618 matches
-
început domnia prin asigurarea granițelor estice, semnând un tratat de pace cu Iranul safavid, după care a condus personal invazia otomană în Polonia, pentru contracararea influenței poloneze în Moldova. După asedierea Hotinului de către hetmanului Jan Karol Chodkiewicz în septembrie-octombrie 1621, Osman al II-lea s-a retras la Constantinopol umilit, dând vina pe lașitatea ienicerilor și prostia funcționarilor săi. Murad al IV-lea, care a domnit între 1623 - 1640, a rămas cunoscut pentru restaurarea autorității statului și pentru brutalitatea metodelor folosite
Dezvoltarea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324768_a_326097]
-
a avut loc pe 27 iulie 1302 între o armată otomană condusă de Osman I și una bizantină a lui George Mouzalon. Bătălia s-a sfârșit cu o victorie otomană, întărind poziția statului otoman prin capturarea Bitiniei. Conform lui Halil İnalcık, otomanii și-au creat niște caracteristici ale statului după bătălie ("Bafeus Savașı"). Osman
Bătălia de la Bapheus () [Corola-website/Science/329608_a_330937]
-
Osman I și una bizantină a lui George Mouzalon. Bătălia s-a sfârșit cu o victorie otomană, întărind poziția statului otoman prin capturarea Bitiniei. Conform lui Halil İnalcık, otomanii și-au creat niște caracteristici ale statului după bătălie ("Bafeus Savașı"). Osman I a urmat la conducerea clanului său în jurul anului 1282, iar în următoarele două decenii, a lansat o serie de raiduri tot mai adânc în granițele bizantine din Bitinia. Din 1301, otomanii au asediat Niceea, fosta capitală imperială. Raidurile turcilor
Bătălia de la Bapheus () [Corola-website/Science/329608_a_330937]
-
sub "megas hetaireiarches" George Mouzalon, să treacă peste Bosfor. Pe câmpia de la Bapheus (greacă: "Βαφεύς"; un loc neidentificat, probabil la est de Nicomedia), la 27 iulie 1302, bizantinii au întâlnit o armată turcă de 5.000 de cavaleriști ușori sub Osman însuși, compusă din trupele proprii, precum și aliați din triburile turce din Paflagonia și în zona râului Maeander. Cavaleria turcă i-a atacat pe bizantini, al cărui contingent alan special nu a participat la luptă. Turcii au spart linia bizantină, forțându
Bătălia de la Bapheus () [Corola-website/Science/329608_a_330937]
-
musulman , pe nume Anas , Saif ad Din a fost răpit în copilărie și apoi vândut la un târg de sclavi în Crimeea, apoi adus în Egipt că rob ("adjlab" = import recent), prin anul 1363 de către negustorul de sclavi numit Hawadja Osman ibn Musafir. După o perioadă de învățătură coranica și în limba arabă, si de deprindere a artelor militare, în care s-a distins în mod deosebit, a fost recrutat la oaste de către emirul Yalbogha Al Umari, care fusese tutorele sultanului
Barkuk () [Corola-website/Science/329660_a_330989]
-
în 1380, Barkuk a procedat la o împărțire administrativă a Egiptului rural după modelul sirian în trei "niyăbat al saltanat",cu centrele la Alexandria,Damanhur și Asyut, de asemenea a localizat și adus în Egipt cu ajutorul aceluiaș negustor de sclavi Osman ibn Musafir, pe tatăl său și multe rude de-ale sale din Caucaz pentru a-i numi în funcții înalte în conducerea militară și administrativă. Barkuk s-a ocupat personal de educația a doi nepoți ai săi, Baybars și Sudun
Barkuk () [Corola-website/Science/329660_a_330989]
-
tot mai mare de musulmani, și au fost făcute trei uși de intrere în moschee. În timpul domniei califului Omar (634-644), moscheea a fost din nou extinsă și i-au fost adăugate câteva coloane din lemn de palmier. În timpul domniei califului Osman, moscheea a fost extinsă și mai mult, iar pereții, minaretul și coloanele au fost înlocuite cu unele din piatră. Mai târziu în timpul califilor omeiazi (661-750) , moscheea a fost extinsă din nou și i-au fost adăugate încă trei minarete. Acoperișul
Moscheea Profetului din Medina () [Corola-website/Science/329938_a_331267]
-
