1,547 matches
-
des pomenită este mătușa Bica, rudă cu familia Oteteleșanu și aflată cu locuința în București. Cele două familii, în frunte cu feciorii din casă, sunt într-o continuă alertă pentru a procura hainele miresei și toate celelalte lucruri trebuincioase unui ospăț. E iarnă, e frig și lucruri le nu merg întotdeauna așa cum ar vrea boierii noștri. Dru mul până la București e lung, adesea trăsurile rămân blocate în troiene, negustorii se arată copleșiți de mulțimea cererilor și nu pot răspunde comenzilor așa
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
Buruienile și ierburile se vestejiră, copacii se uscară și nu mai dădură muguri și mlădițe noi. Pășunile se vlăguiseră, izvoarele secătuiră. În țară se răspîndi foametea, astfel încît oamenii și zeii piereau de foame. Marele zeu al Soarelui orîndui un ospăț și pofti pe cei o mie de zei. Ei mîncară dar nu-și astîmpărară foamea, ei băură dar nu-și potoliră setea”. Lucrurile se reglementează, în cele din urmă, prin eforturile comune ale zeilor mari, de sus, și ale vietăților
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
citesc precum mănâncă: pe fugă. Au timp pentru un mic anunț, dar foarte rar pentru povești. Politicienii insistă pe textele scurte, deoarece programele de știri le solicită, știut fiind faptul că telespectatorii nu rezistă la mesajele lungi. Vă rugăm, fără „ospețe” verbale, spun americanii. Dați-ne doar o bucățică. Prescurtăm totul. Nu ne mai plac Bobby Jones 1, Johnny Unitas 2 și actorii de pe Broadway. Acum sunt la modă Tiger, Britney și Tupac. Totul este mai scurt, mai rapid, mai iute
[Corola-publishinghouse/Science/1896_a_3221]
-
numit Petru Rareș, iar mai târziu a devenit Domn al Moldovei. La petrecerea mare de la Hârlău, dată de Ștefan cel Mare la 6 decembrie 1497, în urma victoriei de la Codri Cosminului asupra craiului polonez, Ioan Albert, domnitorul„le-a făcut mare ospăț tuturor... de la mare până la mic... și cu daruri scumpe îi dărui pe fiecare după destoinicia sa, și-i trimitea apoi la casele lor și-i învăța să laude și să binecuvânteze pe Dumnezeul cel de sus” - spune Grigore Ureche. Rugăciunea
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
gravitația Terei, sufletul se tr ezește ș i se înalță în sferele unde se scriu ode despre miracolele de pe Dealul Cătălina. Domnitorul Vasile Lupu îl păstra ca pe un fel de împărtășanie cerească și-l servea oaspeților abia la sfârșitul ospețelor, în cupe de aur<footnote id=”9”> Gh.Ungureanu, Cronica Cotnarilor </fo otnote>. Apoi veni rândul poeților să-l imortalizeze: Manole Arcașu: „Ape ruginii fosforescente jucau cu irizări nesfârșite în masa compactă a vinului untdelemnos. Nu era C otnar ro
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
de rouă sau ploaie, numai atunci se intra în vie, luându se numai strugurii cei copți și cei teferi. Culegând vița în mai multe răstimpuri, dobândesc vinul cel mai bun și mai delicat.” Mihail Sadoveanu reținea în scrierile sale: „La ospețele domnești, băutura vinului se desăvârșea cu un ceremonial deosebit, socotindu-se un lucru de cinste «care socoteau închinarea paharelor drept îndeletnicire cuvi incioasă , iar beția o faptă vrednică» (Citat din „Viața lui Ștefan cel Mare ”). Nici Dimitrie Cantemir nu scapă
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
se chema credința în l imba țării, turnând vinul întrudânsul dintr-un alt vas mai mare. În timpul cât Domnul bea credința, toți comesenii, Mitropolitul, Episcopul, boierii, oștenii se sculau în picioare și se aplecau. Acesta era momentul solemn al începerii ospățului. Și du pă ce au băut cu toții împregiur de vreo câteva ori și au început capetele a se înfierbânta, mai beau cu toții câte un pahar cu vin; al doilea pahar îl beau pentru împăratul, însă fără a mai pomeni vreun
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
nu se depărtează de la locul său, ci numai cât se scoală, iar boierii care stau, deșartă toț i, doi cu doi, paharele care li se dau. Când țarul Rusiei, Petru I, a venit la Iași, Dimitrie Cantemir a dat un ospăț cu vin de Cotnari. Cronicarul Ion Neculce nota cu acest prilej: „Se ospătau și se veseleau prea frumos cu vin de Cotnari și lăudau vinul foar te și în că mai bine le plăcea vinul cel cu pelin și mult
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
