KorAP: Find »[drukola/base=otoman & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...23 24 25 ...94 >

2,327 matches

Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853

lui Ignatius Mouradgea d'Ohsson și care și-a însușit-o, desi tacit, în numele țării sale, firește, justificând, astfel, toate suspiciunile Rusiei și ale Austriei care urmăreau, așa cum am remarcat, cu o nedisimulata indispoziție orice tentativă de consolidare a Imperiului Otoman 11. Această atitudine prudență a lui Mouradgea d'Ohsson era cu atat mai motivată, cu cat agravarea crizei poloneze, marcată de cea de a doua împărțire a statului polon, efectuată de Rusia, în colaborare cu Prusia, consacrată de Convenția de la

[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
mai putin, speranțele. Prima dintre ele, adică Franța, ocupă locul cel mai important în preconizatul sistem de alianțe europene al Porții Otomane, deoarece, în viziunea ei, reprezenta o "Alliée naturelle et puissante"17. Interesantă este, însă, concluzia la care ajunseseră otomanii, în ceea ce privește condițiile în care ar fi fost asigurată eficacitatea acelui sprijin, din perspectiva evoluției atitudinii pe care o adoptase Franța față de Imperiul Otoman în timpul vechiului regim, îndeosebi în cea de a doua jumătate a secolului al XVIII-lea. Căci, în

[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
Otoman, ceea ce ar fi diminuat, în mod corespunzător, presiunile asupra acestuia. Or, potrivit observațiilor lui Ignatius Mouradgea d'Ohsson, simptome încurajatoare în acest domeniu începuseră să se manifeste, deja, la întretăierea anilor 1793 și 1794. Căci, în conformitate cu informațiile obținute de otomani din Londra și Berlin, cele două Curți "ne tarderont pas à changer de sistème"29. Adică, apărea că foarte probabilă decizia Angliei de a încheia pacea cu Franța, "et qu'elle finiră d'avoir des démêlés sérieuses avec la Russie

[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
the 18th Century), în "Anuario" (Istituto Romeno di Cultură e di Ricerca Umanistica), Anno 3, No 3, 2001, Venezia, p. 22-28. ar fi fost, ca Suedia ar fi fost tentata de ideea trecerii în tabăra rusă42. Pe de altă parte, otomanii îi țineau la curent pe suedezi cu evoluția raporturilor lor cu rușii, cu scopul de a-i convinge că nu erau dispuși să cedeze presiunilor acestora, chiar dacă erau susținute, în unele cazuri, si de Austria, Prusia sau Neapole 43 și

[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
31 și 34. 44 Cf., raportul lui Pehr Olof von Asp, din 10 iulie 1794, în loc. cît., doc. nr. 35. 45 Cf., loc. cît., doc. nr. 36, din 25 aprilie 1794, n. 24. centrale otomane, celor suedeze. Grabă cu care otomanii au dat curs acelui demers nu era, însă, doar expresia "indignării" lor față de orice "trădător", ci, mai ales, sugerează dorința lor de a se fi folosit de incident, pentru a evidenția, o dată în plus, faptul că poziția Suediei era, din cauza

[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
scop în care se credea că era posibil să se folosească de prestigiul Franței, pentru a le detașă, în totalitate, de Rusia și a se putea opune cu mai mult succes pericolului unei agresiuni din partea Mării Britanii. Apoi, măi sperau otomanii, "moyennant un concert avec la Suède, le Danemark et la France on pourra faire entrer dans șes intérêts et la Cour d'Espagne et celle de Berlin" (s. Ven.C.)54. Chiar dacă, așa cum susținea Ignatius Mouradgea d'Ohsson, Poartă Otomană

[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
franceză, ci, din contră, ca tulburările interne din Franța ușurau în mod considerabil misiunea puterilor coalizate, context în care regele Prusiei "se verra obligé de reprendre leș armes contre Elle"64. La fel de iluzorii erau, în viziunea acelei propagande, si calculele otomanilor legate de o alianță cu cele două state nordice Danemarca și Suedia. În primul rând, pentru că "l'union des deux Cours du Nord (Convenția de Neutralitate, din anul 1794 n. Ven.C.) est expirante"; apoi, pentru ca, desigur, pe cale de consecință

[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
p. 111). constituire a unei largi coaliții europene, se datora, așa cum constată și Ignatius Mouradgea d'Ohsson, rolului pe care și-l putea asuma acest stat, în colaborare cu Franța, în acțiunea de atenuare a efectelor negative asupra securității Imperiului Otoman ale dispariției statului polon 73. Problemă polona constituia, însă, o chestiune foarte delicată care putea zadarnici eforturile Porții Otomane de a determina Prusia să-și însușească ideea să de constituire a acelei coaliții. Conducătorii otomani erau conștienți, așadar, ca trebuiau

