44,744 matches
-
Între ele-n cuibul umed Și s-o bată frunza-n carne Pînă o să-i cînte sînii Fluturii să se răstoarne-n Luciul unghiilor mîinii Cîtu-i roua preț de-o zi Dată-n clocot și-n suspine Doamne nu mă părăsi Ia-mă-n miezul de lumine
Rugăciune laică by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12044_a_13369]
-
ca un ciclon, ca un cutremur de pămînt, ca o erupție vulcanică: dacă ești lava azvîrlită, valul, piatra ce se prăbușește, e natural să te zbați, să urăști, să lupți, să suferi, să te aperi. Dumnezeu este în afară de lumea asta, - părăsită sie însăși, reechilibrîndu-se prin ea însăși, - cu mult deasupra, și nu ține nici cu unii, nici cu alții. El e dincolo de geologie și de istorie. Nici unii, nici alții, - în geologie sau în istorie, - nu au dreptate sau nedreptate. Trebuie să
Scrisoare din Paris uitată în paginile Vieții Românești - Eugen Ionescu () [Corola-journal/Imaginative/11980_a_13305]
-
comic. Și toată această oglindire cronică, această preocupare puerilă de mutra lui morală și fizică (nota bene!) i-a obstruat și talentul literar. Gândește-te la cantitatea romanelor și nuvelelor lui neisprăvite. începea, de obicei, lucruri foarte lungi, și le părăsea, fiindcă, în fond, vedea că e aceeaș șițconstrucție care se repetă. Și nici dragoste "obiectivă" pentru meșteșugul literar nu avea. în fond n-avea în minte și în suflet decât un singur subiect: pe Monsieur Beyle și visurile lui de
O scrisoare necunoscută a lui Paul Zarifopol by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Imaginative/12048_a_13373]
-
n-ar putea să cadă nici măcar o fantomă beată - viață liniștită la adăpostul unei blănițe de șoarece (cu gîtul tăiat de lama așezată între slănină și cașcaval) Poezia e-o moarte onorifică mai tîrziu după ce toți șerpașii te vor fi părăsit și armele și bagajele toate se vor fi acoperit de zăpadă statornică în marsupiul prăpastiei și clopoțeii efectelor și dangătul cauzelor împreună legate vor fi crăpat odată cu zeci de cîini salvatori în teribila zloată a narațiunii acesteia (oricum poezia e-
Poezie by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/12024_a_13349]
-
deasupra țepeni înfoiați gesticulînd cum surdo-muții. Poezia Cuvinte jucîndu-se cu alte cuvinte așa cum pisica cu șoarecele. Semn de carte Niciodată văzduhul n-a fost mai curat decît tremurînd deasupra mlaștinii cum flacăra deasupra unei lumînări. Vom mulțumi Vom mulțumi vom părăsi împovărătoarele timpuri viitorul supus ca un rob precum și despoticul trecut vom mulțumi vom trece în limpezimea de sticlă-a prezentului care-atît de liberi ne lasă în fața primejdiei. Se cuvine Se cuvine să iei ceva în care să te recunoști se
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/12131_a_13456]
-
Elena Ghirvu Călin În aceste momente când Alexandru Vona a părăsit lumea, îmi adun cu greu cuvintele apte să cuprindă regretul acestui rămas bun. A fost prietenul lui Liviu Călin, soțul meu, a fost și prietenul meu. Avea cultul prieteniei, al onoarei, al loialității. A avut și mulți prieteni minunați în
In memoriam Al. Vona – Marele invizibil by Elena Ghirvu Călin () [Corola-journal/Imaginative/12334_a_13659]
-
în nelipsita punguță cu hapuri și amenința că va renunța, că se oprește aici, să vină alții mai tineri, el e cardiac, prea bătrân, etc. etc. În ciuda acestui repetat lamento ("de Casandră" - spunea redactorul nostru șef), Dudu Baciu nu a părăsit redacția decât foarte târziu, la sfârșitul anilor �80, când sănătatea chiar nu i-a mai îngăduit să rămână. Părea naiv, defazat. Era, în fapt, un amestec de perspicacitate și candoare, un ins de mare puritate sufletească. Excesiv de modest și discret
