14,562 matches
-
tatuajele de la Fundația pentru Cercetări Sexologice, la care ne-am uitat cu Dora. Karp susținea că acestea erau caracteristice mai ales marinarilor sau criminalilor, dar uneori și oamenilor cu un statut social privilegiat. Arătându-ne un afiș cu șase cazuri ordonate În trei rânduri, toate adunate din cercul de cunoștințe ale Fundației, prietenul Dorei ne povesti că el Însuși Își scrisese cândva dizertația despre tatuaje, dintr-o perspectivă „socio-biologică“. În aceasta, Karp susținea că nu execuția tatuajului, ci modelul ales era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
ajute să intru În casă. Era târziu, mai mult spre dimineață decât spre miezul nopții, și mă dureau toate alea. Totuși, mi-am dat seama că mâinile erau ale fratelui meu. Maică-mea nu făcea niciodată nimic, decât ce-i ordona taică-meu. Singurul căruia Îi păsa cu adevărat de mine era frate-meu. Odată m-a așezat În patul lui și s-a culcat lângă mine. Dora se opri din nou. Dar atunci Îmi era din ce În ce mai greu să adorm... Vocea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
a rugat să mă Înfășor În ea. — Mi s-a spus să stau pe capra din mijlocul sălii. Când Polster a reușit să-i liniștească pe colegii mei, cărora, desigur, toate astea li se părea scandalos de amuzant, le-a ordonat să ia o foaie și să-și pună mintea la contribuție. L-a pus la punct mai ales pe Winkler care protesta zgomotos, spunând că ar vrea să-mi mai dea o draperie, ca să nu mă vadă deloc, cerându-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
lăsă să cadă, de data aceasta nu atât de grațios. Oftă Încet pentru fiecare carte care se prăbuși pe jos În aceeași manieră - cu coperțile ca niște aripi Întinse, cu paginile fâlfâind. Părea de parcă n-ar fi apreciat ceea ce fusese ordonat să facă. După ce contemplă precauția cu care acționa colegul său, Diels Își fixă țigara Între dinți, Își suflecă mânecile de la cămașă și haină până la coate, se duse la patul meu și sfâșie așternuturile cu o determinare care nu necesita perfecționare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Diels la rândul lui se dedicase trup și suflet biroului meu. Ofițerul mai vârstnic termină mai repede și Își urmări colegul mai tânăr, care goli meticulos sertar după sertar. Scrisori, facturi și chestionar, toate au fost adunate Într-un teanc ordonat pe birou, celelalte obiecte aterizând pe podea. Văzându-le cum zboară, nu mai știam ce m-a convins cândva să le păstrez. O bucată de chihlimbar plină de praf, cu un țânțar pe dinăutru? Un articol Îngălbenit din Tageblatt, despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Dacă n-aș fi acceptat invitația Dorei și n-aș fi străbătut orașul cu bicicleta, plin de elanul ăla nebunesc, s-ar mai fi Întâmplat oare ceva din ceea ce se petrecuse de atunci? Poate că acum ar trăi o viață „ordonată“, ca să folosesc expresia celor de la Tageblatt. Și nici pe mine nu m-ar bate la cap poliția sau borfașii - ca să nu mai spun de sentimentul de vinovăție pe care Încep să-l simt. Nu, eram mult prea naiv. Cel mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
scăpase nici o carte neatinsă. Fiecare interior fusese rupt din coperte și sfâșiat. Am adunat paginile „Eterului Tulburat“ și le-am așezat Într-un loc. Apoi am colectat paginile intacte ale restului de cărți și le-am aranjat Într-un teanc ordonat pe birou. Gândindu-mă la ce să fac cu paginile respective, m-am dus până la bucătărie, am spălat chiuveta și mi-am luat aparatul de ras și pămătuful. După care mi-am pus geamantanul pe saltea și am Împachetat tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
mahmurelii, poate, vizita mea la Fundație de sâmbăta trecută mi se părea un coșmar. Dar informațiile primite mi le aminteam perfect; după cum o demonstra și tentativa mea cu irizația. Dacă Inspectorul dorea, puteam să-i explic tot. Pentru a mai ordona relatarea mea, am Început să-i povestesc despre persoana care mai Întâi s-a numit Dorothea, apoi Dora. Și de data aceasta, n-am mai ascuns nimic care ar fi avut vreo importanță pentru mine. — Gata, acum știți tot, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Acuzația lui Wickert e gravă, domnule Knisch, și dacă nu vă conformați, voi fi nevoită să vă arestez. Din păcate, nu prea aveți timp să vă hotărâți ce veți face. Diels va observa În curând că ați plecat. I-am ordonat lui Pieplack să-l țină acolo, dar nu poate abuza de gradul lui superior. După cum probabil v-ați dat seama, Inspectorul lăsă mâinile În jos, ar fi bine să rezolvăm problema care ne apasă pe amândoi, Înainte să ni se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
