611 matches
-
când Nicolae Gherghel s-a hotărât să-și vândă proprietatea, marele ban Gheorghe Carp a făcut uz de dreptul de ”protismis” și a cumpărat întreg satul Țibănești din Ținutul Vasluiului. Marele ban Gheorghe Carp era strănepotul armașului Carp Lungul, nepotul paharnicului Gheorghe Carp și fiul jitnicerului Toader Carp. El s-a căsătorit cu Safta Nacu și au dus o existență îmbelșugată, stăpânind printre alte moșii și răzășii din Bucovina și o parte din Țibănești. A murit în 1802, moșia trecând prin
Conacul Carp din Țibănești () [Corola-website/Science/316362_a_317691]
-
Ion Carp, având inițial doar parter și un etaj. El construise în sat, cu un an mai înainte, o biserică cu hramul "Duminica Tuturor Sfinților". Întors de la studii de la Viena și Berlin, unde se obișnuise cu luxul european, fiul său, paharnicul Petrache Carp, a dorit să înfrumusețeze domeniul boieresc, amenajând în jurul anului 1830 un parc în jurul conacului. El și-a adus aici soția, Smaranda, fiica boierului Iorgu Radu din Ținutul Tutovei. Ei obișnuiau să locuiască la conac de la începutul verii până la
Conacul Carp din Țibănești () [Corola-website/Science/316362_a_317691]
-
mai apropiați sfetnici ai domnitorului erau boierii de sfat, care alcătuiau Sfatul domnesc. Aceștia erau în număr de șapte sau opt și anume: marele logofăt, vornicul Țării de Jos, vornicul Țării de Sus, hatmanul oștii, marele postelnic, marele spătar, marele paharnic plus marele vistiernic. Dintre aceștia, primul ca rang boieresc era marele logofăt. Acesta prezida toate sfaturile boierești, discutând pricinile pentru care s-a cerut sfatul boierilor și înștiințându-l pe domnitor cu privire la hotărârea adoptată. El era singurul boier care prezenta
Mare logofăt () [Corola-website/Science/323770_a_325099]
-
Mihoveni se aflau două sate: Buninți și Mihoveni. Cele două sate se aflau alături, partea dinspre Șcheia fiind satul Buninți. La începutul secolului al XVII-lea, s-a făcut un schimb de moșii între mitropolitul Anastasie Crimca al Moldovei și paharnicul Costea Bucioc, primul dând jumătate din satul Marcovăț cu heleșteu în Racovăț din Ținutul Hotin, pentru care a primit în schimb satul Buninți din Ținutul Sucevei, ce a fost mai demult sat domnesc. Acest schimb a fost întărit de domnitorul
Biserica Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil din Mihoveni () [Corola-website/Science/323293_a_324622]
-
fi fost înființată de unul din căpitanii lui Mihai Viteazul, în jurul anului 1600. În zapisele de cumpărătoare ale moșiei se vorbește despre satul Văleni cu începere din anul 1641. O dovadă relativă din cartea lui Brâncoveanu către Șerban Cantacuzino Vel Paharnic, la așezarea moșiei Văleni, unde se zice: „Piatra d'întuiu a Vălenilor s'apus lângă apa Vezii". Numele de Văleni se trage de la Valea Vezii și se aseamănă cu situația topografică a localității și înseamnă sat în valea Vezii, râu
Văleni, Olt () [Corola-website/Science/325122_a_326451]
-
Poiana Nucului, Cireș, Părul lui Ilie și altele. Dealurile însorite Candrea și Runc erau acoperite de asemenea livezi și îndeosebi cu vii. Aceste podgorii împreună cu altele din ținutul Trotusului și Bacăului erau renumite pe toată Moldova, de ele ingrijindu-se paharnicul al III-lea după cum relatează Dimitrie Cantemir. Primul paharnic avea în grija viile din Cotnari, al doilea din zona Husilor și al treilea viile din ținutul Trotusului și Bacăului. Albinăritul a fost practicat pe scară largă atât de locuitorii satului
Buciumi, Bacău () [Corola-website/Science/324588_a_325917]
-
