808 matches
-
telecomunicațiilor. Aici Gorman, terminat. ― Terminat, mda, mormăi Hudson. Vine. Parcă sunt deja mai liniștit. Vasquez se asigură că microfonul ei era întrerupt înainte de a aproba: ― Căcăciosul! Transportorul blindat rula încet pe artera principală al coloniei, iar proiectoarele lui luminau zidurile pătate și erodate ale imobilelor. Trecu pe lângă două aparate de dimensiuni mai modeste și garate într-o zonă protejată. Roțile mari ale transportorului de trupe ridicau jerbe de apă murdară hurducându-se, dar amortizoarele absorbiră șocul. Ploaia împinsă de vânt plesnea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
Toate aceste elemente - și numai cele de atunci - spun: AU VENIT AI NOȘTRI! AU VENIT ROMÂNII! Drapelul cu pânza Încremenită În unduire colorată rămâne tenace și pe celelalte imagini-icoană - și ele statice - uniformele kaki (acel kaki românesc, frumos, galben-auriu), asudate, pătate, danteluite cu alb de la spuma sării sudorii; boturile cailor cu bărbi de spumă albă; burțile lor, umede, ude, mai Întunecate și ele brăzdate de spumă. Fulgi, funigei de spumă de cal alergat - să ne scape de păgâni. Și mai ales
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
îngrijit. Nu contează cât de elegant te îmbraci, dacă ai părul coafat sau pur și simplu prins la spate, nu contează de unde dai direct sau cu cine. Important este să fii îngrijit: să nu fii murdar, să nu ai hainele pătate sau șifonate, pe scurt, să nu ai o înfățișare neplăcută. Restul este o chestiune de detaliu, care se poate deprinde fără prea mare dificultate. 5.1. Cum ne îmbrăcăm Modul în care se îmbracă cei care apar la televizor - reporteri
TRANSMISIUNEA ÎN DIRECT by ANA-MARIA NEAGU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/861_a_1560]
-
-l văd în uniforma asta, pentru că nu l-am văzut niciodată în ea. Arată incredibil de bine, cămașa albă apretată scoțându-i bronzul în evidență. Mă întreb dacă de-abia s-a întors din vacanță. Copilotul e o chestie timidă, pătată, care arată de parcă de-abia ar fi ieșit de pe băncile școlii. Doamne, credeam eu că agenții de pază arată mai tineri în ultima vreme, dar și piloții par să se țină tare! — Ce mai faci, Katie? întreabă Mike blând. Tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
deci pactul trebuia respectat. Se privi în oglindă, o babă stafidită, oh, și etajera murdară, plină de tuburi de pastă de dinți, de ras, golite de conținut și răsucite, chinuite, ambalajele de la lamele de bărbierit, oglinda era și ea murdară, pătată, înnegrită pe alocuri. Zâmbi și luă buretele, hai să curăț și oglinda și etajera și chiuveta și pe urmă, gata, nu mă mai uit nicăieri cu ochi de mahalagioaică, dacă perdeaua de la bucătărie e înnecată în fum, fie, eu rămân
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
după o călătorie În sudul Franței, În care, surprinzător, mă invitase, Anton stătea pe scări cu o sticlă de șliboviță Între pantofii lustruiți. Zâmbea, arătând cu degetul mare peste umăr. Rezemat de perete, un cadou de casă nouă: o saltea pătată, adusă din Pensiunea Andersen unde locuia acum. — Deci chiar vrei să creadă oamenii că te-ai dus după țigări? Și când te-ai Întors, ușa era deschisă și doamna cu degete alunecoase și gura aceea, ah, atât de moale, zăcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
bandaj, poate - În jurul organului, Îl legă cu un nod mai lejer și Îl trase În spate. Capetele pânzei erau date Într-o parte. Am presupus că tipul voia să Împiedica ca penisul să acopere testiculele, pe care bărbatul cu mâinile pătate le cântărea acum În palmă, ca pe niște prune coapte Într-un sac de piele. Scrotul părea ras; cel puțin, eu nu reușeam să disting nici un fir de păr. Conținutul său era mai mare ca o migdală, dar mai mic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
disting nici un fir de păr. Conținutul său era mai mare ca o migdală, dar mai mic decât un ou. Dacă n-aș fi știut ce era, puteam să zic că văd un instrument muzical african rar. Încet, tipul cu mâinile pătate Începu să tragă de prepuț cu mișcări de dute-vino, cu degetul mare și arătător, cu un aer visător, meditând parcă, astfel Încât pacientul se Încordă treptat. Între timp colegul său investiga zona micșorată dintre testicule. Când localiză locul pe care părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
