1,267 matches
-
refeream la tot ceea ce mi se întâmplase și la întreaga săptămână de evenimente care mă împingea de la spate și nu făceam decât să-l bombardez cu detalii așa cum îmi veneau - Terby, piatra de mormânt, gaura neagră de pe câmp, luminile care pâlpâiau, intrusul, mobila care se rearanja mereu, urmele de pași tivite cu cenușă, animalele moarte, attachment-ul video, vântul, tata, casa din Elsinore Lane care se metamorfoza în casa din Valley Vista - și, cu fața în pioneze, i-am prezentat o poveste
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
camerele video au interceptat ceva și au început să huruie, deplasându-se într-o mișcare circulară continuă, pe trepiedele lor. - Avem lansarea, l-am auzit pe unul din asistenți strigând de la etaj. Piuitul instrumentelor deveni brusc insistent. Camerele continuau să pâlpâie în timp ce se roteau. Încuietorile ferestrelor din camera de zi produceau un soi de pârâit. Altă pârâitură și ferestrele săriră înspre afară, draperiile umflându-se, deși era o după-amiază rece de noiembrie. Apoi au încetat să se mai umfle. Draperiile nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
un chiot voios. Se vedea că se distraseră și altădată în acest fel. Miller și cu mine respiram din răsputeri. Nu-mi păsa dacă arătam înspăimântat. - Simt o prezență masculină, l-am auzit pe Miller murmurând în timp ce scana încăperea. - Luminile pâlpâie, Bob, strigă Sam de pe coridorul de la etaj. De unde stăteam eu și Miller am privit sus și am putut zări luminile pâlpâitoare ale aplicelor reflectate în fereastra mare din capul scărilor. Ca și cum ceva și-ar fi dat seama că observam acest
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
noi. Când începu să-și coboare brațele și Miller, și eu, am remarcat ceva. Avea un scalpel. Când s-a aruncat asupra noastră m-am întărit, ochii rămânând deschiși. - Te aud, am șoptit. Te aud. Apoi luminile din casă au pâlpâit pe moment. În momentul în care casa renăscu în lumină arătarea se opri înclinându-și capul înainte de a se răsuci într-un ciclon de cenușă. Sam și Dale urmăreau scena de sus. În momentul în care casa a explodat în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
mă alină un Kenny G, dar lumina orbitoare a soarelui îmi inundă biroul la această oră dinainte de prânz, îmi străpunge craniul îmi ațâță mahmureala și din pricina asta nu voi mai exersa astăzi. Ascultând muzica văd cea de-a doua luminiță pâlpâind intermitent pe telefonul meu ceea ce înseamnă că mă sună Jean. Oftez și foarte atent îmi dau jos căștile de pe urechi. - Ce este? întreb eu plictisit. - Ăăă, Patrick? începe ea. - Da-aa, Jean? întreb condescendent, despicând cele două cuvinte. - Patrick, e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
să fie unul. Dar nu acesta era scopul povestirii. Scopul povestirii era să mă las transportat în trecut, să avansez regresiv și să modific câte ceva. Povestirea ca negare. Curând vocea lui Patrick Bateman începu să vibreze, șoptită și pierdută, până când pâlpâi stins și se vidă. (Însă era teribil de curios, poftea pătimaș, argumentă scriitorul. Să fi fost vina lui că își abandonase sufletul?) Chiar și atunci când e mistuit de flăcări, el declară: „Sunt pretutindeni.“ Exact în momentul în care definitivam această
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
romancier celebruși tot ce știam era că norocul continua să-mi surâdă de undeva deasupra mea, un loc în care se pare că avusesem parte de toate cele, un loc în care faima apărea ca o idee pozitivă, flacăra care pâlpâia uneori în șemineu fiind singura mea sursă de orientare. De-acum trăiam cu un tânăr sculptor pe numele de Mike Graves (care era cu vreo doisprezece ani mai tânăr decât mine) și uneori stătea și el în apartamentul de pe Strada
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
mic colos de tristă amintire, situat la periferie, în mijlocul unor terenuri virane populate de câini fără stăpân. Sunt convins că o firmă care închiriază aici spațiu pentru birouri plătește o chirie infimă. Pe hol e frig și pustiu. Câteva neoane pâlpâie nesigur. Lipsesc doar steagurile Partidului Comunist Român și portretele celor doi foști tovarăși de viață și de ideologie. În lift încap doar două persoane, îmbrățișate strâns. Îmi iau prietena în brațe și, timp de zece secunde, călătorim spre cer. Apoi
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
