24,467 matches
-
de panteră, să zicem, părăsit pe meleaguri străine de stăpânul cinic sau inconștient?", m-am întrebat, și Fiona s-a întrebat o dată cu mine, intrând bucuroasă în acel joc al imaginației din care (eu știu asta!) nimeni nu mai poate scăpa, pătrunzând, cu un întreg alai de sentimente tremurătoare și confuze, în mintea, memoria și inima mea. Ce face un mascul de panteră?", am repetat, și capul frumos al Fionei, coama ei de păr negru, privirea ascunsă profesoral în spatele ochelarilor s-au
Povestea celor două pantere by Florin Sicoie () [Corola-journal/Imaginative/10869_a_12194]
-
-L. Bîtfoi, Ed. Compania, 2005), eul narator este hipertrofiat, are Natura "sclavă" la picioarele lui. El este un medium al soarelui, care vorbește prin intermediul său oamenilor, și dovedește o capacitate comprehensivă supraumană, de ființă seculară: "rostul acesta eu l-am pătruns de veacuri" (Tratat practic și teoretic despre soare). Naratorul se identifică cu "Duhul" și cu "singura comoară" (Duh). De undeva reiese că este foarte tânăr ori așa se crede și are teamă de moarte. În altă parte el este, însă
Un avangardist dincoace de ariergardă by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/10684_a_12009]
-
judecau sumar. Așa urma să se petreacă și cu Furgoteiu. Oamenii lui trecuseră de partea intrusei, a posibilei agente, a acelor care-i voiau căderea. într-o astfel de aventură, Gilda nu intra pentru prima oară. Cu complicitatea unei bibliotecare, pătrundea în- tr-un orfelinat, condus de un individ care-i avea la mână pe grangurii orașului, pentru că le oferise, ilegal, diplome de bacalaureat. Din acea poziție, își angaja neamurile pe posturi influente și decizionale, asemuindu-se și el cu tiranul, căci
Detenție buclucașă by Marius Tupan () [Corola-journal/Imaginative/10828_a_12153]
-
a face, desigur, cu un tip particular de mimesis, înțeles nu atât ca reprezentare fidelă a realului preexistent, cât mai cu seamă ca mimare, simulare și modalitate implicită de ... stimulare a capacității noastre de cititori prea puțin inocenți, de a pătrunde în felurite lumi ficționale, unde suntem atrași să jucăm diverse jocuri ale închipuirii. Într-o poezie se vorbește despre un animal ciudat, coborât parcă din bestiariile medievale, un "pisicâine" care îl acompaniază pe v.înnopteanu pe câmpul... heraldic. Animalului - pe
Poezia lui Mircea Ivănescu by Catrinel Popa () [Corola-journal/Imaginative/10105_a_11430]
-
evenimentului. Strigarea darului, sârba pe asfalt, hora la bordură și celelalte elemente ale coregrafiei de cartier se desfășoară acoperit, însă percuția lor se simte în cercevele pe o rază de minimum o sută de metri. În fiecare locuință din cvartal pătrund în forță, într-un alai manelist inconfundabil, Liviu Puștiu (Ce suflet ai în tine / De crezi că tu faci bine / Că pleci de lângă mine, / De ce îmi juri iubire / Fără să ții la mine?), Costi Ioniță (Pe pământ tu cât trăiești
Petreceri la bloc by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Imaginative/10561_a_11886]
-
pieptul înainte, ducînd mîna stîngă la spate. Vîrfurile mustății mai primiră o răsucire de înviorare și Hansi trase aer în piept. - Citește! porunci Walburga, privind în tavan. Hansi ridică petecul de hîrtie la înălțimea ochilor, apoi se porni pe recitat, pătruns de emoție, cu o voce joasă, impunătoare: OMAGIU LUI RUDOLF HESS În liniște și tristă-însingurare Te-mbracă haina grea a nopții. De veghe stai și-aștepți cu-nfrigurare Să se-mplinească voia sorții. O, tu erou sub aspră suferință Fii
Poetul din Hadernsee by Florin Gabrea () [Corola-journal/Imaginative/10849_a_12174]
-