mare cărnos pe partea inferioară a corpului ei, mormăi tot felul de cuvinte agitate. Observând că pute, Dora era pe punctul de a-i cere ciocolata, când cineva a bătut la fereastră. Fața plată a Adelei se lipise de suprafața pătată a geamului iar În spatele ei se deslușeau obrajii Îmbujorați ai fratelui Dorei. Bucătarul sări În sus imediat și Începu să țipe așa de tare, Încât dădea impresia că mai are puțin și-i ies ochii din orbite. Bunăoară, ce-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
vrei să scapi ieftin, i-am zis atins În amoru propiu și privat. Or Îmi aloci o cotă babană dă marafeți peșin, or reputațea damei care ambâțu meu se refuză să-i zică pă nume rămâne, si você m’entende, pătată. Voința lu bietu nehotărât părea să tremure Între pofta să mă pedepsească și greață. Io tomna asudam rece după niște ensaimadas asumate vizavi dă Zoologică, ca să nu mai vorbesc dă fideaua fină care dăduse prestigiu la masa dă prânz când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
la apariția discursului religios reparatoriu, pe care îl încadrez tot în discursul justificativ. Acest discurs reparatoriu pornește firesc, din partea BOR, în ideea unei istorii a acestei instituții cât mai puțin pătate de efectele ateiste ale comunismului. Spun cât mai puțin pătată și nu afectată, întrucât, așa cum vom vedea în capitolele următoare, discursul și evoluția instituției au fost afectate de această perioadă, însă afectarea comportă aspecte pozitive, și nu negative. O perioadă de închistare face ca sfârșitul ei să ducă inevitabil la
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Journalistic/1410_a_2652]
-
de păstrat discreția. Ultimul caz, cel al consulului de la Alexandretta, clătinase serios nu doar subsolurile ministerului, dar și scaune mai înalte, încît șeful Direcției, domnul dr. Mardari, altfel un bonom și un jovial pîntecos, cu barbeți și o vestă mereu pătată, chiar dacă era nou-nouță, a trebuit să-și dea demisia. Cînd a aflat a zîmbit, atît de ciudată a fost întîmplarea, dar acum, cînd e preocupat de lipsa de timp, lucrurile, i se par puțin mai neliniștitoare decît fuseseră în clipa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
cu alegeri libere, destul de libere, cunoștea foarte exact pînă unde se întinsese această libertate, mai mult decît fusese ea vreodată pînă atunci, după terminarea războiului și voiau să rămînă cu orice preț la putere chemîndu-l pe unul dintre cei mai pătați membri ai casei de Hohenzollern, un ins care a făcut de rușine nu doar amintirea regilor, ci chiar propria sa prezență. Un fustangiu, un dezechilibrat, un corupt. O păpușă, un papițoi la prima vedere, și multă vreme a fost și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
și-i ardeau ochii. — Ce este? ce ai? întrebă Haia, țintind-o. —N-am nimic, dragă; mi-i rău... Mi-a venit așa, o amețeală... Fata lui Sanis tăcu iar și rămase privind cu luare-aminte, cu curiozitate, la obrazul bolnavei, pătat ușor în umerii obrajilor și pe frunte. Ce te uiți așa la mine? zise deodată Tudorița, ridicându-se în picioare. În glas i se deșteptase un fior de mânie. —Poate te superi? întrebă Haia arătându-și dinții. —Haie! strigă deodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
părăsească centrul de detenție. Dar, ca de obicei, sergentul păru deprimat de privirea veselă a lui Jim. Se dădu deoparte cînd nou-veniții ajunseră la magazie. Doi sanitari chinezi duceau pe targă o englezoaică fără cunoștință Într-o rochie de pînză pătată. Zăcea cu părul umed În gură, iar cei doi fii ai ei, băieți de vîrsta lui Jim, țineau de marginile tărgii. Un grup de trei femei În vîrstă trecu, confuze din cauza mirosului și a luminii cenușii. În urma lor venea un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
dintre puținele bunuri pământești de care eram într-adevăr atașat și dacă îl voi găsi vreodată pe descreieratul care mi-a furat-o, îl voi reclama autorităților în drept. Doamnei Reilly îi veni din nou în minte canadiana aceea îngrozitoare, pătată toată de cafea și pe care, în taină, întotdeauna dorise să o doneze Voluntarilor Americii, împreună cu alte câteva articole din îmbrăcămintea favorită a lui Ignatius. — Înțelegi, eram atât de copleșit de grosolănia desăvârșită a acelui așa-zis „director“, încât am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Se uită la televizor. L-auzi? M-a-nnebunit. M-a scos din sărite. Agentul Mancuso mulțumi vocii de femeie și porni pe aleea umedă și rece. În curtea din spate o găsi pe doamna Reilly, care atârna un cearșaf pătat și galben pe