1,224 matches
-
și întreaga artă. Cu toate acestea, subiectul nu este epuizat. Dacă ne mai mișcă acest gen de literatură, înseamnă că nu suntem cu totul abrutizați, pervertiți, pierduți sufletește. Mai există o mică speranță pentru om, un fel de luminiță care pâlpâie firav, ca să ne facă să înțelegem că viața nu ne aparține, ea ne-a fost dăruită și nu avem dreptul să abuzăm de ea, să ne batem joc, să o socotim la cheremul și cheful nostru. Evenimente neașteptate îl pot
POVESTEA DANEI de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 658 din 19 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346436_a_347765]
-
întrezăresc în ei ceva din Alexandru Marghiloman, în unul, și ceva din Ion Inculeț, în celălalt ... Desigur am găsit și motiv de îndoieli, cel puțin asupra vârstei celui în care îl căutam pe Marghiloman ... Dar, în exercițiul meu de ficțiune, pâlpâie totuși o fărâmă fe fantastic cu șanse de proiectare în real. Deși, repet și eu: “nu sunt cititor în stele”. O sintagmă ce rămâne o constantă a re-Unirii Basarabiei cu România-mamă. Miroslovești - Iași Referință Bibliografică: “Nu sunt cititor în stele
“NU SUNT CITITOR ÎN STELE” – O CONSTANTĂ A RE-UNIRII BASARABIEI CU ROMÂNIA de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 439 din 14 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348358_a_349687]
-
Acolo, în cătun, îl așteaptă: fratele, copilăria și casa părintească. El - veșnicul pelerin, iar ele - reperele lui statornice, răbdătoare. Cunoaște iluzia vremurilor și neputința sa umană, dar știe că orice ar fi în jur, orice s-ar petrece, undeva, acolo, pâlpâie flacăra vetrei - acolo! e ”acasă”. Cu fiecare pas, distanța spre ”luminiță” descrește și bucuria lui devine mai adâncă; iubește tot ce se petrece în jur, se contopește cu negura, devine însuși făptura vremii, se lasă purtat de vânt, se unește
BALTA MIRESEI de MIHAELA SUCIU în ediţia nr. 696 din 26 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345018_a_346347]
-
unde ?...îl luă la rost Lina, sora lui mai mare...Ei, gata, gata, sări Sonia în apărarea lui, mâine dimineață pleacă devreme cu vacile la pădure, așa că mai lăsați-l în pace, mereu aveți ceva cu el... Lampa începu să pâlpâie, și dintr-o dată se stinse... Trebuie curățat fitilul...spuse cineva sau poate, nu mai are gaz...Era deja ora douăzecișidouă, trebuiau să meargă la culcare, mâine începea o nouă zi, o zi de vară poate mai bună și mai frumoasă
O TOAMNĂ CA ATÂTEA ALTELE..., AUTOR IOAN GHEORGHIŢĂ de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2332 din 20 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376779_a_378108]
-
și ne-a pregătit o altă misiune. Peste trei zile ne întâlnim în același loc ca și până cum. În seara hotărâtă, cei doi boieri și cei doi căpitani se reuniră la locul stabilit. În cele patru colțuri ale încăperii pâlpâiau făclii. La o masă lungă, la unul din capetele sale, era așezat un jilț și în fața sa o coroană de aur. Pe la miezul nopții, se creă o atmosferă stranie și o pâclă năvăli în cameră. După câteva clipe, aceasta se
X. VAMPIRUL TRĂDAT (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1480 din 19 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377065_a_378394]
-
ia, dar doamna cu coasa strâmbă din nas de împuțiciunea ce iese din tine. - Cu puterea ta transformă-mă într-o zână iubită de cei mai drăgăstoși flăcăi! - Prea multe îmi ceri pentru o cârpă de suflet ce abia mai pâlpâie în pieptul tău! Sunt plictisit de existența ta. - Avem un legământ! - Când faci legământ cu dracul, de dracul dai! Am intrat la miezul nopții în trupul tău. Asta-i explicația de te-a văzut Fieraru ca pe o fecioară! - Lasă
VII. SOLII ADÂNCURILOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1396 din 27 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377919_a_379248]
-
