5,724 matches
-
candele avea mâini aurite, aducea venit mânăstirii cât stupina și gaterul la un loc. Dumnezeu știe cât era partea leului. 58. Livada mânăstirii Fântânele, cuibul de rai pentru domnișoara Cătălina. Între 4 gutui bătrâni, un hamac marinăresc, peste hamac o pătură fină din păr de cămilă, peste pătură un cearșaf de atlas. Domnișoara avea obiceiul să se reculeagă în fiecare weekend de pe la 16 până la asfințitul soarelui. Trabucuri havana, whisky scoțian, pișcoturi franțuzești, ciocolată elvețiană, muzică jazz, reviste de modă. Domnișoara, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
cât stupina și gaterul la un loc. Dumnezeu știe cât era partea leului. 58. Livada mânăstirii Fântânele, cuibul de rai pentru domnișoara Cătălina. Între 4 gutui bătrâni, un hamac marinăresc, peste hamac o pătură fină din păr de cămilă, peste pătură un cearșaf de atlas. Domnișoara avea obiceiul să se reculeagă în fiecare weekend de pe la 16 până la asfințitul soarelui. Trabucuri havana, whisky scoțian, pișcoturi franțuzești, ciocolată elvețiană, muzică jazz, reviste de modă. Domnișoara, în costum de plajă, șapcă Che Guevara, prosopul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Lăsați poponarul să se topească! Sigur mai avea ceva de dosit prin pădure, mereu și-a cerut parte! Acum primească pe săturate, să-i ajungă, hodorog nesătul! Haaaaa, haaaa, haaaa, l-a prins Dumnezeu la furat! Ilarione, Gherasime, puneți o pătură udă pe voi și intrați la mine în chilie! Sub icoana Fecioarei, sub podea, sunt 2 saci cu valută, aduceți-mi-i! Hai, repede, până nu se prăbușește acoperișul! Repede, am spus! Dacă vă împinge păcatul și vă băgați mâinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
moartea. Pe toți ne-a necinstit hodorogul, pe toți ne-a vândut și ne-a cumpărat după cum îl ținea chimirul. L-au ajuns blestemele noastre! Doamne, pe ăsta nu-l aduna la sânul tău! Lângă clopotniță, maiorul, învelit cu o pătură, părea ostenit după o zi de anchetă; parcă dormea, parcă făcea calcule, parcă pândea; cu ochii închiși, maiorul veghea mai limpede turma; așa proceda tataia când gândea afaceri, așa lega ideile cel mai bine închidea ochii; se ferea să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
a iluminare; satisfăcut, afișa un rânjet dominant, apoi își freca mâinile plin de sine. Hei, deschide ochii, tataie! Deschide ochii, mâine avem consiliu. Trebuie să pui ceva la cale, de stai cu ochii închiși de atâta vreme! Învelit cu o pătură, starețul se relaxa ca după o baie de nămol la Techirghiol, pe plaja nudiștilor. Purta barbă, mai degrabă arăta a rocker decât a popă. Multe s-au auzit despre popa-starețul, dar nimeni nu a avut curajul să deschidă gura. Avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
guvernează "își poate atrage ura oamenilor, atît prin fapte bune cît și prin fapte rele". Și atunci: "un principe care vrea să-și păstreze statul este deseori nevoit să nu fie bun; deoarece atunci cînd poporul, armata sau nobilii, adică pătura socială de care socotești că ai nevoie pentru a te menține la putere, este coruptă, tu trebuie să te conformezi comportării ei pentru a o satisface și, făcînd aceasta, procedezi împotriva binelui." (s.n.) E una dintre capcanele întinse puterii. Această
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
de cineva, trebuie ca ei să se străduiască în primul rînd să nu fie urîți de toți supușii lor; iar dacă lucrul acesta nu le reușește, ei trebuie să caute cu întreaga lor pricepere să nu-și atragă ura acelor pături ale societății care sînt cele mai puternice. De aceea, împărații care erau oameni noi și care, din cauza aceasta aveau nevoie de o favoare cu totul deosebită din partea supușilor lor, căutau să cîștige mai curînd adeziunea soldaților decît aceea a poporului
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
ura oamenilor prin fapte bune cît și prin fapte rele. Prin urmare, după cum am arătat mai sus, un principe care vrea să-și păstreze statul, este deseori nevoit să nu fie bun; deoarece, atunci cînd poporul, soldații sau nobilii, adică pătura socială de care socotești că ai nevoie pentru a te menține la putere, este coruptă, tu trebuie sa te conformezi comportării ei pentru a o satisface, și făcînd aceasta procedezi împotriva binelui. Dar să trecem la Alexandru care a fost
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
