1,724 matches
-
de tot! Amorul ce-l simt, parcă-i „blestemat”: Acu-mi dă „durerea” și... te-am și iertat! Oameni mari și copii, în al lumii tumult, Ființe pornind, divergând ...infinit. Iubirea dispare și-apare-ntre noi: Amor ’lănțuit de vremi, de nevoi! PĂTIMAȘA IUBIRE Cenușa visărilor noastre, De mult s-a cernut printre noi Întoarcere nu-i printre astre, Nici timpul nu merge-napoi... Iubirea-ntre noi azi s-a stins Și cu-amar visu-acesta lovește, Între cer și pământ,în abis, E-
PĂTIMAŞA IUBIRE (POEME) de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 45 din 14 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351934_a_353263]
-
clipa durerii ce ne-a secerat Cu-adevăr, nemilos, ne-a lovit, Tren cu doi, tren cu noi, deraiat, Un păcat din trecut revenit. A fost o clipă, o eternitate, Sau poate-o părere, un vis O iubire cu intensitate, Pătimașă, venind din abis. TE-AM REVĂZUT... Ieri, pe strada mea, te-am văzut trecând Și mi-am amintit iar de ziua când noi ne-am despărțit... Mi-ai zis doar: Adio! Și-ai plecat... fugind, Ne-mai-revenind, m-ai lăsat plângând
PĂTIMAŞA IUBIRE (POEME) de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 45 din 14 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351934_a_353263]
-
ce se sparg de țărm, din aerul pădurilor, ca nicăieri înmiresmat, în lume, Am învățat cuvântul „dor”... Și-apoi prin el am înțeles Că-s totuși o femeie: − Ce sentiment înălțător! Maricuța MANCIUC-TOMA 14 Februarie 2011 Madrid, Spania Referință Bibliografică: PĂTIMAȘA IUBIRE (POEME) / Alexandru și Maricuța Manciuc Toma : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 45, Anul I, 14 februarie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Alexandru și Maricuța Manciuc Toma : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
PĂTIMAŞA IUBIRE (POEME) de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 45 din 14 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351934_a_353263]
-
fata deschise larg prosopul ce-i acoperea goliciunea pentru a-și expune superbul său corp. Vederea acestei imagini îl făcu pe Mircea să-i dea sângele în clocot. Se apropie de ea și începu să-i acopere sânii cu sărutări pătimașe. - Ai să mă distrugi tu pe mine, spuse Mircea cu un ton trist care parcă îl fulgeră ca un curent electric ce trecu prin el. - Crezi că acest lucru intenționez să-l fac? Greșești, vreau să te păstrez cât mai
ORASUL IUBIRII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1265 din 18 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352277_a_353606]
-
aceste calități, să nu aibă nici putere. Lucrurile însă nu stau așa, căci există un duh al cuvântului sau, altfel spus, fiecare cuvânt are duhul lui [32] și o putere corespunzătoare. Astfel, după cum cuvântul bun împărtășește viață și lumină, cuvântul pătimaș comunică păcatulîntinzându-l... dinăuntru ca pe o săgeată, îl aruncă în aproape[le] prin limbă"gură a lui Dumnezeu", omul pătimaș se va face astfel prin cuvânt "gură a diavolului", iar slujba prin care semenii sunt "uciși" se va numi, pe cât
DESPRE MINTEA OMENEASCA SI LUCRAREA EI IN VIZIUNEA FILOCALICA de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350479_a_351808]
-
spus, fiecare cuvânt are duhul lui [32] și o putere corespunzătoare. Astfel, după cum cuvântul bun împărtășește viață și lumină, cuvântul pătimaș comunică păcatulîntinzându-l... dinăuntru ca pe o săgeată, îl aruncă în aproape[le] prin limbă"gură a lui Dumnezeu", omul pătimaș se va face astfel prin cuvânt "gură a diavolului", iar slujba prin care semenii sunt "uciși" se va numi, pe cât se poate de just, "liturghia neagră a minții". Cuvântul acesta sec, nefiind o expresie a simțirii lui Dumnezeu, nu va
DESPRE MINTEA OMENEASCA SI LUCRAREA EI IN VIZIUNEA FILOCALICA de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350479_a_351808]
-
nu are aceste calități, să nu aibă nici putere. Lucrurile însă nu stau așa, căci există un duh al cuvântului sau, altfel spus, fiecare cuvânt are duhul luiși o putere corespunzătoare. Astfel, după cum cuvântul bun împărtășește viață și lumină, cuvântul pătimaș comunică păcatul [33] , aducând în suflet întuneric și împrăștiere. Omul pătimaș, neputând recrea, rezidi și el pe oameni prin cuvânt, va alege alternativa monstruoasă: uciderea lor. Îi va omorî cu gândul [34] și mai ales cu cuvântul pe care mintea
