866 matches
-
Cuvânt la Nașterea Mântuitorului nostru Iisus Hristos, în vol. Predici la sărbători împărătești și cuvântări de laudă la sfinți, p. 25-26) „Pentru că nici păgânii, nici iudeii, nici ereticii nu credeau că Dumnezeu a născut pe Cuvântul fără sămânță și fără pătimire, de asta, când Se naște azi din trup pătimitor, a păstrat nepătimitor trupul cel pătimitor, ca să arate că, după cum atunci când S-a născut din fecioară, n-a stricat fecioria, tot astfel și Dumnezeu a născut Dumnezeiește ca Dumnezeu pe Dumnezeu-Cuvântul
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
în ce privește ființa acestui trup”. (Eusebiu de Cezareea, Istoria Bisericească, cartea I, II, 23, în PSB, vol. 13, p. 36) 54 „Avea un trup adevărat și nu prin nălucire 54. Domnul îmbrăcând trupul, l-a îmbrăcat pe acesta întreg cu toate pătimirile (afectele) lui, încât, precum spunem că trupul era al Lui, așa trebuie să se spună că și afectele trupului erau ale Lui, deși nu atingeau dumnezeirea Lui55. Căci dacă ar fi fost trupul altuia, s-ar fi spus că și
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
afectele) lui, încât, precum spunem că trupul era al Lui, așa trebuie să se spună că și afectele trupului erau ale Lui, deși nu atingeau dumnezeirea Lui55. Căci dacă ar fi fost trupul altuia, s-ar fi spus că și pătimirile erau ale aceluia 56. Dar dacă trupul a fost al Cuvântului (căci Cuvântul trup S-a făcut, In. 1, 14), e necesar să se spună că și afectele trupului erau ale Lui, al Căruia era și trupul. Iar fiind ale
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
aceluia 56. Dar dacă trupul a fost al Cuvântului (căci Cuvântul trup S-a făcut, In. 1, 14), e necesar să se spună că și afectele trupului erau ale Lui, al Căruia era și trupul. Iar fiind ale Lui afectele (pătimirile), cum sunt mai ales: a fi judecat, a fi biciuit, a înseta, crucea și moartea și celelalte slăbiciuni ale trupului, ale Lui sunt biruințele și harul. De aceea în mod consecvent și cuvenit se numesc acestea afecte (pătimiri) ale Domnului
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
Lui afectele (pătimirile), cum sunt mai ales: a fi judecat, a fi biciuit, a înseta, crucea și moartea și celelalte slăbiciuni ale trupului, ale Lui sunt biruințele și harul. De aceea în mod consecvent și cuvenit se numesc acestea afecte (pătimiri) ale Domnului și nu ale altuia, ca și harul să ne poată fi dat de El. Și să nu ne facem închinătorii altuia, ci cu adevărat închinători ai lui Dumnezeu, pentru că nu chemăm nici Mântuitor pe nimenea dintre cei făcuți
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
A fost biciuit cu nedreptate, ca să ne scape pe noi de la pedeapsa dreaptă. A fost supus batjocurii și a fost pălmuit, ca noi să scăpăm de păcatul ce s-a sădit în noi. Căci cugetând drept, vom crede că toate pătimirile lui Hristos au fost pentru noi, având puterea să ne scape în chip binecuvântat de cele ce ni se întâmplă pentru despărțirea noastră de Dumnezeu. Căci precum Cel ce nu știa de moarte a ajuns să desființeze moartea tuturor (fiindcă
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
la obiect decât sensul pe care-l lua melancholia în textele culte de prin secolul al XVIII-lea. Pompei Samarian (op. cit., p. 309) reproduce un fragment din Dimitrie Cantemir, interesant din punctul nostru de vedere; melancolia: "boală de voia rea, pătimirea întristărei, fierea neagră". În Miron Costin, găsim însă: "Cum se ridică și se risipește o negură întunecată, așa și el se curățește de scârbă ce-i zăcea la inimă"45, ceea ce constituie o admirabilă metaforă, dar și o realitate științifică
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
gnostic nici În fantaziasm, poziție atribuită lui Saturnin, care Îl socotea pe MÎntuitor drept incorporalis, innatus, putativus visus homo, iar trupul acestuia Îl considera o simplă phantasma, o apariție țesută din pînza viselor 258. Analizînd alte mărturii gnostice cu privire la trupul, pătimirea și moartea MÎntuitorului, Klaus Koschorke a ajuns la concluzia că ele se Împart În trei categorii: unele neagă realitatea crucii, altele Îi atribuie lui Cristos mai multe trupuri distincte, iar o a treia serie evaluează pozitiv moartea pe cruce 259
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Mani, după cum Îl va preceda și pe Mohamed, o apariție istorică a entității transcendente a cărei epifanie luminoasă este Luna. Mani este un docet din genul fantaziast, adică susține irealitatea cărnii lui Isus113. Contrar lui Marcion, el nega orice realitate pătimirii și morții MÎntuitorului: Vrăjmașul care spera că 1-a răstignit pe MÎntuitor, pe Tatăl celor Drepți, s-a aflat răstignit În locul lui. #Una a fost atunci realitatea și alta aparența*.## Căci Arhontele Întunericului a fost cel țintuit pe cruce, el
