854 matches
-
verbului a auzi în detrimentul lui a vedea... La pagina 165, se vorbește despre un imens orologiu: Un mecanism uriaș de ceasornic, în pustietatea de piatră, asemenea unei imense bazilici-moschei. Nimeni din voi, călătorilor, n-a trecut prin ținutul acela, numit „Orologiul de Piatră”. Sunetul lui melancolic se-aude, zic unii, pe absolut tot pământul, dar mai curând nu se-aude nicicând nicăieri (sau auzindu-l într-una, obișnuința ne face să nu-l auzim niciodată). Regăsim aici discursul despre inexistentul prezentat
Profil Mihai Ursachi by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13327_a_14652]
-
ținut. Cât despre grandiosul dangăt ce marchează orele, faptul că el s-ar auzi pretutindeni este minimalizat: „zic unii”. Magistrul ia în seamă eventualitatea contrară, sub două aspecte, cu o netă înclinație spre acceptarea inexistenței: „dar mai curând” bătaia fabulosului orologiu nu se face nicăieri auzită; iar dacă sunetul poate fi perceput necontenit („într-una”), el sfârșește prin a fi ignorat de ureche: „obișnuința ne face să nu-l auzim niciodată”. La sfârșitul acestor însemnări, încerc să transcriu în metru antic
Profil Mihai Ursachi by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13327_a_14652]
-
poemul zornăie bănuți de argint dintr-o salbă veche, strigă la pereți, face sluji, despletește feșnicele și bea din pocale o licoare aurie până când întunericul devine fosforescent și se scurge prin crăpături, se evaporă în camera vecină unde bate un orologiu, zi și noapte o mână scârțâie rotind neîncetat o mașinărie care îmi deapănă moartea în camera vecină de unde se-aude o muzică de orgă gândurile mele apasă clapele ca o balerină în poante: frumoasă mireasă e moartea mea, timpul: o
Poezie by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/7493_a_8818]
-
mereu sintagma asta bizară. Odată, exasperat, ne-a întrebat: în fond de ce nu vi se rupe-n treișpe, în cinșpe etc. Am tăcut mîlc. Nu știam! Deci adăstaserăm acolo, ne băteau, ne tăiau venele, mințile, afecțiunile secrete, totul, ne hăcuiau orologiile stricate ale Paltului, harcea-parcea și... alcoolizați autumnal, număram fir cu fir nalba pustiită de brume, șopîrlele încrețite de frigul luminii albe, reci... și bolboroseam ca-n somn... și pipăiam pereții, doream adînc să-i jupuim de razele turtite pe ei
Proza din poem (II) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/16175_a_17500]
-
trandafirii sălbatici. Ceaiul este alb. Sarea se extrage din Marea Roșie... Și eu am dreptul De o mie de ori să plec Și să revin În această mișcare universală! Un alt mușchi de vită nesupusa Va intra în mașinărie. Dinții din orologiu ne cheamă La liturghia din turn. La ce bun ? Încă o ediție de noapte Iese goală-goluță Pe strada cu platani înfloriți Și vagabonzi de conștiință. În vitrina, În planul secund, Vântul răcește șampania scumpă În cupă de scrum. Genunchiul a
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
cu gurile căscate umbrite de aceeași voce adîncă niciodată știută lumina mînjește copacii cu gesturile noastre culori din retine trezite surle singuratice în hăul magneților amintirea-i ca un vad strîmb apa sărată printre ochi gravizi în năvod plutesc printre orologii în atom sap gropi în liniște electroni lovindu-se de gînduri alămuri dogoritoare în întunericul din mine în durerea cuvintelor apa sărută
Poezii by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/16189_a_17514]
-
în lungul și-n latul vînturilor, valurilor Don Caesar, cîrmaciul, dibaciul, ocupă barca salvamaristului. Ne invită să călătorim, gratuit pînă în Epoca de Aur și Piatră, prin țintirim marin Lerui-Ler... Ne învăluie vara cu sintaxa ei post-modern-efemeră Aruncăm în aer orologiile, la frontieră, unde sinucigașii mai speră ca barca lui Don Caesar să nu eșueze... Două suedeze se pregătesc să ne facă respirație gură la gură - filantropie augură... POEMUL IOANID La stînga, la dreapta, poete Ioanid - poeții iar sînt răstigniți la
Poezie by Lucian Alecsa () [Corola-journal/Imaginative/12601_a_13926]
-
crăpăturile zidurilor de la Universitate./ Frumoasele noastre colege încărunțeau./ Șobolanii săpau tranșee în Iliria" (Decembrie). Sau: "Corbi eddici (Hugin și Munin, Cugetul și Memoria)/ șoptesc și acum veștile/ culese cîndva în incursiuni de recunoaștere" (Arheologie descriptiva). Sau: "Astfel clamez,/ cu toate orologiile lichide/ din pînzele lui Dali"(Dali și orologiile lichide). Prin factura fantasta a transpunerii în trecutul pe care-l venerează (viața actuala fiind pusă în paranteză), poetul realizează o ironie biografica: "în urmă cu 17 ani, pe cînd prietenul din
"Un patetic jignit" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17796_a_19121]
-