achingiilor au fost conduse de câteva familii - Malkoçoğlu, Turhanlı, Ömerli, Evrenosoğlu sau Milalli. Aceste clanuri de achingii au fost compuse în cea mai mare parte din războinici turkmeni ai căror conducători erau urmașii liderilor razzia aliați ai primului monarh otoman, Osman I. În rândurile achingiilor au luptat și mercenari, aventurieri, războinici derviși sau pur și simplu civili în căutare de îmbogățire din jaf. Spre deosebire de ieniceri, care primeau soldă, sau spahii, care erau rasplătiți cu fiefuri pentru slujba militară prestată, achingiii nu
Achingiu () [Corola-website/Science/328070_a_329399]
-
640-644 a cucerit Irakul. A fost asasinat de un sclav persan.În Războiul Romano-Persan, împăratul Heraclius I a respins atacurile persane, s-a năpustit asupra orașului Ctesifon și a încheiat pace, dar ultimele resurse ale Bizanțului erau epuizate. Succesorul său, Osman( 644-656), s-a preocupat de politică internă datorită tensiunilor acumulate în interiorul lumii arabe, iar în anul 653 a redactat Coranul în forma sa actuală (114 sure în ordinea lungimii și nu cea cronologică, ce cuprindeau profețiile lui Mahomed transmise pe cale
Istoria islamului () [Corola-website/Science/328234_a_329563]
-
cronologică, ce cuprindeau profețiile lui Mahomed transmise pe cale orală), stopând și monopolizând revelațiile. Și-a promovat rudele în funcții înalte, ca Moawya ca guvernator al Siriei. În 647, armatele musulmane au avansat spre Libia, iar în 651 este cucerită Persia. Osman este asasinat la Medina în 656. Ali( 656 - 661), al patrulea calif, care era vărul și ginerele profetului, primul adept al lui Mahomed, a fost considerat de șiiții musulmani drept adevăratul succesor-imam. Deși era un calif drept, viteaz și precaut
Istoria islamului () [Corola-website/Science/328234_a_329563]
-
care era vărul și ginerele profetului, primul adept al lui Mahomed, a fost considerat de șiiții musulmani drept adevăratul succesor-imam. Deși era un calif drept, viteaz și precaut, în timpul domniei sale, comunitățile islamice s-au împărțit. Dorind să răzbune moartea lui Osman, Moawiya i-a cerut lui Ali să predea asasinii. Ali nu se dezice de ucigași față de Moawiya, și se declanșează schisma. Moawiya a atras de partea sa alți guvernatori. Începe un război civil între el și Moawiya, guvernatorul Siriei, creatorul
Istoria islamului () [Corola-website/Science/328234_a_329563]
-
l (denumit și akcea, akche, în , iar în turca otomană: آقچه), a fost o mică monedă de argint, emisă, pentru prima oară, în 1326 sub sultanul otoman Orhan I (1326-1359). Această monedă a fost „inventată” de sultanul otoman Osman I (1258-1326) fiind inspirat de o monedă emisă de împărații din dinastia Comnen din Trebizonda, denumită "aspron" (în română: „alb”) și destinată prelevării unui impozit. Din punctul de vederea al Islamului, acest impozit este condamnabil, întrucât era aplicabil oricărui supus
Aspru () [Corola-website/Science/330071_a_331400]
-
greutatea sa s-a redus foarte mult. Denumirea aspron-ului provine de la culoarea sa albă-argintie: în greacă, "άσπρον" (transliterat: aspron), „alb”, iar greacescul "trachys" ("τραχύς"), „neregulat”, „neneted”. La plural: "aspra trachea". În prima parte a secolului al XIV-lea, sultanul otoman Osman I, inspirat fiind de această monedă bizantină denumită "aspron", a „inventat” o monedă de argint, având titlul de 900‰, pe care a denumit-o, în limba turcă, akçe, denumire, care, în limba română, se traduce prin cuvântul „alb”. Moneda "akçe
Aspron () [Corola-website/Science/330137_a_331466]
-
a „inventat” o monedă de argint, având titlul de 900‰, pe care a denumit-o, în limba turcă, akçe, denumire, care, în limba română, se traduce prin cuvântul „alb”. Moneda "akçe" a fost bătută, pentru prima oară, sub fiul lui Osman I, sultanul Orhan I, la Bursa. În limba română, această monedă otomană este cunoscută mai ales sub denumirea de aspru, dar și sub denumirea împrumutată din limba turcă: "akcea".