prima dintre ele, datat 3 septembrie 1944: "Mircea Eliade, cel care nu de mult cerea sânge și moarte... în presă să nu mai intre nici unul din cei ce au mâinile pătate cu cerneala urii și a infamiei. Să nu mai pătrundă în lumea nobilă a tiparului, să nu mai scrie, să nu mai cugete cu glas tare, adică în public, dascălii crimelor, profesorii autorităților, învățătorii nelegiuirilor". După "eliberare", Eliade nu a avut drept de semnătură în România (între 24 august 1944
Dosar - Mircea Eliade by Mircea Handoca () [Corola-journal/Imaginative/10667_a_11992]
-
plin de alcool dar nimic nu se clintește din sine pe străzile umede cum ochii pierduți în așteptare un piept pietruit o mînă mecanică încă încearcă să te apere apoi o rază începe să-ți taie pielea ușor lama ei pătrunde-n țesătura ființei moale cum stofa. Paradox Eu scriu cu mîna ta tu scrii cu mîna mea textul acesta comun ce definitiv ne desparte. Gnoseologie A nu mai înainta ci a te opri în necunoaștere a sta acolo a privi
Poezii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/10941_a_12266]
-
o excepție. Si, dacă este așa, cum de altminteri cred, rămâne întrebarea de ce această excepție? Un alt poem este coborârea zeiței Ishtar în infern. Zeița Ishtar coboară în lumea infernală acolo unde domnește sora ei zeița Ereșkigal. Pentru a putea pătrunde în imperiul morților ea trebuie să treacă prin șapte porți unde, la fiecare, ea își lasă câte o haină, ajungând în final goală și prizonieră. Absența ei de pe pământ are urmări nefaste, astfel că zeul Enlil intervine pentru revenirea ei
Trei milenii de poezie by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Imaginative/11626_a_12951]
-
același timp. Ca s-o vadă mai bine își pusese ochelarii. Nu dăduse încă frunza, nici măcar mugurii nu plesniseră. Vremea era rece, dar aerul era saturat de lumină, lumină care nici nu prea avea asupra a ce să se oprească, pătrundea printre ramurile subțiri până la pământul gol. Poate și prin acesta, spre bulbii și semințele de anii trecuți. Ulcerațiile asfaltului părea că se vindecă și ele sub soarele blând. Unul dintre acele momente ale primăverii când ai impresia că lucrurile ezită
Două instantanee by Alexandru Vlad () [Corola-journal/Imaginative/10950_a_12275]
-
va trebui să invocăm tocmai această opțiune a sa pentru ezitare, pentru periferia ca loc al ezitării, pentru acele nișe prin care nici o realitate nu se instituționalizează pentru a depăși stadiul aproximării. Chiar și aici, Nina rămîne un vis. A pătrunde prin astfel de crăpături înseamnă a explora în ipotetic. Or, ipoteticul, creat cu finețe prin procedee de sofisticată inginerie textuală, uneori prea la vedere, este chiar teritoriul scrisului caragialean unde totul e posibil ca și cum nimic nu ar fi real. Și
I.L. Caragiale, un hedonist în labirint by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Imaginative/11121_a_12446]
-
cu pistrui. Pe-atunci știam să mângâi ca o boare, în simultan vădindu-mă torid, Sau, inspirat de nopți seducătoare, Ghibaci am fost ferestre să deschid... Eheu, condorii bărbăției, unde Vor fi rămasu-mi prinși în vreun pojar! Nebănuind și-ntr-înșii că pătrunde Cel aquilon al timpului varvar. Pe-atunci știa virtutea să mă-mbete - Cu ce jinars? -, făcându-mă să cred Că pot fărma trufia de sloiete A stâlpnicului Ianus-monoped... Eheu! Eheu! Și iată-mă-s în van că Invoc aliura oțului
Poezie by Gheorghe Azap () [Corola-journal/Imaginative/11179_a_12504]
-
determină să intre în viața personajelor lui Gogol și ale lui Dostoievski altfel decît comentatorii consacrați ai acestora, nu puteau fi înțelese decît de către un critic ca Lucian Raicu, înzestrat cu antenele necesare pentru a percepe fantasticul banalității și a pătrunde în lumea unui mare scriitor astfel încît să o poată vedea din interior. Pentru că asta făcea în felul lui și păcătosul care i se mărturisea. Numai că, pentru a trece dincolo de ceea ce s-a spus deja, acesta forța limita ajungînd
