678 matches
-
a vinde cât mai bine celorlalți ceea ce de fapt NU cunoști. Impostura și frauda constituie negustoria vieții de zi cu zi, piatra de încercare dincolo de care nu se mai găsește nimic". Aproape mistic. 29 noiembrie 2000 Toamnă rece, umedă, friguroasă, pâclă (ce cuvânt frumos, și ce bine mă simt să-l scriu iarăși), așa cum doar la Geneva poți găsi, într-un oraș prizonier între doi munți și un lac. Dialoghez îndelung în stația de tramvai cu două "marginale" care cerșeau bani
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
care își făcuse apariția în forță, cu zile neguroase, cu nopți în care se înregistrau temperaturi negative mult sub zero grade, cu un soare palid și obosit ce nu reușea decât pentru puțin timp să-și arate chipul gălbejit prin pâcla deasă și printre norii vineți și învăluriți. Mă aflam împreună cu un renumit profesor universitar la o școală generală dintr-un cartier mărginaș al orașului, într-o inspecție. Am găsit o școală bine gospodărită, curată și primitoare, suficient încălzită, semne că
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
uneori ca o haită de lupi, acoperind zgomotul valurilor. CÎnd se domolește, marea rămîne totuși friguroasă și ostilă. E Îngălbenită de alge putrede și nu cere ochi care s-o privească. Deasupra ei, ploaia din timpul nopții a lăsat o pîclă fumegoasă care face dimineața să semene cu un chiparos posomorit și sensibil. Dar peticele de zăpadă au dispărut pe fîșia Îngustă de nisip unde Își trag pescarii bărcile. Încerc să-mi imaginez cum va arăta totul sub soarele arzător de
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
ele lung și aud chiotele argonauților din clipa plecării corăbiei noastre legendare. O, dacă aș fi lîngă mine cel de-atunci, să-i strig În urechi În timp ce chiotele n-au Încetat Încă și zidurile cetății nu s-au acoperit de pîclă: Iason, LÎna de aur este În mîinile tale! Si dacă vrei totuși să pleci, pentru că sîngele clocotește În tine, măcar nu te grăbi să transformi speranța În amintire! Nu zori corabia! Și ferește-te să confunzi iubirea cu crima! Amintirile
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
-mi spun: da, eu am avut această aventură, nu mi-a povestit-o nimeni...) ...Pentru acest bătrîn care-și amintește, memoria e un izvor monoton care murmură aceeași poveste. Și marea e aceeași... SÎnt ore cînd țărmul se pierde În pîcla apei, dar el Îl simte ca și atunci, iar vîntul care ridică valuri Îi umezește ochii, În timp ce pronunță numele Colchidei ca un cuvînt taumaturgic Împotriva unei mări goale, În ziua cînd nu l-ar mai pronunța, ar muri uitîndu-se la
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
Într-o dispută teologică pe Elimas, „un evreu vrăjitor”. „Și acum, iată, mâna Domnului te-a lovit - spune Pavel. Și orb vei fi și soarele nu-l vei mai vedea o vreme.” „Și În aceeași clipă a căzut peste Elimas pâclă și Întuneric și, dibuind Împrejur, căuta cine să-l ducă de mână” (Faptele apostolilor 13, 11). „Plin fiind de Duhul Sfânt”, Pavel poate acum să provoace altora experiența inițiatică pe care a trăit-o el Însuși „pe drumul Damascului”. Un
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
par mai lung. Apar păduri tropicale în care ne acompaniază un zgomot ciudat, un fel de mixtură între cântece de greieri, de păsări și țipete de maimuțe. Nu după multă vreme peisajul devine obosit și copacii par acoperiți cu o pâclă de praf iar aerul, în ciuda dimineții și a pădurii tropicale, îmi pare destul de greu de respirat. Apare și explicația la următoarea cotitură a drumului: o masă de turle și furnale, cu unul ceva mai înalt în depărtare, din care iese
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
și este considerat orașul cel mai mare din lume unde nu se poate ajunge pe drum (nu există șosea directă între Lima și Iquitos, mare parte din cale trebuie străbătută cu barca). Rămân un timp privind cerul obosit, ascuns sub pâcla fumului care plutește ca un acoperiș deasupra orașului. Dau să intru când apare o tipă dintr-o cameră învecinată cu o cană în mână. Intrăm în vorbă, ea este Leslie, americancă din California, terapeută naturistă specializată în terapia Quantum, este
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
să spunem ăurmează autorulă că Petru era una din acele naturi pasionate cari poartă în adâncul sufletului lor mai multe motive de turburare decât le poate da lumea de afară : ele sunt ca marea. Priviți-o sub cerul senin, sub pâcla apăsătoare a ecuatorului, când nicio suflare cât de ușoară nu adie dasupră-i, priviți-o cum începe-a fierbe ; clocotește, se umflă, se ridică uriașă ; se zbate, se smacină, tot mai tare și mai tare, tot mai iute și mai iute
