3,686 matches
-
gregarității și o vocație a dezordinii care exercită o irepresibilă se-du-c-ție. Văzută de la distanță și suspendînd pentru o clipă orice criteriu moral, această acțiune colectivă are și o expresivitate spontană. Ea reușește să dea trăirilor coordonate noi. Transformă tensiunea în oroare, și privirea în halucinație.
Artistul a ieșit în stradă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9571_a_10896]
-
cu care ne privim trecutul apropiat. Dacă conștiința de sine a unei națiuni nu se poate întreține decît prin cultivarea momentelor memorabile, atunci Memoria ar trebui să fie certificatul prin care ne legitimăm în fața lumii contemporane. Sunt atît de multe ororile și nedreptățile care s-au petrecut în deceniile comuniste în România, încît simpla lor înșiruire reprezintă un mijloc de a ne trezi din indolență. Iar dacă mai și intrăm în detalierea cazurilor de atrocități și execuții sumare, imaginea pe care
ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7724_a_9049]
-
trupul și firea pînă au intrat în tiparele prestabilite", ca și cum totul la junimist ar fi constituit un mizerabil mimetism, "o mască într-atît de fără cusur, încît a fost luată drept carne vie". Studiul logicii însăși ar fi incriminator, deoarece acesta, oroare, "l-a învățat să dezvolte, să tragă concluzii din premise, să convingă - în ultimă instanță, adică să aibă dreptate". Adversarii lui Maiorescu sunt compătimiți pentru că, aduși în perimetrul dezbaterii raționale, adică "în condițiile impuse de Maiorescu, n-au nicio șansă
Un duel cu aerul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7732_a_9057]
-
Iartă-ne, Olanda", titrează ziarul. Novaya Gazeta este unul dintre puținele - dacă nu chiar ultimul - ziar liberal din Rusia. Are un tiraj redus și se limitează la publicul din Moscova. Anna Politkovskaya, legendarul reporter de teren care a relatat despre ororile operațiunii militare ruse în Cecenia, a scris pentru Novaya Gazeta. Ultimul lider al URSS, Mihail Gorbaciov, este acționar al ziarului.
Avion prăbușit în Ucraina: Primă pagină incredibilă a unui ziar rus by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/77389_a_78714]
-
și suntem trădați cu o frenezie multicoloră, ce ține loc și de inteligență, și de patos, și de instinct. Trădăm cum respirăm și nu mai putem respira normal decât aerul fetid al trădării. Și totuși, de ce ne apărăm, plini de oroare, când cineva ne acuză c-am trădat? Dacă acesta e mediul natural al vieții noastre, de ce vedem în trădare un stigmat? Firește, datorită reziduurilor de memorie culturală. Poate pentru că încă nu ni s-au șters din minte exemplele cetăților ce
De ce și pe cine trădăm? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7749_a_9074]
-
dublată de-un gest încă mai mizerabil. Când, la încheierea celui de-al doilea Război Mondial, Orff a ajuns el însuși în fața uneia din comisiile de "denazificare", singurul element pe care l-a putut aduce în favoarea sa, ca rezistent la ororile naziste, a fost minciuna c-ar făcut parte din grupul "Trandafirului alb." Ba mai mult, că alături de Kurt Huber, fusese unul dintre co-fondatorii mișcării! Micimea de caracter, morbul trădării au fost arareori mai bine ilustrate decât în aceste gesturi funest-oportuniste
De ce și pe cine trădăm? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7749_a_9074]
-
arareori mai bine ilustrate decât în aceste gesturi funest-oportuniste ale unui artist care continuă să fie considerat și astăzi unul din pionierii unui sistem revoluționar de învățare a muzicii prin ritm și gestică. Dar acestea sunt, dincolo de profunda dezamăgire și oroare pe care ți le provoacă, exemple ce vorbesc despre imensa fragilitate a omului aflat sub vremi. Cu adevărat coșmarescă e ipostaza ilustrată de E. M. Forster, care, într-un celebru eseu, "What I Believe", din 1939, republicat în 1951 în volumul
De ce și pe cine trădăm? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7749_a_9074]
-
inocența și cruzimea se regăsesc în momente de o frumusețe inexplicabilă. Lumea lui Ghobadi este luminoasă într-un fel unic, aproape fără speranță, ca un ceas care va bate numai anumite ore ale unei copilării blocate într-un limb al ororii.