sunt destul de psiholog ca să răspic firul de păr în patru și să dau soluțiunea acestei delicate probleme. Eu constat faptul și zic că atunci nu aveam mai mare grijă decât să ascund de ochii lumei și ai Mariei flacăra ce pâlpâia în pieptul meu; iar astăzi când prin reflexul amintirei îmi revin toate aceste tulburări ale unei patimi precoce, eu le descriu așa cum le-am simțit atunci, fără nici o exagerare, deși nu cred să le pot împrumuta gradul de intensitate sau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
rupeai doar îți însemnai locul să le poți găsi când vei fi trist ce așezare a zorilor pe stiva de lemne din curte luai în brațe câteva vreascuri le cărai în bucătărie și-ntre timp zorii deveneau amiază și lemnele pâlpâiau sub cuptorul în care se cocea pâinea ori cartofii timpul trecea prin fața ochilor noștri uimiți și dispărea în șura caldă încă multă vreme după ce apunea soarele noaptea regăseam sfiala mea în fața mării pe care n-o văzusem niciodată câți mă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
aprind și încep să fluier în surdină și să invoc spiritele pietrelor de pe masă să vină să stăm la discuții. Încep să dialoghez cu lumânarea, mai întâi cu întrebări simple cu da și nu, apoi din ce în ce mai complexe. Lumânarea pare a pâlpâi ca un interlocutor activ în dialogul meu imaginar. După o bucată de vreme îmi spun că dacă nu vreau iar să văd răsăritul soarelui, mai bine încerc să dorm. Închid discuția, zic noapte bună la toată lumea și mă bag în
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
și povestind, după care, într-un târziu, merg cu Alfonso către cabinetul lui. Vom folosi din ayahuasca rămasă de la ceremonia de la Urusona. Alfonso începe curățarea ceremonială, apoi aprinde o lumânare și continuăm să vorbim sub lumina firavă. Din senin, flacăra pâlpâie puternic, lasă o picătură groasă de ceară să se prelingă, aproape se stinge pentru câteva secunde, după care revine aproape la o flacără normală. Cât de novice sunt eu în de-ale lumânărilor pot depista că mesajul nu este pozitiv
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
sate mulți, dar ei erau făcuți cum se facă azi posesorii de studii superioare:aveau diplome, nu și minte! Pentru ca regula generală a neștiinței de carte să funcționeze, trebuie să fi fost și excepții: într-o mare de întunerică au pâlpâit și câteva lumânări. Unii călugări mai luminați au copiat cărțile de cult, alții au îndrăznit mai mult, au scrisă cărți de istorie, numite letopiseșe (Grigore Ureche, Miron Costin), iar în timpul lui Vasile Lupu (16341653), când influența culturii grecești s-a
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
decât i se părea lui Brunetti potrivit la acea oră. Brunetti răspunse cu o fluturare din mână și se-ndreptă În jos pe Îngusta calle pe care locuia. La marginea apei, văzu șalupa poliției acostată lângă scări, cu girofarul albastru pâlpâind ritmic. La cârmă Îl recunoscu pe Bonsuan, un pilot al poliției care avea În vene sângele a nenumărate generații de pescari din Burano, sânge care cu siguranță trebuia să se fi amestecat cu apele lagunei, purtând În el o cunoaștere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
punctul roș al unei candele care ardea pe o policioară încărcată cu busuioc uscat și flori de sub icoana îmbrăcată cu argint a Mântuitorului. Un greier răgușit cânta în sobă. El aprinse o lampă neagră, împlută cu untdelemn; lumina ei fumega pâlpâind. Încet, încet ochiul luminei se roși... el se așeză la masă... deschise cartea cea veche cu buchile neclare și cu înțeles întunecat. Tăcerea e atât de mare încît pare că aude gândirea, mirosul, creșterea chiar a unei garofe roșii și
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
-mi dai prețul întreg? Bătrânul se uita ciudat. Lampa era pe stinse. - Lumina se stinge, zise Ruben, pîn-a nu se stinge lumina, numără-mi banii... Levy scoase un cuțit din sertar și juca cu ascuțișul lui în lumina lampei. Lumina pâlpâia mai tare. - Ți-o jur pe D-zeul Sionului, noaptea aceasta nu va trece fără să am banii toți. Ești surd, bătrânule, n-auzi? - Lumina încă arde, zise Levy. - Am spus, lumina între tine și mine - iată, zise, Ruben, ș-
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
Rodope îl cheamă din depărtare, făcîndu-i semne c-un ramur de finic... el simțea că bătăile inimei i se răresc... simțea storcîndu-i-se viața din sân... simțea că... nimic... nimic. El murise cu fruntea plecată pe pieptul ei. Flacăra urieșească mai pâlpâia în aer, de făcea să joace în razele-i roșii, să dispară și reapară fantastic toată lumea suteranei... apoi se stinse, și un întuneric adânc, fără întindere, mut, domni peste sfârșitul unui om. Era ca și când toată măreția trecuse ca un vis