geamurile mașinii, i-a spus că fecioru-său suferă de-o boală incurabilă, o boală despre care sărmanul băiat nu știe nimic. Asta e situația lui, are sânge stricat în vine, acu’, tu fă cum crezi de cuviință... Doctorul le-a ordonat clar să nu-l lase să se însoare câte zile o mai avea. Nimeni nu știe cât mai are, efectiv, de trăit Harold, însă, în ceea ce-l privește pe el, domnul Portnoy, n-are de gând să căptușească cu toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
trenul În lungul lui. Nu putea să se țină de balustradă cu mâna dreaptă, pentru că Încă o mai durea umărul, deși stătuse aproape două ore pe culoarul de la clasa a treia. Se simțea ca bătută, slăbită și beată, și Își ordonă gândurile cu multă greutate, dar nasul Încă mai simțea mirosul veritabil al vânatului. Niciodată până acum, după zece ani de reportaje, zece ani de luptă pentru drepturile femeilor, cu violuri și crime, niciodată nu fusese atât de aproape de un subiect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
uită să sigileze două din ele. Pe acestea, desigur, Ninici le citi - soția lui va fi mândră de el În seara asta. Una din ele era pentru șeful oficiului vamal, dar aceea era sigilată - una era pentru căpitanul cazărmii și ordona dublarea imediată a gărzii de la gară și distribuirea a câte douăzeci de cartușe pentru fiecare om. Asta Îl făcu pe Ninici să se neliniștească. Oare e semn de război, e semn că vin bulgarii? Sau „roșii“? Își aminti ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
mă gândeam, În timp ce mă avântam În piscină lovind apa, care avea temperatura corpului, acea temperatură de piscină de hotel care fetelor le place la nebunie, dar pe care bărbații nu pot să o sufere. —Douăzeci de ture În jurul casei, a ordonat Lauren, Îndepărtându-se Înot. —Douăzeci? am strigat eu surprinsă În urma ei. —Bineînțeles. Trebuie să-ți fixezi țeluri În viață. Eu personal sunt o tipă pentru care țelurile contează foarte mult, spuse Lauren În timp ce dădea din brațe. Am prins-o din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
spune tu prima, zise zâmbind Lauren. Am dat cărțile pe față și i-am povestit lui Lauren toată trista istorie, de la cap la coadă. Când am terminat, a luat telefonul mobil, a sunat-o pe Alixe Carter și i-a ordonat să poarte o creație Thackeray Johnston la balul ei din ianuarie. Din ceea ce puteam să prind din conversația lor, Alixe Carter făcea orice Îi spunea Lauren. S-a făcut. Alixe va merge la atelier pentru o probă lunea asta, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Sylvie, dar și de la Sophia. Colierul nu are cum să fie pentru Sophia! am strigat, supărată. Cum poți să fii sigură? Întrebă Lauren, cu voce scăzută. —O să-l Întreb, am mai spus, Îngrijorată. Să nu care cumva să faci asta, ordonă Lauren. Întâi de toate, se presupune că e vorba de o surpriză, așa că, dacă e destinată ție, o să strici lucrurile, tulburând apele În defavoarea ta prin faptul că recunoști că ți-ai băgat nasul prin computerul soțului tău. În al doilea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Viens nous voir!1 o chemară ei când o văzură. Sophia le făcu cu mâna și se Îndreptă spre ei. —O, Doamne, o ia prin partea asta, am spus eu. Stai calmă, salut-o. De fapt, hai să fim super-prietenoase, ordonă Lauren. Bună, Sophia! o strigă ea tare, În timp ce Sophia Înainta de-a latul terasei. Sophia se Întoarse și ne văzu. Zâmbi și veni spre masa noastră. Când ajunse, spuse. —Lauren! Bună! Sylvie! Îți mulțumesc mult pentru aseară. Lui Pierre i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
uite, am adăugat eu, arătându-i pandantivul, pe care Încă Îl mai purtam În jurul gâtului. — Este identic cu cel pe care-l purta ea, susținu Marci. Asta este ciudat. Foarte aiurea. —Marci, trebuie să afli musai ce se petrece, a ordonat Lauren. Sun-o pe Sophia chiar acum. Marci s-a ridicat de la masă și se Îndreptă către un loc mai izolat. Lauren și cu mine am urmărit-o nerăbdătoare cum formează numărul Sophiei. Câteva secunde mai târziu, Marci a articulat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
