672 matches
-
probabil, o anumită Înțelegere pentru cei născuți c-un asemenea dat, dar, pentru că nu avea cum să facă diferența reală, intrau cu toții În aceeași oală. Care avea să clocotescă, nu peste multă vreme, În iad, dacă nu venea pînă atunci pîrjolul mult așteptat; dar și iadul era o incertitudine, mai degrabă avea să ajungă Antonia acolo, pentru că prea Îi vroia pe alții fierți, arși, distruși pentru totdeauna, chiar dincolo de ipotetice cicluri cosmice ce nu i dădeau pace. Pentru că, atunci, peste miriade
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
Nici măcar un foc grecesc nu ar fi putut Antonia să aprindă cu oglinjoara ei, ba da, asta s-ar fi putut, Întorcînd lumina soarelui amiezii, Într-o zi de vară, spre un puț de petrol, pînă cînd acesta se aprindea, pîrjolul Întinzîndu-se apoi la altul, după care, dus de vînt, cuprindea o rafinărie, pe urmă un oraș, o cazarmă, un depozit de armament, mai multe, ce ar fi explodat nimicitor, speriindu-i pe cei doi bărbați importanți, care, instinctiv, ar fi
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
substituie; era mai mult o contradicție În termeni, fiul devenea nefiu, cum de fapt fusese mereu, tații, amîndoi, Îi erau acestuia și mai netați, așa cum, tot de fapt, Îi fuseseră totdeauna. Încă un motiv pentru Antonia să aducă mai repede pîrjolul, de ar fi ascultat-o Dumnezeu, dar, probabil, acesta avea griji mai mari; pe undeva, pe sub pămînt, sub Alpi, de pildă: acolo, cei pe care el Îi zămislise vroiau să-i afle taina primordială, vroiau să găsească particula din care
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
au fost pierdute nenumărate lucrări din care nu s-a mai păstrat nici o copie. Se susține că acestea conțineau cele mai bine păzite secrete din univers. Multă vreme s-a crezut că Manuscrisul de la Samarkand se mistuise, și el, În pârjolul de la Alamut. CARTEA A TREIA Sfârșitul mileniului Trezește-te [și bea vină. Secole-ți rămân ca să dormi! Omar KHAYYAM XXV Până la pagina de față, am vorbit puțin despre mine, țineam să expun, cât mai fidel, ceea ce Manuscrisul de la Samarkand dezvăluie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
așa crezi tu?, se vede, se vede. Iubito, era tangoul lui Piazzolla - Astor Piazzolla, cu ritmurile lui lente, în patru timpi, triste și dramatice, cu bandoneonul minunat -, Liber Tango. Dar eu vedeam Bucureștii din viitor, vedeam cum e să calce pârjolul asupra țării mele, să vină zavera - căci simt, știu, presimt, văd, presimțirile astea mi se trag de la ghiuleaua de foc, aia de-ți povestii -, și uite că am văzut scene ce aveau să fie mai târziu, de-abia în decembrie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
au prelungit și datorită incendiului catastrofal dezlănțuit în oraș, la 10 august, incendiu care aproape că l-a prefăcut în cenușă, pulberăriile și depozitele de muniție fiind apărate cu prețul vieții de soldații mobilizați ce au izbutit să stingă flăcările pârjolului înainte de a se produce un dezastru ireparabil 404. Transformând Varna într-un loc cu totul inospitalier, ce era totodată și infestat de holeră, incendiul a grăbit preparativele aliaților de a părăsi aceste ținuturi și de a porni asaltul împotriva Crimeii
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
Era o zi de duminică. Cerul plumburiu se pregătea să cearnă picuri de ploaie. Oamenii, care așteptau fiertura de la bucătăria de campanie a armatei, se rugau ca Domnul să aducă ploaia izbăvitoare pentru sufletele lor ostoite de vâlvătaia aprigă a pârjolului războiului. Vasile și Dumitru căutau să nu se-abată de la rând, de teamă de a nu pierde fărâma de hrană. Ridicând ochii spre Sângeap, văzură o mogâldeață, care se poticnea la fiecare pas: Alt ciung, păcatele mele, rosti îndurerat Vasile
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
celor doi când, pe neașteptate, Tim a hotărât să plece în America; acolo totul era posibil. Vroia, neapărat, la întoarcere, să reia comerțul cu postav; se gândea să ridice și o casă nouă. A vândut marfa din depozit, neatins de pârjol, a contramandat ultimele comenzi și a depus aproape toți banii la filiala din C. a unei bănci din Boston. Se temea de jaf, drumul era lung; astfel, odată ajuns, primea și dobândă. Era în februarie 1886. Donna Iulia urma să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