Cu bine, Domnule Baciu! by Alina Le () [Corola-journal/Imaginative/12162_a_13487]
-
refluxului răsunau îndemnuri barbare și sângeroase cântece de întemeiere iar nopțile dansam beți pe frânghia întinsă între două lumi orbi ne conduceau după icnete surde și strigăte doar duminicile vai duminicile locuite de vaiete ascultam păsările cântând nebune în altarele părăsite de zei și de oameni Zeii orbi fără busolă fără hărți fără stele am mers până la capătul lumii în punctul fix al beznei am cinat și îndelung ne-am rugat zeilor orbi nimeni nu ne-a întâmpinat acolo decât singurătatea
Poezie by Ion Cristofor () [Corola-journal/Imaginative/12232_a_13557]
-
crucii acum nu-și mai recunoșteau nici ele stăpânii doar pustiul și ceața cea mai adâncă ne răspundeau cu vocea copoilor pe care i-am mângâiat cândva la vânătorile atât de sângeroase atât de inutile Un fag singuratic ne-am părăsit părinții la marginea unui câmp plin de flori lângă o livadă cu prunci și cete de grauri pentru noi umilința a fost singura stea acoperișul sub care cei puternici au refuzat să vorbească și îndelung am tăcut ca peștii sub
Poezie by Ion Cristofor () [Corola-journal/Imaginative/12232_a_13557]
-
de-a lungul cărora a cultivat și muza franceză, cu real succes de altminteri recentul său volum de eseuri cu trimiteri la zi, ar reprezenta și tentativa de reintrare în rândurile unei literaturi pe care, desigur, nu din dispreț o părăsise și nu fără dramă. Proba faliei produce acea bizară datare a multora dintre eseuri - 1970-2003 - indicând firește, nu o perioadă de gestație de lungimea vieții unui poet de geniu, ci, presupunem, reluarea unor mai vechi texte, aduse în actualitate. Dacă
Criticul poet by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/12282_a_13607]
-
foșnet de viață în afara vieții. Și totuși, din cuvinte vitejești să-mi fac o nacelă deasupra pieței vapor San Marco, în care îngeri și cruci și steaguri pornesc la drum, și leul înaripat și coloane, pe apele timpului, și nu părăsești pământul. Aruncat pe-un Ararat la Veneția. V-am sărutat subporticurile și odgoanele, istoriile în culori ale Bibliei, statuile în duhnirile de vintre ale brizei, clatinul lin al palatelor, și fructele voastre de mare oameni de mare, oameni ai locuințelor
Itinerar venețian by Aurel Rău () [Corola-journal/Imaginative/12325_a_13650]
-
acum că într-o după amiază în curte a ridicat de pe asfalt un porumbel mort îl luase în palmele lui micuțe ca pe un prunc încerca să-i redea suflul vieții care în curând și pe el avea să îl părăsească doar câteva săptămâni mai târziu după înmormântare taică-su a plecat de acasă spunea peste tot că soția lui a luat-o razna și așa era sub ochii noștri femeia s-a rupt complet de realitate stătea de vorbă cu
Poezie by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/12350_a_13675]
-
puțin. Meritul lui Paul Cornea în cultura română contemporană prezintă și o dimensiune discretă aproape invizibilă, dar după părerea mea esențială. Adevărul trebuie spus pînă la capăt. Profesorul face parte din acel grup de cetățeni români care ar fi putut părăsi oricînd țara, din 1947 și pînă astăzi; ar fi putut-o părăsi cu acte în regulă, oficial, ba chiar cu posibilitatea revenirii periodice în locurile natale. împinși de suferințe, de mizeria generalizată de marginalizarea căreia îi căzuseră victime, mulți au