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
vârsta Irinei - optzeci de ani etc). Se întrerupeau spunând când au jucat și cu cine, făcând aprecieri despre partenerii de atunci și cei de acum. Își aminteau ce le spunea Stanislavski. Studenții erau stupefiați, venea totul de peste vremuri ca o pâclă. O actriță mai stingheră a spus monologul Zarecniei. Monologul din final cu viața ei. Stupefacție (a se comenta asta). Spectacolul nostru va avea niște împrumuturi. Se va face un scenariu din scrisorile lui Cehov, în mod special adresate fratelui lui
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
ale Teatrului de Artă din Moscova, supunând câteva versuri celebre acțiunii - pe jumătate disecție, pe jumătate mângâiere - executate de vocea ce rostea rar și limpede cuvintele. Mai era veșnicul autor de mâna a doua al cărui glas se zbuciuma În pâcla unei proze ritmice, În timp ce urmăreai tremurul nervos al sărmanelor lui degete neîndemânatice, dar prudente, de fiecare dată când vâra pagina pe care o terminase sub cele ce trebuiau să urmeze, astfel Încât manuscrisul Își menținea pe tot parcursul lecturii jalnica și
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
părul vâlvoi, orbit de sângele ce-i șiroiește pe frunte, în mână cu sabia goală, picurând, calcă peste cadavre, prin mocirlă, prin bălți cu noroi și sânge. "Aiaia Allah-Allaaah!!!"... "Moldova!!! Moldova!!!" Strigăte. Răcnete.Blesteme. Săgețile vâjâie. Pușcile trăsnesc. Plutește o pâclă înecăcioasă de fum, pulbere și catran. Pe redută la Valea Albă fâlfâie steagul verde cu semilună al Profetului. Osmanlâii se bulucesc peste parapete, valuri-valuri... "Paștele!!! Dumnezăii!!! Anafura!!!" Capetele se rostogolesc cu turban cu tot. Corp la corp. Moldovan cu turc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Un rictus sceptic față de veleitățile feciorului mai mare, de care se simte totuși mândru, s-a așternut pe obrazul bărbatului. Mama doar, sfânta mamă, privește cu o uimire blândă la copilul încă adormit. Tabloul idilic nu ține mult. Cu trăsnete, pâclă și viituri, munții își varsă des puhoaiele. Apoi cerul se curăță iar și iarba cu bălți nu mai are aceeași coloare. Șanțurile s-au umplut cu apă și peste toate lucește în cerul limpede soarele. Suflecați până la genunchi, oamenilor le
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
au început la Iași. La Fălticeni, de unde putea să tragă câte o raită duminicală prin Mălini, Labiș nu resimțea atât de acut nostalgia locurilor natale. Iașul însă l-a distanțat de ele. Mereu visa la munții acoperiți de brazi, la pâclele din văi, la masa tâlharilor de pe obcină și la Suha sa. Starea aceasta răbufnea în versuri pline de o sonoritate de tălănci. Și ambientul de la liceul ieșean era altul decât la Fălticeni unde Labiș constituise o glorie a școlii. Și
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
cerceteze. Cum aceste secături nu-și cereau iertare, le-am dat bucățele de pîine sfințită. Era o groapă, unde ca niște cai puternici, cu picioarele au făcut mocirlă și au murdărit cu ea pînza. Pe acești răi cu mintea în pîclă i-am descîntat cu apă neîncepută și i-am uns să stea vioi și sila să nu-i mai țină. Voi striga: privește aceste măciuci care s-au murdărit iar acum se rușinează și plîng în hohote. Acești tineri geți
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
de reminiscențe livrești. Unele dintre cele mai reprezentative piese fixează priveliști culese în cursul unor călătorii, bunăoară cele din Bruges: „Lagune-adânci își mișcă tentaculul fluid / Lent ruginind zăvoare și înverzind pereții / Și poduri gri de piatră arcadele-i închid / Sub pâcla violetă a nordicei Veneții”. Nu fără a comunica și impresii stârnite fie de mișcarea materiei (Plop în viscol), fie de realizări omenești extraordinare, pe pământ și în cosmos, iar intermitent nu fără a ceda conjuncturalului ideologic, mai cu seamă în
ŢAŢOMIR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290097_a_291426]
-
tenebroase, explodând despotic la „chemarea” nerostită, Încifrată a predestinatului captiv. Asumarea existenței Înseamnă asumarea unui sens: risipit, de obicei, absent, obturat; căutat, totuși; ignorat, adesea; apăsător și poate strivitor, până la urmă. Dragostea Însăși Încearcă să descopere și să introducă În pâcla browniană a consumului de timp și În centrifuga deplasărilor imprevizibil intersectate prin care se perindă pățaniile omenești o ordine (a sentimentului, a așteptării, a interesului, a resentimentului, a eșecurilor, a dedublării). Ordonată din haos și ordonând haosul, particularizarea existenței, „personalizarea
