971 matches
-
așternea în fața mea. Flota dispăruse complet. Ziua murea. Mă simțeam deposedat sexual și abia așteptam să vină noaptea ca să ne întâlnim. Câteva minute mai târziu o pornisem din nou înot spre sinistra închisoare - camera de hotel unde-mi ispășeam osânda zilnică. Linda îmi dovedise că era capabilă de sentimente sincere, dar mie îmi veneau în minte multe întrebări pe care ar fi trebuit să i le pun. Cu cât mă gândeam mai mult, cu atât eram mai sigur că Linda
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
pe Odisseu. Nu înțeleg nimic, m´afund în pernă Și fug de mine și cu mine tot mereu. Pe când la geam s´arată o lumină blândă Ce´mprăștie de zor afurisitele fantasme Îmi pare c´am scăpat de´o grea osândă, Dar ultimul otgon mă trage spre´alte cazne.
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93382]
-
la capitolul douăzeci și patru. Sunt semnele vremii de-apoi, din iad cine-ar putea să mai scape?!. Zăpada-n văzduh se face din ploi ce vin înapoi peste noi numai ape. Iarna târzie nu pleacă devreme, stă la pândă ca o osândă, cumpără vieți și nu vrea să vândă decât oftaturi, lacrimi, blesteme. Are voință autonomă tot hăul vieții este al ei, ca munții de înalt, și munții sunt grei, răsturnați peste lume ca o fantomă. Și totuși, nu este sfârșitul! Sub
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
mijlocul mâinii desemnează calea sacră a concentrării prin meditație, frânghia înnodată indicând numele de om ori de individ, la egipteni; la greci, un personaj simbolic împletește o funie, pe care o înghite o măgăriță, pe măsura împletirii, de fapt, este osânda veșnică, impusă cuplului păcătos. În mâna zeiței Fortuna sau a Parcelor, frânghia sau firul vieții poate fi tăiat, simbolizând existența. În nord, vrăjitorii leagă vânturile cu o frânghie. Altele spre elemente simbolice în societăți secrete (instrumentele dezvoltă spații speciale: ciocanul
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
a da paștele Cu șuștarele, Cele din urmă cu troacele; Cei din urmă Erau toți cu voie bună - Care-n gură le lua Îndată din ochi lăcrăma, Cu dinții crășca, Din picioare scăpăra Și toți îndată strigară: Vai popă, cîtă-i osînda? " Paștele-n gură le lua De pământ se tăvălia, Pruncii striga: " O romei Vai de noi! " Atunci țiganii se-mputerniciră Și luară paștele cu ciururi, apoi Le aruncară în cap la Mătrăgună, Cel de viță bună. Ziseră țiganii: " F... -ți
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
împac; De ți-am greșit eu ceva Mă rog, fă-te a uita Și mă iartă deocamdată, Ți-oi prinde bine vr-odată - Că dacă nu mi-i ierta Gata sunt a oftica Și tare te-oi blăstăma De-i căde-n osândă grea. No. 41 Garofiță din răsboi, Te poftesc să vii la noi, Să vii sara prin grădină Ferindu-te de lumină, Să te sui în foișor Să calci foarte binișor, C-am un șarpe mușcător Și te mușcă de picior
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
divini și știutori ai cultului, dar și pe noi... și, ceea ce e mai rău, prin asta triumfă, crezând că riturile lor smintite sunt demne de respect... „Să nu-ți pese de aceasta, Momos“, a zis Isis, „pentru că destinul a poruncit osânda beznei și a luminii”. „Dar răul este“, răspunse Momos, „că ei sunt siguri că se află În lumină“. (Giordano Bruno, Spaccio della bestia trionfante, 3) Ar trebui să fiu Împăcat. Am Înțeles. Nu spuneau oare unii dintre ei că mântuirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
o patriotică mîhnire!”, deplîngînd minoratul lingvistic la care inexistența unui „imperialism” politic (și, prin extensie, cultural) ne-a condamnat: „Pentru gînditorul adevărat care vrea să participe la viața intelectuală a secolului, limba lui diferită e, deci, un exil și o osîndă. Situația lui, aci, față de capitalele continentului, e aceeași cu a tracului depărtat de Roma și Atena. Există, știm, argumentul Rusiei, triumfătoare în literatură. Dar Rusia e o mare putere politică, și știm repercusiunea rangului unui stat asupra literaturei sale”. Om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
neimaginat ca Helga mea să mai poată fi veselă și frumoasă. Dacă supraviețuise atacului rușilor din Crimeea și scăpase de toate jucăriile târâtoare, bubuitoare, șuierătoare, bâzâitoare, cățărătoare, zăngănitoare, săltătoare, turuitoare ale războiului, care ucideau rapid, o așteptase fără îndoială o osândă mai lentă, o osândă care ucidea precum lepra. Nu trebuia să ghicesc ce fel de osândă. Era bine cunoscută, aplicată uniform tuturor prizonierilor de pe frontul rusesc - făcea parte din oribila rutină a oricărei națiuni total modernă, total științifică, total asexuată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
