1,260 matches
-
Dar odată ce începu, ultima parte a frazei sale - cea cu „imediat, domnule“ - uimită și șocată de cuvintele de dinainte, deveni nesigură și pluti ușor înspre tavanul înalt al încăperii, unde ventilatorul se rotea asimetric, asemeni unui ritm cardiac neregulat, căci palele prinseseră între ele pânze de păianjen. Toți se întoarseră și îl priviră surprinși. Nu îl mai auziseră niciodată rostind o astfel de frază. Era deosebit de neobișnuit. Realizând el însuși ce ciudat sunaseră vorbele sale, cu fața arzând, Sampath se întoarse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
cățăra de-a dreptul până în vârf. Când își făcu loc printre frunze - chiar în clipa în care reușise - vraja spiritelor, cea care îl dusese atât de departe și care îl făcuse să urce atât de sus, se desprinse ca o pală de vânt ce apare din senin, trecu prin copaci și se topi în neant ca o stafie. Pasagerii care priveau întâmplător pe fereastră ar fi putut să jure că văzură un om-maimuță sărind prin livadă, făcând frunzele să salte și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
-se cu vocile de dedesubt în aerul plin de satin rosu, albastru și negru, de penele aurii și arămii ale fazanilor și păunilor, ale ciocănitorilor și bărbătușilor... Și totuși, maimuțele își continuau drumul. Mai sus și mai sus. Ca o pală de vânt venită de nicăieri, ce trece printre copaci și se topește în neant, asemeni fantomelor. Mulțimea stătea cu răsuflarea tăiată în livadă. Spionul se târa pe crengi. Sus, urcată într-o magnolie acoperită de mușchi, adunând orhidee, Kulfi fu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
cu vibrări de violet. În vitrină, versuri de un nou poet; În oraș suspină un vals din fanfară. O nouă primăvară de visuri și păreri... O lungă deșteptare zvonește împrejur, E clar și numai soare. La geamul unei fabrici o pală lucrătoare Aruncă o privire în zarea de azur. O nouă primăvară pe vechile dureri... Apar din nou țăranii pe hăul din câmpie, În infinit pământul se simte tresăltînd: Vor fi acum de toate cum este orișicând, Dar iar rămâne totul
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
Pe câmpia clară... Verde crud, verde crud... Mugur alb, și roz și pur, Te mai văd, te mai aud, Vis de-albastru și de-azur. Amurg de vară Histerizate fecioare pale, La ferestre deschise, palpită... În amurguri roșii, nupțiale, Stau pale, și nu se mai mărită. Eu trec, îmbătrînit, ca și ele, Și-asemenea inima mea plânge - Din treacăt, tuturor, în perdele, Le pun cîte-o roză de sânge. Fanfară Ce tristă operă cânta Fanfara militară Târziu, în noapte, la grădină... Și
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
să-i poată spune acum vălătucului aceluia venit din cine știe ce străfund sufletesc amintire. Care să-i surâdă cu minciuna nălucii de peste timpul în care crezi că descoperi un dram din tine, o frântură din Lumea în care ai fost, o pală din flacăra despre care, poate, într-o străfulgerare de vis, ai crezut că-ți luminează sau doar îți încălzește viața. N-avea ce să găsească în ea, oricât m-ar fi studiat concentrată, țuguindu-și buzele și mijindu-și ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
încifrate, mesaje trimise spre mine dintr-un tărâm tainic, de nepătruns. În astfel de dimineți înțelegeam, prindeam a pricepe că rostul meu pe Lume, totuși, nu e întâmplător. Înfrățit mă simțeam cu lumea acelei grădini, cu buruienile, cu aerul, cu pala luminii, cu aburul pământului, cu roua, cu tot ce se afla în deschiderea privirii mele. Simțeam cum sevele Lumii cu sevele mele se contopeau, revărsându-se într-o matcă uriașă, cosmică, în care însuși Pământul era un bob de rouă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
spus Ghidale, trecând în fața mea. A început să îngâne o melodie într-o limbă necunoscută. Îi auzisem de multe ori pe evreii din R. vorbind, dar cuvintele cântate acum de prietenul meu sunau altfel, învăluitoare, chemătoare, venite parcă pe o pală de vânt. Cântând, Ghidale făcea și unele gesturi, de parcă implora spre cer, parcă îi arăta Celui de sus că îmi cântă mie cântecul acela neînțeles, bucurându-se că poate face asta în fața mea, pentru mine, pentru prietenul lui, pentru despărțirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