cronicarul Io n Neculc e, care era la acea vreme hatman (comandantul oastei moldovene), nu pomenește de vreo ieșire a țarului și domnului din Iași (atunci când țarul Rusiei a vizitat orașul nostru și mânăstirea Golia). Însă a descris în amănunt ospețele stropite din plin cu vin de Cotnari și șampanie franțuzească, țarul fiind cunoscut ca un mare iubitor de băuturi. De altfel, oastea ru să și moldovenească era deja la Țuțora și se pregătea de luptă, făcând lucrări de fortificații ..” atunce
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
vie și versanții bine însoriți, prin finețea vinurilo r albe obținute aici și mai ales pentru dragostea tradițională a locuitorilor pentru cultura vinului. Vinul de Cotnari nu se bea. El se degustă. El este promisiune divină. Dar atunci când însoțește un ospăț de durată, băut cu cumpătare, dezvoltă reacții n obile, u imitoare. Declară specialiștii. Manifestând un semn de prețuire aleasă, consu matorul îl degustă în cupe transparente, savurând, totodată, aurul culorii... Bogat în istorie, acest aur lichid poartă în el pe lângă
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
Iulia și Tokay ar putea crește și rodi chiar mai bine decât în locul ei de baștină. La plecare, Măria Sa i-a spus regelui că ar dori mult să cultive și pe dealurile Moldovei acele soiuri din care au băut la ospăț. Mai ales soiul Șoim Furmint. Matei Corvin, bucuros că poate mulțumi și el pentru darul adus de domnitorul moldovean, a dat poruncă dregătorilor săi să aducă, fără întârziere, d in acele vițe dorite de Măria Sa Ștefan. Și așa joardele de
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
e chiar zahărul grasei, cucoane, și cu cât are mucega i mai mu lt, cu atât o să aibă și vinul zahăr mai mult. Din zahăru l aista îi iese tăria și bunătatea. Ajunge și la 19 grade, cucoane! .......................................................................... În finalul ospățului, Neculai scoate stiloul și scrie pe masă: Când din adânc te-mpinge-ndemnul Să bei un vin ca untdelemnul, Te sfătuiesc să iei aminte, Să bei doar vinul lui Melinte, Că-l sorbi mereu și nu se simte, Oricât ai
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
s or duce boii cu ochi de râu în știri, să tragă cu urechea la noile-ncolțiri. Și atuncea, la braț, umbre, nu vom mai ști de to ate; poate am să uit nevasta și vinul acru; poate... Ei, poate la ospețe nu voi mai fi monarh. - E toamnă. Bea Cotnarul din cupă, Taliarh. HORIA FURTUNĂ (n. la Focșani, la 21 iunie 1886, d. la 8 mar tie 1952 .) Fiul medicului veterinar Ioan Stephănescu Furtună. Studii juridice la Paris: (1908), Doctor în
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
NECULCE: „El bea vin mai mult din oală decât din pahar de cris tal, zicând că i mai dulce vinul din oală decât din pahar. Când țarul Rusiei a venit să viziteze Iașiul, Dimitrie Cantemir l a poftit la un ospăț. Ion Neculce observă și scrie: „Se ospătau și se veseleau prea frumos cu vin de Cotnari și lăudau vinul foarte și încă mai bine le plăcea vinul cel cu pelin și mult se mirau cum spre partea lor nu se
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
Cotnari. Domnul abate de Marenne împingea plăcerea și mai departe: sim țind în el năvală de sentimente de recunoștință, și le înfrâna și tăcea într-o reculegere pioasă, gustând necontenit, puțint el și de licat. într-această primă parte a ospățului, răzășița lui Griga intră cu claponii în țiglă. Atunci și Griga s e duse l a beciul lui și mai aduse un urcior pecetluit. Cu rânduială ș i domol lucrând, pricepură atât domnul abate, cât și beizade, cât și o
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
de momentul culminant din grădina din Milan, în care o voce de copil îi spune: „tolle, lege” -„ia, citește”. Dând ascultare glasului, Augustin a deschis la întâmplare Sfânta Scriptură la Romani 13, 13-14: „să umblăm cuviincios ca ziua; nu în ospețe și beții, nu în desfrânări și în fapte de rușine, nu în ceartă și în pizmă. Ci îmbrăcați-vă în Domnul Iisus Hristos și grija de trup să nu o faceți spre pofte”. Pasajul acesta i-a deschis ochii sufletului
Metode de educaţie întâlnit e în opera fericitului Augustin şi actualitatea lor by Mihaela Bobârcă () [Corola-publishinghouse/Science/1682_a_2903]
-
10; Al. Săndulescu, „Itinerar critic”, GL, 1965, 17; Mihai Ungheanu, Doi critici, „Scânteia tineretului”, 1965, 4989; Constantin Cubleșan, „Regele pălăriilor”, TR, 1967, 37; Marian Popa, À propos de..., LCF, 1967, 38; Nicolae Buliga, „Regele pălăriilor”, VR, 1967, 12; Mircea Vaida, Ospățul lui Trimalchio, Cluj, 1970, 16-26; Val Condurache, „Recviem rustic”, CL, 1973, 8; Eugen Uricaru, „Recviem rustic”, ST, 1973, 19; Ion Lungu, „Școala Ardeleană” (masă rotundă), T, 1978, 13; Domițian Cesereanu, Exeget al Școlii Ardelene, TR, 1981, 24; Negoiță Irimie, Un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287922_a_289251]
