839 matches
-
du conte populaire roumain, „Zeitschrift für Balkanologie”, 1971-1972, 1-2; Motifs concordants dans les narrations populaires des peuples de la Péninsule Balkanique, „Zeitschrift für Balkanologie”, 1973, 1-2. Ediții: Din înțelepciunea poporului. Proverbe, zicători, ghicitori, București, 1957 (în colaborare cu Gh. Ghiță); Lupul pârcălab. Povești cu animale, pref. edit., București, 1960; Făt-Frumos. Basme populare românești, pref. edit., București, 1967. Traduceri: Nicolae Milescu, Jurnal de călătorie în China, pref. trad., București, 1956; ed. 2, București, 1958; ed. postfața trad., București, 1987, Descrierea Chinei, pref. trad
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285636_a_286965]
-
heleșteie, vaduri de moară, locuri de prisăci și pomeți,cu 600 de taleri bătuți bani gata. Martori: popa din Dumești, popa Eremia cel bătrîn din târgu Iași, popa Darie și Dima din Olășei și alții din Glodeni. Scrie Tiron fost pârcălab. Original rupt dar adeverit de Divanul judecătoresc al Moldovei în 1832. Totodată în 1660 Carp Lungul vinde lui Mecula o parte din ocină, din satul Olășei”. Din acestea și din alte documente (Condica Luzilor pe 1803) deducem că unele sate
Consideraţii etno-geografice asupra procesului de locuire pe teritoriul comunei Ţibăneşti by Margareta Negrea Văcăriţa. () [Corola-publishinghouse/Science/669_a_1288]
-
al căror nume crescu din zi în zi. Adesea ocinile pe vechile așezări erau pierdute când stăpânul,În anumite împrejurări,părăsea locurile respective. Un document din 6 iulie 1672 notează printre conducătorii răscoalei contra voievodului Gheorghe Duca, pe „Apostol Durac, pârcălabul, pe Ioan și pe Carp, feciorii lui Ionașcu, toți trei boieri mari din ținutul Vasluiului”. Am descoperit un act din 12 ianuarie 1662, emis la Iași,care indică că Durac a fugit fiind amenințat de un alt domn, Gheorghe Ghica
Consideraţii etno-geografice asupra procesului de locuire pe teritoriul comunei Ţibăneşti by Margareta Negrea Văcăriţa. () [Corola-publishinghouse/Science/669_a_1288]
-
Schitul Cetatea, a cărui atestare doar noi o punem acum în lumină, cu ajutorul unui martor valoros prezent în documentul nr. 250 din 14 aug. 1483. Atunci, printre boierii martori la vânzările de pământ din Tungujei și Tibănești, apare și "Micul, pârcălab de Cetate Mică", ceea ce înseamnă că această așezare exista la 1483. Specific faptul că acest document prezintă o serie de erori recunoscute de istorici, numai că nimeni nu a deslușit subtila greșeală din transcrierea "Micul, pârcălab de Cetate Micotă", ba
Consideraţii etno-geografice asupra procesului de locuire pe teritoriul comunei Ţibăneşti by Margareta Negrea Văcăriţa. () [Corola-publishinghouse/Science/669_a_1288]
-
Tibănești, apare și "Micul, pârcălab de Cetate Mică", ceea ce înseamnă că această așezare exista la 1483. Specific faptul că acest document prezintă o serie de erori recunoscute de istorici, numai că nimeni nu a deslușit subtila greșeală din transcrierea "Micul, pârcălab de Cetate Micotă", ba mai mult, unii au pus și virgulă între ultimele două cuviinte, conchizând apoi că "...este greu de determinat originea greșelii..." în dezacordul creat. în Marele Dicționar Geografic al României ,dar și pe monumentul ridicat în 1950
Consideraţii etno-geografice asupra procesului de locuire pe teritoriul comunei Ţibăneşti by Margareta Negrea Văcăriţa. () [Corola-publishinghouse/Science/669_a_1288]
-
