643 matches
-
lumii în care am fi dorit să trăim: să nu mai fim estici, ci occidentali; nu ortodocși, ci catolici sau protestanți; nu paternaliști, ci independenți și individualiști; nu prosovietici și comuniști, ci postmoderni și europeniști. Să transportăm în Basarabia o părticică din universul reperelor noastre politice și culturale, să amenajăm un ambient pe gustul nostru, al... câtorva intelectuali. Bovarisme. A te muta aici cu traiul este însă mai greu decât a-ți imagina cealaltă posibilitate, la Chișinău. Poți, în definitiv, să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
uita la două sute de canale de televiziune. Nu suntem reduși la a avea o identitate și doar una. Micuții arabi vin la noi tobă de mândrie identitară, cei evrei la fel. Îi dezumflăm încetul cu încetul, încercând să dezvoltăm mica părticică divină existentă în fiece ființă umană. Asta ia timp. Rabin avea șaptezeci de ani când și-a depășit identitatea. Da, dar a murit din această cauză. Dar dumneata, ce identitate ai? Eu sunt arab, de cultură musulmană, de religie creștină
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
ei" demonstrează că tu folosești cuvintele ca să spui adevărul, nu să-l ascunzi, nu-i așa dom' profesor? Așa-i, Dom' Doctorand. Numai că nu aș dori să escamotăm fundalul ideocratic al hârâielilor mele cu universitarii iașioți, adicătelea cu o părticică dintre ei, cu universecuritarii, pe care Organele Subventrale ale Putorii Veterocomuniste îi asmuțeau asupra mea abia după 1985, când se convinseseră că perchezițiile domiciliare și anchetele din 1979 plus 1983, departe de a-mi produce umezirea ismenelor, mă stârniseră întru
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
trei celule care să Închipuie un fel de compas prin care să schițeze deplasarea. Și, pentru că nici o celulă nu poate supraviețui În uscăciune, aceste cel puțin trei celule trebuiau Înconjurate de o “coajă” În interiorul căreia să poată fi purtată o părticică a mării primordiale. Această coajă nu putea fi alcătuită decât tot din celule, mai mult sau mai puțin modificate. Iar cele cel puțin trei celule trebuiau să fie și ele specializate, pentru deplasare, hrănire ș.a.m.d. Iată că pluricelularitatea
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
trăiește sunt de vină: „Sunt în seviciul unei instituții care nu face decât rău și primesc leafă de la oamenii pe care îi înșel. Prin urmare, sunt un om necinstit. La drept vorbind, eu nu reprezint nimic, nu-s decât o părticică dintr-un rău social indispensabil. Toți funcționarii din județ nu fac decât rău societății și primesc leafă de pomană... Prin urmare, nu eu sunt vinovat de necinstea mea, ci vremurile. Dacă maș fi născut cu 200 de ani mai târziu
Aspecte etice în opera scriitorului rus A. P. Cehov. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Daniela Lupiş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1383]
-
deteriorat, ca un clișeu fotografic scos la lumină. Tot așa și cu aspectul vizual. O mică transparență a veștmântului unei femei, o clipă în care la un pas mai mare, prin șlițul fustei se vede sau doar se întrevede o părticică mai de sus a piciorului ascuns de fustă, un decolteu discret care nu arată mult dar te lasă să bănuești ce ascunde, toate acestea ne înflăcărau simțirea, imaginația și combinația aceea dintre dorință și admirație, mai mult decât dacă ai
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
fi chiar dezastruos să știm de azi ce nenorocire ne așteaptă mâine. Ceea ce ne rămâne este prezentul, este acest moment schimbător, plasat într-un punct pe scala infinitului, această bucățică unică și individuală dăruită de destin fiecăruia dintre noi, această părticică din marele dar pe care ni l-a făcut divintatea acordându-ne un timp determinat numit „viață” și pe care depinde de noi cum o vom valorifica. Privesc cu întristare cum o mulțime de oameni inconștienți irosesc acest bun neprețuit
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
zonă, a desfăcut biserica bucată cu bucată, de la cruce și clopot și până la odoare și la stâlpii de lemn cioplit ai pridvorului, căutând să păstreze intact tot ce se putea păstra. Fiecare dintre săteni a primit în grijă câte o părticică din biserică, pe care s-o aducă atunci când va fi momentul. Tot tata, mai apoi, s-a zbătut să obțină aprobările necesare ca să înalțe biserica în localitatea model: autoritățile, ca să-i potolească pe sătenii și așa pe punctul de a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
