1,620 matches
-
povestiri îi succedă multe altele, izvorâte din aceeași matrice: Icoane din popor (1911), La cruci (1911), Din umbra satelor (1913), Zile senine (1913) și Însăilări (1914; Premiul Academiei Române), Gura iadului (1915), Clacă și robot (1916) ș.a. Nuvela titulară a culegerii Pădurarul Stoichiță (1957) ilustrează tipic incapacitatea prozatorului de a conferi o armătură durabilă unei materii remarcabile. Scenele în care, întorși de la un proces nedrept, moșierul și arendașul sunt atacați și sfâșiați de lupi, iar pădurarul, om de bine, scapă, dar cu
LUNGIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287917_a_289246]
-
1916) ș.a. Nuvela titulară a culegerii Pădurarul Stoichiță (1957) ilustrează tipic incapacitatea prozatorului de a conferi o armătură durabilă unei materii remarcabile. Scenele în care, întorși de la un proces nedrept, moșierul și arendașul sunt atacați și sfâșiați de lupi, iar pădurarul, om de bine, scapă, dar cu mințile rătăcite, rămânând să plătească pentru două crime de care nu e vinovat, au tensiune, însă aceasta e subminată de arta rudimentară a narației. Vocabularul scrierilor lui L. se păstrează în mod artificial în
LUNGIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287917_a_289246]
-
țara lui Alb-Împărat. Basme pentru toate vârstele, București, 1936; Făpturi și năstimiri. Mituri și legende, București, [1936]; Zmei și zâne, București, 1937; Atotputernicul pe lume, București, 1938; Bucoavne și izvoade, București, 1939; Răncurele, București, 1939; Licăriri în beznă, București, 1940; Pădurarul Stoichiță, București, 1957; Basme, București, 1961; Vremuri apuse, pref. Teodor Vârgolici, București, 1962; Legende și basme, București, 1965; Basme noi, București, 1967. Traduceri: Henry Bordeaux, Teama de viață, București, 1922. Repere bibliografice: Lovinescu, Opere, IV, 185-186; Călinescu, Ist. lit. (1941
LUNGIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287917_a_289246]
-
tufan, rămâne necunoscut până în 1945, când Tudor Arghezi îl prezintă elogios cu prilejul apariției nuvelei Cilică în „Revista Fundațiilor Regale”. După pensionare se dedică doar scrisului, dar nu mai reușește să publice decât spre sfârșitul vieții. A mai folosit pseudonimele Pădurarul Melinte, Serenus. În culegerea Dintr-un vârf de tufan Ș. observă cu încântare aspecte ale naturii, descrise în secvențe animate antropomorfic, dar fără efuziuni lirice. În proza scurtă - Regina balului (1946), Povestiri pestrițe (1974) - se poate constata mai degrabă atitudinea
STEFANOPOL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289911_a_291240]
-
da o fizionomie originală operei sale, eliberată treptat de clișeele literaturii sămănătoristo-poporaniste. Ochiul unui mare poet al naturii înnobilează și conferă grandoare până și celei mai anodine întâmplări, unor expediții cinegetice, mese rustice, întâlniri cu oamenii locurilor, îndeobște vânători, pescari, pădurari, plutași, ciobani, inși care, prin îndeletnicirile lor, duc o viață singuratică, departe de așezările populate, fie ele chiar sate sau cătune, și se dovedesc adaptați perfect peisajului frust și sălbătăciei lui virgine. E o umanitate care încearcă o retragere tăcută
SADOVEANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289422_a_290751]
-
scurtă, Ana la Boston. Afectele familiale sunt și ele cariate de mecanica obișnuinței. Femeia este fie misterioasă (Maria din Firul principal), fie de-a dreptul stupidă, aici galeria fiind mai cuprinzătoare, de la nevasta din Cronica de la Miaua până la cea a pădurarului din Mihai, stăpânul, și sluga lui, Mihai. Cuplul viu, autentic, apare sporadic, el vertebrează totuși romanul Noiembrie viteză, figurare spumoasă a destinului unui personaj self made man din anii ’60 ai secolului trecut. Glisările temporale, exercițiul comprimării sau proiecției în