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
făcut-o a fost să pună În practică opțiunea antinomistă și să se lupte cu Biserica În așa fel, Încît să nu devină victimele acesteia. Docetismul lor, care presupune trecerea lui Cristos prin trupul Mariei sicut per fistulam și realitatea pătimirii pe cruce a corpului-fantasmă al MÎntuitorului, nu Însă și realitatea morții sale pe cruce, derivă direct din marcionism. Respingerea Împărtășaniei este, În mod evident, o consecință a aceleiași negări a corpului material al lui Cristos. Un fantaziast care nu recunoaște
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Împotrivit Arhontelui universului, este distrusă În Întregime de potop. Noe, Enoh, Ilie, Moise și Ioan Botezătorul sînt cu toții oamenii Arhontelui: Isus Cristos este fiul lui Dumnezeu cel Bun, trimis de Tată ca să dezvăluie adevărul. Arhontele Îl răstignește pe cruce, Însă pătimirea și moartea lui Cristos nu sînt rele. Atunci cînd Drepții vor ocupa toate tronurile rămase libere În urma căderii Îngerilor, lumea va fi mistuită de foc, iar Diavolul va fi Înlănțuit În adîncurile cele mai de jos ale gheenei. Doctrina potrivit
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
a zămislirii și nașterii lui Isus Cristos prin urechea Mariei și că era În asemenea măsură subordinaționist, Încît respingea cu totul divinitatea lui Cristos. Dimpotrivă, cristologia lui Desiderius era realistă (trupurile Fecioarei și al lui Crist sînt făcute din carne, pătimirea și moartea lui Cristos sînt reale). Fecioara și Ioan Botezătorul stau În Paradis În așteptarea Judecății de Apoi. La Înălțare, Cristos și-a lăsat trupul În Paradis și Îl va Îmbrăca pentru ultima oară cînd se va coborî să judece
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
firea lui avid de exces îl hărăzește trăirilor ardente, într-o glorie de efuziuni, extaze, înfiorări. Ca să se regăsească, să uite de timpul care nu iartă, El se avîntă în voluptatea dătătoare de sens a unei iubiri mîntuitoare. Pînă și pătimirea, "speranța fără speranță", e, în această febră a trăirii, un privilegiu, pentru că înseamnă, în fond, o intensificare a omenescului. Înseamnă viață... și, deplasînd accentele în celălalt registru, poate să însemne o eliberare de supliciul normelor impuse și de alte asfixiante
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
cărora le expira pedeapsa și nu erau puși în libertate, pentru că s-au împotrivit reeducării. În mijloc de țară dobrogeană, frumoasă ca o grădină de rai, se ascunde undeva, printre ușoare coline, scăldate de razele soarelui strălucitor, un loc al pătimirii neamului românesc. Acolo era iadul, acolo era Noua-Culme “. Drumul spre lagărul Noua-Culme este asemănat de Atanasie Berzescu cu fuga moldovenilor din timpul lui Ștefan cel Mare când năvăleau tătarii. “ La Vadul Oii, trecem Dunărea pe poduri plutitoare în Dobrogea. Cu
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
în Uniunea Sovietică și în Franța, în Italia, Portugalia, Spania, Iugoslavia și Ungaria de fiecare dată cu filme și cu spectacole, de fiecare dată ca să muncesc. Vreau să lucrez. Vreau să trăiesc și să muncesc peste tot în lume cu pătimirea disperării mele. Aștept cu nerăbdare aceste contacte noi. Dar tot de fiecare dată după clipa bucuriei vine eternitatea dorului, vin amintirile, locurile, oamenii cu care ai lucrat. Iți intră în ungherele camerelor de hotel, te privesc și te cheamă stări
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
flacăra căutării ecumenicului Gradal/Graal, id est ficțiunea (reprezentată de umilul căuș patern). În final se revine la locul și timpul debutului narațiunii. Pe fundalul jefuirii și incendierii Constantinopolei de mâna cruciaților, anvangărzi ale lui Anticrist, Baudolino își încredințează lunga pătimire cronicarului bizantin Nicetas. Cel ce, la rândul său, deplânge decăzuta capitală a imperiului; ("fecioara, târfa și martira") unde bântuie acum hidromanții, necrofilii, necromanții. Însuși regele Andronic ajunge să fie un fel de Nero creștin. Grandoare și decadență, atrocități, șarlatanii, simonie
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
timp, Editura Outopos, Iași, 1999; țara transformată-n vânt, Casa de Pariuri Literare, București, 2011. Traduce în limba germană, printre altele, romanul Marianei Codruț Casa cu storuri galbene (Das Haus mit den gelben Gardinen, Polirom, 1998) și cartea de memorialistică Pătimiri și iluminări în captivitatea sovietică a lui Radu Mărculescu (Leid und Offenbarung in der sowjetischen Gefangenschaft, C&N, Berlin, 2008), iar în limba română antologia de proză tânără austriacă Stromabwärts / Pe fluviu în jos (2005) și romanul Catrafuse de Richard