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
O ușoară mișcare de baghetă și se declanșează „surpriza”. Într-un „balans” produs printr-o tehnică, ușor manieristă, a ambiguizării, firescul, în insolitele „scene, scenuțe” ce se înfiripă, se răstoarnă, neliniștitor sau în tumbe arlechinești, în neverosimil. Tărâm învăluit în „pâclă”, „fumuriu”, „cețos”, cu irizări de enigmatic, de suprareal, în care printre indescifrabile rumori purtând înțelesuri ascunse dănțuiește funambulescul, se scălâmbăie caricaturalul, se ițește, sub același cearcăn al reverberărilor, plăsmuirea extravagantă. Dând brânci banalului și scoțându-l din cadru, fantasmagoricul nu
GHEORGHIU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287238_a_288567]
-
omor suvenirea acelui destructor infernal al creațiilor spirituale, pe care d-ta mi-l tot aduci de exemplu. Verseturile epopeei evreiești și toate epopeele ce se descoperă din zi în zi de exploratorii tezaurilor intelectuali cotrupiți de seculi și de pâcla întunericului timpurilor primitivi...92. Textul din care am extras fragmentul datează din 1845 și e una dintre primele polemici cu conținut teoretic din istoria literaturii române. Cel căruia îi răspunde aici Bolliac e chiar Heliade Rădulescu. Cu câteva săptămâni mai
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
memoria colectivă și vicisitudinile istoriei. Ea e asemeni epopeilor antice, corpusuri intermitente, care se înfățișează cu goluri și cu plinuri. Altfel spus, Bolliac transformă o particularitate istorică în definiție generică, ca să poată reprezenta calitatea fragmentară a experienței estetice. Textul "în pâclă", din care s-au pierdut materie și sensuri, e etalonul însuși al textului poetic, o condiție generică a operei care își încifrează pierderea așa cum celulele își conțin de la început moartea. Nu e propriu-zis o "teorie" a poeziei, cât o căutare
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
sa cu cerbul este subliniată de către clopotul care sună, de ochii strălucitori "mai aprinși ca jarul") dar și între viață și moarte (" Aidoma unui schelet, în locul nasului o gaură, iar dintre buzele vinete îi ieșea o răsuflare deasă ca o pâclă, ce duhnea groaznic"403. Lepra devine semnul prăbușirii barierelor, al dispariției limitelor între exterior și interior 404 ("rănile începuseră să-i zemuiască"405. Dispariția limitelor (care are loc în patul ospitalității) este o chestiune de piele 406, o chestiune de
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
mincinosului: K. se introduce prin minciună, minciuna lui este acceptată ca adevăr și orice adevăr devine minciună fără ca el să fie nevoit să mintă. Confuzia aceluiași cu altul, a asemănătorului cu a neasemănătorului îl înfundă pe K. în ceață, în pâclă, în întunericul care l-a întâmpinat la începutul romanului. Paradoxul podului care te face să treci pe celălalt mal, întotdeauna asemănător și întotdeauna de cealaltă parte. Lasitudinea îl duce pe K. la o rătăcire fără sfârșit, îl face să-și
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
e cuvânt. Ce știu eu? Sau Știu Că în carte e toamnă Și peste foile goale Cad frunze. Fereastra gândului Era deschisa și-aburindă Sau Nu s-a deschis. Neclintita de mine Sau clintită de vânt, Privind prin sticla de pâclă Cum cad frunzele În versul terminat.
A doua oară unu by Ursuleanu Smaranda- Ioana () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91792_a_92948]
-
Ioana Pârvulescu Din ce e făcut un oraș ? Din piatră de construcție, ciment și asfalt, din oameni și mișcări, din vehicule, din monumente și piețe, din cerul care e îndeobște ascuns sub pîclă? Din lumină electrică și apă curentă? Din imagini de album, din contraste pitorești care se dau, gratuit sau la prețuri pipărate, vizitatorilor străini? Din evenimente care apar pe prima pagină a gazetelor și din fragmente dezordonate de viață personală? Din
Un graur la București – Utopie neagră by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/12508_a_13833]
-
cu o voce acum de-a dreptul tremurătoare. Nu-i venea să închidă fereastra, deși vîntul bătea surd în fundul văii, întețindu-se, ca în fiecare seară, din clipă în clipă, pentru a se potoli abia în zori, de cum se lăsa pîcla. Casa însingurată, cu iz fad, plină de amintirile unui mort, o înspăimînta însă mai tare decît noaptea. Un timp, mîinile îi rămaseră încleștate pe marginea ferestrei; a trebuit să facă un efort ca să și le desprindă. Degetele îi erau încă
Georges Bernanos: O crimă by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12547_a_13872]