TUDOR-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290283_a_291612]
-
Brașov, la Școala Tehnică de Silvicultură din Câmpulung Moldovenesc (1952-1954). Frecventează un an Institutul „Maxim Gorki”, dar se transferă și va fi licențiat al Facultății de Filosofie de la Universitatea din București (1961). Înainte și după absolvirea facultății are numeroase profesii: pădurar, reporter la ziarul „Zori noi” din Suceava (1954-1955) și la „Viața nouă” din Galați (1955-1956), pilot, instructor artistic, corector într-o tipografie, referent literar la Teatrul „Barbu Delavrancea” din București (1967-1968) și la Teatrul Tineretului din Piatra Neramț (1969-1970), impiegat
TURTURICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290315_a_291644]
-
dat s-ajung poet de clasă, / Am să fiu al clasei muncitoare”), volumul de debut al lui T. nu include și primele versuri ale autorului, care sunt în cu totul altă notă. Unele, datate 1942-1944, vor intra în volumul Cornul pădurarului (1957) și, în număr sporit, în antologia de autor Vioara roșie (1968). Multe sunt notații lirice, în vers liber, în stilul cu inflexiuni elegiace al poeților tineri (mai cu seamă ardeleni, bucovineni și basarabeni) din anii ’40, nu fără ecouri
TULBURE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290297_a_291626]
-
București, 1948; Balada tovarășului căzut împărțind „Scânteia” în ilegalitate, cu desene de Ligia Macovei, București, 1949; Holde, București, 1949; Vișinul lui Vania, București, 1951; Versuri, București, 1952; Lauda patriei, București, 1955; Vară fierbinte, București, 1956; Versuri alese, București, 1956; Cornul pădurarului, București, 1957; Poet și ostaș, București, 1958; Eu nu cânt că știu să cânt, București, 1959; Țării mele, București, 1961; Toamna pe sub nuci, București, 1962; Aur, cu ilustrații de Mihu Vulcănescu, București, 1963; Cântece și balade, București, 1963; Poezii, pref.
TULBURE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290297_a_291626]
-
însemnată în evoluția unui poet, ST, 1955, 10; Geo Șerban, De la „Vioara roșie” la „Vară fierbinte”, pe drumul realismului socialist, VR, 1956, 1; S. Damian, Încercări de analiză literară, București, 1956, 169-173; Perpessicius, Alte mențiuni, I, 177-183; Radu Popescu, „Cornul pădurarului”, CNT, 1958, 14; G. Călinescu, Justețe și calitate, CNT, 1958, 51; Georgescu, Încercări, II, 136-142; Felea, Dialoguri, 238-243; Ion Bălu, Victor Tulbure, LCF, 1966, 2; Oarcăsu, Oglinzi, 243-250; Piru, Panorama, 198; Dumitru Micu, „Vioara roșie”, RL, 1969, 16; Niculae Stoian
TULBURE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290297_a_291626]
-
asemănător pentru cuvintele: drumeț, țară, etate, voievod 5. Analizează gramatical următoarele cuvinte: sate, se odihnea, el 6. Completează cu sau/s-au următoarele enunțuri: Nu știu dacă s-au dus în pădure sau la ștrand. Copiii s-au întâlnit cu pădurarul. Corina se gândește dacă să culeagă mere sau pere. 7. Desparte în silabe următoarele cuvinte: Negustorul, Cumpere, Aceștia. 8. Alcătuiește un text cu titlul “În vacanță” TESTUL NR. 5 1. Citește cu atenție textul: Era toamnă târziu. Cei trei copaci
CAIETUL MAGIC Clasa a III-a by Elena Boureanu () [Corola-publishinghouse/Science/483_a_882]
-
Rodica Milde Pandele; conviețuiește cu ea șase ani, pentru ca, după despărțire, să se însoare, a treia oară, cu Anghelina Cioacă. Va locui succesiv la Sinaia, Turnu Măgurele și Buftea. Reapare în librării în 1955, cu un basm în versuri, Fata pădurarului, urmat peste un an de altul, Gelu, iar în 1957 de „feeriile” Șarpele Marao și Vrăjitoarele. Culegerea de poezii Oameni și flăcări, tributară orientării realist-socialiste, datează din 1963. Urmează Mare incognitum (1967; Premiul Uniunii Scriitorilor), cuprinzând o selecție din versurile
STELARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289917_a_291246]
-
Radu Teculescu, Tudor George, Gheorghe Chivu, George Mărgărit, Teodor Pâcă, poate și Geo Dumitrescu. Cât despre poemele dramatice, acestea sunt construite, integral sau în parte, din material de basm, fără a versifica însă povești preexistente. Până și insignifiantele basme Fata pădurarului și Gelu sunt inventate. Printre actanții „feeriilor” Șarpele Marao și Vrăjitoarele se numără un măgar, Zeița-Crăița, Crai-Cucută, un diavol, un șarpe, un pui de cerb, în realitate fiu de împărat, Nodul Pământului, vrăjitoarea Cârja, și în piese (categoric nereprezentabile) se
STELARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289917_a_291246]
-
sfârși! EUGEN SIMION SCRIERI: Melancolie, pref. I. Narcis [I. Gr. Periețeanu], Brașov, [1935]; Abracadabru, București, 1937; Preamărirea durerii, București, 1938; Noaptea geniului, București, 1942; Ora fantastică, pref. (Planetă de poet nou) E. Lovinescu, București, 1944; Cetățile albe, București, 1946; Fata pădurarului, București, 1955; Gelu, București, 1956; Șarpele Marao. Vrăjitoarele, București, 1957; Oameni și flăcări, București, 1963; Fata fără lună, București, 1967; Mare incognitum, pref. Eugen Jebeleanu, București, 1967; Nemoarte, București, 1968; Zeii prind șoareci, București, 1968; Cei din lună, București, 1969
STELARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289917_a_291246]
-
POPOVICI, Vasile (13.V.1956, Cuvesdia, j. Arad), critic și teoretician literar. Este fiul Georginei (n. Munteanu) și al lui Alexandru Popovici, pădurar. Urmează la Timișoara Liceul Silvic (1971 - 1975) și Facultatea de Filologie, Istorie și Filosofie, secția franceză-română (1976-1980). Lucrează tot la Timișoara, ca profesor la Școala Generală nr. 15 (1980-1989), cercetător la Centrul de Cercetări Socio-Umane al Academiei Române (1989), consilier-șef
POPOVICI-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288968_a_290297]
-
PETRICĂ, Ion (8.VI.1934, Moldovița, j. Caraș-Severin), istoric literar, comparatist și traducător. Este fiul Anei (n. Turcin) și al lui Ioan Petrică, pădurar. Face clasele primare în satul natal, apoi urmează Liceul „General Dragalina” la Oravița (1945- 1952). Admis în 1952 la Facultatea de Filosofie a Universității din București, este trimis după doi ani în Polonia, unde în 1958 va absolvi Facultatea de
PETRICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288795_a_290124]
-
Goya și Bosch. Gazda, soția acestuia și cei din cercul lor sunt pretexte de portrete fizice și morale burlești sau grotești, toate memorabile. La fel de pregnant se prezintă și figurile concepute în cheie sobră și învăluite de abur mitic și magic: pădurarul și copiii săi - vietăți sadoveniene și voiculesciene ale naturii sau descinse parcă din eresuri -, cum și unele animale vorbitoare fabuloase. Ironia incisivă, caricatura și umorul se văd astfel contrapunctate de un registru grav, stăruind adesea în perceperea, lirică și magică
NICODIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288433_a_289762]
-
au alăturat doar câteva personaje din România, sugerându-se că ele ar putea, eventual, aparține - prin capitalul de putere și bogăție - acestei lumi. În al patrulea rând, Întreaga desfășurare a fost pusă minuțios În scenă, actorii inferiori (gonacii din sate, pădurarii) fiind mândri de rolurile ce li s-au distribuit și de beneficii: recompense În bani, uniforme, poziții distincte față de cei din afara jocului. În al cincilea, dar nu În ultimul rând, cei ce au gestionat evenimentul l-au transformat Într-un
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