însorite Candrea și Runc erau acoperite de asemenea livezi și îndeosebi cu vii. Aceste podgorii împreună cu altele din ținutul Trotusului și Bacăului erau renumite pe toată Moldova, de ele ingrijindu-se paharnicul al III-lea după cum relatează Dimitrie Cantemir. Primul paharnic avea în grija viile din Cotnari, al doilea din zona Husilor și al treilea viile din ținutul Trotusului și Bacăului. Albinăritul a fost practicat pe scară largă atât de locuitorii satului Buciumi cât și de cei din localitățile învecinate. Nu
Buciumi, Bacău () [Corola-website/Science/324588_a_325917]
-
pe care delegația credincioșilor eparhiei, condusă de Mitropolitul Meletie al Proilavului și Arhimandritul Ioanichie, o prezentau țarului Rusiei Mihail Teodorovici, la 28 martie 1645, la Moscova. dependentă de mitropolie, a devenit metoc al Mănăstirii Karakalu din 1648, fiind restaurată de paharnicul Gheorghe, fratele domnitorului moldovean Vasile Lupu, iar mai târziu, de Sfântul Voievod Constantin Brâncoveanu. a fost, de asemenea, închinată Mitropoliei Proilaviei, începând cu anul 1768. Biserica datează din secolul al XVI-lea, desi nu se cunoaște un an concret când
Bisericile Mitropoliei Proilaviei () [Corola-website/Science/328186_a_329515]
-
Schitul Hangu. Începuturile acestui așezământ nu sunt cunoscute. Călugărul Silvestru a întemeiat în apropiere o mică sihăstrie, numită în documentele de mai târziu „Schitul lui Silvestru”. Unii cercetători ai trecutului presupun că Schitul Hangu ar fi urmașul acelei sihăstrii. Marele paharnic Gheorghe Coci, fratele domnitorului Vasile Lupu (1634-1653), a zidit pe locul vechiului schit în 1639 o biserică cu hramul „Pogorârea Sf. Duh” și a înzestrat-o cu cele necesare. Deși nu există niciun document care să ateste această ctitorire și
Palatul Cnejilor () [Corola-website/Science/327536_a_328865]
-
hatman și pârcălab al Sucevei), precum și pe egumenii mănăstirilor Neamț, Bistrița, Bisericani, Pângărați și Agapia pentru a delimita moșia Mănăstirii Pionu. Din documentele emise cu acel prilej rezultă că mănăstirea Pionu stăpânea o mare parte din masivul Ceahlău. Ulterior, marele paharnic Gheorghe Coci a donat și alte moșii cumpărate în această zonă. Vasile Lupu a întărit mănăstirii toate aceste moșii printr-un act din 24 august 1646, acel privilegiu. La jumătatea secolului al XVII-lea familia Cantacuzino a început să achiziționeze
Palatul Cnejilor () [Corola-website/Science/327536_a_328865]
-
1638, domnitorul Vasile Lupu a întărit Mănăstirii Pionul, „care mai înainte se numea schitul lui Silvestru”, mai multe „curături”, una dintre acestea „ci au făcut-o săngur Silvestru, starețul acestui sfânt loc”. El i-a dăruit ulterior unele moșii. Marele paharnic Gheorghe Coci, fratele domnitorului Vasile Lupu (1634-1653), a zidit pe locul vechiului schit în 1639 o biserică cu hramul „Pogorârea Sf. Duh” și a înzestrat-o cu cele necesare. Deși nu există niciun document care să ateste această ctitorire și
Schitul Hangu () [Corola-website/Science/327537_a_328866]
-
hatman și pârcălab al Sucevei), precum și pe egumenii mănăstirilor Neamț, Bistrița, Bisericani, Pângărați și Agapia pentru a delimita moșia Mănăstirii Pionu. Din documentele emise cu acel prilej rezultă că mănăstirea Pionu stăpânea o mare parte din masivul Ceahlău. Ulterior, marele paharnic Gheorghe Coci a donat și alte moșii cumpărate în această zonă. Vasile Lupu a întărit mănăstirii toate aceste moșii printr-un act din 24 august 1646, acel privilegiu. Aflat în Moldova ca prefect al misiunilor catolice, monseniorul Vito Piluzzi din
Schitul Hangu () [Corola-website/Science/327537_a_328866]
-
