930 matches
-
-o primi direct de la Soare, și consumând oxigenul eliberat de plante. La prima vedere, este vorba de un circuit Închis de substanță, doar energia având un circuit deschis. Ca urmare, procesul reductiv din plantă ar trebui să egaleze pe cel oxidativ din animal, deci nivelul redox al mediului să rămână constant. Asta pentru că, În mod ideal, toată biomasa produsă este consumată, mai curând sau mai târziu, de animalul veșnic flămând. Numai că, practic, orice proces decurge cu un randament subunitar, deci
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
acțiunii cu scop a organismelor, mediul nu este influențat În nici un fel. Numai că, atunci când am discutat despre circuitul Închis de substanță dintre plantă și animal, am lăsat deoparte un factor, anume excrețiile; acestea sunt Întotdeauna oxidante, iar efectul lor oxidativ se adaugă la acela al surplusului de oxigen generat de plante, de care am vorbit. Poate cu alt prilej să detaliez ce modificări de mediu induc excrețiile, În cursul transformării lor pentru a reintra În circuit, dar acum, pentru a
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
vede legic și manifestat de-a lungul Întregii evoluții biologice pe Pământ. După cum se vede, n’am luat În discuție omul. Aceasta, pentru că am vrut să demonstrez că singur biosul de dinaintea apariției omului civilizat a putut susține evoluția, În sens oxidativ, a mediului, la care asistăm. Omul acționează asupra mediului ca și regnul animal, bineînțeles dacă pune În joc doar activitatea lui naturală. Despre aspectele artificiale ale acțiunii lui ar fi multe de spus și, cred eu, un singur om nu
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
al evoluției, beneficiază de un aport În plus, pe lângă exfolierea pielii, comună cu alte animale, pentru menținerea homeostaziei sale. Planta nu are nevoie de așa ceva: prin Însăși faptul că e o producătoare de substanță reducătoare, planta opune direct ceva acțiunii oxidative a mediului. Poate de aceea, ea păstrează producția de celule a cambiului În interior. Dar acest ultim fapt ne oferă Încă un prilej de discuție, anume istoria evoluției mediului, evident cea din timpul vieții plantei. Dacă pentru intervale mari și
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
cu perioada de cca. 200 milioane de ani, din ce În ce mai ample, În care creșterea concentrației de oxigen a alternat cu minimalizarea ei; cu alte cuvinte, oxidarea mediului a alternat cu reducerea acestuia. Astfel primul maxim, de acum 450 milioane de ani, oxidativ, este rezultatul apariției plantelor pluricelulare terestre; el este urmat de un minim, reductiv, acum 370 milioane de ani, ce coincide cu apariția peștilor și amfibienilor. Urmează un al doilea maxim, mai amplu, În concentrația oxigenului, acum 330 milioane de ani
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
aspectele discutate până acum; Într’o astfel de “conservă” nu se Întâmplă nimic. În antiteză, Viața conservă un nivel entropic scăzut doar În organisme, provocând Însă creșterea entropiei În exteriorul lor, deci În mediu. Apariția Vieții a declanșat un proces oxidativ continuu; motivul e simplu: Viața are nevoie de energie, iar extragerea ei din mediu e indisolubil legată de oxidarea acestuia. Oxidarea a Îmbrăcat Întâi forma consumului substanței reducătoare formată până atunci, pe calea intermediară a aminoacizilor sintetizați abiotic din amoniac
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
viu. Pentru cititorul atent s’au desprins deja două aspecte În baza cărora bănuie cum va decurge discuția de astăzi: anume, limitarea efectului plantei asupra mediului se face prin distrugerea sau modificarea structurii chimice a substanței reducătoare, ambele fiind acțiuni oxidative, respectiv este vorba de o treabă făcută de unele organisme. Și, de aici, acel cititor poate intui Încă două aspecte: că acțiunea reparatoare, care este apanajul unor organisme heterotrofe, este posibilă doar În cadrul unei asociații de organisme, adică a biocenozei