glorios. Majoritatea armatelor europene sînt formate din naționali și mercenari; cei care cultivă pămîntul, cei care trăiesc la oraș plătesc o taxă pentru întreținerea trupelor care trebuie să-i apere, iar ei nu mai merg la război. Soldații provin din păturile cele mai sărace ale populației, fiind dintre aceia cărora le place mai mult viața în cazarmă decît munca, destrăbălați care caută să scape de pedeapsa legii intrînd în armată, tineri descreierați, nesupuși față de părinți, care se înrolează lăsîndu-se duși de
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
că nimeni nu mai știe acuma ce e ăla "arnici" abia dacă mai știe ce e un costum național). Așa că noi eram, ca duminica, îmbrăcați în costumul nostru, alb ca zăpada. El stătea acolo, înfășurat cumva într-un fel de pătură roșcată ne-am gândit că trebuie să fie tare zdrențăroase hainele, dacă nici duminica nu-și dă jos pătura aia. Stătea și întorcea capul după fiecare. Sfânta Liturghie se sfârșise, oamenii ieșeau pe ușa bisericii, dinăuntru încă se mai auzea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
Așa că noi eram, ca duminica, îmbrăcați în costumul nostru, alb ca zăpada. El stătea acolo, înfășurat cumva într-un fel de pătură roșcată ne-am gândit că trebuie să fie tare zdrențăroase hainele, dacă nici duminica nu-și dă jos pătura aia. Stătea și întorcea capul după fiecare. Sfânta Liturghie se sfârșise, oamenii ieșeau pe ușa bisericii, dinăuntru încă se mai auzea corul afară se făcuse deja cald căldura aceea blândă, care anunță ploaia de primăvară, cu cerul atât de jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
avea părul lung, de culoarea grâului... Prințul era îmbrăcat în haine de aur și argint, dar noi îl vedeam, când soarele luneca spre asfințit și răsărea luna, așa în aur și argint... și era lumina asfințitului pe hainele lui, pe pătura aceea roșcată în care se înfășura cu totul... Și uite-așa mă gândeam uitându-mă la el, când începu deodată să vorbească. De data asta, nu era o poveste. Ba chiar deloc. Aproape că era ca la școală, uite că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
am și pornit-o la drum. N-am așteptat să se trezească ai casei (asta mi-ar mai fi lipsit, încă o chelfăneală și, mai rău decât toate, să mă închidă în casă), am luat haina care-mi era și pătură și așternut, am înșfăcat ceva din pâinea care rămăsese de aseară și am plecat. Mama adormise într-un colț, acolo unde stătea când m-am culcat, cu ochii la drum: de când murise El, prinsese obiceiul să stea uitându-se pustiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
era pregătit pentru intervenție... După două ore de muncă Împreună cu profesorul Zenit - cu spectrul morții rănitului pe masa de operație plutind deasupra noastră - am reușit să oprim hemoragia și să refacem osul femurului zdrobit... Apoi l-am Învelit În nu știu câte pături și Într-o foaie de cort, pentru a rezista frigului până la spitalul din spatele frontului. Când toți răniții au fost așezați În camionul cu prelată, profesorul Zenit a urat ca de fiecare dată și acestor răniți: „Drum bun, copii, și să
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
primire... N-o să vă vină să credeți dar m-am trezit cu o porție de mâncare din cea pe care o mâncau rușii și apoi m-a dus Într-o gheretă unde se afla un pat adevăra cu pernă și pătură... Acolo aveam ordin să mă odihnesc până a doua zi, când buștenii erau Încărcați. ― Ți-au dat mâncare și loc de dormit cum se cuvine, ca să fii În formă când te vei afla pe tractor - a apreciat Despina.. ― Eu cred
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
la vremea sa. În ciuda timpurilor nefericite, casa părintească rămăsese, în ochii lui, un mic rai. Acolo încă mai era plăcut să trăiești. Închizând poarta, Virgil văzu o căruță trasă în curtea casei și doi cai dormitând cu spinările acoperite de pături, dar nu dădu faptului prea mare atenție. Uneori moș Panciu, proprietarul, mai găzduia câte-un căruțaș venit cu treburi în reședința de raion. Spre surpriza sa, în casă îl găsi pe Grigore Gospodin, picat într-o vizită la care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