Profil și efigie by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Imaginative/12352_a_13677]
-
dimensiune discretă aproape invizibilă, dar după părerea mea esențială. Adevărul trebuie spus pînă la capăt. Profesorul face parte din acel grup de cetățeni români care ar fi putut părăsi oricînd țara, din 1947 și pînă astăzi; ar fi putut-o părăsi cu acte în regulă, oficial, ba chiar cu posibilitatea revenirii periodice în locurile natale. împinși de suferințe, de mizeria generalizată de marginalizarea căreia îi căzuseră victime, mulți au emigrat; foarte puțini dintre cei aflați în situația lui Paul Cornea au
Profil și efigie by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Imaginative/12352_a_13677]
-
Emil Brumaru Pe care încă nu l-am spus Un nufăr vînăt ai sub pîntec În el cad îngerii de sus Nu izgoniți ci-n bună voie De-a părăsi raiul prea strîmt În rugăciunea mea-i nevoie De tine ca de-un cîntec sfînt Ce povestește despre fluturi Îndrăgostiți în clăi de fîn Ei nu mai vor să plece-n lume Prin aerul ce face spume Ci-acolo-mbătrînesc rămîn Pînă
În rugăciunea mea-i un cîntec by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12487_a_13812]
-
turbinca ghiavol ce-mi ești, e cald și bine în antologii, o să vezi e ca-n sanatorii, pe culoare se plimbă ditamai modernii, intrați direct în post... se lasă și fotografiați, ooo, ce nu face strada dacă n-o părăsești la nevoie te bagă-n post..., te dă pe post..., te bagă..., te dă... în dreapta fațadele strîns lipite, împrumutîndu-și una alteia buimăceala, aș fi vrut să-mi fac loc printre ele, să intru undeva fără să fiu nevoit să cumpăr
O stradă mai lungă decît viața by Dan Bogdan Hanu () [Corola-journal/Imaginative/12422_a_13747]
-
în cenușă Locuri pe care oamenii au obosit să le locuiască Și s-au urcat urlînd pe acoperișuri, au sucit gîtul păsărilor, Au înnebunit, au zburat, s-au înecat, Au fugit cu măruntaiele ieșite murmurînd cîntece de luptă Și au părăsit patria fiecărei zile a săptamînii Unde distanțele nu mai înseamnă nimic Unde nimic nu mai e fix, etern, stabil Nimic nu mai e acolo unde știai că ar trebui să fie Pămîntul s-a umplut de rătăcitori și de patrii
Poezie by Carmen Firan () [Corola-journal/Imaginative/12446_a_13771]
-
melancolică resemnare. într-un cuvânt, m-am străduit să resuscit cu fidelitate autenticitatea momentului. Am beneficiat de o condiție ideală: după ce Minulescu mi-a dăruit autograful solicitat, retrăgându-se din încăperea în care ne aflam, rămas singur până s-o părăsesc la rându-mi, am transcris imediat cuvintele sale, cele pe care le citez între ghilimele. Ajuns acasă, m-am apucat să relatez întâmplarea, pătruns încă de atmosfera și ambianța locului unde se desfășurase. La treisprezece ani poetul meu preferat era
O întâlnire ratată, Ion Minulescu by George Radu Bogdan () [Corola-journal/Imaginative/12407_a_13732]
-
s-a umplut cimitirul / cu morți pe jumătate culcați / în alcovuri de piatră, / îngânând cântecul celor vii, / privighetori de tămâie. // Zadarnic mâinile lor de argint / alungă roiul frunzelor / de pe fețe. // Netrebnici sunt morții solemni, / morții sociali neîndurându-se / să se părăsească pe sine. // Dar tu, o, moarte, ești o simplă-ntoarcere a capului, / o expirație calmă / a celui care trăind prea adânc / deodată uită viața. Fiecare element din această invocație morții ar merita o "descifrare" răbdătoare, fiecare vers duce spre sens