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
populată preponderent de monocotiledonate, adică extrema evoluată a plantelor. Și, odată precizat acest aspect, să analizăm relația plantă−microorganism În aceste două cazuri, de fapt la două temperaturi ambientale extreme. Prin Însăși faptul că am recunoscut acestor microorganisme un rol oxidativ, adică un comportament tipic organismelor heterotrofe, Înseamnă că la temperaturi mari, adică În zona ecuatorială, ele vor solicita mediului, adică solului, calități oxidante. Mediul obișnuit e Într’adevăr oxidant, astfel Încât oxidarea substanțelor reducătoare și deci refacerea solului va avea loc
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
mediul spre reducător, iar singură ciuperca spre oxidant, fiecare fiind ulterior inhibată de Însăși acțiunea ei. Asocierea Însă stimulează ambii parteneri. Ca În orice biocenoză, fiecare partener creează și din punct de vedere redox condiții optime celuilalt, alga contracarând efectul oxidativ al ciupercii și invers, adică ceea ce realizează și micoriza plantelor evoluate. Numai că lichenii realizează această relație sau echilibru În Însăși corpul lor. Un rezultat al acestei interacțiuni redox În cadrul lichenilor este și faptul că substanța de rezervă/surplus este
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
produc din glucoză alcool etilic. Ei bine, toate aceste substanțe, Împreună cu bioxidul de carbon, constituiau deșeuri ce se acumulau În mediu. Era, poate, prima formă de poluare a mediului, și avea același caracter ca mereu de aici Încolo, anume acela oxidativ. Exista și un partener, În ghilimele autotrof, numai că el nu era un organism, astfel Încât să se poată vorbi și de o biocenoză. Procesele reductive abiotice, de care am vorbit mai Înainte, puteau produce substanța reducătoare necesară acestor heterotrofe, dar
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
cuprinde o familie ce-și câștigă existența prin cultivarea unui ogor și creșterea unor animale. Dejecțiile animale și resturile menajere sunt depozitate undeva pe lângă grajd. În acea grămadă are loc o primă etapă de prelucrare naturală a deșeurilor, un proces oxidativ, În cursul căruia substanțele organice sunt mineralizate. Prin faptul că sunt oxidate, aceste deșeuri ar trebui să fie poluante, dar faptul cunoscut conform căruia substanțele minerale degradează un eventual mediu acvatic, prin eutrofizare, nu are În acest caz nici o relevanță
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
Aici, plantele cultivate le folosesc ca nutrienți, realizând În același timp un proces specific reductiv, deci depoluant. Cu alte cuvinte, circuitul substanței se Închide. Dejecțiile umane sunt tratate asemănător: În groapa latrinei are loc un proces de fermentare, de asemenea oxidativ, deci mineralizant. Substanța minerală e preluată de rădăcinile plantelor, de regulă pomi, din preajmă. Recolta ogorului și a acestor pomi intră În circuitul descris, de astă dată ca hrană. Cu totul altfel se prezintă funcționarea celulei fundamentale În mediul urban
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
dar și pentru descompunătorii deșeurilor acestora. Am putea spune că cercul biocenotic se Închide, doar cu apa și lumina ce-i vin din cer... Numai că, acele organisme heterotrofe care modifică mediul lor, adică părțile abandonate ale mușchilor, În sens oxidativ, nu sunt compensate cu nimic, cum s’ar Întâmpla Într’o biocenoză obișnuită, adică de acțiunea reductivă a organismelor aututrofe: părțile abandonate ale mușchilor, care ar trebui să Îndeplinească acest rol, sunt moarte... Așa că mediul devine impropriu și heterotrofelor, fiind
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