Cînd broaștele țestoase zboară by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8173_a_9498]
-
am voit să mă apropii/ să ne-amestecăm atomii ineluctabili, definitiv,/ ca legumele în supa care fierbe armonios pe aragaz/ și n-am izbutit" (bastonul de orb). Ori, într-un format mai redus, urban, același tablou de obsesive aglutinări de orori: "oraș sigilat de moarte./ minciuni pitice, bani transpirați, ulcere, disperări, coșmaruri./ haite de cîini sălbăticiți noaptea pe străzi întunecate și sparte./ munți tociți, la nivelul caldarîmului./ inimi cu pînze de păianjen, inimi-șlepuri/ încremenite pe dune de nisip./ biserici plecate din
Un afectiv cerebral by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9632_a_10957]
-
explica materialismul compact, exasperat la care ajunge Nicolae Prelipceanu decît ca un antiidealism, pandant al antilirismului, id est ca un idealism întors cu furoare pe dos? Lumea ideală fiind abolită, discursul poetului se întrece în a configura cît mai multe orori ale materiei rămase singură cu sine, mișcîndu-se în cercul închis al agregărilor sale: "cărnos trecut putrezindu-ne printre degete/ cum merg pe străzi murdare/ printre înjurături/ liniștea iernilor de atunci miroase urît/ printre gunoaie avansăm/ gunoi și noi cu ele
Oroarea de realitate by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9654_a_10979]
-
viața de zi cu zi a părinților și felul în care o trăiesc. Batjocorind, batjocorindu-se, avînd o voluptate incredibilă pentru forme și forme ale violenței primare, primitive, de joasă speță, în care își îneacă existența, relațiile, cuvîntul, condamnînd-o la orori și variate ipostaze ale agresiunii. "De-a mama și de-a tata", de-a urîtul și dezumanizantul, pătruns pînă în prăselele unui joc de puști din care inocența a fost dată afară. Emoționant este să și vezi un spectacol puternic
Unsprezece povești by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9732_a_11057]
-
forța privirii, a atitudinilor, fără să rostească nici un cuvînt. Părînd că spune atîtea. Povești de familie a lui Mihai Fusu de la Teatrul Național "Mihai Eminescu" din Chișinău vorbește sincer și emoționant despre performanță în teatru, despre implicare și modestie, despre ororile înfăptuite de om pretutindeni. Un spectacol vibrant, puternic, un spectacol cu miză, în care se simte o școală solidă de teatru, se simte smerenie și o neliniște tușantă a creatorilor.
Unsprezece povești by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9732_a_11057]
-
unul de reconversie psihologică, în care exact aceleași mașini reci recompun decorul contemporan, urban. Cea care spune "eu" în aceste poeme (și anume gabi, personajul-reflector al autoarei) percepe amenințarea nelămurită din jur; dar reacțiile ei nu sunt niciodată visceral-expresioniste, de oroare a ființei, precum în versurile unui Dan Coman. Aici, fișierele sunt alternate rapid, cursorul pâlpâie și, deși "jumătatea mea bună/ s-a defectat și bâzâie/ scârțâie bâzâie scârțâie bâzâie", dispoziția nu devine neagră. Chiar dacă, sub fluxul razelor X, realitatea se
Conectică și butoane by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9746_a_11071]
-
moment de rușine pentru noi toți, nu de mândrie patriotardă. Herta Müller nu aparține literaturii române, doar tema și personajele au legătură cu mizeria universului românesc sub comunism. Noi i-am livrat, și înainte, și după ’89, motive autentice de oroare, am cutremurat-o apoi cu indiferența noastră față de trecutul totalitar. Literatura română n-a reușit să nască nicio Müller, niciun Schlattner. O cultură minoră, scrisă de oameni cu destine aproximative, nici nu putea scrie autentic despre o mare temă - anularea
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
românesc și chiar al generației lor). Problemele sunt în realitate tot în spațiul social și se rezumă la două lucruri: 1. lipsa unei dezbateri oneste despre comunism și compromis, despre motivele cedării la presiuni și despre moralitatea lor; 2. recunoașterea ororii comunismului ca totalitarism de către cei implicați, care poate ar duce ca în alte părți (vezi recentul caz al lui Gunther Grass) și la asumarea, oricât de tardivă, a propriului trecut și a greșelilor acestuia. (Dar, sincer, îl vedeți pe domnul
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
N-au nicio datorie și nu-i obligă nimeni să-și joace rolul până la capăt. Doar că, atunci când își împrumută unui singur om ceva din propria lor moralitate, e bine să-și păzească investiția în fiecare zi. Apoi, natura are oroare de vid. Când ei tac, alții vorbesc în locul lor. Locul lăsat gol de ei se umple imediat cu falși intelectuali, cu false repere, cu falsuri în general. Spre deosebire de intelectualii autentici, impostorii nu obosesc niciodată. Ticăloșia e mereu vigilentă, mereu prezentă
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