formate pe baza lui, sunt cunoscute în graiurile din Transilvania. BOGDANA, sat și pârâu, afluent al Trotușului, pe partea dreaptă. Prima atestare a satului o aflăm într-un document din 6 aprilie 1488, când Ștefan cel Mare dăruiește lui Duma Pârcălab un sat pe Bogdana. Dar localitatea este, cu siguranță, mai veche, ființând din epoca lui Alexandru cel Bun. Toponime cu forme ca Bogdana, Bogdanul, Bogdănești, Bogdăneasa, Bogdănița se întâlnesc în special în Moldova (județele Bacău, Botoșani, Iași, Suceava, Vaslui), dar
LOCURI, NUME ŞI LEGENDE TOPONIMICE by ŞTEFAN EPURE () [Corola-publishinghouse/Science/1668_a_2940]
-
Nucului, Robu și Slobozia Mielului. Un document din timpul lui Alexandru cel Bun (1400 - 1432) menționează pentru prima dată satul Onești, iar la 14 decembrie 1458, Ștefan cel Mare întărește mănăstirii Bistrița “cutul Onești”, același voievod dăruind satul lui Duma pârcălab, prin actul de danie de la 15 aprilie 1488. Cu forma Onești, localitatea este menționată de foarte multe ori, printre altele, la 30 martie 1546, 18 martie 1657, 1 august 1668, 22 august 1690, 1 septembrie 1720, 30 aprilie 1739, 31
LOCURI, NUME ŞI LEGENDE TOPONIMICE by ŞTEFAN EPURE () [Corola-publishinghouse/Science/1668_a_2940]
-
nici cal, nici măgar. În acest fel, țăranii sunt supuși, izolați, închiși în satele lor cu milițieni și securiști la intrare și la ieșire. Țăranul este un lumpenproletar, dar vai ciocoilor când furia lor, care mocnește, va readuce un 1907. Pârcălabii comuniști care au luat țara în arendă de la o putere străină se tem, le este frică. De aceea sunt tot mai brutali și mai perverși. Dacă-și vor pierde gradele, ce vor fi? Ce vor face? Existența cinstită se obține
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
zâmbet șăgalnic. Regret: barba-rade... de musteață, poate... Boierii pufnesc în râs, o dată cu bubuitul pușcilor pe metereze. De nu era "Ghiaurul ista spurcat", nu știu, zău, dracu' ne lua, mărturisește Duma, fiul lui Vlaicu și văr bun cu Ștefan, un tânăr pârcălab, iscusit sol și cavaler de nădejde al Măriei sale. Ce vorbești, vere? zâmbește Ștefan înveselit. "Ghiaur"?... Ai?! "Afurisit"?... Ai?! Așa vorbești tu de Domnul și Stăpânul tău?... Un fleșculeț de țărișoară, a pus cu botu' pe labe "a mai mare, a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Măriei sale. Ce vorbești, vere? zâmbește Ștefan înveselit. "Ghiaur"?... Ai?! "Afurisit"?... Ai?! Așa vorbești tu de Domnul și Stăpânul tău?... Un fleșculeț de țărișoară, a pus cu botu' pe labe "a mai mare, a mai tare împărăție de pe fața pământului", adaugă pârcălabul Luca Arbure, un bărbat trecut de prima tinerețe, uscat dar vânos, colțuros, cioplit parcă cu barda dintr-un trunchi de stejar cioturos. Ce palmă! Am plesnit-o! spune Ștefan. Să recunoaștem că ne-au ajutat și vecinii, nu pe cât am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
aiștea! Ni s-a urcat la cap de când cu "Podul" aista. Să nu ne îmbătăm cu apă chioară, dar nici să ne culcăm pe-o ureche. Neslăbit să ne gătim de luptă. Să întărim cetățile. Duminică de duminică, sub straja pârcălabilor, toți cei ce pot ține o armă să lupte în întreceri voinicești, cu arcul, cu spada, călare și pe jos. Pârcălabii răspund cu capul! Măria ta, e Ziua Domnului, îi reproșează Teoctist. Mare păcat! Mai pune și Sfinția ta o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
ne culcăm pe-o ureche. Neslăbit să ne gătim de luptă. Să întărim cetățile. Duminică de duminică, sub straja pârcălabilor, toți cei ce pot ține o armă să lupte în întreceri voinicești, cu arcul, cu spada, călare și pe jos. Pârcălabii răspund cu capul! Măria ta, e Ziua Domnului, îi reproșează Teoctist. Mare păcat! Mai pune și Sfinția ta o vorbă bună " Acolo Sus". Ne iartă Doamne-Doamne, doar pentru cruce nădușim... Stanciu oftează să-și dea duhul: Altă moarte, alt scrum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