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
cu strășnicie, una dintre mâini între picioare, probabil un gest asiguratoriu intim necesar, pe care numai Freud ar fi putut să-l explice. Băieții aveau un vocabular de câteva sute de cuvinte, jumătate în frangleză, părul năclăit de gel le pâlpâia cu o sclipire unsuroasă, erau îmbrăcați și la patruzeci de grade cu cămașă având neapărat mânecă lungă și cu sacou albit la subsuori de transpirație, numai așa, pen'că era cool și aveau slujbă super-ok, ca să demonstreze că posedează birou
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
irațională, iar dezbaterea publică, atât de ermetică, de încifrată. Acum capătă alt înțeles licărul bolnăvicios și sclipirea dementă din ochii celor care spumegă la televizor. Nu li se trage doar de la incompetență, ci și de la aură. Câtă vreme flacăra violet pâlpâie doar acasă, pe noptiera politicienilor inițiați, ea nu poate face rău nimănui. Când flacăra scapă de sub control, ne afumă la scară planetară. Discuția politică din România despre flacăra violet e halucinantă, hilară, ridicolă, dar ea ne spune câteva lucruri esențiale
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
fi om În adevăratul sens al cuvântului, de a deveni om și nimic altceva decât om. Uneori era coerent. De cele mai multe ori pierdea șirul. Când i‑am menționat toate acestea lui Morris Herbst, mi‑a răspuns: - Mă rog, atâta timp cât mai pâlpâie un fir de viață În el o să continue a vorbi - asta e funcția lui prioritară, pentru că vorbirea lui e legată de marele dezastru. Am Înțeles ce voia să spună. Războiul făcuse clar un anumit lucru: că aproape Întreaga omenire a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
telespectatori, întrerupem știrile noastre din această seară pentru a vă comunica o știre extrem de importantă”. Imediat apare pe întregul ecran scris cu roșu, mare și fosforescent, “BREAKING NEWS” (ca să înțeleagă tot americanu’, nu numai românu’). Acesta apariție va trebui să pâlpâie o bună bucată de vreme ca un girofar, până captează la maximum atenția. Apoi comentatorul, după ce mai aruncă o privire temătoare în stânga și una lejer îngrozită în dreapta, spune cu voce gâtuită: “Dăm legătura reporterului nostru special Vasile Castron, care vă
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
pe sârmă din pricina rufelor Sandei, recolta de struguri, culeasă din via întinsă prin toată curtea, fu împărțită doar la trei, Bica fiind nevoită să facă gestul de-a oferi pe ascuns jumătate din partea ei fiicei celei mari. Gazul abia le pâlpâia în sobe pentru că femeile căzute în dizgrație consumau "exagerat". Dan și nevasta lui păreau să împărtășească aceleași sentimente. Luana suferea văzându-și prietenul devotat de odinioară îndoctrinat și părtaș la astfel de mizerii. Marcată de conflictul din familie, Luana scrise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
urmară pe pompieri și pe paznic până ieșiră din clădire. Anna o ținea de mână pe Darcey. Neil mergea de cealaltă parte, dar nu își mai puse brațul pe după umerii ei. Întreaga zonă era încă în beznă, deși câteva lumânări pâlpâiau la geamurile câtorva apartamente și ale unui bar din apropiere. Vrei să bei ceva? întrebă Neil. Darcey dădu din cap. Cred că mi-ar prinde bine. Dar întâi și-ntâi am nevoie urgentă la baie. Când se întoarse de la toaletă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
Domnului Platytera și iarăși nu-ți pot urmări cuvintele ce se topesc ca fulgii de nea pe buzele tale, Gavril Ieromandrul, meșterul căruia încerci să-i faci din cuvinte portretul, să-l aduci întreg înaintea ochilor mei, auriul ce mai pâlpâie după ani, Cina cea de taină, nu te mai saturi admirând-o, îmi spuneai ceva de perspectivă?! Sau numai de culoare mi-ai vorbit?! eu nu văd decât arcuirea buzelor tale ca șirul apostolilor la, doamne, iartă-mă! eu cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
acest moment îl aștepți cu atâta nerăbdare, încât ochii tăi au părăsit acum planșa de desen fixând încordat turla bisericii, vor mai trece câteva clipe până când crucea din vârful turlei va eclipsa soarele, în pronaos Maica Domnului Îndurătoarea, printre stelele pâlpâind slab în jurul ei și înțeleg acum că există momente unice în care e posibilă orice translație către cosmos, crucea înaltă de pe turla bisericii s-a topit acum în soarele rănit al asfințitului, de aici, de pe deal nu se mai vede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]