-
Acesta trece însuși Dunărea; dar pățește mai rău decît Darius, căci armata lui constrânsă prin foame, e nevoită sa se dea prinsă. Totuși ginerele nu tratează rău pe socrul său și se zice că i-ar fi dat un mare ospăț în orașul Helis, la care s-ar fi servit Macedonienilor bucatele cele mai alese în vase prețioase, iar alături mâncau Geții fierturi ordinare în vase de lemn. Întrebând după aceea Dromihete pe Lizimac care din cele doue prânzuri îi plăcuseră
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
mai blânde decât acele ale patriei sale, fie prin relațiunile ce le avuseseră cu Grecii, fie prin învățăturile lui Pitagoras. Întors în patria lui, el îniință acolo o așezare în carea aduna pe fruntașii cetățeni, le dă mese și în timpul ospățului învăța că acei pe care-i primea la masa lui nu ar fi niciodată să moară, ci ar fi numai strămutați într-un loc unde s-ar bucura pentru vecie de toate bunurile dorite; pe când îi învăța astfel, puse să
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
ei. Aceste condiții par a se fi referit mai ales la cumpătarea în mâncăruri si băutură, la înfrânarea de la viciul beției, pe care l-am cunoscut la Traci ca păcat național. De acea Zamolxis întrunea pe ucenicii lui la niște ospețe, de unde carnea era cu desăvârșire îndepărtată și fără îndoială că și vinul trebuia să fie alungat, întrucât găsim mai târziu pe Deceneus întrebuințând, pentru a ajunge la același rezultat, un mijloc si mai radical, stârpirea viilor. Am văzut că ideea
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
divină. Asupra ideilor arătate în cultul lui Sabazius, zeul trac, nu avem niciun text antic; dai se află în catacomba cea mică din Roma, niște frescuri pe mormântul unuia Vincentius, care se intitulează de preotul zeului Sabazius. Tabloul înfățișează întăi ospățul celor 7 preoți ai colegiului zeului, între care figurează și Vincentius. Apoi se vede o scenă privitoare la soarta după moarte a Vibiei, desigur soția lui Vincentius; în ea se reprezintă întâi moartea Vibiei, redată printr-o înfățișare alegorică a
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
scurt timp, precum fusese și Zamolxis; iar drept semn de supunere către dânsul este că după sfatul lui ei se învoiră a stârpi viile și a trăi fără vin. Se pare într-adevăr că cu toată cumpătarea ordonată de Zamolxis, ospețele sale cele modeste degenerau în niște orgii în chipul Bacanalelor romane și că atari desfrânări loveau în puterea statului dac. Aceste obiceiuri, scandaloase trebuiau înfrânate și la Daci, precum fusese la Greci și la Romani. Fiind însă că cumpătarea, recomandată
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
cameră cu el semăna cu cel zugrăvit pe icoană. Așa a aflat Sfântul Ioan Gură de Aur că Dumnezeu i-a ascultat cererea, trimițând pe însuși autorul epistolelor să-i dicteze tâlcuirea<footnote Cf. † Irineu Slătineanu, Introducere la vol. Din ospățul Stăpânului, Edit. Adonai, 1995, pp. 5-7. footnote>. Tot referitor la sfințenia vieții Sfântului Ioan Gură de Aur, literatura duhovnicească ne transmite această mărturie: Ava Atanasie ne spunea despre Iania, sora episcopului Adelfie, care relata: Când Ioan Gură de Aur, episcopul
Viaţa Sfântului Ioan Gură de Aur1 by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/179_a_161]
-
loc de veci pentru un copil sau o dropie la fel de intangibilă ca pasărea măiastră. Ciclul Vară și viscol rodează o formulă productivă în Cartea de la Metopolis - resuscitarea reală sau imaginată - a unui personaj. Prozele intitulate Monolog în fața fluviului, La curtea ospățului și Măști fără oameni relatează destinul sucit al lui Grigore Nereju, coborâtorul celei mai vechi stirpe din Glava. El moare oficial de două ori în timpul războiului și familia îi organizează de fiecare dată un priveghi ritual, rechemând cu acest prilej
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285610_a_286939]
-
fost aplanate cu aur, după ce romanii răsăriteni încercaseră să atragă pe un sfetnic al lui Attila la infăptuirea unui asasinat împotriva rivalului incomod. Membrii ambasadei lui Teodosie al II - lea, împă ratul de la Constantinopol, au fost invitați la mai multe ospețe, care au fost date de înalții funcționari ai curții regale sau chiar la curtea lui Attila. La unul din aceste ospețe, “după ce cântăreții sciți (și aici o denumire arhaică - n.a.) au recitat și cântat faptele de vitejie ale hunilor
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]