1,525 matches
-
1998. Traduceri: G. Kubanski, Clara, București, 1949 (în colaborare cu V. Căciuleanu); N. I. Vapțarov, Poeme, București, 1952 (în colaborare cu Maria Banuș și Demostene Botez); Go Mo Jo, Scrieri alese, pref. Ion Vitner, București, 1955 (în colaborare cu Anda Boldur), Ospățul lui Confucius, pref. Al. Oprea, București, 1965 (în colaborare cu Anda Boldur, Alice Gabrielescu și Nina Gafița); Meliusz Iozsef, Cântec despre anul 1437, București, 1957; Adam Mickiewicz, Poezii, București, 1957 (în colaborare cu Miron Radu Paraschivescu și Virgil Teodorescu); M.
BARNA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285649_a_286978]
-
lui, În întuneric. Anii primei conflagrații mondiale îl găsesc soldat într-un regiment, iar în 1917 este chemat în redacția ziarului de front „România”, sub conducerea lui M. Sadoveanu. Publică volumele de povestiri Prăpastia lui Hortopan (1918), Fântâna balaurului (1920), Ospățul (1921). După război, face parte din conducerea Editurii Luceafărul din Chișinău, lucrează un almanah pentru Basarabia, publică în „Adevărul” din București și în „Dreptatea” din Chișinău pledoarii pentru refacerea prin cultură a unității neamului, colaborează la „Școala Basarabiei” și „Glasul
BELDICEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285681_a_287010]
-
Melania, București, 1909; Taina, București, 1909; Povestiri mărunte, București, 1910; Un singuratic, București, 1910; Neguri, București, 1911; La un han, odată..., București, 1911; Chilia dragostii, București, 1913; Fetița doctorului, București, 1914; Prăpastia lui Hortopan, Botoșani, 1918; Fântâna balaurului, București, 1920; Ospățul, București, 1921; Între Prut și Nistru, București, 1922. Traduceri: I. S. Turgheniev, Povestiri vânătorești, pref. M. Sadoveanu, București, 1909 (în colaborare cu M. Sadoveanu); Guy de Maupassant, Petru și Ioan, București, 1909, Cei dintâi fulgi, București, 1909, Pustiul, București, 1915
BELDICEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285681_a_287010]
-
îndrepta, nu-l va îndrepta neci suflarea cea dulce și mirositoare a unei femei... Eu, dimpotrivă, am să-ncerc a împrospăta ș-a idealiza în el ideea acelei femei... Am scris un cântec ș-am să-l cânt azi la ospăț... Prin visăriile vinului voi deștepta visul cel frumos al acelei femei albe... Ea-l va însufleți, îl va-ntoarce... De nu, nu strică! ARB[ORE] Ea-l va întoarce! Și știi tu cine-i acea femeie pe care vrai s-
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
care singur astupă ura și gura lumei. ȘT[EFAN] Portare, te congediez. Cu toate că m-ai certat și cu toate că, nenduplecat cum sânt nu pot să fiu amicul cugetărilor voastre, sânt însă amicul vostru. Îmi va face plăcere să te văd la ospățul meu... arborul bătrân între arborii tineri! (Arb[ore] se-nchină și iese) SCENA III ȘTEFAN (singur ) 2257 Arbore e un brad putred, dar e un brad bătrân, Când arborele-i tânăr l-apleci și se îndoaie, Dar când bătrân e
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
pustie Răsare gând de aur, ca steaua ce învie Din marea adormită și-n ceruri se înalță. Trecutul e în mine și eu sânt în trecut Precum trăiește cerul în marea ce-l respiră! Mi-aduc aminte-acuma de un ospăț măreț Pe care l-a dat Ștefan naintea morții sale. În sala cu covoare, cu stâlpi de-un aur blond Și înflorit cu stele pe-albastrul lui plafond, Îngălbenit ca umbra și slab ca vechiul leu Ședea Ștefan cel Mare
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
aproape, e rea și de departe... Război pentr-o muiere! Citește mai departe. ANA Și cum văzură dânșii pe cal [că-i] acel semn În zid au spart intrare calului cel de lemn Lipsiți de orice grijă se puse pe ospețe Crezîndu-se acuma scăpați de [.......... ] Și când, la miezul nopții, dormeau ca niște morți Elinii se coboară, colindă pe la porți, Omoară toți străjerii, lumini aprind [pe creste], Iar ceia din corăbii știind că semn le este... 3 [ÎI ZIC: MĂ LESE
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
vii Și-mi sleiau puterea vieții secând inima din mine, Dar acum în răsfățare, în trufie și în bine Eu m-am tolănit. O dulce trândăvie moleșită Lîngezi a mea gândire pân-la starea fericită De tâmpire. Iar încolo, la solemnele ospețe Mă-mbătai din vase de-aur ca s-alung a mea tristețe; Mă culcai pe-un pat de fildeș ce-l trimise Orientul, {EminescuOpVIII 454} Beat de-amor și fericire am putut în tot momentul Să-ngenunchi cum îngenunche persianul la
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