detaliată a unei rețele, cu nume, clienți, metode și tarife la zi. Cam toată presa urlă sterp că se sufoca sub mafie. Cel mai tare țipă, desigur, simbriașii ei. Emigrăm! Fugim în lume! Mesajul e: fără speranță! Complet fals. Panica, oroarea aditivată și vaietul populist omoară gândirea practică. Sistemul e în agonie, dar încă poate fi reparat. Există soluții. Așa că acum vorbesc ca să înțelegeți dumneavoastră, cât mai descifrat cu putință. Mai întâi înțelegem, apoi vedem împreună ce se poate face. Originea
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
statului. În afara unor reacții individuale pe tema reabilitării cuplului SRS - Chirieac provocate de cititorii HotNews.ro în discuții cu CTP sau Cătălin Tolontan, breasla jurnaliștilor tace mâlc. Cu capul înfundat adânc între urechi, presa arată chiar mai sumbru decât justiția. Orori se comit zilnic, dar ele trec netaxate. Oroarea și excesul au intrat în firescul presei românești. La fel ca imaginea justiției, și imaginea presei se degradează accelerat. De pildă, câteva ziare au publicat ieri fotografii cu fiica unui important politician
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
cuplului SRS - Chirieac provocate de cititorii HotNews.ro în discuții cu CTP sau Cătălin Tolontan, breasla jurnaliștilor tace mâlc. Cu capul înfundat adânc între urechi, presa arată chiar mai sumbru decât justiția. Orori se comit zilnic, dar ele trec netaxate. Oroarea și excesul au intrat în firescul presei românești. La fel ca imaginea justiției, și imaginea presei se degradează accelerat. De pildă, câteva ziare au publicat ieri fotografii cu fiica unui important politician pozând acasă, în patru labe pe pat sau
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
răspunde în fața legii, darămite altfel. Iar faptul că jurnaliștii s-au dovedit, în acest caz, mai iresponsabili decât un copil de 14 ani văd că nu deranjează pe nimeni. Dar n-ar fi nici prima, nici cea mai gravă dintre orori lăsată să treacă tocmai de profesorii de etică din România, ziariștii-moraliști din trustul Realitatea sau Intact, cei care trag zilnic de guler politicieni și guvernanți pentru prostiile lor, reale sau inventate. Cu o justiție slabă și manipulabilă, statul nu poate
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
La scurt timp după preluarea ziarului, Nistorescu a publicat abjecția intitulată Fripturiștii lui Traian Băsescu. Topul beneficiarilor. Un text imund, mustind de atacuri la persoană. Nu-mi amintesc să-l fi indignat pe CTP, pe motiv de procedură securist-bolșevică, deși oroarea jurnalistică părea decupată din Săptămâna lui Barbu. CTP și Nistorescu stau cu listele pregătite, dar strigă primii: „E mai rău ca în anii ’50.“ Sunt primii cu calomnia sub limbă, dar tot ei urlă lezați în fața unui text sec, golit
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
apare la finele multora dintre mini-capitole (să remarcăm, În treacăt, că actorul-scriitor nu are respirație lungă; scrie secvențele, laconic). „De ce atîtea ruine?”...” De ce atîta deșertăciune?”...” De ce[ vom accepta să fim cenușă]?”...”De ce destinul a hărăzit acestei părți de lume atîtea orori?”...” De ce au fost impuse mizeria și promiscuitatea ca mijloace de distrugere a unor Întregi categorii sociale?”(În anii 50) ș.a.m.d. Și, un eveniment rar Întîlnit, În aceste amintiri: tatăl viitorului mare artist Îi spune, atipic, fiului, după cel
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
român succesul Îl crispează, fiindcă n-are o cultură a succesului!”. Aici ar Încape totuși, o nuanță : pe unii dintre români. Amuzant de-a dreptul este, azi, Marinetti, care-n celebrul său Manifest futurist (1913-1915) cerea ca actorul ...să aibă oroare de succes imediat și „să se abolească obișnuința grotescă a aplauzelor, care pot servi drept barometru elocinței parlamentare, nu valorii!”. E adevărat. Dar nu am detectat, pe aceste tărîmuri, histrion frigid În fața aplauzelor. Deși, există montări tulburătoare, după care parcă
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
grav de sub control, nu mai era demult în limitele normalului. Priveliștea aceea grozavă îl scăldase-n toate spaimele și-i suci cu totul mintea. Aproape că nu mai putea respira; tot aerul îi devenise înăbușitor. Covârșit de un sentiment de oroare crescândă, indescriptibilă și de neîndurat, scoase la iveală în grabă, dintr-un ungher dosnic al încăperii, un ciocan - sau dracu’ știe ce era - și, presimțind parcă cum măreața oglindă se clatină pe tronul ei, în încercarea lui de a se
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
insistent nevoia reîmpăcării cu sine și cu situația în care ajunsese, prin reîntregirea orgoliului său atât de sălbatic dărâmat. El, însă, nuși dorea să ajungă un criminal de rând, unul banal, ca atâția alții înaintea lui pe lume, pentru că avea oroare față de banalitate; banalitatea îi repugna. Așa încât, se gândi să facă o crimă aparte, una pe cât de teribilă, pe atât de transparentă. Silvestru punea la cale - pot spune - crima perfectă! Și, în felul acesta, ajunsese săși ocupe întreaga lui vreme, căci
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]