le-o mai veni pe cap? se întrebau. Totodată, se gândeau că poate nu se va petrece nimic și că astfel se va încheia odată povestea cu orologiul. Au fost controlate focurile ce ardeau în plite - pe asemenea uscăciune, un pârjol mai trebuia! -, iar părinții și-au adus odraslele mai mici aproape. Bolnavii și bătrânii s-au gândit, cocârjați prin paturi, că poate pentru vreunul din ei venise vremea... Ce va fi? Și a fost ploaia! Din norii vineți - asemănători celor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
întru mărire de coaliții... Frontul estic înainta vertiginos în unele zone, în altele mai cu greu, în ansamblu înainta! În două luni se parcurseseră 700 km. Se luaseră 180.000 de prizonieri sovietici, trenuri de materiale de război... Comuniștii semănaseră pârjolul, lăsând în urmă morți și scrum. Catedrala din Chișinău mai fumega la intrarea românilor. În a patra zi de război, rușii, pregătiți pentru ofensivă-cap compas: Atlanticul, au avut curajul orb să bombardeze Iașiul, cu 32 de avioane dintre care n-
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
și nepăsarea cetățenilor au conservat Bucureștiului pînă în 1925 aspectul de lagăr oriental, ridicat în pripă, în dezordine, în paiantă, bun pentru a fi părăsit ori de cîte ori trec turcii Dunărea și pentru a fi realcătuit, după jaf și pîrjol, în același spirit de provizorat balcanic. Dar dacă ultimul războiu, cruțînd populația, ar fi lins, ca de atîtea ori în decursul veacurilor, cele mai abjecte mahalale? Poate nu ne-am mai fi apucat să-i adunăm cioburile. Poate un asemenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Apoi - școala. Și, totodată - munca! Munca exploatată, ca și a altor copii din vremea și din tagma ta. Desigur, încep să-mi dau seama și să te înțeleg: numai acela pe care nu l-au ars nedreptățile, până la faza de pârjol, numai acela, deci, nu poate suporta, nu poate iubi, nu poate venera, cu atâta patos, sclipirile de soare, ulterioare, din viața sa; numai acela nu poate mânji, cu derâdere și neâncredere, ce, viața,îi oferă, din când în când, sub
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
vulturi furibunzi, care se amplificau nebunește. Și, deasupra tuturor, Hana, plutind ca o pasăre cu aripi larg desfăcute. Apoi, dintr-odată, se lăsă liniștea deplină. Extenuat de drumul parcurs și șocat de vestea primită, Lupino își pierdu cunoștința. CAPITOLUL 12 Pîrjol F usese de-a dreptul copil cînd își imaginase că, rupîndu-se de haita care-l găzduia, avea să umble încoace și-ncolo cîtva timp (un sfert de anotimp sau, cel mult, jumătate), drum la capătul căruia aveau să-l aștepte
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
4 Plecarea / 41 CAPITOLUL 5 Istoria se repetă. Părinții / 45 CAPITOLUL 6 La drum / 52 CAPITOLUL 7. Dispariția / 63 CAPITOLUL 8. Prima zi.../ 70 CAPITOLUL 9. ... și următoarele / 81 CAPITOLUL 10. Chemarea inimii/ 99 CAPITOLUL 11. Aproape / 108 CAPITOLUL 12. Pîrjol / 115 CAPITOLUL 13. Întuneric. Lumină / 123 CAPITOLUL 14. Pași mici / 128 CAPITOLUL 15. În doi / 135 CAPITOLUL 16. Veriga lipsă / 143 CAPITOLUL 17. Legendă și realitate / 147 CAPITOLUL 18. Un nou început / 155 LIBRĂRII în care puteți găsi cărțile Editurii
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
și vârâseră deja primele familii cartieriste între mestecătoarele vâlvătăilor... Ne aliniază și pe noi gudulancele și pornim. Cu cât pinacotam mai tare din fizic, cu atât se încrețea și pielea mai de găină pe noi. La vreo două case de pârjol, numai ce încep, cu glasuri necordite de muiere, cu vorbe omenești, scândurelele de pe noi să se milogească de subsemnații. Drăcuindu-se că or face orice vor vrea mușchii noștri, numai să nu le vârâm în flăcări. Și să le scoatem
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
gunoierul. Și, de necaz, a plecat la Stere să se îmbete. Altfel, nu făceau nici un rău jigodiile. Mai croiau vreun crac de pantalon, mai murea câte unul otrăvit, și cum venea februarie, dădea strechea în ei... Întâi le apuca un pârjol pe pisici, că sosise săptămâna brânzei. Nunțile pe acoperiș se țineau lanț, și dulăii, să rupă burlanele, nu alta. Tabla cîrciumaruhii duduia de bătăile cotoilor. Începeau pândele. Luna răsărea pe la opt, ruginită și mâncată. Peste tinicheaua caselor cădea o zăpadă
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