de bunăvoie cu revolta, îi lăsă în pace pe posesiunile lor. Dar cu puterile îi crescu și îndrăzneala și acel soi de cruzime sălbateca pe care aproape toate popoarele barbar o consideră ca vitejie personală; deci se-ntîmplă aievea ca la ospețe Ivanco tăia în bucăți romei prinși. Împăratul Alexie, departe de a se mâhni tocmai mult pentru neizbutirea campaniei, arăta din contra prin faptele sale că el privea prinsoarea protostratorului său, Manoil Kamytzes, ca un caz de noroc pentru dânsul și
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
adevărata fidelitate de supus are ocazie de-a se manifesta chiar față c-un monarh încetat din viață. După spusa tuturor, Ioannițiu puse să-i facă din țeasta lui Balduin o cupă împodobită și frumos îmbrăcată, din care bea la ospețe. Solicitat-au și papa Innocențiu III cu multă stăruință eliberarea lui Balduin, însă regele Ioannițiu (sau cum [î]i zic grecii Kalojoannes) se scuză pur și simplu zicând că, chiar cu cea mai mare bunăvoință din parte-și, nu-l
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
în de ei se certau tot cu atâta neînduplecare pentru domnie și erau aprinși de ură unul asupra altuia ca și asupra lui Terteres; așadar de voie de nevoie se potriveau toanelor precugetate ale tartarhanului. Acesta dete în fine un ospăț, la care toți ospătară așa de-n dragă voie, încît cei mai mulți oaspeți nu erau teferi și își pierduseră toată trezvia. Asan ședea în capul mesei lângă Nogas, mai încolo la amândouă laturile față în față ședeau Lachanas și protostratorul Tzasimbaxis
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
Ștefan, căruia-i ținea minte cu drept cuvânt trădarea în bătălia de la Constantinopole. Craiul fu smerit în mod simțitor, Serbia călcată rău cu foc și sabie și pe grămezile de cadavre sîrbesti, făcute mese, însetatul de sânge împărat turcesc dădu ospețe sărbătorești. Apoi încordă relațiile și cu împărăția romeică, îi răpi cu puterea orașele și ținuturile macedonice și tesalice câte le mai păstrase și ceru de la împăratul Emanoil tribut în toată forma. Acest din urmă ceru ajutor și apărare de la sultanul
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
și trimise ca ostatici pe doi fii ai săi și trei fii de boieri mari. Pe solii de pace valahieni, sârbi și bulgari și de alte neamuri sultanul îi primi cu multă distincțiune, blîndeță și seductoare prietenie, îi invită la ospețe strălucite, le închină păharul cu cinste și îi concedie apoi binevoitor cu următoarele cuvinte: "Spuneți domnilor voștri că primesc de la toți pace și dau tuturor pace; dar cine va pune curse păcii, împrotiva aceluia să se întoarcă Dumnezeul păcii". Răscoala
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
reluându-se astfel ciclul ontologic. De acest proces de regenerare a timpului, a naturii și a Cosmosului întreg sunt, într-un fel sau altul, legate majoritatea ceremoniilor și actelor rituale produse în această perioadă : excesele de toate felurile, petrecerile și ospețele, jocurile cu măști, actele magice augurale, „moșii de Crăciun”, sorcova, plugușorul, bradul de Crăciun, urările, colindatul ș.a.m.d. Excepție fac „cântecele de stea”, teatrul religios („Vifleim”) și alte câteva manifestări cu tematică și de proveniență propriu-zis creștină. Suprapunerea arbitrară
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
așezată într-un spațiu sacru (de regulă, la umbra mărului cosmic), este un loc comun în poezia rituală solstițială. Această imagine apare fie ca motiv principal în unele colinde, fie ca un prim tablou în altele cu scenariu mai amplu. Ospățul zeilor sau al eroilor (Antofiță, Vioară etc.) reprezintă un model pentru ospățul oamenilor : Unde cu toții bea, mânca Și cu toții se cinstea Chiefu dăplin și-l făcea Tot ca și noi acuma (47, p. 70). Dar motivul nu conține numai ideea
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
un loc comun în poezia rituală solstițială. Această imagine apare fie ca motiv principal în unele colinde, fie ca un prim tablou în altele cu scenariu mai amplu. Ospățul zeilor sau al eroilor (Antofiță, Vioară etc.) reprezintă un model pentru ospățul oamenilor : Unde cu toții bea, mânca Și cu toții se cinstea Chiefu dăplin și-l făcea Tot ca și noi acuma (47, p. 70). Dar motivul nu conține numai ideea imitării zeilor (imitatio dei), ci și pe aceea a comuniunii cu ei
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
serbată obligatoriu în stare de veghe, fiind numită Vigilia (lat. vigilo = „a sta treaz noaptea, a veghea”). Unul dintre părinții Bisericii, Ioan Chrysostom (secolul al IV-lea), într-o cuvântare menită să oprească sărbătorirea păgână a Anului Nou, prezenta obiceiul ospețelor, al petrecerilor exuberante și al vegherii de calende ca fiind „diabolice” (50, pp. 46, 51). Obiceiul s-a păstrat până în ziua de azi, când în ultima/prima noapte a anului nu se doarme (revelion, de la fr. réveiller = „a trezi”), ci