DESPRE MINTEA OMENEASCA SI LUCRAREA EI IN VIZIUNEA FILOCALICA de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350479_a_351808]
-
nu stau așa, căci există un duh al cuvântului sau, altfel spus, fiecare cuvânt are duhul luiși o putere corespunzătoare. Astfel, după cum cuvântul bun împărtășește viață și lumină, cuvântul pătimaș comunică păcatul [33] , aducând în suflet întuneric și împrăștiere. Omul pătimaș, neputând recrea, rezidi și el pe oameni prin cuvânt, va alege alternativa monstruoasă: uciderea lor. Îi va omorî cu gândul [34] și mai ales cu cuvântul pe care mintea, "[le] [35] . Dacă nu s-a putut face "", omul pătimaș se
DESPRE MINTEA OMENEASCA SI LUCRAREA EI IN VIZIUNEA FILOCALICA de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350479_a_351808]
-
Omul pătimaș, neputând recrea, rezidi și el pe oameni prin cuvânt, va alege alternativa monstruoasă: uciderea lor. Îi va omorî cu gândul [34] și mai ales cu cuvântul pe care mintea, "[le] [35] . Dacă nu s-a putut face "", omul pătimaș se va face astfel prin cuvânt "", iar slujba prin care semenii sunt "" se va numi, pe cât se poate de just, "". Toate acestea n-ar avea o importanță prea mare dacă de ele nu ar depinde mântuirea sau pierzania omului. Însă
DESPRE MINTEA OMENEASCA SI LUCRAREA EI IN VIZIUNEA FILOCALICA de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350479_a_351808]
-
prea mare dacă de ele nu ar depinde mântuirea sau pierzania omului. Însă, faptele dovedesc că cuvântul bun ajută atât pe purtătorul lui, cât și pe semen [36] , aducând cunună și lucrând mântuirea omului. Iar în ce privește cuvântul netrebnic sau duplicitar, pătimaș în genere, peste tot textele filocalice vorbesc despre el ca unul care osândește sufletul, aducându-i pierzania, pentru că diavolul intuiește prin el starea lăuntrică a omului și înclinările lui spre păcat. Cuvântul pătimaș este, așadar, nu numai o ucidere a
DESPRE MINTEA OMENEASCA SI LUCRAREA EI IN VIZIUNEA FILOCALICA de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350479_a_351808]
-
omului. Iar în ce privește cuvântul netrebnic sau duplicitar, pătimaș în genere, peste tot textele filocalice vorbesc despre el ca unul care osândește sufletul, aducându-i pierzania, pentru că diavolul intuiește prin el starea lăuntrică a omului și înclinările lui spre păcat. Cuvântul pătimaș este, așadar, nu numai o ucidere a semenului, ci și o sinucidere, pentru că vinde diavolului însăși viața lăuntrică a omului, de vreme ce vrăjmașul nu-i cunoaște inima decât prin cuvântul rostit și prin mișcările trupului [37] Concluzia se impune de la sine
DESPRE MINTEA OMENEASCA SI LUCRAREA EI IN VIZIUNEA FILOCALICA de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350479_a_351808]
-
de lume îi oferă omului „o independență inițială față de lucruri și față de nevoile sale, singurele capabile să-i permită realizarea în cea mai mare măsură a comunicabilității (trăsăturii sale fundamentale, de ființă comunitară, socială).” [4] Căderea aduce cu sine raportarea pătimașă a omului la creaturi, care-i alterează acestuia vederea sănătoasă și cunoașterea. „Ceața gândurilor pătimașe a întunecat vederea sufletului” scrie Teolipt al Filadelfiei înîn Filocalia, vol. 7, p. 43. După cădere, omul se află într-o confuzie deplină și nu
DESPRE DIMENSIUNEA EUHARISTICA A CREATIEI IN RAPORT CU PROBLEMELE ECOLOGIEI SI MISIUNEA de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 86 din 27 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350509_a_351838]
-
capabile să-i permită realizarea în cea mai mare măsură a comunicabilității (trăsăturii sale fundamentale, de ființă comunitară, socială).” [4] Căderea aduce cu sine raportarea pătimașă a omului la creaturi, care-i alterează acestuia vederea sănătoasă și cunoașterea. „Ceața gândurilor pătimașe a întunecat vederea sufletului” scrie Teolipt al Filadelfiei înîn Filocalia, vol. 7, p. 43. După cădere, omul se află într-o confuzie deplină și nu mai este în măsură, conform Părinților filocalici, să activeze trei deosebiri fundamentale: Mai întâi, între
DESPRE DIMENSIUNEA EUHARISTICA A CREATIEI IN RAPORT CU PROBLEMELE ECOLOGIEI SI MISIUNEA de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 86 din 27 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350509_a_351838]
-