să mai poată fi veselă și frumoasă. Dacă supraviețuise atacului rușilor din Crimeea și scăpase de toate jucăriile târâtoare, bubuitoare, șuierătoare, bâzâitoare, cățărătoare, zăngănitoare, săltătoare, turuitoare ale războiului, care ucideau rapid, o așteptase fără îndoială o osândă mai lentă, o osândă care ucidea precum lepra. Nu trebuia să ghicesc ce fel de osândă. Era bine cunoscută, aplicată uniform tuturor prizonierilor de pe frontul rusesc - făcea parte din oribila rutină a oricărei națiuni total modernă, total științifică, total asexuată aflată într-un război
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
Crimeea și scăpase de toate jucăriile târâtoare, bubuitoare, șuierătoare, bâzâitoare, cățărătoare, zăngănitoare, săltătoare, turuitoare ale războiului, care ucideau rapid, o așteptase fără îndoială o osândă mai lentă, o osândă care ucidea precum lepra. Nu trebuia să ghicesc ce fel de osândă. Era bine cunoscută, aplicată uniform tuturor prizonierilor de pe frontul rusesc - făcea parte din oribila rutină a oricărei națiuni total modernă, total științifică, total asexuată aflată într-un război total modern. Dacă Helga mea supraviețuise bătăliei, cei care o capturaseră o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
a precizat Wirtanen, de vreme ce amândoi deveniseră impuri în gânduri. Potirul Sfânt dispare. Și, uluiți de această incontestabilă dovadă a depravării lor, cei doi îndrăgostiți confirmă printr-o tandră noapte de amor ceea ce consideră amândoi cu fermitate a fi veșnica lor osândă. A doua zi dimineață, convinși de existența focului Gheenei, își promit să-și dăruiască unul altuia atâta fericire în viață încât focul Gheenei, prețul pe care îl vor avea de plătit, să fie un preț foarte mic. La care în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
din Ceruri... Apele vieții rareori îs netede... La lumina lunii... Iorgu stătea de-o vreme, întins pe pat, cu ochii ațintiți în tavan. Acolo sus pe negura de var, deslușea ca din altă lume, închipuiri ciudate. Avea ursita lui și osânda lui. Știa asta!... In minte îi veniră vorbele bunicii Ileana, de la Zahorna... ”Apele vieții... rareori îs netede, dragu mamii, drag!” - Dar acum... acum e prea mult!... murmură el înfrigurat. Ii era teamă de osânda din el. Inima i se răsuci
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
închipuiri ciudate. Avea ursita lui și osânda lui. Știa asta!... In minte îi veniră vorbele bunicii Ileana, de la Zahorna... ”Apele vieții... rareori îs netede, dragu mamii, drag!” - Dar acum... acum e prea mult!... murmură el înfrigurat. Ii era teamă de osânda din el. Inima i se răsuci într-însul, ca un șarpe veninos, care îi dădea fiori și răcelli pe spinare, și fierbințeli în creier. închise ochii strâns, stâns până la durere și își strânse maselele să le audă crăpând, doar... doar
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
înțeleasă solidaritate între marii artiști, l-a parașutat pe îndrăzneț în scaun de redactor la cea mai balneară și toropitoare revistă de cultură din Capitală... Pe revistă o chema Contemporanul, n-o poți silabisi, adoarme musca, iar pezevenghiului nostru atâta osândă i s-a pus: el să-i scrie revistei vocalele. Și vine altul din urmă, mai scăldat la dantură, da' tot băiat bun, Lavrentie Ulici, de-i adaugă revistei consoanele. Își zic unul altuia proști și se sparg de râs
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
a te sancționa. Așa sîntem cu toții: ne scoatem din cauză când e vorba de un principiu general și nu ne e rușine să ne izolăm într-o excepție. Dacă universul n-are nici un rost, scăpat-am careva din blestemul acestei osînde? Tot secretul vieții se reduce la atît: ea n-are nici un rost; fiecare din noi găsește însă unul. Singurătatea nu te-nvață că ești singur, ci singurul. Dumnezeu are tot interesul să-și vegheze adevărurile. Uneori, o simplă smucitură din
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
