mai practică, mai puțin speculativă decît cea greacă) a dus la o oarecare răceală față de credința creștină
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
la Milano, sau Ammianus Marcellinus, care își compusese scrierile nu la Antiohia, patria sa, ci la Roma, în latină. în jurul anului 380, Augustin a scris prima sa operă, astăzi pierdută, Despre frumos și potrivit (De pulchro et apto), dedicînd-o unui orator din Roma, iar în 382 a plecat la Roma, dezamăgit de experiența sa maniheeană, care nu îl ajutase să găsească răspunsuri complete la întrebările sale cele mai urgente și se dovedea prea materialistă în ce privește concepția despre divin; s-a gîndit
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
obține stima lui Symmachus, care a luat inițiativa de a-l trimite pe acest retor promițător la Milano, unde împăratul era creștin, e adevărat, dar era înconjurat de o curte formată din arieni; Symmachus spera probabil (presupune Courcelle) că un orator ca Augustin ar fi putut să sprijine prin arta sa ideile păgîne pe care le apărau atît el, cît și ceilalți aristocrați din Roma. 2. Augustin la Milano: neoplatonismul și Ambrozie Ajuns la Milano în 384, Augustin a descoperit un
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Napoli în 454. Unele predici atribuite în mod eronat lui Augustin îi aparțin lui Quodvultdeus. Trei vorbesc Despre simbolurile credinței (De symbolo) și au ca scop instruirea catehumenilor; o altă predică se intitulează Noua cîntare (De cantico novo), și aici oratorul explică în ce constă reînnoirea omului prin creștinism; una vorbește Despre ultima și cea de-a patra sărbătoare și e scrisă pentru miercurea sfîntă din 439; alta, Despre potop (De cataclysmo), în care se explică ce tip de botez este
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
cunoscut datînd din secolul al II-lea: e vorba de Omilia despre Paști a lui Pseudo-Meliton (cf. vol. I, pp. 000 și și urm.). în secolul al IV-lea, această formă de omilie are o importanță mai mică, deoarece marii oratori ai epocii, precum Părinții Capadocieni și Ioan Hrisostomul, rămîn atașați de o formă mai tradițională de omilie (chiar dacă Hrisostomul folosește frecvent și omilia cu multe podoabe retorice). în schimb, asupra acestui tip de omilie, ca și asupra imnurilor, pare să
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
și participă la dezbaterea unor probleme teologice. în 487 și-a început studiile juridice și s-a dus la Berit ca să frecventeze faimoasa școală de drept de acolo; în 492 s-a mutat la Constantinopol, unde a fost „retor”, adică orator, și „scolastic”, adică avocat. La Constantinopol, el și-a cîștigat un oarecare renume, a avut unele sarcini publice și în cele din urmă a fost desemnat episcop de Mitilene, în insula Lesbos. în această calitate, a participat în 536 la
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
în județ, fief-ul șefului său, mare elector, profesorul de matematici Cezar Spineanu, denumit de adversarul mucalit Miraboul dâmbovițenilor. Vorbind sătenilor, tata promitea ridicarea păturii țărănești. "- Mie mi-a și ridicat-o!" se auzise o voce din popor. "- Cine?" întrebase oratorul, interlocat. "- Priciptorul", fusese răspunsul. Practicând cele mai felurite forme de spoliațiune și jaf, oficialitățile comuniste își făceau pe alte căi plinul și cu asemenea strictețe, încât aveau de unde destina sectorului de investiții 30% din P.I.B., cu creșteri anuale între 11-14
Mic bilanț de ocazie by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17119_a_18444]
-
De uita beata. De uita beata Cartea a VII‑a, cea care ne interesează în mod deosebit, are drept scop „să acopere și să înfrumusețeze” edificiul religios creștin, ridicat până în acest punct: „Prea bine, am pus temelia, așa cum spune marele orator. Nu am așezat însă numai temelia solidă și capabilă să susțină întreaga construcție, ci, cu pietre mari și rezistente, am ridicat aproape întreg edificiul, până în vârf. Acum nu ne rămâne - muncă mult mai ușoară - decât să așezăm acoperișul și ornamentele
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
redimus ad difficultatem quaestionis („Dacă deci ei au ieșit din mijlocul nostru, sunt anticriști; dacă sunt anticriști, sunt mincinoși; dacă sunt mincinoși, tăgăduiesc că Isus este Cristos. Iată‑ne din nou în punctul critic al problemei”) (3, 8). Până aici oratorul nu a făcut decât să creeze suspans. Brusc însă el exclamă, ușor teatral: Quiescat paululum lingua, uitam interroga („Să tacă limba, să vorbească viața!”) (3, 8). Prin aceste cuvinte raționamentul este deplasat într‑un registru total diferit. Părăsind cadrul ecleziologic
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]