mele sau dacă din politețe sau din binecuvântate pricini scrisul meu vă va ademeni mă veți găsi pe-aceleași străzi ce dau buzna în viața mea tremurîndă străzi fumurii străzi cu cîini slăbănogi și speriate fantome străzi cu îndrăgostiți și pătimașe săruturi străzi ce înghit străzi: bulevardul Carol I înghite strada Eminescu, strada Gane înghite strada Pogor strada Bălcescu înghite strada Grigore Vieru strada Cimitirului strada Libertății... Străzi ce înghit visele trecătorilor străzi pentru cei fără casă și făr’ de coltuc
DANIEL CORBU de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 338 din 04 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351374_a_352703]
-
în grabă, un rezultat sintetic și neordonat: Actuală. Bună. Cu nerv. Atrăgătoare. Percutantă. Credibilă. Adevărată. Scrisă clar. Scrisă bine. Conflictuală. Stimulatoare. Inteligentă. Dură. Interesantă. Perfidă. Curajoasă. Insinuantă. Bârfitoare. Parșivă. Sensibilă. Normativă. Decentă. De scandal. De bun simț. Armonioasă. Pasionantă. Pasionată. Pătimașă. De dreapta. De centru. Incomodă. Substanțială. Cu greutate. Colaj. Lipicioasă. Umanistă. Culturală. Anti-antisemită. Obiectivă. Subiectivă. Cu umor. Informată. Morală.Trăsnită. Deșteaptă. De idei. Consecventă. Realistă. Echilibrată. Autoritară. Îndârjită. Spumoasă. Colțoasă. Generoasă. Subtilă. Evreiască. Româneasacă. Justițiară. Universală. Socială. Satirică. Istorică. Intelectuală
AL MIRODAN – UN MONUMENT de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 103 din 13 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350799_a_352128]
-
desăvârșire. Sunt plăcerile atât de mult întâlnite astăzi în societatea modernă. Omul modern vrea de fapt numai plăcere. Dacă facem o incursiune în istoria bietei omeniri vedem că omul „a pendulat” tot timpul între plăcere și durere . Mai ales oamenii pătimași sunt cuprinși de această pendulare. Interesant este că omul modern pendulează tot timpul între plăcere și durere. Dar mai interesant este că el a inventat tot felul de surogate de plăceri, de fapt, el a uitat că plăcerea se află
DESPRE OMUL DE ASTĂZI DIN BISERICĂ, ÎNTRE IISUS HRISTOS, (POST)MODERNISM, EXISTENŢIALISM ŞI SECULARIZARE ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 346 din 12 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351450_a_352779]
-
crezi și insisți. CREDINȚĂ, nu uita, E ETERNĂ! E FORȚĂ!” Subliniază un adevăr recunoscut: „Majoritatea științelor fug de Dumnezeu din principiu; se considera științe exacte (adică limitate) fără a recunoaște că toate descoperirile sunt facute printr-un dialog aprins și pătimaș cu EL.” Am citit versuri care mi-au plăcut, din cartea Robii pământului: „Când luna atârnă de bolta, năuca,/ Vin caii în stepa, trec caii-naluca./ Zvârluga de păstrăvi din apa de munte/ Sunt gata că omul și soarta s-o
LA MULTI ANI, STIMATE DOMN BEN TODICA! de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 701 din 01 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351617_a_352946]
-
caracterizării lui Andre Gide, ajunge să fie condamnat la doi ani de închisoare pentru ultraj adus posacelor moravuri britanice. De profundis, scriere elaborată în perioada de detenție, relatează cu acuitate esențiala transformare petrecută în substanța moral-spirituală a „păgânului” Wilde, adorator pătimaș al zeului Plăcere. Dacă la început el își propune să se sinucidă pentru a scăpa de povara rușinii, ulterior va descoperi secretul autenticei fericiri în durere și suferință („Durerea este adevărul unic”), în mila față de ceilalți nefericiți și în duioșia
MILA – VALOROS SENTIMENT CREŞTIN SI ATOTUMAN de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 707 din 07 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351678_a_353007]
-
interpretate de autor. Plutește peste tot mireasma baladei în care Iovan Iorgovan se luptă pe viață și pe moarte cu balaurul cel înfricoșător. Cartea însăși stă sub spectrul acestei încrâncenări. Locurile-s încrâncenate, cu steiuri golașe, prin care fluieră vântul pătimaș, ori spumegă ape limpezi ca lumina, care se feresc îndeobște de ochiul comun, dar se dăruie spiritului superior. Duhul tainic și întunecat al muntelui este surprins în tablouri, ele însele în continuă mișcare, cu o eleganță și grație primitivă, desprinsă