[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
125). 76 Cf., raportul lui von Knobelsdorff din 10 februarie 1796, în G.St.APK, I.HA., Geheimer Rât, Rep. 11, Auswärtige Beziehungen, No 275d, Türkei, fasc. 81, f. 31. cum consideră von Knobelsdorff, "cette fureur pour leș Alliances" a otomanilor (s. Ven.C.)77. De aceea, Poartă Otomană "voudroit que la moitié de l'Europe s'attachoit à son poids pour le maintenir dans la balance" (s. Ven.C.)78, ceea ce se putea realiza, credeau otomanii, potrivit afirmațiilor lui von

[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
pour leș Alliances" a otomanilor (s. Ven.C.)77. De aceea, Poartă Otomană "voudroit que la moitié de l'Europe s'attachoit à son poids pour le maintenir dans la balance" (s. Ven.C.)78, ceea ce se putea realiza, credeau otomanii, potrivit afirmațiilor lui von Knobelsdorff, doar prin intermediul unei alianțe otomano-prusiene. Cum regele Prusiei declinase oferta, din considerentul că Poartă ar fi putut-o folosi pentru a ataca Rusia, ea s-a grăbit să dezmintă toate zvonurile care o incriminau, din

[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
81, f. 53-54v. care Poartă Otomană ar fi consimțit să încheie alianță cu aceasta, ceea ce constituia, de fapt, un contra proiect la cel prezentat de trimisul extraordinar al Republicii Franceze, Raymond Verninac de Sainte-Maure, si care, în esență, reflectă decizia otomanilor de a păstra, în continuare, neutralitatea și de a crea o uniune "federativa" al carui unic scop era "la sûreté et le repos de l'Europe, la maintien de son équilibre Politique" (s. Ven.C.)87. După mai multe obiecții

[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
and the Porte, Vol. I, p. 216-217. 88 Loc. cît., p. 231. 89 Loc. cît. 90 Loc. cît., p. 232. Otomane, anume cel al constituirii unei largi coaliții care să fi asigurat perpetuarea păcii în Europa, adică, implicit, securitatea Imperiului Otoman 91. În sfârșit, decizia fermă a Porții de a nu se lasă antrenată în războaiele Franței era consfințita de articolul secret al tratatului, de vreme ce o deroga de obligația de a-i acorda sprijin în cazul unui război al acesteia cu

[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
numiți au fost Rasih Mustafa efendi, ca reis efendi, si Constantin Ipsilanti, în dregătoria de mare dragoman 98. De altfel, noul reis efendi s-a grăbit, chiar în primele zile după preluarea demnității, să-l asigure pe von Knobelsdorff că otomanii erau în raporturi bune cu Rusia, raporturi pe care sperau să le îmbunătățească, în continuare. Declarație care a fost interpretată de diplomatul prusian ca fiind "une nouvelle preuve de la persévérance de la Porte" în politica să de neutralitate, atât de dorită

[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
000 de prizonieri polonezi, luați, probabil, în timpul luptelor cu insurgenții comândați de Tadeusz Kosciuszko, si care au putut, astfel, să se întoarcă în patria lor. Dând frâu dorinței de a vedea Rusia separată, total, de partenerii săi la împărțirile Poloniei, otomanii erau tentați să creadă că scopul tarului era "d'obliger par là leș deux autres Cours Co-partageantes à suivre son Exemple, de relever leș esperances des Polonois, de leș porter à une entreprise tendante à leurs reintegration, de ressusciter la

[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
de realitățile politice de atunci din Europa 114. Din contră, acestea deveneau tot mai amenințătoare pentru securitatea Imperiului Otoman și se concretizau în rezultatele preliminariilor păcii austro-franceze de la Leoben, preliminării ce au fost ținute în secret, spre marea nemulțumire a otomanilor care se considerau îndreptățiți să le fi fost 112 Cf., raportul lui von Knobelsdorff către rege, din 10 aprilie 1797, în G.St.APK, I. HA, Geheimer Rât, Rep. 11, Auswärtige Beziehungen, No 275d, Türkei, fasc. 82, f. 82. 113

[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
în cazul în care pacea franco-austriacă nu ar fi fost, încă, încheiată, Poartă era decisă să trimită o armată, compusă din 100.000 de oameni la frontierele cu Austria 117. Reacția negativă a lui du Bayet i-a determinat pe otomani să caute o altă ieșire din situație, apelând la sprijinul Prusiei. Presupunând că Tratatul de la Campoformio conținea și articole secrete privind divizarea Imperiului German, sultanul Selim al III-lea punea din nou în evidență comunitatea de interese dintre Prusia și

[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
stare de neliniște, provocată de necunoașterea condițiilor păcii de la Campoformio, era semnalată, la 25 noiembrie același an, si de von Knobelsdorff (cf., G.St.APK, I, HA, Geheimer Rât, Rep. 11, Auswärtige Beziehungen, No 275d, Türkei, fasc. 83, f. 1-5v). Otoman, mai ales că circulă zvonul despre încheierea unei alianțe a Prusiei cu Rusia și cu Marea Britanie, "tendue à renverser leș stipulations d'Udine (Campoformio n. Ven.C.) en rétablissante en même tems la République de Venise"118. Concomitent, Poartă făcea