Aspron () [Corola-website/Science/330137_a_331466]
-
femeilor de a participa la ceremoniile religioase, alături de bărbați și de a se afla în fruntea lăcașurilor de derviși. (tekke, zawiye) Numeroase surse atestă apropierea dintre străbunii primilor sultani și Ḥağğ Bektaš. Un exemplu în acest sens îl constituie Gazi Osman, înaintaș al sultanului Murad I(1362-1389), care se pare că a întreținut legături directe cu fondatorul ordinului. Din acest motiv, Murad I este cel care a poruncit ridicarea unui mausoleu la mormântul sfântului, informație coroborată de cele două cronici hagiografice
Ordinul Bektași () [Corola-website/Science/329186_a_330515]
-
ienicerilor. Legătura ordinului cu membri ai dinastiei otomane este susținută, așa cum am amintit anterior, de "Menăkībnăme Baba Ilyăs-i Horasănī", hagiografia lui Baba Ilyăs, scrisă de nepotul acestuia Elvăn Ҫelebi. Potrivit acestei lucrări Ḥağğ Bektaš făcea parte din mediul familiei lui Osman, cunoscându-l pe Šayḫ Ede Balī, socrul lui Osman. (eponimul dinastiei otomane). În primele secole ale Imperiului Otoman, sultanii au menținut legături strânse cu membrii ordinului Bektași. Astfel Murad II este cel care a făurit stindardul sanctuarului fondatorului ordinului, din
Ordinul Bektași () [Corola-website/Science/329186_a_330515]
-
susținută, așa cum am amintit anterior, de "Menăkībnăme Baba Ilyăs-i Horasănī", hagiografia lui Baba Ilyăs, scrisă de nepotul acestuia Elvăn Ҫelebi. Potrivit acestei lucrări Ḥağğ Bektaš făcea parte din mediul familiei lui Osman, cunoscându-l pe Šayḫ Ede Balī, socrul lui Osman. (eponimul dinastiei otomane). În primele secole ale Imperiului Otoman, sultanii au menținut legături strânse cu membrii ordinului Bektași. Astfel Murad II este cel care a făurit stindardul sanctuarului fondatorului ordinului, din 1600 de piese de aur, în timp ce Bayazid II a
Ordinul Bektași () [Corola-website/Science/329186_a_330515]
-
derivă și din faptul că aveau legături foarte strânse cu corpul de armată al ienicerilor. Astfel ordinul devine o amenințare pentru stabilitatea internă a imperiului, deoarece putea controla eficient masele, întorcându-le împotriva sultanilor. Încă din secolul XVII, sultani precum Osman II (1618-1622), Ibrahim (1640-1648) și Mehmed IV (1648-1687) au început campanii de combatere a influenței dervișilor, una dintre aceasta fiind uciderea a 4000 de persoane în urma revoltei ienicerilor din 1656. Campania viza, de asemenea, represalii la adresa practicilor heterodoxe care concurau
Ordinul Bektași () [Corola-website/Science/329186_a_330515]
-
dreptul satului Baldovinești, care ramânea în raia, apoi pe lângă satele Hagi Căpitan, Cazasu și Ismin înspre apus, la movilele Gemenile, de aici, prin Movila Ciutacului și Movila Săpată, răspundea la satul Silistraru care aparținea raialei, apoi, pe la vest de satul Osmanul sau Osman-Aga și de satul Tâmpu, ajungea la marele sat de mai târziu Odaia Vizirului, care rămânea în raia, în timp ce cele „Cinci Gorgane” aparțineau Țării Românești, pentru ca de aici, mergând spre răsărit, prin Movila Calului și prin movila satului Cuptoarele
Istoria Brăilei () [Corola-website/Science/328831_a_330160]
-