1304, Carlo II, conte al Provenței și rege al Siciliei, îi arendează arhipelagul unui marinar din Toulon, Peire Mègre, care taie aici copaci pentru lemn de construcții navale și pentru plută. În 1471, insulele îi aparțin lui Palamède de Forbin, paharnic al regelui Renat al Provenței. En 1522 cavalerii ordinului Sf.-Ioan din Ierusalim, alungați din insula Rodos împreună cu marele lor maistru Villiers de l'Isle-Adam de către sultanul otoman Suleiman, primesc de la regele Franței Francisc întâiul (François Ier) arhipelagul Insulelor de
Insulele de Aur () [Corola-website/Science/329052_a_330381]
-
unul din cei doi copii ai lui Racoviță Cehan, care a fost primul dintre membrii vechii familii boierești Cehan, din Moldova ce și-a luat numele de Racoviță, dând astfel naștere unei noi familii de mari boieri, familia Racoviță. Potrivit paharnicului Constantin Sion, numele de Racoviță provine de la faptul că acest Cehan Racoviță (fiul lui Petre și Ileana Cehan) s-a născut când părinții săi se aflau pe drum în bejenie, fiind născut în "„fundul Racovei”" (satul Sionești jud. Vaslui), iar
Ion Racoviță (caimacam) () [Corola-website/Science/331915_a_333244]
-
Albului din Mircești, pentru ajutorul dat fratelui său Chiriță.”" Rangurile boierești pe care le-a avut Ion Racoviță de-a lungul vieții sale au fost: În anul 1683, la aflarea vestei eliberării Vienei de către regelel Poloniei Jan Sobieski, fiind Mare Paharnic face parte din grupul boierilor care decid să-l părăsească pe domnul Constantin Duca la întoarcerea de la asediul Vienei. La 1 ianuarie 1684 împreună cu alți boieri cerea ajutor țarului Rusiei contra otomanilor și ca domn pe Ștefan Petriceicu. În timpul celei
Ion Racoviță (caimacam) () [Corola-website/Science/331915_a_333244]
-
dăruită, datorită contribuților sale la Divanul Moldovei, o moșie. Sub domnia voievodului Nicolae Mavrocordat Emanoil Hurmuzachi a fost mare comis și membru Divanului. Medelnicerul Constantin († 1794), bunicul lui Hurmuzaki, al cărui bunic a fost mare pitar și tatăl său mare paharnic, a cumpărat în 1765 moșia Cernăuca din Bucovina (astăzi in Raionul Noua Suliță, Ucraina). Fiul său Doxaki (1782-1857) plecase în tinerețe în partea de sud a Moldovei, dar a revenit în anul 1804 în Bucovina. Dupa ce primul fiu lui
Constantin Hurmuzaki () [Corola-website/Science/328475_a_329804]
-
cu excepția celor doi tineri ce au fost vânduți ca sclavi regelui Ousanas (m. 320) din Axum. Ajunși la curtea regelui etiopian, cei doi tineri au îndeplinit cu credință toate cererile regelui câștigândui încrederea și fiind puși în funcții înalte, Edesius paharnic, iar Frumentie, care era mai mare, a fost numit trezorier și secretar regal. Ei au fost alături de rege până când acesta se afla pe patul de moarte și i-a eliberat având posibilitatea să părăsească regatul. Cu toate acestea, cei doi
Sfântul Frumentie () [Corola-website/Science/334141_a_335470]
-
către Ștefan Pârșcoveanu, mare vornic pe timpul ocupației austriece. La 1777, acesta a lăsat-o zestre fiicei Măricuța, la căsătoria acesteia cu Serdarul Cantacuzino. Măricuța, la rândul ei, peste ani, a lăsat-o zestre fetei ei, Joița,la căsătoria acesteia cu paharnicul Constantin Lăzaru, după ce și-a lăsat primul soț. Paharnicul Constantin Lăzaru a lăsat-o apoi moștenire nepotului, Marcu Zissi, căsătorit cu Anastasia. Marcu și Anastasia au avut 2 fete, Sultana și Elena (căsătorită cu Elefterie Cornetti, fost director a Bănci
Conacul Neamțu din Olari () [Corola-website/Science/332590_a_333919]
-
1777, acesta a lăsat-o zestre fiicei Măricuța, la căsătoria acesteia cu Serdarul Cantacuzino. Măricuța, la rândul ei, peste ani, a lăsat-o zestre fetei ei, Joița,la căsătoria acesteia cu paharnicul Constantin Lăzaru, după ce și-a lăsat primul soț. Paharnicul Constantin Lăzaru a lăsat-o apoi moștenire nepotului, Marcu Zissi, căsătorit cu Anastasia. Marcu și Anastasia au avut 2 fete, Sultana și Elena (căsătorită cu Elefterie Cornetti, fost director a Bănci naționale din Craiova) și un băiat, George. George Zissi