Poetul Gheorghe Grigurcu by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/12330_a_13655]
-
cu viața particulară a studentei. Venită de la Bistrița la studii în Capitală, Andreea locuiește împreună cu fratele ei într-un apartament închiriat de bloc, pe lîngă lacul IOR, merge la cursuri și biblioteci, e îndrăgostită nebunește de un Marius care a părăsit-o pentru alta și a cărui amintire o obsedează, ascultă Radio Pro FM și citește "Cațavencu", fumează mult (uneori și "iarbă"), poartă cu sine amintirea tatălui mort, a copilăriei ceaușiste, a bunicilor țărani, e indignată și scîrbită de politica din
Un debut excepțional Ioana Brodea by Adriana Bittel () [Corola-journal/Imaginative/12647_a_13972]
-
sub comunism; în replică, portretul artistului făcut de George Țipoia, pe același perete, prelungea încordarea încrâncenată a pictorului marginalizat, dar sigur pe teribilul său talent. Peisajele tatălui surprind parcă aceeași apăsătoare izolare: o stradă goală ducând către biserică, o bancă părăsită într-un colț de grădină, siluete separate sau laolaltă, străine unele altora, într-o piață, un muzeu etrusc înfățișând statui sau oameni, la fel de absenți... Tablourile lui George Țipoia, în schimb, invocă Prezența. Figurativul a dispărut pentru a ceda locul simbolicului
Viața tablourilor by Monica Pillat () [Corola-journal/Imaginative/12427_a_13752]
-
Aud din cer flautele, iar mierea Se revarsă în mine postumă. Aceste locuri purtate de îngeri }i le prezint ca reazim. Ia-le pentru ziua de azi, Nu le uita în cea de mâine. Membrele ce se umflă de sânge părăsit Au gândirea cutremurării, Mângâind în Dumnezeu gleznele tale. Totul e divina cerere De a fi aceeași naștere, aceeași dispariție. Cu brațe legate mă apropii de tine, Cu membre ce se umflă de sânge părăsit. Tu știi să dai viață ca
Poezie by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/12398_a_13723]
-
vânt și frunză Părea o banalitate în plus. Nu mai avea nici o importanță Să stai de vorbă cu fantezia, Nici cu rudele ei, transparențele De nimeni încă știute. Sperasem în ele mai mult decât în viață, Și deodată m-au părăsit începând treptat să se întunece. Ziua s-a făcut noapte cu vânătoare Pe urmele mele și înaintea mea. Nu mai avea nici o importanță. Pe masa de pietre, întocmită în grabă De oamenii aceștia concreți Ai sfârșitului meu, ceva ce semăna
Poezie by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/12398_a_13723]
-
Emil Brumaru Constanței Buzea Doamne, am șoptit... am reușit să șoptesc...nu mă lăsa, nu mă părăsi tocmai acum, cînd trebuie, e nevoie, sînt chemat... de ce te miri?... doar știi... am și eu o treabă de făcut, nu m-am născut... așa... degeaba, e munca mea fericită, e viața mea... cu zilele ei zdrențuite, tîrîte prin prafurile
Rugăciune Laică by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12774_a_14099]
-
cu alte sisteme totalitare). Volumul se alcătuiește din mărturii minore și semnificative despre curaj și lașitate, opoziție și supunere, într-o viață care trebuie trăită și visată. Alvis și destinul, 1993, pleacă de la remușcările unui evreu român oarecare, care își părăsește țara natală abia după ce a fost marginalizat de sistem, așadar după o existență înfrântă, cu regretul mărturisit în sfârșit de a-și fi trăit viața de impostor propagandist al dogmatismului comunist. El ajunsese la această postură fără convingere, la sugestia
Proza lui Virgil Duda by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/12519_a_13844]