PE ZEBRĂ, de Radu Liviu Dan , publicat în Ediția nr. 1507 din 15 februarie 2015. întâlnirea pe zebră cu trandafirul roșu în mâini la intersecție de străduțe mica autogară ascunsă într-un colț unde deseori pe ochi ne-am sărutat pâlpâie încă scurtele clipe în sufletul meu mă dor imaginile derulate prea repede niște poze într-un film cu intâlniri petrecute în parcuri pe iarbă, pe ape, printre copacii arcade peste alei gara îmi seamănă de multe ori cu o gură
RADU LIVIU DAN [Corola-blog/BlogPost/376268_a_377597]
-
minciunii, a plagiaturii și analfabetismului, reprezentată de Ponta și echipa sa. Românii care au iesit în strada ne-a arătat ce înseamnă demnitate, curaj și solidaritate. Curajul românilor din stradă au aprins spiritul românesc în fiecare inimă în care mai pâlpâia speranța unui trai decent. Românii iesiti în stradă și cei de peste hotare au arătat care trebuie să fie drumul acestei țări. Un drum spre Occident fără hoție și minciună. Am fost acolo, ca om de ordine. Am văzut mame cu
SA FIM MÂNDRI CĂ SUNTEM ROMÂNI de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1418 din 18 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376556_a_377885]
-
zburde împreună cu fulgii de nea. Este umbra unei povești ascultate într-o seară de iarnă, când afară bătea Crivățul, ce învârtejea ninsoarea. În casă era cald și mirosea, ca și acum, a gutui coapte, iar în cuiul din perete lampa pâlpâia întocmai ca flacăra acestei candele. Îmi amintesc, era seara de Sf. Ion. Afară, zăpada se așternuse din abundență. Parcă eram la Polul Nord, nămeții puseseră stăpânire pe sat, troienele înălțându-se până la acoperișuri. Pârtiile din jurul caselor, de la o casă la alta
LUPUL SUR de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 2183 din 22 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375777_a_377106]
-
pornită din niciunde, o zvoană se`ntrețese între lumini și umbre, stârnind porniri alese. eu mă încumet lume să cred că-s mai de soi căci singur fac lumina ce o îndrept spre voi! aduse licuriciul o primă mărturie și pâlpâi în noapte cu alți confrați - o mie. ești mult prea mic amice ! grăi o stea din boltă privește ce puzderie de astre se revoltă la spusa ta de comic, noi ne numim luceferi resping obrăznicia pornită de neteferi pătrunde-n
GÂLCEAVĂ-NTRE IZVOARE DE LUMINI de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1468 din 07 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376653_a_377982]
-
un vampir cu gânduri bune! - Ceee!? - exclamară din nou. - Mă hrănesc cu sângele vostru! - îi șicană distrându-se pe seama lor. - Aoleu! - mai apucară să strige și se înghesuiră înspăimântați într-un ungher al camerei în dosul unei feștile ce abia pâlpâia. - Dacă veți cădea la înțelegere cu mine, veți avea numai de câștigat! - Nu facem pact cu necuratul! - Eu nu-s diavol! El vă vrea sufletul! Pe mine mă interesează doar sângele!... Ha, ha, ha!... Cei patru tremurau de frică, spre
III. UN VAMPIR UNELTITOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1443 din 13 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376638_a_377967]
-
Ediția nr. 1437 din 07 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului SE APROPIE CRĂCIUNUL Se apropie Crăciunul, Satu-i filă de poveste, Fulgii, unul câte unul, Vin din ascuțite creste. Tata scapără amnarul Sub ninsoarea ca o salbă Și-n ogradă, felinarul Pâlpâie, în noaptea albă. Săniile-ntârziate Lasă zurgălăi să cânte, Vântu-ncepe lin a bate, Fulguiala să frământe. Într-un geam, un țânc în noapte, Somnoros cată spre munte; Bea dintr-o cănuță lapte Și se scarpină în frunte. Referință Bibliografică: SE APROPIE
SE APROPIE CRĂCIUNUL de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1437 din 07 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376757_a_378086]
-
anotimpuri și veacuri, clădite sub drapelul dungat, iar vocea-ți va fi tunet, din ochi îți vor ieși fulgere, orbind pe dușmanii striviți că furnicile sub picioarele tale Scumpă Lady Liberty !... Și dacă-ar fi și-ar fi să-ți pâlpâie vreodată slăbită lumină de deasupra Chartei Libertății noastre, ce-o strângi la sânul tău cu-ndârjire, atunci noi vom aruncă în flacăra ta toate pădurile Terrei, toți vulcanii aprinși, și-apoi Luna, și-apoi cerul, iar la nevoie îți vom