corectează Tăutu. Străjerii n-au dovedit să-l alunge. Mai cu binișorul, mai cu anasâna... Pas de te-nțelege cu moșneagul. Căpățânos moșneag! Domnul Moldovei trebuie să judece pricina cu porcul lui moș Bodrângă care a rupt gardul țaței Safta?! Pârcălab n-au?! întreabă Ștefan cu gura plină, mestecând. Păi... aiasta-i pricina: dumnealui pârcălabul Agapie a făcut județ cu strâmbătate. "S-a vândut" stăruie moșneagul. Ștefan se încruntă: Agapie?! El zice că Agapie s-a mânjit de la boier Chiriță și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
anasâna... Pas de te-nțelege cu moșneagul. Căpățânos moșneag! Domnul Moldovei trebuie să judece pricina cu porcul lui moș Bodrângă care a rupt gardul țaței Safta?! Pârcălab n-au?! întreabă Ștefan cu gura plină, mestecând. Păi... aiasta-i pricina: dumnealui pârcălabul Agapie a făcut județ cu strâmbătate. "S-a vândut" stăruie moșneagul. Ștefan se încruntă: Agapie?! El zice că Agapie s-a mânjit de la boier Chiriță și le-au hrăpit obștei broscăuțenilor, pășunea dreapta lor ocină dobândită cu hrisov bun de la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
moldovenii i-au ajutat pe lehi în lupta împotriva cavalerilor teutoni și... Știu! îl întrerupe Ștefan, brusc indispus. Agapie, zici? mormăie el. Să mă fi înșelat eu asupra lui? I-ai spus moșneagului că de face dovada, e vai de pârcălab, dar de defăimează pe pârcălab, e vai de moș?! întreabă sever. Spus! Și? Moșu', șovăie câteva clipe Tăutu, a spus că "singur își pune capu' pe butuc, da'... da' nu se teme de săcurea nepotului ce s-o știrbi în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
lehi în lupta împotriva cavalerilor teutoni și... Știu! îl întrerupe Ștefan, brusc indispus. Agapie, zici? mormăie el. Să mă fi înșelat eu asupra lui? I-ai spus moșneagului că de face dovada, e vai de pârcălab, dar de defăimează pe pârcălab, e vai de moș?! întreabă sever. Spus! Și? Moșu', șovăie câteva clipe Tăutu, a spus că "singur își pune capu' pe butuc, da'... da' nu se teme de săcurea nepotului ce s-o știrbi în pecetea bunicului". Nerușinat moșneag! Aista
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Chilia și înapoi la Cetatea Neamțului, la Suceava... Tot într-o goană! Zi și noapte! Să crape caii... Aproape n-a mâncat, n-a dormit... Tot într-o goană... A cercetat, a judecat, a poruncit, a atârnat în ștreang un pârcălab ce-și văzuse mai mult de căpătuială decât de datorie... Aista nu-i om! Îi drac și încă din cei împielițați! În câteva zile, am dat jos pe puțin zece ocale. Curg nădragii pe mine. "Tu ești boier Cupcici?!" a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
nu-i vorbă, dar ca un făcut se iveau pricini de gâlceavă chiar între cuvioșiile lor călugării de la diverse mănăstiri, vecini cu morile. De pildă, la 26 sept. 1701(7210), Constantin Duca voievod este nevoit să poruncească lui Stefan Hăbășescu pârcălab să meargă la vadul Icușenilor de pe Jijia și să mute cu meșteri mai la vale morile mănăstirii Agapia, pentru a putea măcina și moara mănăstirii Aron Vodă de pe Jijia: „Si călugării de Agapia n-au căutat să izească la dreptate
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
afirmațiile acelor timpuri - fie și ale voievozilor. - Să mergem totuși mai departe și să spunem că nu numai voievodul ctitor a făcut danii - și ce danii - către mănăstirea Barnoschi, ci și unii boieri. De-o pildă,Gheorghe Coci, hatman și pârcălab de Suceava, dăruiește mănăstirii Barnovschi din Iași două fălci de vie în Valea Urșulei. Apoi banul Savin spune la 25 aug. 1709 (7217): „Adică eu, Savin banul, feciorul lui Dumitrașco păharnicul, scriu și mărturisesc cu acest adevărat zapis al meu
