648 matches
-
nevoie. Calchia perfect limbajul violent al lui Mișa Novicov: Înlocuiește, tovarășe poet, condeiul cu spada și cu el drept în inima dușmanului de clasă". Cornel Șoitu nu practica fraze de lemn. Le rostea doar pentru camuflaj, pentru acoperire. Nu cu ostentație, ca Alexandru Andru. Țin minte cum a apărut Andru în redacție, să ceară socoteală pentru o greșeală de tipar. Se răfuise într-un articol cu anticomuniștii și corectura scăpase un r în loc de c. "Trăsăturile esențiale ale eroului negativ, viclenia și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
În genul scurt, dar nu În roman. Marin Mincu ne propune În cele din urmă un model propriu de metaroman, conform cu regulile statornicite aiurea și, totuși, inimitabil. Pe scurt, reușește să pună față În față două jurnale, diferențiate cu oarecare ostentație polemică, făcându-le să interfereze și să se reflecte textual unul În altul. „Jurnalul lui A.“ este jurnalul trăirii primare, În timp ce „Jurnalul lui M.“ este jurnalul trăirii autentice. Distincție esențială, din punctul nostru de vedere. Primul se desfășoară previzibil, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
care arăta ca o pagină dintr-o carte de colorat mai era nevoie și de o aluniță pictată pe obrazul stâng, numai Marchiza putea ști și, oricum, nimeni nu părea să se mire. Contururile continuau netulburate și abundente, scoase cu ostentație în evidență de strâmtimea fustei, mult prea îngustă ca rotunjimile de pe abdomen să poată îndura. Marchiza ședea proțăpită pe tocuri înalte, prop tindu-și mâinile în colacii șoldurilor ca pe niște mânere. Făcea din când în când ochii roată, își arcuia
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
imagini, de la primele replici, într-o sindrofie cu dialoguri ornate generos prin invocări ale organelor intime "de ambele sexe", cum spuneau clasicii. Desigur că, folosind acest limbaj denunță "neamul prost" al elitelor noastre actuale, dar Doamne!, de ce "până mea" atâta ostentație! Altceva ar fi fost dacă măștile n-ar fi fost smulse violent imediat dupa generic ci ar fi alunecat treptat, lăsând să se întrevadă, cât mai flagrant, mojicia lumii "bune". În film, însă, situațiile se cam repeta. Fiul risipitor răspunde
Arome de Urs la Berlinală - Corespondență de la Tudor Caranfil by Colaborator Extern () [Corola-journal/Journalistic/80129_a_81454]
-
efecte diferite asupra generațiilor, genurilor și claselor sociale. Celelalte componente structurale, respectiv ubicuitatea și manifestarea modei semnifică faptul că moda devine publică, cunoscută, etalată (idem, 57). Agora, curțile nobiliare, teatrul, carnavalele au reprezentat, de-a lungul timpului, sferele sociale de ostentație ale modei vestimentare (ibidem). Astăzi, prevalența acesteia pe agenda media sau în economia de piață ilustrează ubicuitatea fenomenelor de modă. Alte definiții au fost formulate în baza modelului teoretic al societății de consum (J. Nelson, 2007, 169), conform căruia identitatea
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
Georg Simmel, dar a pus sub semnul întrebării mecanismele imitației. Moda iese din uz nu datorită "cascadei imitației", ci datorită nevoii de a elabora noi mode consonante direcției gustului colectiv. Prin urmare, prestigiul social al elitelor nu se recunoaște după ostentația simbolurilor de clasă, ci după intuiția membrilor elitei cu privire la direcția gusturilor colective. Difuzarea modei nu mai este un proces pe verticală, declanșat de stratificarea socială, ci o spirală constituită deopotrivă de selecțiile colective ale inovatorilor, elitelor și adepților modei. Deși
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
suferință - și motivațiile strict personale nu-mi îngăduie să primesc omagii publice ! [...] Culmea: volum omagial ! [...] Sunt dezbrăcat de orice urmă de veleitarism. În lupta pe care o duc pentru supraviețuire, toate mi se par deșertăciuni!”. Asemenea conduită morală, afișată fără ostentație, dar cu fermitatea și sinceritatea ce nu l-au părăsit nicicând, dezvăluie o trăsătură de caracter - devenită rara avis în zilele noastre - care nuanțează și potențează personalitatea lui Leonid Boicu, istoricul și omul pe care, personal, am avut bucuria și
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
Narcis și nimfa Echo. Acest joc de oglinzi între cei doi practicanți ai flirtului este și mai complex decât apare la prima vedere. Căci el ricoșează, se răsfrânge, reverberează și în privirea unui al treilea. Posedând o artă desăvârșită a ostentației și a discreției, frumoasa mondenă și cavalerul său se etalează atunci când par a se ascunde. Pretind că se prefac pentru a fi spionați și mai atent. Se așează ceva mai departe, rămânând totuși acolo unde pot fi zăriți. Stabilesc între
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