Conacul Neamțu din Olari () [Corola-website/Science/332590_a_333919]
-
născută "Vlasto". S-a căsătorit cu "Ana Ventura", cu care a avut împreună opt copii (patru băieți și patru fete): Reședința familiei a fost la Conacul de la Ceplenița. Moșiile Ceplenița și Buhalnița au fost achiziționate de tatăl său, pe atunci paharnicul Constantin Cantacuzino la 1758. Iordache Cantacuzino a moștenit conacul în 1793 și la stăpânit până în 1816, când l-a donat fiului său Mihalache Cantacuzino. este cel căruia i-a aparținut actuala Casă a Universitarilor din Iași. Prima mențiune documentară este
Iordache Cantacuzino (Canta) () [Corola-website/Science/332932_a_334261]
-
desfrâului. Ca reacție împotriva acestei blamări nedrepte, poetul se va simți obligat, în chip paradoxal, s-o confirme, lăudând necredința, exaltând templul păgân, simbolizând taverna, identificându-l pe conducătorul magilor cu cârciumarul, exaltând frumusețea femeii și a efebului, apreciind îndeletnicirea paharnicului. Ulterior, sub influența sufismului, poezia sa va suferi influențe mistice, dar care nu vor duce la înlăturarea caracteristicilor expuse mai sus, ci la o îmbinare cu ele, creându-se astfel o poezie erotico-bahico-mistică, căreia i se vor adăuga și alte
Poezia persană () [Corola-website/Science/333718_a_335047]
-
copii, a fost încredințat de Brâncoveanu cu misiunea de a-l prinde pe slugerul Ștefan Cioran, care era învinuit de-al fi susținut pe Constantin Bălăceanu, adversarul domnului. Ianache Văcărescu este menționat în contextul revoltei din 1693 a lui Staico paharnicul, Preda căpitanul de la Proroci și Preda căpitanul de la Milcov, Iacșă căpitan Sârbul și Radu Hațeg. După ce boierii au fost predați domnului, Staico și Preda de la Proroci au fost duși la Mânăstirea de la Snagov, unde au fost bătuți „pă talpe” de
Ianache Văcărescu () [Corola-website/Science/334555_a_335884]
-
civilă (clasă) în Imperiul Rus, în conformitate cu Tabelul rangurilor introdus de Petru cel Mare în 1722. Era un rang civil de gradul 5, echivalent cu gradele de general de brigadă în Armata, căpitan-comandor în Marină și Mareșal al Curții sau Mare Paharnic la Curtea Imperială. În 1796 gradul de general de brigadă a fost desființat în Armată, deci rangul de consilier de stat a fost plasat între gradele de general-maior și colonel. Până în 1856, rangul nobiliar de consilier de stat era transmis
Consilier de stat (Rusia) () [Corola-website/Science/337573_a_338902]
-
Episcopiei Râmnicului (3 vol., 1786), condica mănăstirii Strehaia (1791), pomelnicul mănăstirii Titireciul din Ocnele Mari (1799), pomelnicul bisericii din satul Urșani (1804), pomelnicul bisericii din satul Simnicu de Jos (1814), hrisovul moșiei Rutești-Vâlcea (1815), pomelnicul mănăstirii Țânțăreni-Dolj (1816), condica vel paharnicului Constantin Almăjanu (1819). Alte manuscrise conțin condica mănăstirii Arnota (2 vol.), pomelnicul bisericii din Proeni-Vâlcea, condicile mănăstirilor Tismana (2 vol.), Obedeanu, Jitianu, Dintr-un Lemn și Govora și condica Mănăstirii Ungro-Vlahiei. Cele 25 de cronici cu interesante date istorice, scrise
Dionisie Eclesiarhul () [Corola-website/Science/337116_a_338445]
-
`Paharnicul (n. 7 septembrie 1795, d. 15 februarie 1862) a fost fiul bașceaușului, apoi stolnic Iordache Sion (urmaș al unei familii de răzeși din ținutul Tutovei) și al Ecaterinei, fiica lui Toader Danu, vornic de Vrancea. Sion scrie, între 1840 și
Constantin Sion () [Corola-website/Science/337414_a_338743]