[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
urm. 127 La 24 august 1798, Ignatius Mouradgea d'Ohsson raporta regelui că marele dragoman Constantin Ipsilanti i-a spus că, pentru moment, divanul "se reposoit sur leș Anglois et qu'on leș croyoit suffisans pour combattre avec sprijinul Prusiei. Otomanii continuau să suspecteze existența unor articole secrete ale Tratatului de la Campoformio, în baza cărora s-ar fi produs declanșarea expediției franceze în Egipt. De aceea, insistau să afle în ce mod ar fi reacționat Prusia, în cazul în care presupunerile

[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
la Bujukdere, în Bosfor 130. Ca urmare, negocierile turco-ruse, vizând stabilirea termenilor unei alianțe antifranceze, au fost accelerate, deși, potrivit celor declarate de marele dragoman Constantin Ipsilanti, lui Ignatius Mouradgea d'Ohsson, această decizie era de-a dreptul penibilă pentru otomani, "mais qu'il a fallu céder à des circonstances très alarmantes" (s. Ven.C.)131. Circum succès leș agresseurs de la mer blanche", adică pe francezi (cf., Europe and the Porte, Vol. ÎI, p. 73). 128 Cf., raportul lui von Knobelsdorff

[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
flotei ruse în Bosfor, 8 septembrie 1798. 131 Cu același prilej, demnitarul i-a expus temerile Porții Otomane provocate de posibilitatea "d'un échec du côté des Anglois ou d'une paix șubițe stanțe care nu atenuau, însă, și temerile otomanilor că acea cooperare cu Rusia ar fi putut antrena "des suites facheuses" pentru ei132. Totuși, cooperarea militară otomano-rusă a devenit realitate, flotele lor fiind trimise spre fostele insule venețiene, deja la începutul lunii octombrie 1798, deci înainte că această colaborare

[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
aparținea Porții (cf., raportul său din 10 noiembrie 1798, în loc. cît., f. 199-201v). a negat orice intenție de anexare și a unor teritorii otomane, atitudinea sultanului Selim al III-lea s-a modificat atât față de Franța, cât și față de adversarii otomanilor , în primul rând față de Rusia 135. Această din urmă evoluție a fost favorizată de modificările politice intervenite acolo, concretizate, așa cum am mai menționat, în decesul țarinei Ecaterina a II-a, în luna noiembrie 1796, dușmanul ireconciliabil al Imperiului Otoman, și

[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
convins pe Selim al III-lea că Triplă Alianță ruso-austro-engleză era ca și inexistentă și a pregătit terenul diplomatic pentru reapropierea Porții Otomane de Franța. La această a contribuit și propagandă franceză care a reluat temele atât de sensibile pentru otomani, precum cea a refacerii statului polon și a sprijinirii planului lor de a redobândi Crimeea, în acest din urmă caz ca preț al angajării lor alături de Franța în războiul împotriva Rusiei 169. Îndeosebi această din urmă promisiune a produs un

[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
170. Speranțele le erau, însă, tulburate de zvonurile care circulau referitoare la posibilitatea ca Austria să fi fost recompensată cu Principatele Române, pentru pierderile teritoriale suferite în urma încheierii păcii de la Pressburg 171. Deși Crimeea rămânea, totuși, o fată morgana pentru otomani 172 și împotriva opoziției diplomației britanice și a celei ruse această din urmă, sprijinită în cercurile conducătoare otomane de familiile fanariote filoruse, Moruzi și Ipsilanti la sfârșitul lunii februarie 1806 sultanul Selim al III-lea i-a recunoscut lui Napoleon

[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
la începutul lunii septembrie 1806, în cercurile conducătoare otomane, dar și în rândul populației constantinopolitane se crease, deja, convingerea că războiul cu Rusia era inevitabil. În această perspectivă, sprijinul pe care îl putea oferi Suedia a devenit o necesitate pentru otomani 178. Ei nu excludeau posibilitatea unei reconcilieri suedo-franceze, "comme suite de la position hostile de la Suède et de la France contra la Prusse pour căușe de Hanovre que la France veut également recéder à 174 Cf., raportul lui Nils Gustaf Palin, din

[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
constă, în acele împrejurări, doar "dans la défense commune contre l'ennemi de toutes leș puissances", adică a Franței 180. Așadar, la sfârșitul anului 1806, criza din raporturile otomanoruse, pe de o parte, ca, de altfel, și cea din raporturile otomanilor cu englezii, pe de altă parte, devenise atât de gravă, încât declanșarea războiului nu a mai putut fi evitată. Cauzele generale, ca și cele speciale, fiind foarte bine cunoscute, nu voi mai insistă asupra lor. Potrivit informațiilor oferite de șeful

[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]