Șobolanii săpau tranșee în Iliria" (Decembrie). Sau: "Corbi eddici (Hugin și Munin, Cugetul și Memoria)/ șoptesc și acum veștile/ culese cîndva în incursiuni de recunoaștere" (Arheologie descriptiva). Sau: "Astfel clamez,/ cu toate orologiile lichide/ din pînzele lui Dali"(Dali și orologiile lichide). Prin factura fantasta a transpunerii în trecutul pe care-l venerează (viața actuala fiind pusă în paranteză), poetul realizează o ironie biografica: "în urmă cu 17 ani, pe cînd prietenul din liceu/ dorea să devină medic ginecolog/ și cumpără
"Un patetic jignit" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17796_a_19121]
-
o mai apuci. Se ridicară și ceilalți în picioare. Apoi se îndepărtară cu pași lejeri și, chiar sub ochii lui Cayle, dispărură în barul aflat în partea din față a navei. Cayle rămase pe locul lui, distrus. Căută cu privirea orologiul din depărtare și citi data: 15 iulie, anul 4784, după calendarul Isher. Se afla la două ore și cincisprezece minute depărtare de Ferd, cu perspectiva de a ajunge într-o oră în Orașul imperial. Închizând ochii, Cayle parcă se văzu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
0256-437 786, 0726-809 144, 0726-809 141. ( I. B.) Expoziție În organizarea „Expotim“, firmă specializată a Camerei de Comerț, Industrie și Agricultură Timișoara și a Patronatului Bijutierilor „Victoria Diamond Gold“, Muzeul Banatului va găzdui manifestarea promoțională cu vânzare „Bijuterii, giuvaere și orologii“ în perioada 24-26 septembrie. ( D. B.) Dieta copiilor În august 2004, pe raza județului Timiș au fost internate în spital 201 persoane cu diagnosticul de boală diareică acută (BDA), iar în primele două săptămâni din luna septembrie - 68. Reține atenția faptul
Agenda2004-38-04-stiri () [Corola-journal/Journalistic/282901_a_284230]
-
în mărime naturală, sculptate astfel că fibra lemnului își arăta apele pe la genunchi și pe pântece. Între cele două femei era atât spațiu cât să încapă pendulul propriu-zis, încît ecranul se afla între subsuorile femeilor, care își împreunau mâinile deasupra orologiului, ținând în palme un mic glob. Celelalte brațe libere erau lăsate de-a lungul coapselor. Pe deasupra capetelor femeilor trecea un ornament în volute, închipuind un fel de fronton curb. Discul pendulului era mare și greu, ținut de o baghetă șerpuitoare
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
ceea ce s-ar putea numi realitate, dacă n-ar fi nevăzută, ca și când ar putea exista ceva acolo unde nu-i nimeni ca să perceapă existența. Te priveam de la mica fereastră cum te apropii, cum traversezi maidanul plin de stranii mecanisme de orologiu (în locul carcasei de tramvai se afla acum, pe roți strălucitoare, tramvaiul nou-nouț, cu geamuri curcubeene, vopsit proaspăt în roșu și galben, cu trepte basculante la uși, cu numărul foarte vizibil pe partea laterală și cu o mică platformă în spate
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
el mai greu și mai dens decât ar putea fi vreodată un ceasornic. Privindu-i curbura de cristal, căpitanului i se păru că-i vede distinct fiecare rotiță zimțată și că-i poate auzi, sub bolta capacelor, ticăitul apocaliptic, de orologiu de catedrală. Căpitanul n-avea de unde să știe că astfel ți se arată lumea în ziua morții tale, dar avu senzația limpede că se află undeva în miezul minții lui, sau poate a altuia. Sentimentul irealității nu-l părăsise nici
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
culorilor una-ntr-alta. Căci în aripile ei predomina purpura, dar purpura era tivită cu azur, iar cozile de rândunică de la capete erau negre ca păcura. Desenele se topeau în desene, fețele deveneau orașe, pădurile deveneau păsări, ochii lor deveneau orologii. Rotițele dințate din orologii deveneau constelații unde trăiau ființe al căror nume erau oamenii și! lucrurile lumii noastre. Maria se culcă pe laviță între cele două aripi răsfirate, și ele i se prinseră în piele, ancorară de lamele omoplaților, trimiseră
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
Căci în aripile ei predomina purpura, dar purpura era tivită cu azur, iar cozile de rândunică de la capete erau negre ca păcura. Desenele se topeau în desene, fețele deveneau orașe, pădurile deveneau păsări, ochii lor deveneau orologii. Rotițele dințate din orologii deveneau constelații unde trăiau ființe al căror nume erau oamenii și! lucrurile lumii noastre. Maria se culcă pe laviță între cele două aripi răsfirate, și ele i se prinseră în piele, ancorară de lamele omoplaților, trimiseră filamente nervoase în coaste
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