De ce îi scria Brumaru lui Raicu by Ileana Mălăncioiu () [Corola-journal/Imaginative/11188_a_12513]
-
de tabără - vârstă ingrată, s-ar spune în cartea nedeschisă de ani dintr-o bibliotecă îngustă, prin care alunecă lenevoase femei în paltoane de iarnă - e-o seară prea tristă, cu ploaie, vorbe neînsuflețite și vodcă lemon, și umezeala îți pătrunde în oase, urzind un fel de rețea de friguri și frici - adevăratul motiv pentru care înșir versuri din nou - în biblioteca îngustă, prin care m-adulmecă tandru femei melancolice în paltoane de iarnă. Tratat despre frică Din două în două
Circul domestic by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/11341_a_12666]
-
literar al românilor este surpriza acestei cărți, fiindcă cercetarea sa extinde de la legende la anecdote, bancuri și zvonuri, ba chiar și asupra altor forme, "cu audiență restrânsă și interes limitat", grafitti și "latrinalia". Sunt segmente care n-au putut să pătrundă, în cărți și în studii, până în 1989, pe de o parte pentru că nu puteau să treacă de cenzură și pe de alta pentru că exista convingerea că folclorul urban este o prelungire a celui rural, că orașul nu-și avea propria
Cercetări folclorice actuale by Iordan Datcu () [Corola-journal/Imaginative/11671_a_12996]
-
tergiversează excursia pe malul lacului un altul trimite prietenilor scrisori din locuri inventate copilului îi scapă felia de pîine în canal în poiana mierlelor brutarul mut fărîmițează pîine chiar zilele îndrăgostiților sunt decalate fiecare cu lumina ei ce doar arar pătrunde în lumina vecină etanșe sunt bucuriile noastre ca florile în case părăsite zidite în culoare și miros departe de orice ochi de orice nară doar morții se scaldă în zile comunitare ei egal de liniștiți ca niște briciuri scufundate 6
Zile și Vieți by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/11695_a_13020]
-
era sub osul frunții tale dar cât de aproape de noi era Ithaca. O livadă de măslini creștea în creierul tău. Crengile gravide se rupeau sub greutatea zăpezii. O mare tânără se împreuna cu oceanul. Prin ferestrele cafenii ale sufletului tău pătrundea o lumină slabă câteodată un foșnet de raze ajungea și până la mine. Mă gândeam atunci să încep să mă rog pentru liniștea noastră dar tu îți lăsai capul pe masă și spuneai că ninge în mintea ta deschisă vraiște.
Poezie by Irina Nechit () [Corola-journal/Imaginative/11835_a_13160]
-
cu Pavel, evidențiind cu atât mai mult valoarea paginilor pe care mi le-a închinat, cu cât e vorba de o valoare care își are rădăcinile în potențialul său creator, de adevărat artist și șlefuitor al cuvântului. E necesar să pătrund în laboratorul creației sale, pentru că numai astfel dimensiunea scrisului său își trădează secretul depășindu-și limitele mult dincolo de aparențe; aparențe îndeobște agreabile, dar nu tocmai ușor de descifrat în profunzimea lor, acolo unde ea intervine. Ceea ce a scris Pavel despre
George Radu Bogdan versus Pavel Șușară by George Radu () [Corola-journal/Imaginative/11728_a_13053]
-
dovedește a nu fi vreodată oarbă, lipsită de sprijinul vizibilității; o vizibilitate care își pune amprenta pe procedeele memoriei, substituindu-se exactității în favoarea aproximării, a certitudinii relative, dar fără a neglija esențialul. Este o caracteristică a intuiției aceea de a pătrunde esențialul dispensându-se de elementele arsenalului auxiliar care de obicei încarcă procesul cunoașterii. De aici și capacitatea ei de a se menține în zona adevărului, în pofida datelor false care, prin intruzie, îi populează parțial teritoriul. Ce se întâmplă în situația