SAGA DESPRE IOVANA IORGOVANĂ de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 710 din 10 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351697_a_353026]
-
fel, fiind învăluit în mister, așa cum îi stă bine oricărui iubit. Poate că autoarea își exersează condeiul în așteptarea lui, a marii iubiri. Pe crengile acestui arbor sunt răvașe de dragoste. Cu cât te înalți, cu atât mesajele sunt mai pătimașe. Când fructele se vor coace deplin, cine se va odihni sub copac, va savura dulceața roadelor îmbietoare. În răstimpul de creștere “cioburi de spațiu mă caută / printre tristețile trase pe rug”. Ilustrațiile care însoțesc unele texte, adaugă la frumusețea metaforelor
SINGURĂTATEA ALBULUI ÎNTUNERIC, CRONICĂ LA CARTEA DE VERSURI A ILENEI POPESCU BÂLDEA TU NU ŞTII CUM PLÂNG FLUTURII , EDITURA PROXIMA, BUCUREŞTI, 2012 (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia [Corola-blog/BlogPost/351721_a_353050]
-
să vezi din nou fecioara asta Cu-amurgurile nechezând călări. În foamea ta de patime închide Un labirint de raiuri ce se șterg Și ziua pe tarabă de voi vinde Spre noaptea noastră pribegind eu merg În mine o fecioară pătimașă Emoțiile mi le-oprește-n crâng Molatec când desface din cămașă Doi îngeri de mireasmă care plâng. (1) Georgeta RESTEMAN: TE VĂD OGLINDĂ-N TRUPUL DEPĂRTĂRII Te văd oglindă-n trupul depărtării Pe tâmpla de fecioară plânge clipa Ești lacrimă-nsetată-n
POEME ÎN OGLINDĂ (I) de ION VANGHELE în ediţia nr. 403 din 07 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346616_a_347945]
-
-i întâmplător faptul că fundamentele culturii românești, durate din substanța vie a creației populare, se originează în legătura inseparabilă dintre om, munte și pădure. Din acele vremuri de măreție teofanică, când românul era mult mai aproape de ceruri prin dragostea lui pătimașă față de pământul natal, din acele vremuri, prin urmare, ne tragem seva de popor respectat, dimpreună cu tot ceea ce încă-i conferă distincție și demnitate - iubire de patrie, identitate culturală, cinste, omenie, ospitalitate etc. Dar întinșii codri de odinioară, astăzi au
DAR UNDE-S CODRII DE MAI AN? de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 826 din 05 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345680_a_347009]
-
veacuri, tradițiile neamului nostru s-au păstrat în memoria poporului, împletindu-se în diverse povești, cântece și legende. Unele s-au transmis pe cale orală, altele au fost sculptate în stânci, aducând mărturie peste veacuri, despre acest popor harnic, curajos și pătimaș în iubire. Pentru că azi este Sărbătoarea Iubirii, am să vă povestesc legenda lui Dragobete care, după spusele bătrânilor, era feciorul unei preafrumoase femei, Dochia. Despre ea se credea că ar fi fost fiica lui Decebal, și... că însuși Traian, Împăratul
LEGENDA LUI DRAGOBETE de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 785 din 23 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352049_a_353378]
-
dobândit și ea o semnificație extrem de particulară, pe care i-a dat-o avva Evagrie: astfel "cunoașterea lui Dumnezeu se împarte în două: în praxis și theoria". Și tot el dă această definiție: "Praktika este metoda duhovnicească ce purifică partea pătimașă a sufletului". Oricât de celebră ar fi, această definiție rămâne încă negativă. Explicația Sfântului Grigorie din Nazianz este mai generală, deci mai extensivă: "Theoria înțelege-o ca pe o luare în considerare a realității inteligibile, praxisul fiind domeniul acțiunii". Evident
PARTEA A II A... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 266 din 23 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355876_a_357205]
-
în dragostea de pământ,de pădurile și clipocitul apelor.Em mărturisește undeva:Am iubit acest pământ din prima mea tinerețe.Am umblat pe cărările lui,am ascultat freamătul freamătul pădurilor,clipocitul apelor,am deslușit mesajul oceanelor(...).Descoperirea tainelor vieții,cunoașterea pătimașă a iubirii ce depășește frumusețea telurică,irupând spre spațiul invadat de lumină a ideii ,sunt tot atâtea elemente ale edenului poetului grec înțeles de poetul grec:Femeie cu trup de arc întins,încă te aștept/lângă vasul de-alabastru cu
MITUL EDENULUI ÎN UNIVERSUL POETIC EUROPEAN AL SECOLULUI XX de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 853 din 02 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354733_a_356062]