STATUIA LIBERTĂŢII (LADY LIBERTY) de CRISTIAN PETRU BĂLAN în ediţia nr. 2183 din 22 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375188_a_376517]
-
plâns soarele amurgul Sau a sângerat pământul! În ciocnirea sa cu timpul. "Roșu de maci" este iubirea, Când omul află împlinirea Înflăcărată-i e privirea Care-i aprinde fericirea. "Roșu de maci" e... un mister, Când sângeriu este pe cer Pâlpâie lumina în eter Ca macul firav, efemer. "Roșu de maci" este visare, Când iese soarele din mare Luminând orice întristare Și-aducând vieții alinare. "Roșu de maci" e poezie, Când plouă cu melancolie Se-ntrec poeții-n elegie Cântând culoarea
ROȘU DE MACI ... de ȘTEFANIA PETROV în ediţia nr. 1974 din 27 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/375219_a_376548]
-
te înconjoară aroma de rășină din bradul ce în munte a tot crescut haihui și creanga lui se pleacă spre fruntea ta calină ca sărutarea florii în palmă să i-o pui. Și-n casa cu arome de cetină-mireasă să pâlpâie azi focul trosnind în scânteieri te-apleacă peste mine, iubita mea frumoasă, și uită-n ceața vremii iubirile de ieri Cu mâna ta clădește o casă de miresme în care doar cuvântul să fie alinare și-n veșnicia lumii cuprinsă
ŞI-MI TOT ZÂMBEŞTI de LEONID IACOB în ediţia nr. 277 din 04 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375286_a_376615]
-
Acasă > Poeme > Sentiment > N-AȚI VĂZUT TREI LUMINI? Autor: Emilia Amăriei Publicat în: Ediția nr. 2148 din 17 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului N-ați văzut trei lumini pâlpâindu-mi prin vis? Undeva s-au pierdut într-o gură de-abis. Reaprindă-se lin toată stingerea, dar, Cu suspine ce ard în al dragostei jar. N-ați văzut trei copii cu mânuțele reci Tresărind prin zapezi, dispărând pe poteci
N-AȚI VĂZUT TREI LUMINI? de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2148 din 17 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372702_a_374031]
-
ceață/ Își poartă mătăniile/ În toamna mea.” (Și scriu) Sensibilitatea curge melodios în versurile sale, iar toamna își scrie povestea în lumini mirifice: “Lumânările toamnei se treceau de cerurile cerate/ În curgere ruginie de mâini împreunate,/ Într-o lumină abia pâlpâind./ Tu erai curgere de albastru/ Într-un verde din mine, murind”. (Rânduri) Când vorbește despre poezie, Florina Sanda Cojocaru îi dă o însemnătate covârșitoare: “ Poezia este parte din viața mea, ceva ce îmi aparține un timp, pentru ca apoi să vreau
FLORINA SANDA COJOCARU, O POVESTE DE SUFLET de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1746 din 12 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373166_a_374495]
-
Trenul din care coborâse, după ce morții fuseseră aruncați din vagoane, se pusese din nou în mișcare și plecase din gară. Unde?... Poate tot înainte, în altă direcție, sau înapoi, ca să-i deruteze pe cei cărora, încă în agonie, le mai pâlpâia în inimi un licăr de speranță. * Pe peron, sub comanda unui gradat, a apărut o grupă de soldați mergând în pas cadențat. Zgomotul strident al potcoavelor și țintelor de la bocancii loviți de caldarâm i-a declanșat o spaimă, precum cea
(II) ?' IAȘI, IUNIE, 1941 de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2331 din 19 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/372134_a_373463]
-
-și pe meleagurile mele partea de zestre românească pierdută. Și au găsit ei de cuviință că în sat nu poți sta de vorbă despre asta decât cu preotul sau învățătorul - învățătorul, numai dacă e unul dintre acei în care mai pâlpâie lumina aprinsă cândva de Spiru Haret. Și de-aici a început totul, adică imprudența mea de a citi în sufletele românești ale basarabenilor, în esență nealterate de suferința desțărării. Frumusețea lor identitară era ca floarea de câmp, neatinsă de pipeta