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
și al vegherii de calende ca fiind „diabolice” (50, pp. 46, 51). Obiceiul s-a păstrat până în ziua de azi, când în ultima/prima noapte a anului nu se doarme (revelion, de la fr. réveiller = „a trezi”), ci se petrece în ospețe și veselie (vezi și expresia „Veille de Nöel” pentru „Ajunul Crăciunului”). Dacă inițial părinții Bisericii fixaseră sărbătorirea Crăciunului (nașterii lui Isus) la 6 ianuarie, ulterior, în secolul al IV-lea, Crăciunul este definitiv fixat la 25 decembrie, pentru a se
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
de la nord de Dunăre (mater eius Transdanuviana ; cf. Lactantius, De mortibus persecutorum, IX, 2), care aducea sacrificii „zeilor munților”. „Mama sa [a lui Galerius], adoratoare a zeilor munților (deorum montium cultrix), și femeie foarte superstițioasă, oferea aproape în fiecare zi ospețe [= sacri ficii] în cinstea zeilor și dădea de mâncare compatrioților ei. Ea se ospăta cu păgânii” (Lactantius, De mortibus persecutorum, XI, 1) (208, p. 65). Nu se știe cine erau „zeii munților”. Poate zei uranieni sau zei care locuiau, ca
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
citează dintr-o carte (pierdută azi) a comediografului Menandru (secolul al IV-lea î.e.n.), în care un get misogin se plânge că din cauza femeilor se aduc jertfe „de câte cinci ori pe zi” (Strabon, Geografia, VII, 3, 4). b) în ceea ce privește „ospețele” organizate de preoteasă, la care se adunau toți slujitorii săi (vicarios suos), este vorba de ospețe cultuale, probabil de același tip cu cele la care Zalmoxis invita „pe cetățenii de frunte” (Herodot, Istorii, IV, 95). „Asemenea scene de banchete rituale
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
un get misogin se plânge că din cauza femeilor se aduc jertfe „de câte cinci ori pe zi” (Strabon, Geografia, VII, 3, 4). b) în ceea ce privește „ospețele” organizate de preoteasă, la care se adunau toți slujitorii săi (vicarios suos), este vorba de ospețe cultuale, probabil de același tip cu cele la care Zalmoxis invita „pe cetățenii de frunte” (Herodot, Istorii, IV, 95). „Asemenea scene de banchete rituale - scrie Mircea Eliade - sunt din abundență atestate mai târziu de monu- mentele aflate în Tracia și
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Poseidon, după alte versiuni) : „Punând mâna pe el, l-a arătat viu locuitorilor, mânându-l prin cetate, apoi l-a sacrificat lui Apollo Delphinianul” (Plutarh, Thezeus, XIV). Sacrificiul a fost urmat de un „praznic măreț” (6, I, p. 25), un ospăț gătit, probabil, cu carnea animalului. La fel ca în colindele românești : Cu patru suliți mi-l tăiară [pe bohor]. Zăbovi, de mi-l coji. Mititel focșor făceară, Bune bucate găteară (63, pp. 78-79). Nu pot încheia acest șir de exemple
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Merge la grădină, Mreaja își anină, Mreaja își întinde, Grădina coprinde. Peștele de mare, Din mare că sare, în grădină intră Prin mreajă se-ntinde Și-ntr-însa se prinde. Astfel legat, peștele urmează să fie sacrificat. Carnea lui va servi la ospățul nupțial, iar capul va fi păstrat ca trofeu (Colind de fată mare, cules în 1869 ; cf. 36, p. 101). 6. Fecioara și Fiara. Legarea magico-erotică Din tipologia propusă, merită să mă opresc puțin asupra scenariilor de tip 2, pentru că ele
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
176). Tot așa cum, în alte colinde (dar tot „de fată mare”), fecioara toarce și împletește o „mreajă de mătase,/ împletită-n șase” pentru a prinde (a lega) tot un monstru acvatic, „cel pește de mare”. Finalitatea actului este aceeași : facerea ospățului de nuntă, înte- meierea unei noi familii, a unei noi case, a unui nou Univers (36, p. 101). În alte colinde, animalul cornut, după ce e prins, nu este 345Labirintul. Un monstru arhitectonic legat ca în atâtea cazuri, ci (gest analog
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
3. Fumigații de canabis și de alte plante halucinogene. De la Herodot la Strabon O relatare a modului în care era folosită o plantă psihotropă de către traci o datorăm geografului roman Pomponius Mela (secolul I e.n.). El consemna faptul că, în timpul ospețelor, tracii „aruncă în focurile în jurul cărora se șade semințe, al căror miros [= fum] provoacă comesenilor o veselie asemănătoare cu beția” (De chorographia, 2, 2, 21). Peste două secole, tot un geograf roman, Solinus (secolul al III-lea), relata aproape identic
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]