există o simultaneitate În viețuirea tuturor organismelor componente, În cazul de față este vorba de o succesiune a acelorași organisme: producătorul, adică mușchii, apoi consumatorii și la urmă descompunătorii. În urma lor rămâne un mediu, un strat subțire de sol, dar oxidativ, adică, pentru substratul solid inițial, corosiv. Și astfel Începe digestia. Proveniți din algele pluricelulare, mușchii sunt Înzestrați și ei cu puterea distructivă pentru substrat a acestora, adică de biocoroziune. Despre biocoroziune, sau intimitatea digestiei, voi vorbi au un alt prilej
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
substanțe minerale sunt un Îngrășământ ideal care, ajuns direct sau indirect În vreun curs de apă Îl eutrofizează, adică promovează proliferarea excesivă a unei vegetații, care consumă noaptea oxigenul necesar animalelor acvatice; adică, cursul de apă respectiv devine mort... Procesul oxidativ, mineralizant, e urmat Însă, În mod natural, În aceeași groapă, de un al doilea proces, de reducere, efectuat de plantele din jurul gropii, ale căror rădăcini ajung În ea; e vorba deci de Închiderea unui cerc biocenotic, prin participarea segmentului autotrof
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
Procesul ar fi rapid dacă planta ar fi singură. Numai că solul adăpostește o mulțime de organisme, mai mari și mai mici, Însă toate heterotrofe, trăind pe baza a ceea ce planta le oferă. Efectul lor specific, asupra aceluiași sol, e oxidativ, adică inversul acțiunii plantei. Cu alte cuvinte, cele două sensuri de modificare a mediului, reductivă a plantei, oxidativă a restului biocenozei, se anulează reciproc, mediul rămânând ca atare constant. Asta În mod calitativ. Din punct de vedere cantitativ, problema e
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
mari și mai mici, Însă toate heterotrofe, trăind pe baza a ceea ce planta le oferă. Efectul lor specific, asupra aceluiași sol, e oxidativ, adică inversul acțiunii plantei. Cu alte cuvinte, cele două sensuri de modificare a mediului, reductivă a plantei, oxidativă a restului biocenozei, se anulează reciproc, mediul rămânând ca atare constant. Asta În mod calitativ. Din punct de vedere cantitativ, problema e mai nuanțată, pentru că pâinea și cuțitul sunt la plantă, adică la organismul independent din punct de vedere energetic
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
biocenozei, se anulează reciproc, mediul rămânând ca atare constant. Asta În mod calitativ. Din punct de vedere cantitativ, problema e mai nuanțată, pentru că pâinea și cuțitul sunt la plantă, adică la organismul independent din punct de vedere energetic. Deci, efectul oxidativ al biocenozei solului este mai slab decât acela reductiv al plantei, reușind doar să Întârzie reducerea excesivă a mediului, deci somnul plantei. Și tot cantitativ se pune problema și În cele două cazuri: ale plantei libere, respectiv claustrate În asfalt
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
reducându-l, pregătindu-și astfel un somn precoce. Ce se Întâmplă după ce arborele a adormit, la vreme ori precoce? Nimic altceva decât că biocenoza heterotrofă a solului nu mai e stingherită, astfel Încât va acționa toată iarna, evident În sens oxidativ, asupra solului. Exact ce are nevoie arborele, la primavară, adică un sol oxidat, capabil a-i stimula deșteptarea. Deși așa ceva voi discuta la primăvară, Îmi permit o avanpremieră, arătând că dacă solul e acoperit cu asfalt, prin lipsa oxigenului, biocenoza
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
cea autohtonă, În atmosferă reducătoare, oxizii de fier din argilă imprimând astfel o culoare roșie, respectiv cenușie. Ceea ce nu se știe, e că acest fapt are de asemenea un caracter ecologic, mai precis sub aspectul relației organism−mediu. Anume, prima, oxidativă, e compatibilă cu un tip pragmatic, materialist, precum romanul; ceramica autohtonă, reductivă, e compatibilă cu un popor orientat spre spiritualitate, așa cum prezintă Jordanes pe strămoșii noștri. Și de aici, Îmi permit să generalizez aceste considerații. Anume, e preferabilă utilizarea ulcelei