SUNT ŞI EU ÎN CETATE (VI) – AM FOST, DIN NOU, LA CHIŞINĂU… de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1715 din 11 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372194_a_373523]
-
Numele Tău. Nefiresc, sunt fericită! chiar dacă mângâierile Tale, de demult, s-au transformat în lacrimi ce izvorăsc din fiecare fărâma a ființei mele, mă strivesc fără milă și îmi înneacă speranța că Te voi regăsi- singurul sentiment care îmi mai pâlpâie în suflet, într-o mare de tristețe. Nefiresc, sunt fericită! chiar și așa, orbecăind prin întuneric precum un fluture prins intr-nu cerc de Lumină care- înainte de a devein uitare, amplifica prin flacăra zbaterii de aripi strălucirea incandescenta a zborului
...PENTRU CĂ TE IUBESC, SUNT FERICITĂ!... de CORA DIMITRIU în ediţia nr. 1715 din 11 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372208_a_373537]
-
și-n credință. Pe Maică rugând-o, pașii să-mi îndrume, Forță și tărie îmi dădea-n ființă. Că deseori din rugă primeam ajutor, Cu sufletul de bucurie lăcrimând, La prăznuire scriu mesaj înălțător; Izbândă să-mi dea în speranță pâlpâind. Din lăcaș de-nsingurare sufletească, Cu năzuință sacră las mărturie De obiceiuri din lumea creștinească, Pe-a vieții cale din fragedă pruncie. Cu pătimire duc în sufletul pribeag, Soarta ce-am primit-o cu-a vieții menire. Că parte n-am
TRADIȚII LA NAȘTEREA MAICII DOMNULUI de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1703 din 30 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372230_a_373559]
-
ca un sfârșit de veacuri. Frumusețea de altă dată nu-și mai zărea chipul oglindit în apa cristalină a vieții. Și-a uitat picăturile de rouă de când bruma nopții i-a înveșmântat ființa. Întunericul a înghițit fericita clipă ce a pâlpâit o fracțiune de secundă cu speranța eternității. Edwina a gustat o secundă eternitatea. A început să construiască în secunda paradisiacă munți de vise. A pășit spre răsărit. Pe urmă s-a avântat spre raza soarelui de amiază. Nu s-a
PICĂTURA DE CEARĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1494 din 02 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376209_a_377538]
-
norocul roțile stelelor le vor da imoldul de siguranță deasupra de îndoiala care se manifestă în oameni. În cine inelele se prind unul de altul pe muchii și îngălbenesc în inima cuprinsă de virtute? Între așteptări nu mai încape teama pâlpâie flacăra calmă închisă-n verbe cu semne săpate în pietre pierdute sub ape despre comori uitate, să nu se fure. Referință Bibliografică: Nu mai încape teama / Llelu Nicolae Vălăreanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1617, Anul V, 05 iunie
NU MAI ÎNCAPE TEAMA de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1617 din 05 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379747_a_381076]
-
Și beau din nectarul caișilor ninși. Întorc iar clepsidra, durerea să curgă Fluidă, ca mierea ascunsă în stup, Nevolnic mi-e trupul pe ruguri Când patimi, în mine, sălbatic erup. Zenitul mă cheamă, să-i mângâi lumina Cu ochii, scântei pâlpâind în abis, Mă-nalț înspre tainica zare Cu sufletul-mugur întors dintr-un vis. Apusul mă-nvăluie-n mantia-i arsă De doruri, de patimi, de ani furtunoși, Copilul din mine învie În munții ce freamătă liberi, frumoși. Citește mai mult Când zorii
CURELCIUC BOMBONICA [Corola-blog/BlogPost/379611_a_380940]
-
mine mă-ntorc însetatăși beau din nectarul caișilor ninși.Întorc iar clepsidra, durerea să curgăFluidă, ca mierea ascunsă în stup,Nevolnic mi-e trupul pe ruguriCând patimi, în mine, sălbatic erup.Zenitul mă cheamă, să-i mângâi luminaCu ochii, scântei pâlpâind în abis,Mă-nalț înspre tainica zareCu sufletul-mugur întors dintr-un vis.Apusul mă-nvăluie-n mantia-i arsăDe doruri, de patimi, de ani furtunoși,Copilul din mine învieîn munții ce freamătă liberi, frumoși.... XXII. UȘĂ SPRE DRAGOSTE ( SONET ), de Curelciuc Bombonica
CURELCIUC BOMBONICA [Corola-blog/BlogPost/379611_a_380940]