mi-a arătat afară un jgheab cu un robinet și o chiuvetă rudimentară alături de care, într-o gheretă minusculă, un WC turcesc. Deci făcusem un progres ! De la un bordei în pământ la ceea ce era aproape o casă cu paturi și pături, de la privata lângă o tufă sub șfichiuirea vântului și ploii, la un WC cu un acoperiș deasupra capului, de la apa cărată de la pârâul înghețat la robinetul pe care șuvoiul binefăcător venea la comandă ! Și de la vecini doar vietățile pădurii la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
să verifice cele mai obscure unghere ale patului studio. Fără să ia măcar o îmbucătura s-a strecurat tiptil în dormitor, unde dârele de tencuială proaspătă încă mai persistau cu diferențe de culoare. Mai întâi a scuturat pe balcon covertura, păturile și cearceafurile și le-a cercetat cu mare atenție, umblând prin scamele adunate prin unghere chiar și cu un magnet-potcoavă pe care l-a luat din ghiozdanul băiatului dintr-a opta. Apoi a luat la puricat, centimetru cu centimetru, salteaua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
și pustiu, de alta strada pe care treceau mașini însingurate. Aia e ploaia pe care o auzi, ce cade din nou și din nou. Deschise televizorul, un jaf, dar nu era nimic. Se puse pe fotoliu și se acoperi cu pătura. Avea febră. Nu-i era foame. Gura nu-i mai saliva în sec. Se trezise ghemuită. Nu putea respira. Prea bine. Să se ducă la farmacie să cumpere ceva, nu se putea. Duminica era închis. Avem alături un ziar nenorocit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
Să se ducă la farmacie să cumpere ceva, nu se putea. Duminica era închis. Avem alături un ziar nenorocit de ascuns zile. Nu citi din el. Avea tot timpul din lume să o facă. Între timp își luă pe ea pătura și își pregăti totuși puțin de mâncare. Avea să-și bea cafeaua (cu un mult năut, în ambalaj aspru, cartonat, muștar) după ce fumă o țigară. Se simțea obosită și un ușor sentiment de alienare plutea alături de zgomotele nenorocite de pe stradă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
neplăcute. Îi plăcea pericolul, însă un pericol inteligent, sau măcar o stare de teroare de regim politic, cu poliție secretă, nu haosul primitivilor, al ocultiștilor. Se sculă hotărâtă din pat și se uită înapoi: dormise de fapt pe fotoliu. Luă pătura și o împături, de parcă ar fi contat, ar fi schimbat ceva. Tremură o clipă de frig cât se dezbrăcă, până își puse pe ea vechile haine din dulap. Apoi frigul era numai în oase, oase goale, ușoare. Frigul îi intrase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
vei uita niciodată mirarea ce ai simțit când ai văzut ce a fost înainte. Ți s-a întipărit în suflet și te plutește pe o clipă, sus de tot. Să cazi în genunchi. Când se sculă, atât de înfrigurată în pătură, era dimineață rece, ca de gheață. Se îmbrăcă în timp ce în fond se auzeau urletele descreierate ale vecinilor de sus. Nu, nu erau neînțeleși de nimeni, ci doar oameni bătuți în cap. În realitate, de temut este odoarea împuțită a dezordinii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
fi fost frumos să picure cu ceară. Fie ca ceara să picure pe noi, fierbinți picăturile-i mici și finuțe, ca să ne încălzească, să ne imortalizeze. Peste tot fie ceară, fierbinți picături de ceară, să fie peste tot, ca o pătură ce să oprească timpul în loc. Și înghețate, imobilizate sub ceară să stea figurinele sculptate în cele mai mici detalii. · Fie soarele ale cărui raze să coboare pe pământ, să se strecoare. Să se strecoare razele soarelui printre noi. Ca niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
a satisfăcut curiozitatea o funcționară de la această instituție care îi auzise ce discutau. —De mult? —De ceva timp. Cum o cheamă? —Cecilia Sătmăreanu. —Pare-mi-se că am auzit de ea. Nu este avocată? —Ba da. S-au așezat pe pături, pe iarbă, antrenându se în discuții de tot felul. Știți că se scumpește benzina, i-a anunțat Georgeta. —La noi toate se scumpesc; gazul, curentul, produsele, numai salariile rămân aceleași. De aceea pleacă oamenii în afară să muncească pentru că aici
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
sunt o sursă foarte bună de fibre vegetate, explică Matei. Cu atâtea teorii despre cum să mâncăm, deja m-a cuprins foamea, spune Cecilia. Ai dreptate, draga mea, ar trebui să mergem să mâncăm, îi îndemnă Matei. Se ridică de pe pătură, o cuprinde pe Cecilia cu brațele săltând-o fără să-i spună, lipind-o de pieptul lui. Ah!m-ai speriat, m-ai ridicat prin surprindere. —Acesta-i farmecul, ceea ce am și vrut. Să nu mai procedezi așa! Dacă făceam
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]