afară, stând în fața vitrinelor magazinelor sau în mijloacele de transport, Dominique se farda "ca o vampă". Astfel împodobită pentru scenă, se aventura în viața pătimașă și tumultuoasă după care tânjea. Pe când nici nu împlinise 15 ani, Dominique își propune, din ostentație, să dea concursul de admitere la Conservator și, "în mod miraculos sau din întâmplare", reușește. La aflarea rezultatelor, cuprinsă de groază, tânăra îl roagă pe Louis Jouvet, membru în comisia de examinare, să-i dea vestea tatălui ei. Pe chipul
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
foarte grăbit, foarte puternic, pentru că nimeni nu e sigur de ziua de mâine... Fără a merge neapărat până la a se alătura Rezistenței, o parte a tineretului din orașe manifestă de asemenea, începând din vara lui 1941, o respingere afișată cu ostentație a valorilor pétainiste și a puritanismului moral. Este vorba de cei numiți swing și zazous, tineri de 17-18 ani care se îmbracă într-un mod excentric veste și păr lung, pantaloni scurți și strâmți, încălțări cu talpa groasă și care
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
fără nicio îndoială, iminent, se pomenește spunând realizatorul la Saint-Germain-des-Prés, oamenii ar trebui măcar să profite: să se îmbete criță, să danseze la chefuri îndrăcite, să se destrăbăleze, să riște și să trăiască periculos 169. Ceea ce fac, cu dezinvoltură sau cu ostentație, toate personajele din filmul Les Tricheurs. Tineretul acesta "depravat" pe care îl înfățișează Marcel Carné în filmul său legendar nu este singurul în această situație. Cum să nu fie tentată o fată "la locul ei" să depășească tabuurile și să
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
stîngii suspectate de bolșevism sînt violente. Într-o carte Pentru legionari apărută la Sibiu în 1936, Codreanu își amintește: "Studenții comuniști purtau, drept uniformă, șepci rusești. Mijloacele de a purta altceva nu le lipseau, însă ei și le puneau cu ostentație, pentru a arăta simpatia lor pentru bolșevici. Într-o zi, la o încăierare, șepcile le-au fost smulse și arse apoi în Piața Unirii. Zilele următoare, vînătoare continuă la Universitate, pe străzi, în locurile publice. Toate șepcile rusești au fost
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
Textul este publicat în Germania, apoi în Franța. Țepeneag îl prezintă astfel publicului francez: "Romanul lui Paul Goma poate fi considerat ca o reflectare literară a destabilizării începută în România în anii 1963-1964: operă de ficțiune, el prezintă fără nici o ostentație numai o parte din crimele și arbitrariul denunțate public în mai multe reprize de către secretarul general al Partidului Comunist Român, Nicolae Ceaușescu. De ce oare acest roman n-a putut să apară în România? Singura explicație plauzibilă ține de ceea ce s-
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
le împacă pe acestea cu autoritatea. Regăsim această temă pînă și în celebrul raport al lui Hrușciov asupra efectelor negative ale cultului personalității: "Marea modestie a geniului revoluției, Vladimir Ilici Lenin, este cunoscută". Fapt confirmat de toate mărturiile: vorbea fără ostentație, trăia sobru și se comporta extrem de civilizat. Troțki ne relatează că la manifestațiile de masă, după terminarea discursului, "Lenin și-a strîns pe loc notițele și părăsește imediat tribuna pentru a scăpa de inevitabil. Strigătele și aplauzele se înmulțesc, iar
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
cel puțin să pară mai ,,a sa”. Modelul înalt (nu imitat, ci în a cărui matcă duc afinitățile) e Lucian Blaga, ultimul Blaga, cântărețul lumii-basm arborescent, văzută cu o sublimată nostalgie. Mișcarea proprie acestei lirici evită sistematic gestul majusculizat, spectaculosul, ostentația; discreția, surdinizarea apar cu mult mai motivante fie că este vorba de fixarea unei stări căreia detaliile-sursă îi ,,rezumă” unda de emoție („Întâmplările se legau între ele, / frunzele împlineau o călătorie prin moarte”; „piatra adumbrea istorii miraculoase, / dar cărțile rămâneau
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288324_a_289653]
-
atributul autenticității, în schimb nu întotdeauna această autenticitate reușește să fie, în planul construcției dramatice, și verosimilă. Personajele suferă de oarecare limbuție, pe care dramaturgul o încurajează în loc să o strunească. Sensurile simbolice ale textului sînt, uneori, subliniate cu o anume ostentație, absolut inutilă de altfel, pentru că ele ar fi ieșit oricum în evidență. În fine, personajele se bucură de un tratament cu totul inegal; dacă protagonistului îi revine "partea leului", dacă Minei Popescu i se dă posibilitatea să se impună ca
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
poate că unele sublinieri mai apăsate ale poantelor s-ar cuveni încă moderate, fiind vorba de un text și de un spectacol care își datorează valoarea descifrării personajelor și situațiilor în registrele mai pretențioase ale unui modern, deși lipsit de ostentație, teatru de idei. Radu. Șt. Mihail "Calul verde" de Constantin Popa Deși nu constituie debutul autorului (cunoscut mai demult și prin piese de teatru, și prin poezii), abia cu acest Calul verde putem vorbi despre o "consacrare" a dramaturgului Constantin