în urlet, cu degetele rășchirate spre ochiul abstract din care porneau toate liniile de fugă. Palate de sticlă și fum, ale căror coloane se sfărâmau ca izbite de-un meteorit sau de-un zeu, ale căror frontoane și turle cu orologiu, ca dintr-un joc de cuburi, se-nclinau într-o rână. Raze groase și străvezii de amurg susțineau clarobscurul apocaliptic al ruinării tuturor lucrurilor. Marele tablou respira o singurătate de fiară. În adâncul perspectivelor lui era marea, transparentă și luminoasă
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
o intensă lumină albă, în ciuda înserării adânci. Când trase ușa după el, bezna deveni desăvârșită. Maarten scapără un amnar și aprinse fitilul lămpii cu spirt pe care o luase cu el în desagă. Lumina tremurătoare dezvălui, parcă, un interior de orologiu. Roți dințate cioplite-n lemn, mai mari decât el, își îmbinau dințu grosolan și precis. Axurile lor erau bârne masive, ferecate-n fier ruginit. O scăriță de lemn, ce părea și ea, la prima vedere, parte din mecanism, ducea la
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
cosit, a dragoste. Se-nvîrti prin odaie până găsi într-un dulap niște haine cam vechi și destul de curios croite, dar care, de bine, de rău, i se potriveau. Coborî, astfel îmbrăcat, prin chepengul din podea și se găsi în miezul orologiului de lemn, care se pusese-n mișcare și scârțâia din toate piesele lui grosolane. Afară cerul se limpezise și-și înălța incredibil de sus bolta de safir. Dimineața-nghețată se-ntindea transparentă până în cele mai vaste depărtări, incendiată de soarele
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
Timpul!" Doar că povestea nu e un ceasornic cu milioane de rotițe și șurubele. Și nici măcar mecanismul cu ceas al unei mașini infernale. Nu-i nici un mecanism, ci un hibrid divin între mecanic și mecanism, ca și când ceasornicarul ar face un orologiu în care chiar el ar fi statuia pestriț colorată ce iese-n ferestruică la bătaia orelor. Nu, Cedric nu-i o rotiță, ci firicelul elastic al unui nerv, dacă un ceas de mână ar avea sistem nervos. Nervul unui ceas
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
cea mai perfecționată dintre toate. Se ridică de pe podea și merse până în fața mașinăriei. Era cu mult mai mare decât celelalte și spera din tot sufletul că toate detaliile acelea, care o făceau să semene mai degrabă cu măruntaiele unui orologiu stricat, aveau rolul lor bine definit și că încă mai funcționau. Deschise la întîmplare unul dintre celelalte ouă și, cu germenii luați de acolo, pregăti o supă biologică, un amestec special creat pentru a păstra virușii. Acum, sonda aceea era
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
plecare și sigiliu ceară. Nu a fost înzestrat cu tot mobilierul necesar și multe alte obiecte din care, o parte indispensabile funcționării în condiții optime și anume: cutii de scrisori, sac de piele, geantă de împărțit scrisori, sfeșnice, foarfece, călimări, orologiu, scaune, dulap pentru arhivă și masă fără raft pentru public. Economiile ce se practicau, influențau negativ funcționarea și dezvoltarea poștei rurale. Comitetul permanent al județului Suceava, nu a aprobat în iunie 1877, decât o singură încăpere în Cazarma de călărași
Poşta şi telecomunicaţiile în zona Fălticenilor : (1780-2000) by Dumitru Neculăeasa () [Corola-publishinghouse/Administrative/91562_a_93226]
-
plan de creare într-altul, căci fiecare încîntămînt va fi o lume d-încîntăminte - Puterea [lui] a tunat într-un" Fie", a noastră se va topi în" Te iubesc". ACT V, SC[ENA] tu nu știi că bătăile astei inimi sunt orologiul după care se-ndreaptă o lume, lumei necunoscută, a cărei Dumnezeu sunt eu - bătăile astei inimi sunt destinul unei lumi - la tremurul ei tremură lumea - la zâmbetul ei se-nsenină pustiurile {EminescuOpVIII 244} sale - și când orariul stă - timpul stă - - timpul
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Tu știi să judeci și știi că nefericea Ades scrintește șirul gîndirei și o face {EminescuOpVIII 273} Să meargă tocmai contra la calea ceea care Ar trebui s-urmeze; 2257 O, simt cum al meu suflet înveninat E ca un orologiu ce îblă înapoi - 2254 Un orologiu care în loc de-a-mbla-nainte S-ar tîrîi-ndărăt. O, nu esistă crime Căci toate, toate-s fapte unei gândiri pe dos, Unei simțiri perverse, amare... Taci, taci suflete mândre, nu răscoli cu-atîta Grozavă ușurința titanica turbare
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
că nefericea Ades scrintește șirul gîndirei și o face {EminescuOpVIII 273} Să meargă tocmai contra la calea ceea care Ar trebui s-urmeze; 2257 O, simt cum al meu suflet înveninat E ca un orologiu ce îblă înapoi - 2254 Un orologiu care în loc de-a-mbla-nainte S-ar tîrîi-ndărăt. O, nu esistă crime Căci toate, toate-s fapte unei gândiri pe dos, Unei simțiri perverse, amare... Taci, taci suflete mândre, nu răscoli cu-atîta Grozavă ușurința titanica turbare Ce-n așchii sclipitoare gândirea mi-
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]