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
de raportare parodică sau cinică la modelul cultural invocat în titlul poetului ieșean, un cititor iubitor de idiosincrazii religioase nu ar putea să fie altfel decât dezamăgit de pauperitatea blasfemică a discursului. Evanghelia după om însumează de fapt poeme ale pătimirii în(-) și întru starea de a fi om. Împrumutând sonuri diverse, meditațiile lirice din carte se grefează în special pe luciditatea halucinantă a situării, perpetue, într-o zonă a neliniștii în fond benefice, din moment ce generează versuri precum cele din Pledoarie
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
sale, acolo unde nu mai existau certitudini, nici cunoaștere, doar trăirea subiectului gînditor. Existențialismul său, ca și cel al maestrului său, semăna prea puțin cu cel al lui Camus, Sartre, sau Malraux, acești "salonarzi" ai gîndirii, atît de îndepărtați de pătimirile esențiale ale lui Fondane. Existențialismul francez e teoretic, nicicînd capabil de a se detașa în întregime de supremația, sau cel puțin de o autonomie a rațiunii, căci Ființa (în diferitele sale accepțiuni) trebuie să se împace cu finitudinea sa și
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
se îndepărtau până ce el nu le permitea. Cu doi ani înainte să-și încredințeze sufletul cerului, într-o viziune a lui Dumnezeu, a văzut deasupra sa pe cel Răstignit, care și-a întipărit în el cu o așa evidență semnele pătimirii sale, încât el însuși părea un răstignit. Mâinile Sale, picioarele și pieptul semnate cu sigiliul crucii străluceau în el. Se spune că acest slujitor al lui Dumnezeu ar fi vindecat doi leproși și că unul dintre ei fiind și paralizat
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
luând sfârșit puterea și lucrarea noastră prin care activăm, iar în veacurile ce vor veni, pătimind prefacerea îndumnezeirii prin har, nu vom fi în activitate, ci în pasivitate, și de aceea nu vom ajunge niciodată la sfârșitul îndumnezeirii noastre. Căci pătimirea de atunci va fi mai presus de fire și nu va fi nici o rațiune care să hotărnicească îndumnezeirea la nesfârșit a celor ce o pătimesc. Așadar, lucrăm câtă vreme avem în activitate puterea lucrătoare a virtuților, care e rațională prin
Părinții Capadocieni. In: CONCEPTUL DE EPECTAZĂ. INFLUENŢA SFÂNTULUI GRIGORIE DE NYSSA ASUPRA GÂNDIRII TEOLOGICE A SFÂNTULUI MAXIM MĂRTURISITORUL by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/127_a_437]
-
a murit în anul când ne-am cunoscut. Soacra trăiește... aici la noi... Nu-ți poți închipui tu ce înseamnă o femeie care te iubește aievea, până la sacrificiu... Preoteasa mea e dintre femeile acelea, Apostole! Când ți-oi povesti odată pătimirile noastre, ai să înțelegi poate de ce o iubesc din tot sufletul... Las' că e și fata cultă, a învățat patru ani la Blaj... Apostol îl întrerupse brusc, înfigîndu-și privirea în ochii lui: ― O iubești mult... ca și pe Dumnezeu? Boteanu
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
-mi deie ce i-oiu cere? Nimic nu-i cer de cât mormântul rece, Repaos lung la lunga mea durere - De cât să port iubirea-mi în tăcere Mai bine ochiu-mi moartea să mi-l sece. Căci lumea e locașul pătimirei: Un chin e valu-i, iară gândul spuma, Dureri ascunse farmecele firei. Odată te-am văzut - o clipă numai Și am simțit amarul omenirei... Ce-am folosit că-l știu și eu acuma? {EminescuOpIV 242} TU CEI O CURTENIRE... Tu cei
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
mort, nu poate crede, împlinește tu lipsa credinței lui”. (Sf. Chiril al Alexandriei, Comentariu la Evanghelia Sfântului Ioan, Fragmente din Cărțile 7 și 8, în PSB, vol. 41, p. 754 „Căci credința este o armă de neînfrânt, înlătură frica de pătimire și face nelucrătoare și cu totul fără folos săgețile răutății celor ce ispitesc”. (Sf. Chiril al Alexandriei, Comentariu la Evanghelia Sfântului Ioan, cartea a noua, Introducere, în PSB, vol. 41, p. 832) „Peste tot, fraților, pretutindeni credința ne este necesară
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
acum cu toată durerea inerentă omenescului învrăjbit și prădalnic, forța senină care ține lumea. Sunt, într-adevăr, față de încrâncenarea care le determină și de care se desprinde, clipe în care omul pătimitor se privește pe sine dintr-o zonă supraordonată pătimirii. În al treilea cânt, bătrânii sfetnici ai Troiei stau pe parapetul din înaltul zidurilor și privesc spre câmpie, 58 unde, alături de armata lor, se află, desfășurată, armata dușmană, cea care, de zece ani, prefăcuse în suferință vechea și tihnita fericire
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]