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
de jurisdicțiune asupra țării de jos, afară de procesele bunurilor boierești. Încasează veniturile stărostiei Bârladului. Poartă un toiag cu împletitură de aur pe fond albastru. 4. Marele vornic al țării de sus. Staroste de Dorohoi. Poartă toiag la fel. 5. Hatman pârcălab al Sucevei. Judecă pe slujitori arcași, călărași, darabani, seimeni, lefegii. Poartă toiag roș cu împletitură de aur. În tabără poartă buzdugan. 6. Marele Postelnic umblă înaintea Domnului, cu toiag îmbrăcat în argint. Are sub jurisdicție pe aprozi, curieri și pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
pe slujitori arcași, călărași, darabani, seimeni, lefegii. Poartă toiag roș cu împletitură de aur. În tabără poartă buzdugan. 6. Marele Postelnic umblă înaintea Domnului, cu toiag îmbrăcat în argint. Are sub jurisdicție pe aprozi, curieri și pe Turci. E și pârcălab de Iași. 7. Marele spătar. La ceremonii se îmbracă în haină de brocart și gugiuman, ține sabia domnească în stânga și buzduganul în dreapta și merge imediat în urma lui Vodă. În zilele obișnuite, la biserică aceste semne sunt purtate de spatarul al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
stolnic (6987) Mateiaș stolnic (6995-6996) Dragoș stolnic (6996) Ioan Frunteș stolnic (6997 și sub Bogdan) Todor păharnic (6965-6996) Negrilă păharnic (6969-6978) Tăiat la Vaslui. Boerii cari au întovărășit pe Olena (după Karamsim): Iancu, Sincu, Gherasim. Boeri fără titlu un răstimp. Pârcălabi: Manoil, Vlaicu, Duma (fiul său), Isaia, Stanciul (cu fiul său Mârza), Buhtea, Fete Ion, Goian, Sandru, Zbiarea, Albul, Radu Gangur, Ivașcu Hrincu, Oanță, Ioan Boureanu, Luca, Neag, Fete Gotcă, Petre Hrăman, Pașco, Andreica Ciortorovski, Ioan Secară, Dujbog, Groza, Micotă, Mușat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
7011-7012. Logofăt mare judecător mai mare peste județii țării, mai mare peste toți boerii servitori curții domnești. Vornic mare în țara de jos judecător globni de marți și șugubini vornic al Bârladului. Vornic mare în țara de sus vornic Dorohoiului. Pârcălab de Hotin. Hatman, pârcălab și portar de Suceava, mai marele oștilor. Postelnic mare, pârcălab de Iași, tălmaciu în limbi străine slujește la domnie. Spătar mare și staroste al Cernăuțului, îmbrăcat strălucit, cu spata Domnului în mână, la zile mari. Păharnic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
mai mare peste județii țării, mai mare peste toți boerii servitori curții domnești. Vornic mare în țara de jos judecător globni de marți și șugubini vornic al Bârladului. Vornic mare în țara de sus vornic Dorohoiului. Pârcălab de Hotin. Hatman, pârcălab și portar de Suceava, mai marele oștilor. Postelnic mare, pârcălab de Iași, tălmaciu în limbi străine slujește la domnie. Spătar mare și staroste al Cernăuțului, îmbrăcat strălucit, cu spata Domnului în mână, la zile mari. Păharnic mare, pârcălab la Cotnar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
servitori curții domnești. Vornic mare în țara de jos judecător globni de marți și șugubini vornic al Bârladului. Vornic mare în țara de sus vornic Dorohoiului. Pârcălab de Hotin. Hatman, pârcălab și portar de Suceava, mai marele oștilor. Postelnic mare, pârcălab de Iași, tălmaciu în limbi străine slujește la domnie. Spătar mare și staroste al Cernăuțului, îmbrăcat strălucit, cu spata Domnului în mână, la zile mari. Păharnic mare, pârcălab la Cotnar și Hârlău dă Domnului de băut la zile mari. Vistiernic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]