lipsa lui de condiție. Și nu este ca și cum el s-ar "grăbi" cu tot timpul? Dacă tot ce "este" nu m-ar face să sufăr, oare cum aș suferi să fiu? Și fără excesul balsamic al durerii, cine-ar suporta osânda la viață? Dar încărcat și prigonit de ea, te răsfeți într-un avânt funebru spre nemurire, spre veșnicia muririi - numită și viață... Dorul de a muri exprimă uneori numai o subtilitate a orgoliului nostru: vrem, adică, să ne facem stăpâni
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
el se sprijinea în tot și era tot. Dar avântul spre sine însuși, scoțîndu-l din centrul firii, i-a creat iluzia unui infinit posibil în granițele individuale. Și astfel omul a început să-și piardă limita, și individuația a devenit osândă. Aici rezidă măreția lui dureroasă. Căci fără cursul aventuros al individuației, el n-ar fi nimic. Întocmai ca ochii evreilor, viața are ceva mort și agresiv în același timp. Când n-ai măsură în nimic, te măsori cu Dumnezeu. Orice
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
ea, puțin ne- ar păsa că ea va juca un rol în lume sau nu. Atunci ne-ar părea firească încadrarea ei în soarta neamurilor minore și nu ne-ar durea deloc anonimatul. Dar pasiunea pentru România nu poate accepta osânda ei pe vecie la destinul mediocru de care s-a împărtășit până acum. Lucidități criminale o situează microcosmic și disparent, pentru ca pasiunea s-o fixeze în centrul inimii și ca atare în ritmul lumii. Nu pentru o sumă de valori
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
mine trece cînd ochii-mi te-ntîlnesc! Viforul bubuie, zboară, Crivățul vîjÎie, trece, Tremurul saltă, doboară, Trăsnetul arde, petrece Cu cugetul cînd vii, Grindina bate, rănește, Stingerea pasu-i urmează; Seceta seacă, sterpează, Foametea rumpe, răcnește, Boalele zbiară, turbează, Moartea doboară, cosește Osînda tu cînd ții”... Avem aici concentrate aproape toate elementele lirismului său: viforul, cerul dezlănțuit, negura, norii, focul, fulgerul, marea Întărîtată, munții ce fumegă, vulcanii În turbare, văzduhul spintecat de flăcări și alte locuri și lucruri rele, Într-o corespondență curioasă
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
cer din ochii-ți ia al său zbor?!” Dragostea devine din nou o temă pentru discursul moral În Visul, istoria alegorizată a unei căsnicii sfișiate de demonul geloziei și de intrigi ticăloase: „Ura-i Îmi era pace și dragostea-i osîndă, Rece-ntr-a ei mînie și foc cînd era blîndă; Ce-amestec și Într-Însa și-n mine volbora!” Se zice că În vis toate imaginile sînt euforice, atunci, mai ales, cînd visul se asociază cu zborul. Visul lui Heliade
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
viață se face scrum, iar un glas din altă lume pronunță un teribil blestem: „Tu proclet, ucigașe! infame paricide! Tu, pentru care astăzi tot iadul se deschide, Tu, răpitor de zile cui ți-ai dat viață, nume! Atunci a ta osîndă sfîrșit să aibă-n lume CÎnd astă buturugă de arbor ars sub care Părintele tău zace ucis, fără suflare, Va da și flori și frunze, etern fiind udată Cu apa cea din vale În gura ta carată. Iar păn-atunce, iasmă
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
simtă rău, o să facă față, n-o să se simtă rău iar noi, cu ajutorul Domnului, ne-om descurca. Caterina se opri din frământare și bombănit și veni să se așeze lângă el. E mai bine ca măcar unul să scape de osânda trimisă de Dumnezeu în ținutul ăsta de obidiți. Nu vezi? Ruperi de nori, și apoi secete, păduri ce iau foc, recolte distruse, oameni și animale înfruntându-se cu tot felul de epidemii. Și ce-i mai rău încă n-a
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
fulgerare de energie care, răspândindu-se în Catedrală, ajunsese până la el. Ar fi vrut să-i strângă mâna. Dar ea mai mult ca sigur că s-ar fi retras, căci gestul său și strigătul de indignare al Starețului fuseseră o osândă. Se sculă de pe stâncă și-o luă pe-o cărare care, printre buruieni și mărăcini, ieșea la un drum în pantă. Cățărându-se pe dealuri, spre nord, drumul acela l-ar fi dus la fruntariile orașului. Era drumul principal spre
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
jocuri. Ai luat și tu parte la răscoală, așa e? Eu merg întotdeauna alături de fiul meu, el nu e un păcătos, așa cum se spune. Ți-a spus vreodată că i-a sfătuit pe alții să simuleze nebunia ca să scape de osânda capitală? Niciodată. Și nici el nu se preface, dacă nu m-a recunoscut, bietul meu fiu. Se preface, nu vezi, e o-nscenare, cum poți să nu-ți recunoști tatăl? Dacă voi veți continua să-i luați până și dreptul la
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]