la elemente specifice artei occidentale. Ce mai importantă lucrare a sa, efectuată la comanda lui Selim al III-lea pentru palatul otoman este seria alcătuită din portretele celor 28 de padișahi care au fost la conducerea Imperiului Otoman, începând cu Osman I Gazi. Seria originala care ii înfățișa pe sultani avea 38x 26 cm si era realizata in tehnica picturii in guașă. In aceasta serie sultanii sunt încadrați in medalioane. Această serie a fost trimisă la Londra în vederea gravurii, la instrucțiunile
Konstantin Kapıdağlı () [Corola-website/Science/330935_a_332264]
-
altă sursă fundamentală, de la jumătatea secolului al XVI-lea, care tratează subiectul trecerii lui Sarı Saltuk din Anatolia în Rumelia, este cea a lui Kemalpașazade (Șemseddin Ahmed Ibn-i Süleyman ibn-i Kemal Pașa), și al cărei titlu este "Tarih-i al-i Osman". A treia sursă importantă este considerată a fi opera lui Seyyid Lokman, intitulată "Oğuzname". Această operă, creată între 24 iulie 1599 și 12 iulie 1600, este considerată a fi de fapt un rezumat destul de larg al creației lui Yazıcıoğlu, "Tarihi
Sarı Saltuk Baba () [Corola-website/Science/331914_a_333243]
-
că instrucțiunea și educașia tinerei generații este una dintre problemele cele mai importante asupra căreia trebuie să ne îndreptăm atenția. După părerea mea trebuie să avem un program propriu de educație națională, să renunțăm la modelele învechite rămase din perioada osmană, să înlăturăm dăunătoarele influențe străine venite din Orient sau Occident. Mă gândesc la o cultură și educație potrivite specificului națiunii noastre, conformă particularităților dezvoltării noastre istorice”. La 3 martie 1924, în urma hotărârii luate de Adunarea națională vor fi desființate califatul
Medresă () [Corola-website/Science/331926_a_333255]
-
locul 2 în topul vânzărilor de produse muzicale din Turcia unde Otilia cu piesa Bilionera ocupă prima poziție. De altfel, a primit premiul „Cel mai celebru artist al anului 2014 în Turcia”, premiul fiind înmânat de ambasadorul Turciei în România, Osman Koray Ertas. Piesa Billionera a fost numărul 1 și la radiourile din Grecia. Succesul muzical cu piesa Bilionera, dar și detaliile din viața personală îi asigură Otiliei Brumă notorietatea și în România, ținând capul de afiș în cele mai importante
Otilia Brumă () [Corola-website/Science/334339_a_335668]
-
Șah, i-a ajutat cu 400 de călăreți pe selgiucizii din Sultanatul de Rum în luptele acestora împotriva Imperiului Bizantin. a declanșat astfel o serie de evenimente care a condus în cele din urmă la întemeierea Imperiului Otoman. Fiul său, Osman I, a fost primul sultan otoman. La începutul mileniului al II-lea o parte dintre triburile turcice au migrat din Asia Centrală și s-au stabilit în Asia Mică, cucerind treptat zone întinse și introducând aici religia islamică. Erau societăți războinice
Ertuğrul () [Corola-website/Science/335196_a_336525]
-
venit în Anatolia dinspre Turkmenistan pentru a-i ajuta pe turcii selgiucizi în luptele lor împotriva bizantinilor. Sosirea în Asia Mică și acțiunile sale stau la baza unui lanț de evenimente care au dus la întemeierea Imperiului Otoman, fiul său, Osman, fiind fondatorul acestui imperiu iar numele său dând și denumirea viitorului stat. Ertuğrul s-a născut la sfârșitul secolului al XII-lea în Ahlat, o localitate din extremitatea estică a Anatoliei, situată pe țărmul nordvestic al Lacului Van. Era al
Ertuğrul () [Corola-website/Science/335196_a_336525]