Mascarada, București, 1945; Upton Sinclair, Mocirla (Abatoarele din Chicago), București, 1945; Jorge Amado, Pământ fără lege, București, 1948, Prima zi de grevă, București, 1949; Edgar Wallace, Gentlemanul, București, 1948, Misterul trenului de aur, București, [1948]; Pablo Neruda, Să se trezească pădurarul, București, 1949; Osman Șchiopul și alte povestiri ale scriitorilor turci, București, 1956 (în colaborare cu Ala Petrescu). Repere bibliografice: R. M., Câteva dramatizări după opere celebre, „Fapta”, 1945, 329, 333; Al. Cerna-Rădulescu, „Regele pomanagiilor”, dramatizare după Israel Zangwill, „Tribuna românească
PAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288643_a_289972]
-
, G.[heorghe] T.[eodorescu] (13.III.1872, Holda-Broșteni, j. Suceava - 13.XI.1960, Piatra Neamț), istoric literar, editor și folclorist. Este fiul lui Grigore Chirileanu, pădurar. Face gimnaziul la Fălticeni, urmând școala normală și liceul la Iași, unde în 1895 își ia bacalaureatul. Începe literele, dar va absolvi dreptul la Iași, în 1900. Pe parcursul studiilor secundare și universitare are mulți profesori junimiști și e apreciat de
KIRILEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287713_a_289042]
-
54 de ani), care le-a trecut cu vederea sau le-a facilitat anumite activități ilegale sau la limita legii. „Nu au plătit taxe. Cei care fac transportul de persoane loco Bivolari-Iași. Tot ce a fost PSD au avut facilități. Pădurarii... Că dacă dispar ăștia nu mai pot mânca orășenii carne de căprioară și de mistreț” (idem). Cârciumile și magazinele sunt privite ca o investiție înfloritoare după ’89 cu câștig ușor: „Cârciumi foarte multe după ’89, bune, că mai ciupește, mai
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
scopul de a sluji drept suport capătului de lemn al harponului, celălalt capăt ieșind ca o sabie tăioasă deasupra provei. în felul acesta, arma e la îndemîna harponistului, care o smulge la fel de ușor din suportul ei, cum își ia un pădurar flinta de pe perete. Se obișnuiește să se agațe cîte două harpoane în cavalet - harpoane numite „primul“ și, respectiv, „al doilea fier“. Dar aceste două harpoane sînt legate de aceeași saulă, fiecare prin propria-i parîmă; scopul urmărit este de a
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
frecventa asiduu lumea acestei minorități sexuale. Ca și în cazul altor anchete, investigația de fapt divers trebuie să scoată la lumină un aspect nebănuit al întâmplării de la care pleacă. Dacă niște țigani prinși la furat lemne dau în judecată pe pădurari pentru agresiune și privare de libertate, miza anchetei se va muta pe o problemă juridică mai puțin cunoscută: legitima apărare și felul în care legea apără proprietatea de stat. Dinamică și atentă la cele mai mici detalii, ancheta de acest
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
BOTEZ, Ioachim (13.VI.1884, Bistricioara, j. Neamț - 12.VI.1956, București), prozator, traducător și publicist. Tatăl lui B. a fost șef de pădurari. Din cauza unui incendiu, familia se mută la București, unde copilul face clasele primare, fiind înscris apoi la Liceul „Cantemir Vodă”. La șaptesprezece ani părăsește școala și își câștigă existența ca învățător suplinitor la țară, în cătunele Vârteju, Dârza, Ciorogârla. Abia
BOTEZ-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285831_a_287160]
-
AGÂRBICEANU, Ion (12.IX.1882, Cenade, j. Alba - 28.V.1963, Cluj), prozator. Este al doilea dintre cei opt copii născuți în familia Anei (n.Olariu) și a lui Nicolae Agârbiceanu. Pădurar, gospodar înstărit, știutor de carte, tatăl se va muta mai târziu ca „vigil de pădure” în ținutul Odorheiului. În 1889, A. începe școala în satul natal. Din 1892 urmează la Blaj gimnaziul și apoi liceul, bacalaureatul trecându-l în 1900
AGARBICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285197_a_286526]