cunosc picioarele de peste zece ani, aș intra sigur într-o rîpă... Vîrful pantofului mai bate de două ori aerul, parcă fără convingere, rămînînd neclintit, nedumerit ca și ochii fetei, întorși, în sfîrșit, spre șofer. Treci urgent pe locul dumitale! îi ordonă scurt șoferul. Fata se ridică și se întoarce la locul ei, uitînd să mai tragă de poala fustei. Tovarășul care nu are loc să vină aici, pe scaun anunță șoferul în microfon, umplînd cu vocea sa difuzoarele mașinii, acoperind ritmul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
n-ai ce bate. Las' că te dresez eu! Ai noroc de copii nu vreau să-i știu fără tată -, altfel te-aș trimite urgent să bați pietrele pe bulevard. Să iei borcanul cu gogonele și să vii în bucătărie! ordonă femeia aruncînd cu silă într-o parte bucata de lemn. Putoarea ai știut s-o culci pe saltele, lîngă sobă, da' să dai saltelele măcar ălora cu doi copii nu ți-a trăznit prin capul tău sec. Și nu-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
lasă săptămînii viitoare, să discute cu ingineri mai vechi în ale meseriei. Cînd aude două bătăi în ușă, înțelege că-i vreun muncitor venit să-i aducă rezultatele unei analize tehnice așa că strigă un "da, vă rog!", continuînd să-și ordoneze hîrtiile pe birou, după care vrea să plece în oraș. Bună ziua! În fața lui, dincolo de birou, s-a oprit un bărbat înalt, cu o figură plăcută, frunte lată, ce tinde să se lățească și mai mult pe măsură ce părul îi cade, grizonat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
măcar în căsnicie, a avut noroc. Ultimele scînduri din cotețul porcului sînt aruncate în sobă. Ici-colo, Sultana mai duce cîte o ceașcă de ceai, oprindu-se la fiecare trecere a sa prin dreptul barului, să vadă cum merge treaba. Acum, ordonă Letiției cînd sticlele sînt curățate și puse în lăzi treci în bucătărie și spală pe jos. Fata vrea să spună ceva, dar mîna care i-a prins brațul o strînge cu putere: Ăla și-a cîrpit nevasta șoptește Sultana, făcînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
dea timp de reacție femeii ascultă ce-ți spun; o clipă, te rog ascultă-mă, doar atît: sînt curse, rapide ori directe, care trec o singura dată prin stația vieții tale; astăzi e una din ele... Uită-te acolo! îi ordonă el, prinzîndu-i brațul, ca s-o poată întoarce către oglindă. Ce vezi? Spune ce vezi! O femeie care-ți va pălmui obrazul pînă-l va învineți, apoi va chema procurorul rămas la parter să-și termine raportul. Și ce-ai să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
și-a înclinat privirea, salutînd-o: Tovarășe ofițer! Tovarășul arată ea spre Iulian cînd ofițerul se apropie luînd poziție de drepți -, cît am stat la Sălcii, mi-a luat gulerul de blană și nu vrea să mi-l înapoieze. Buletinul, tovarășe! ordonă scurt ofițerul. Unde-i gulerul? întreabă el, imediat ce Iulian îi pune actul în palmă. Acesta-i răspunde actorul, trăgînd gulerul afară din geantă, scuturîndu-l de două ori, să-i înfoiască perii albi. Aveți dreptate înclină el privirea în fața femeii. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
se născuse, am simțit o compasiune profundă pentru profesor, pentru Carol. Adevărul este că nu avea nimic din drăgălășenia aceea comună pe care o atribuise alter-ego-ului său fictiv. (Vreau să înțelegeți că mă folosesc de următorul termen doar pentru a ordona într-un fel mulțimea de epitete care ar putea fi folosite pentru a-i descrie aspectul, dar și pentru că încerc să fiu direct): era o cățea. O femeie cu un trup de bărbat sedentar între două vârste. Țâțe ca două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
expansiunea spre est. În timp ce trupele Qing înaintau în interiorul teritoriului, Rusia a ocupat Yaksa, Nibuchu și alte zone. Guvernul Qing a cerut în repetate rânduri rușilor să se retragă de pe teritoriul Chinei. În anul 1685 și în 1686, împăratul Kangxi a ordonat în două rânduri ofensiva împotriva forțelor ruse din zona Yaksa. Acestea au fost silite la negocieri privind segmentul de est al liniei de frontieră dintre cele două țări. În anul 1689, reprezentanții chinezi și ruși au purtat tratative la Nibuchu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]