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
teatru înțeles ca loc al desfătării spirituale, al meditației și al confruntării cu starea la zi a propriei conștiințe. Spectacolul rezultat din această primă abordare scenică a piesei autorului-actor este serios, temeinic argumentat ca propunere regizorală, elocvent (deși cu oarecare ostentație) sub raport scenografic, susținut cu profesionalism bine temperat în interpretare. Regulamentul de bloc este o parabolă despre degradarea, pînă la dezintegrare, a verticalității civice sub imperiul fricii. Spaimele individuale, care se înmănunchează apoi în spaime colective, sînt decodate, în premiera
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
le împiedice fățiș; ea nu se mai ascunde, ci se arată. Din operațiune subterană, supravegherea devine un semn exterior al Puterii. În țările aflate sub dominația terorii, supravegherea de explorare, activă în permanență, și-a asociat deseori supravegherea demonstrativă, „de ostentație”, așa cum prevestise 1984 al lui Orwell și cum confirmaseră nenumărate dovezi. În America Latină, de pildă, în timpul dictaturii, la Montevideo, câteva trupe de teatru au continuat să lucreze în condiții de clandestinitate, în spații particulare, unde aveau loc uneori descinderi ale
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
versuri", Editura Eminescu, 1972; "Alte poeme", editura Albatros, 1973; "Poem", Editura Eminescu, 1973; "Amintiri", Editura Cartea Românească, 1973. Mircea Ivănescu este un poet sentimental, universul livresc este adus tocmai spre a-și ascunde sentimentele, de aici și narația impusă cu ostentație, diluând impresia, dar făcând-o prezentă până la astenizare. Primul volum, "Versuri" (1968), se desfășoară pe cele două elemente care se impun vizibil: "vorbele" și "amintirile" cuprinse în narațiuni în care se înregistrează gesturi, reacții, cuvinte și un desen în imagini
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
elan repede sufocat și un regret într-o nostalgie de ținută. În volumul următor, "13 iluzii", despre care Dan Cristea într-una din cronici spune că poetul și-ar fi găsit formula, îl descoperim sorescian; parabola este însă expusă cu ostentație, lipsindu-i hazul poetului citat; N. Prelipceanu rămâne grav și elegiac: "Trăiască dansatoarea totuși/ prefer să mor acum aici chiar eu/ și să se scrie pe mormânt cuvinte/ pe care ploile le vor spăla"/. Timpul lunecător, regretul unor posibilități pierdute
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
de creator în raport cu lumea de cuvinte: când neputincioase, când esențe supreme, când forme perfecte, când embrionare, informe. Formula estetică variază de la volum la volum, în ele simțim jocul arghezian, sfâșierea lăuntrică din psalmul lui Blaga într-o meditație sobră, fără ostentație, chemări avangardiste și totuși, dincolo de ele, rămâne Nichita Stănescu care a continuat procesul de modernizare al limbajului poetic, într-un fel propriu. Îndoirea luminii (setea de cunoaștere) Cu cele "Unsprezece elegii" pătrundem în lumea conștiinței limitelor umane, a stării faustice
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Totul este bazat pe economie; pământul este o sferă,/ soarele este o sferă, stele sublime sunt sfere". Sfera aduce o lume a contrariilor, a neputinței, a lipsei de libertate, a tristeții. Specifică ni se pare, în lirica lui Nichita Stănescu, ostentația cu care afirmă sursele filozofiei, ale "dezbaterilor"; una din cele mai limpezi este teza hegeliană reluată sub titlul "Eseu" a lui Maurice Blanchot "Literatura și dreptul la moarte", conform căreia, dând nume ființelor, Adam le-a aneantizat. Lumea noțiunilor este
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
și din familia lui Heliade, fiind un poet al gesturilor enorme, angajat într-o teribilă confruntare cu existența. Ancorează poezia în problema destinului individului și a unei colectivități în istorie, dar descoperim în cuprinsul volumelor și un lirism discret, în afara ostentației atât de caracteristică poeziei sale. Poetul debutează cu volumul "Ultrasentimente" (1964), torențial, într-un vers larg și pletos, în care se cuprinde un cer de gânduri și fapte; acestea îl reprezintă pe adolescentul care-și cheamă pe cei de o
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
magistral personajul, autorul scriind în paranteză "aparte", sugerând astfel imbecilitatea lui: "E slab de tot prefectul, îi spui de două ori o istorie și tot nu prițepe", referindu-se bineînțeles la Trahanache. Personajul este grotesc, îngroșat, trăsăturile fiind amplificate cu ostentație. După "închiderea urnelor", la festivitatea închinată candidatului și condusă de Cațavencu, Dandanache, îndemnat de Zoe și Tipătescu să rostească discursul politic prin care să se adreseze alegătorilor, este incapabil să rostească ceva inteligibil, fluent sau logic, uitând chiar motivul pentru
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]