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
putem vorbi și de relații ecologice la acest nivel; să le vedem pe fiecare. Femeia are un caracter redox al țesuturilor sale oxidant, iar bărbatul reducător. Întreținerea acestei diferențe cere bărbatului mai multă energie, deci hrană. Biocâmpul femeii e predominant oxidativ, Yin adică, iar cel al bărbatului reductiv, adică Yang, ceea ce arată o negentropie internă mai mare la bărbat. Dar, cum mediul tinde inexorabil spre entropizare, femeia e mai compatibilă cu acesta. Cât privește impactul asupra mediului, femeia e negentropică, prin
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
enzimelor ce produc alcaloizii, și aceasta În limite largi. Concret, la un mediu oxidat ciuperca va răspunde, pentru propria sa supraviețuire, printr’un caracter oxidat al țesuturilor sale, dar și al biocâmpului. Și, Într’adevăr, ciupercile toxice au un biocâmp oxidativ, față de celelalte, cu biocâmp reductiv, ca orice plantă bună de mâncat; desigur, așa le deosebesc animalele pădurii, nu Însă și omul, care mai e și lacom pe deasupra. Dar ce e un mediu oxidat? Am repetat, până la obstinație, că poluarea, În
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
H2O în compartimentul mitocondrial. Energia eliberată va fi stocată prin sinteza de ATP. Din estimările cantitative rezultă că în timpul oxidării complete a unei molecule de glucoză rezultă 38 de molecule ATP. În prezent este în general acceptabilă ideea că evenimentele oxidative și ale fosforilării sunt catalizate de cinci complexe enzimatice, dintre care patru sunt complexe respiratorii, iar cel de-al cincilea este ATP-sintetaza. Fiecare complex respirator reprezintă un segment bine definit al lanțului transportor de electroni. Fosforilarea oxidativă este cea mai
Ac?iunea c?mpului electromagnetic asupra echilibrului ionic la diferite tulpini ale drojdiei fisipare Schizosaccharomyces pombe linder by Ionela Cristina Busuioc () [Corola-publishinghouse/Science/83654_a_84979]
-
ideea că evenimentele oxidative și ale fosforilării sunt catalizate de cinci complexe enzimatice, dintre care patru sunt complexe respiratorii, iar cel de-al cincilea este ATP-sintetaza. Fiecare complex respirator reprezintă un segment bine definit al lanțului transportor de electroni. Fosforilarea oxidativă este cea mai importantă funcție a mitocondriilor, proces prin care energia eliberată prin reacțiile oxidative ale lanțului transferului de electroni este utilizată pentru sinteza de ATP. În realizarea acestei funcții un rol cheie îl deține ATP-aza - ATP- sintetaza mitocondrială, implicată
Ac?iunea c?mpului electromagnetic asupra echilibrului ionic la diferite tulpini ale drojdiei fisipare Schizosaccharomyces pombe linder by Ionela Cristina Busuioc () [Corola-publishinghouse/Science/83654_a_84979]
-
patru sunt complexe respiratorii, iar cel de-al cincilea este ATP-sintetaza. Fiecare complex respirator reprezintă un segment bine definit al lanțului transportor de electroni. Fosforilarea oxidativă este cea mai importantă funcție a mitocondriilor, proces prin care energia eliberată prin reacțiile oxidative ale lanțului transferului de electroni este utilizată pentru sinteza de ATP. În realizarea acestei funcții un rol cheie îl deține ATP-aza - ATP- sintetaza mitocondrială, implicată în etapele terminale ale fosforilării oxidative. 1.12. Nucleul Celulele normale de drojdii sunt uninucleate
Ac?iunea c?mpului electromagnetic asupra echilibrului ionic la diferite tulpini ale drojdiei fisipare Schizosaccharomyces pombe linder by Ionela Cristina Busuioc () [Corola-publishinghouse/Science/83654_a_84979]