ce nu renunță nici în ruptul capului la ceea ce-i este propriu - la „germanitatea“ ei. și care, prin capacitatea de a da piept cu viața, îi pune categoric în umbră pe toți ceilalți. Da, în copilăria mea am fost o părticică a nefericirii lor insulare, căreia îi aparțineam, preluând de la adulți ambele: fiind, în raport cu Statul, copilul timorat al unor friți naziști, dar având totodată în viermuiala interioară a satului conștiința fudulă că „noi“, germanii, le suntem superiori celorlalți. Măcar că această din
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
fi citită. I se lumina fața de bucurie ori de câte ori avea prilejul să ofere o carte. Purta întotdeauna cu el, într-o mapă îmbătrânită, câteva exemplare din ultimele cărți scoase și le da oricui considera el că merită să primească o părticică din preaplinul inimii sale de scriitor. Nu voi uita niciodată un episod edificator în acest sens. Cu câțiva ani în urmă, ne întorceam împreună de la o întâlnire cu colegii noștri de clasă de la Școala Șendriceni și ne-am oprit în
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
și trebuie păstrată ca pe o agheasmă ca să nu-și piardă strălucirea. În situații dificile să înfrunți cu stoicism fără a intra în panică, fără a umbri seninul vieții. Avea fața îmbujorată și i se părea că-i arde fiecare părticică din ea, iar Valentin își scoase un pachet de țigări din buzunarul hainei și își aprinse una, savurând gustul de nicotină, după care îi zise: - Te iubesc mult ! N-am mai iubit pe nimeni așa cum te iubesc pe tine. Ești
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
eu. Domnul Berneagă a murit ast' primăvară, mi-a spus ea. Credeam c-ați aflat; la înmormîntare au venit foarte mulți pacienți de-ai dînsului... Mult timp n-am vrut să cred asta: murise "domnul Berneagă", doctorul care însemnase o părticică din copilăria mea, omul care a sădit în mine respectul nețărmurit pentru doctori și meseria lor. De-atunci, am mai fost la doi-trei doctori, dar niciunul nu mi-a spus: "îți garantez că..." Poate că-n sinea lor erau siguri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
mai mult decît construcția unei uzine întregi. Dealtfel, Livia, cu sensibilitatea ei, e conștientă de lucrul acesta; rămîne doar ca alături de mine să găsească energia necesară pentru a-și transforma meseria în: artă, știință, conștiință. Livia cea plină de feminitate, părticica mea de vis de dragoste trăit, spre care voi alerga după-amiază, ducîndu-i trei magnolii, odată cu propunerea mea de căsătorie, din care să rodească măcar trei muguri... Simt că mă ustură stomacul și mă hotărăsc să cobor la subsol, la chioșcul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
ce "profesoară" am avut? Într-un tîrziu, cînd m-am îmbatat, ți-am răspuns: "o Doamnă, cu D mare". Acum adaug: era plasatoare și femeie de serviciu la un teatru; un timp m-am amăgit că văd în tine o părticică din ea. M-am înșelat. Stelele Polare sunt unice. Trag ușa metalică și intru în lift. Las ușile cabinei liftului să se închidă în urma mea, întind mîna și apăs pe butonul pentru etajul opt, să merg la Graur, dar înainte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
ne întâlnim cu o tipă care organizează nunți și nu-mi aduc eu aminte? Trebuia, oare, să știu de chestia asta? — E foarte frumușică! spune Robyn, fără să-mi dea drumul la mâini. Îmi scrutează cu privirea de laser fiecare părticică a corpului, și eu mă trezesc făcând același lucru. Pare să aibă vreo patruzeci și ceva de ani, fardul impecabil îi pune în evidență ochii căprui strălucitori, are pomeții ascuțiți, iar zâmbetul larg îi expune cu generozitate un șirag de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Nu știu, spune el după o pauză. Cred că treaba asta te face să vezi lucrurile altfel pentru o clipă. Mă privește - și am senzația că, pentru o fulgurare de secundă, reușesc să văd până în străfundurile sufletului lui, până la acea părticică a lui pe care o întrezăresc extrem de rar. Zona cea mai sensibilă, mai tăcută și mai plină de îndoieli, pe care o avem cu toții. Apoi clipește - și e ca și cum ar fi tras brusc oblonul. Înapoi la starea de normalitate. De
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Printre cei pe care i-am avut s-au numărat academicieni, profesori universitari, profesori de liceu, doctori, scriitori, editori ș.a. Norocul de a intra în contact epistolar cu ei îl datorez, firește, Ateneului. Revista fiind bine văzută în țară, o părticică din prestigiul ei s-a răsfrînt și asupra redactorului care eram. Norocul meu a mai constat și în faptul că mai mulți dintre cei la care am apelat proveneau din generația antebelică, oameni cu pregătire solidă, trecuți prin evenimente dramatice
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