focul. Șuvoaiele flăcărilor se întindeau și se încolăceau pe buruienile maidanului, aprindeau gunoaiele de prin curți și urcau stflpii cătrăniți ai porților. Tot malul gropii ardea, și rampa, și drumul de lemne. Cădura se întețea. Mirosea a baligă încinsă. Apoi pârjolul coborî malurile, într-un cerc de scântei. - Arde! Arde! se auzeau alte țipete. Acoperișurile se spulberau într-o clipită. Zidurile de paiantă se prăbușeau și muierile strigau, strîngîndu-și lucrurile și ce mai putea fi scăpat. Cerul fumega. Focul trecuse gardurile
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
lui magaziile și sărea peste salcâmii cuprinși de flăcări. Se aprinseseră și duzii din grădina oltenilor. Pe străzi alergau câinii cu părul zburlit. Cineva spunea: - Să se ducă la pompieri, vecine, la gară, c-o trăsură! Stere înțelese că, dacă pârjolul trecea de biserică, se duceau și casele lui. Strigă năprasnic la băiatul de prăvălie: - Pune mâna pe topor și haide după mine! Săriră și alți vecini, cu niște cazmale. Pe drum a luară și pe Tilică. Cârciumarul apucă o coadă
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
dădeau focului hrană și-l potoleau. Femeile 265 aduseră un furtun de vin din prăvălie, și o muiere pompă apă din gura cișmelei Veta căra cu maică-sa căldări de apă și le dădeau bărbaților. Aceștia le zvârleau în calea pârjolului. Vâlvătaia se domoli. Trunchiurile duzilor erau umede și nu ardeau decât foarte încet. Oamenii răsuflară ușurați. Preotul făcea cruci mari, cu fața la biserică. Abia la vreun ceas sosiră și pompierii. Până să așeze tulumbele, focul ostenise. Ardea, numai într-un jar
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
profesorul, mi-a dat griji noi. Nu-i exclus să ajung să fiu operat de urgență, fără preliminariile obișnuite. Cam asta mă preocupă acum, în vreme ce seceta continuă. Cerul rămâne decolorat și mă feresc să ies afară la amiază când e pârjol. De multă vreme, nici ciorile n-au mai reapărut pe zid în cursul zilei. Nu sunt, totuși, păsări de deșert. Trăiesc, s-ar zice, pasiv. Orice presupune efort mă obosește. Dar, poate, au dreptate cei care cred că numai ceea ce
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
unu că de ce l-am împușcat. Acela fără gât, acela fără limbă, toți se dau la mine, toți mă strâmbă. Nu pot să merg, nu pot să umblu, nici pe drum, nici pe cărare. Am, părinte, am în mine un pârjol mare, care arde, arde tot mai tare. Acum ce să fac, părinte? Ce mă sfătuiești? Să te pocăiești, fiule, să te pocăiești ... Da, nu mă ierți părinte? Nu mă ierți? Ba te iert, fiule, dar păcatele să ți le tragi
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
tatii? Ai căzut și te-ai lovit la cap! Doamne! Cu ce ți am greșit? Trezește-te, Marandă! Trezește-te! Uite cum arde gârla și calul îi acolo... Îi priponit în mijlocul stuhăriei... Bietul animal! Cine îl mai poate scăpa din pârjol?... Maranda a gemut fără a deschide ochii. Fruntea îi era însângerată. Toaibă a căzut în genunchi, strângând-o la piept și murmurând cuvinte de neînțeles, iar ochii cu boaba de lacrimă între pleoape priveau spre gârla în flăcări... În cele
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
Toaibă asculta în tăcere, cu capul plecat, ca într-o rugă. Să știi că bobii nu m-au înșelat niciodată, Toadere... Eu vreau să te ajut să scapi de patima beției, ca semn de mulțămire că m-ai scăpat de la pârjol. Apoi să știi tu că și mie îmi spuneau bobii că am să trec pe lângă o mare cumpănă de foc... Și îmi spuneau că am să scap numai dacă mă ajută un bărbat însemnat la un picior... Și uite că
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
Lixandru se înălță din șanț, cu mâna pe târnăcop. - Lăsați-l pe părinte să spună rugăciunea. Popa își făcu cruce și plecă fruntea. - Ajută-ne, Doamne, s-o găsim, că sîntem prăpădiți și urgisiți. Și-au să vină vremuri grele, pârjol și foamete... Ajută-ne Doamne... Ne închinam toți, și ne rugam. - Doamne-ajută! spuse Lixandru și îngenunche din nou în fundul șanțului. - Cu ajutorul lui Dumnezeu, o găsim în noaptea asta, spuse dascălul. Că nu e comoară fermecată. N-are flacără albastră... Lixandru
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
chiar de o catastrofă, ca să puie mâna pe putere... Cel puțin guvernul de-ar fi cuminte! Aș! Face mai rău decât opoziția, fiindcă nu face nimic. Și-a pierdut capul sau încă nu-și dă seama de situație. Destul că pârjolul se întinde și nimeni nu ia o măsură de apărare a ordinii. Ș-atunci iacă de ce-ți spun eu că e grav și că a început rostogolirea spre prăpastie! Roșu își scotea mereu ochelarii de după urechi, îi ștergea atent
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]