George Radu Bogdan versus Pavel Șușară by George Radu () [Corola-journal/Imaginative/11728_a_13053]
-
m-am hrănit cu resturi de coloane ionice și corintice, am descojit fresce, am gustat picturi - și acum mai simt pe limbă fire din pânzele neîntrecuților maeștri renascentiști -, mi-am potolit setea din cascade și peșteri baroce, m-am lăsat pătruns de praful entuziast și pestriț al velocilor futuriști, am gustat, o, acea atât de subtilă, îmbătătoare drojdie depusă, prin ani aici, în adâncul oricărui lucru.. Acum sunt sătul, ghiftuit, îmi fac mulțumit siesta, privesc cu încredere viitorul, mă simt ca
Poezie by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/11535_a_12860]
-
a câte cuiva temător că nu-i prinsese toate cuvintele, rostea alarmată: "Ce-a zis? Ce-a zis?" Vivacitatea lui de-atunci și licărul neostoit al luminilor din ochii-i de o extraordinară mobilitate, excepționala lui inteligență, prin medierea căreia pătrundeai, și fermecat de frumusețea ideilor critice, până la esențele poeziei - "E genial! E genial!", îmi spusese admirativ uimit Tudor Vianu, după ce-i ascultasem, în aula Academiei, comunicarea despre Cervantes -, toate acestea și altele, de taină, se isprăviseră odată cu chinurile lui, începute
Mâna by G. Pienescu () [Corola-journal/Imaginative/11883_a_13208]
-
profilului frumos, elen. Și pentru că podul mâinii lui drepte stătea ridicat peste podul mâinii lui stângi, am întins mâna mea dreaptă, apăsându-i ușor, podul mâinii lui drepte peste podul mâinii lui stângi. Răceala întunericului care îl invadase mi-a pătruns ca o lamă de cuțit brațul până-n umăr și o simt și acum, când o scriu. Dar, sub privirea mea uimită, podul mâinii lui drepte s-a ridicat iarăși, încet, deasupra podului mâinii lui stângi. Și iarăși l-am apăsat
Mâna by G. Pienescu () [Corola-journal/Imaginative/11883_a_13208]
-
și inovație și nu absolutizează rolul specificului național. Un vast orizont de cultură, poetică în primul rând, îi asigură lui Ion Pillat o înaltă perspectivă istorică și estetică, ceea ce face ca opiniile sale, cu toată opoziția față de modernism, să fie pătrunse de un extraordinar bun-simț și de o înțelegere nuanțată a lucrurilor. Autorul volumului de studii și conferințe Tradiție și literatură distinge între tradiție și ,tipěc", între atitudinea ,vie, dinamică, creatoare și comprehensivă, corespunzătoare vieții" și cea ,statică, sterilă și neînțelegătoare
Ion Pillat,critic literar by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/11411_a_12736]
-
substitut al transcendentului absent: "... se uita la cer. Se uita în adîncimea lui nesfîrșită și se întreba în chip nedeslușit: oare o fi o boltă tare cu smalț strălucitor, sau o apă, sau mai degrabă un gol, în care poți pătrunde fără oprire și fără margine, înaintînd în acea nețărmurire, înaintînd mereu, în vecii vecilor? Cînd se gîndea așa, îi venea amețeală; de parcă în loc să zacă pe spate cu ochii la cer, ar fi plutit cu brațele întinse, ca o pasăre, deasupra
Petru Dumitriu și "negrul" său by Ion Vartic () [Corola-journal/Imaginative/11819_a_13144]
-
ritm epic real, tot mai accelerat. Ochiului de prozator îi convine, în chip evident să arunce, cu naturalețe, o privire rapidă peste "cîmpurile și maidanele dimprejurul orașului", să înainteze, prin "îngrămădeala" de țărani, mahalagii, negustori și călători, "spre inima orașului", pătrunzînd pe Podul Tîrgului de Afară și ajungînd "pe lîngă surpăturile înalte ale Curții Vechi", mișunînd, printre milogi și calici, "pe ulițe lungi și întortocheate, în care prăvăliile stăteau lipite una lîngă alta" ș.a.m.d. Ultimele două capitole aduc o
Petru Dumitriu și "negrul" său by Ion Vartic () [Corola-journal/Imaginative/11819_a_13144]