următoare, după kilometri parcurși prin deșert sau pe Nil. Oricum, tot ce-am văzut a rămas întipărit și cine știe când va ieși la suprafață și cărei experiențe de viață i se va afilia. De la muzeu, din nou prin Cairo, părticică fiind din fluxul automobilistic, dacă se poate spune așa, încadrați de-o parte și de alta de fauna străzii, de lumea suprapusă altei lumi de „orientul” Africii (?). Ne-am îndreptat spre bazarul uriaș, nu înainte de-a ne abate (vorba
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
jucăm sârba-n bătătură... Gândiți-vă cât datorăm meșterilor greci pribegi pripășiți la noi ce ne-au dăruit o scânteie din arta și înțelepciunea lor de demult... Și noi vă mulțumim că ne-ați îmbrățișat cu dragoste și măcar o părticică din comorile Eladei și-au găsit mlădiță în pământul Moldovei ce a devenit "Bizanț după Bizanț", grăiește Țamblac cu glas tremurat, emoționat. Boier Stanciu tușește, se foiește, șovăie, își drege glasul: Apăi... dacă tot a venit vorba de ce-i vechi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
și atunci trebuie să discutăm Împreună care este adevăratul Înțeles al art.7...După noi, adevăratul Înțeles al art. 7 este următorul <că nici un străin nu poate poseda În țară la noi, sub nici o formă și cu nici un titlu, o părticică de avere teritorială rurală>. Este un principiu de drept care zice, că dreptul la succesiune este asupra universalității bunurilor; și deodată, În virtutea art. 7, ne trezim cu un drept de succesiune care nu mai este universal. Conform d-ului Stoicescu
ASPECTE DIN ACTIVITATEA POLITICĂ ȘI DIPLOMATICĂ by CRISTINA NICU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91556_a_92304]
-
cu același înțeles: 24.Subliniază semnele venirii toamnei: este cald, se îngălbenesc frunzele, ploua des, cade roua, pleacă păsările călătoare, cade brumă, vremea se răcește, ninge, înmuguresc pomii, animalele își fac provizii. 25.Desparte în silabe cuvintele: adiere: ruginii: frunzulița: părticică: aricii atenți: 26.Completează cu „să” sau „s-a” , care se potrivește: „Costel a luat undita cea nouă și dus la pescuit. Acolo întâlnit cu prietenii de școală. Ei au stat până inserat. Cand întors, mama supărat pentru că întârziase. Costel
ABC-ul lucrului in Microsoft Word by Aurora Adam () [Corola-publishinghouse/Science/84036_a_85361]
-
descoperirea de noi fenomene cu variate modificări structurale și funcționale, la nivelul organismului, dar și la formularea unor concepții noi în gândirea fiziologică și medicală. Pornind tocmai de la importanța acestui fenomen am încercat ca lucrarea de față să constituie o părticică din vastul material de cercetare științifică din acest domeniu de mare actualitate. 2. 1. Noțiuni generale privind câmpul electromagnetic Câmpul electromagnetic este o formă de existență a materiei, care prezintă o anumită continuitate a distribuției în spațiu, prin intermediul căreia se
Ac?iunea c?mpului electromagnetic asupra echilibrului ionic la diferite tulpini ale drojdiei fisipare Schizosaccharomyces pombe linder by Ionela Cristina Busuioc () [Corola-publishinghouse/Science/83654_a_84979]
-
Prin această. Convențiune Rusia ne recunoaște și individualitatea politică și Constituțiunea noastră și ce ne liniștește, chiar frica cea mare, foarte mare - frică care sunt sigur că o are și d. Dimitrie Sturdza - că ni se va relua și acea părticică din Basarabia luată întreagă la 1812 și care ni s-a redat prin Tractatul de la Paris... În adevăr, marele reformator al Rusiei, imperatorul Alessandru are o țară atât de mare, el are încă atâtea binefaceri de făcut în întinderea Rusiei
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
folosit numai „material” ofertat, nimic top secret, strict particular, privat, intimitate nudă. Apropo de „intimități”, pînă să ajungă la mine, multe din cele pe care le „divulg” se plimbau pe stradă! „Conținuturile” deci nu-mi aparțin, n-am inventat nici o părticică din ele. Secretar al celorlalți, le-am reținut și le-am transcris cu fidelitate, pro memoria, iar acum le restitui, cu stilizările de rigoare, prin citate. Mai adaug că, la transcriere, chiar și notele făcute noaptea au fost curățate de
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
de zăpadă înghețată, păsărele cu fructe roșii în ciocuri, porțiuni întinse plantate cu legume de iarnă, câteva copci în râu, coama dealului acoperită de zăpadă. Sufletul îmi era plin de frumusețea peisajului și îmi venea să-l absorb cu fiecare părticică din trupul meu. Până și cerul înnorat părea mult mai prietenos ca altădată. Am văzut animale căutând mâncare prin iarba uscată. Blana lor de un auriu pal era mai lungă și mai deasă decât fusese toamna, dar se vedea clar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]