o frânghie ce trecea printre niște smochini fără frunze. A, dumneata ești, spuse doamna Reilly după ce îl privi mai bine. Fusese gata să țipe când văzuse un om cu barbă roșie apărând în curte. Ce faci, domnu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Gonzalez se rugă aproape cu voce tare ca muntele acela de om să solicite o slujbă. Era impresionat și copleșit. Ignatius se trezi în cel mai nereprezentativ birou în care intrase vreodată. Becurile, care atârnau în mod neregulat de tavanul pătat, aruncau o lumină slabă peste scândurile deformate ale pardoselii. Dulapurile vechi, în care se țineau registrele, împărțeau camera în mai multe spații mici, în fiecare fiind câte o masă de scris vopsită într-un portocaliu foarte ciudat. Prin ferestrele prăfuite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
popicărie. Doamna Reilly porni spre camera ei să se schimbe. O, dragă, a venit azi o scrisoare pentru tine de la New York. Am pus-o în spatele ibricului de cafea. Pare să fie de la fata aia, Myrna, după cât e de murdar și pătat plicu’. Cum de trimite Myrna aia asemenea scrisori? Parcă spuneai că taică-su are parale. — Nu te poți duce să joci popice, urlă Ignatius. Acesta este lucrul cel mai absurd pe care l-ai făcut vreodată. Ușa se trânti după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
bâzâit al computerelor și de murmurul copiatorului, redacția era ciudat de tăcută. Logan se repezi la prima persoană pe care o găsi: un individ mai bătrân Într-o pereche de pantaloni bufanți de catifea maro și cu o cămașă crem pătată. Purta o cravată care indica cel puțin trei lucruri pe care le servise la micul dejun. Vârful capului său spusese adio părului cu mult timp În urmă, dar se ambiționa să păstreze o șuviță pe care și-o lățise pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Și-ai face bine să te obișnuiești cu dormitul În celulă, Îi spuse el siluetei tremurânde, cu ochi mari. Fiindcă acolo ai să-ți petreci următorii douăzeci de ani! Luară Range Roverul mizer al inspectorului Insch, cu ferestrele mânjite și pătate acolo unde cockerul său spaniol Își frecase nasul de geam. Insch Îi conduse pe străzile cu urme de zăpadă din Rosemount. Privind mohorât pe fereastră, Logan se uita la terasele de granit pe lângă care treceau, cu mintea pe jumătate la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Un ce? — Un televizor. Ăla cu imagini care se mișcă... — Știu ce e un televizor. — Păi, bine, dacă ești pe lângă vreunul, dă-i drumul. Grampian. — Prinzi televiune normală pe vreunul dintr-astea? Îl Întrebă Logan pe răhățelul de la pază. Tânărul pătat spuse că nu, dar că Logan putea Încerca să găsească unul prin camerele de pe hol. Trei minute mai târziu, stăteau În fața unui ecran licăritor, pe care se derula o telenovelă americană. În spatele lor, pe pat, o femeie cu păr roșcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
alb, susținând tone de sticlă, protejând cactușii și palmierii de zăpada și de gerul de afară - fierbeau, pline de agenți În uniforme. Logan Îl găsi pe inspectorul Insch așezat pe o punte arcuită de lemn, care traversa un bazin albastru pătat, plin de pești aurii și arămii. — Domnule? Inspectorul aruncă o privire peste umăr, cu o urmă de Încruntare umbrindu-i trăsăturile rotunde, ceea ce-i dădea un aer tâmp și incapabil. — Da’ nu te-ai grăbit deloc. Logan Încercă să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
în sec. — Ai dreptate, căpitane. Știm cine e mortul? Încă nu, dar cred că am dat peste mașina care l-a transportat. Un Buick Super verde din ’47, abandonat cu o stradă mai încolo de șantierul de construcții. Tapițeria albă, pătată, din câte se pare, cu sânge. Furtul a fost reclamat azi-dimineață, la zece. Mașina dispăruse din fața unui club de jazz din South Central. Proprietarul era încă beat când a sunat la poliție. Caută-l tu pentru detalii. — S-au luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
auzul zgomotului, câinii se porniră să latre. Danny veni cât putu de aproape de sârma ghimpată și se uită la ei. Nu erau câinii din somn - negri, cu păr scurt și lucios și cu dinți albi. Erau cafenii și cenușii sau pătați, cu pieptul lat, fălcile groase și numai mușchi. N-aveau enormele organe genitale ale celor din vis. Lătratul lor nu se confunda cu pecetea morții. Nu erau urâți. Erau doar niște animale prăsite pentru scopuri urâte. Danny îi privi cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]