din plămâni cavernoși. O voce ciudată, învăluitoare, ca un geamăt de om bolnav, crustat de tăieturi adânci, care nu se mai ostoiesc. O voce stranie, în trupul lui firav, de lungan gata parcă să se îndoaie după cea mai mică pală de vânt. Părea fragil Matvei, dar ascultându-l cântând, așa beat cum era, așa beat cum eram, am simțit forța din sufletul lui (folosim chiar și în mileniul ăsta astfel de cuvinte), revărsată în acele gemete cântate. Mult mai târziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
de Lume, între ape, sălcii și stufăriș. Cânta uitat, ca vrăjit de ceea ce numai lui i se dezvăluia, la o muzicuță, sprijinit de o salcie. Bastonul lui alb, semn al poverii, atârnat de un ram al salciei, se legăna sub pale de vânt, de parcă un metronom tăcut măsura pașii nemărginirii care în acele clipe trecea tocmai prin ținutul acela uitat, îndepărtat. Venisem cu gând tulbure să sfârșesc în acel depărtat loc și toiagul orbului, cadențându-mi parcă plecarea din mine, m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
lumânărilor aprinse și cântam: Oi ir kleine lechttelech, Ir derțehit geșihteleh, Maaselech un a țul. Ir geșichtelech, Winder fin a mul“. Cânta ocolind masa, cu mâinile înălțate spre tavan, într-un fel de implorare, cu cămășuța ridicată, lucind argintiu în pala de lumină strecurată printre draperii, o copilă zveltă, culegând parcă sunetele și cuvintele acelea ciudate ale cântecelului din nevăzutele crengi ale unui copac crescut dintr-odată în mijlocul odăii. O urmăream nesătul de ea. Nu îndrăzneam totuși să mă reped și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
să doară și să sângereze ca și cum nu mai există în vecii vecilor leacuri pentru vindecare. Coborârea poate fi un astfel de leac. Dar nu-ți aparține. Tămăduitorul nu ești tu. Tu ești doar rana. Crusta sub care mereu sângerează o pală de suflet. Am pierdut acea povestire așa cum îți dispar, din senin, amintirile. Știi doar că ai putea să-ți amintești câte ceva, dar nu mai știi ce anume. Că ai iubit? Că ai fost iubit? Că ai visat privind de nenumărate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
mult m-aș fi amestecat printre ei, în satele lor, în casele lor, cum adeseori o făceam. Acolo, în piață, pe buza unor clipe goale, când vie era doar așteptarea, țăranii parcă ieșiseră din timp și se treceau umbrelor, în pale stinse de lumini și vălătuci de noapte. În nopțile geroase, strânși în jurul unui foc mocnit, cu flăcăruile jucând, cufundați parcă în ei, doar cu privirile rămase priponite, împiroiate țintă de butucul spuzit, înecați în tăcerea lor, păreau atât de înmicșorați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
priveam spre norii grei, Spre frământarea lor tentaculară Și încordați eram ca o vioară Cu strune-ntinse peste trupul ei; Dar nu se auzea suspin de cânt, Nici clocotirea sângelui din noi; Eram alături statuari, noi doi Și mângâiați de pala unui vânt; Doar gândul meu, se frământa tăcut Prin ora tainei, iute, dispărută Și răsuna în noi necunoscută O melodie gravă, un glas mut, Ca o răscruce, dintr-un început...
CA O R?SCRUCE... by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83752_a_85077]
-
plus, flăcău, vom avea grijă ca dosarul lui să fie sigilat și poate că nenorociții de Roșii nu vor aduce avocați care să redirecționeze interogatoriul. Mal încercă să-și păstreze calmul din voce. — E adevărat, Ellis? Loew împrăștie cu mâna palele de fum de la țigara lui Lesnick. În esență, da. Încercăm să recrutăm ca martori cât mai mulți voluntari din cadrul AUFT, iar martorii ostili - cei chemați în fața instanței - tind să-și sublinieze nevinovăția fără să apeleze la vreun avocat. În plus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
teancurile de hârtii. Stropi fotografiile Comitetului de Apărare din Sleepy Lagoon. Rupse graficele lui Ed Satterlee, goli cutiile cu hârtii pe jos și lăsă o dâră de benzină până pe verandă. Aprinse un chibrit, îl lăsă să cadă și privi cum pala albă de foc se face roșie și explodează. Flăcările se întinseră în spate și la etaj. Casa deveni o gigantică foaie de hârtie arzândă. Buzz se urcă în mașină și plecă. O reflexie roșiatică îi juca pe parbriz. O luă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
era moartea În libertate. Afară era libertatea absolută. Lovi cu fruntea În canatul geamului, ca să-l miște, apoi prinse din nou cu dinții de mâner și trase cât putu de tare. Cu un scârțâit lugubru, geamul se deschise și o pală de vânt rece cu fulgi de zăpadă pătrunse În cameră. Aer... Oană se opri din nou respirând aerul rece. Mai rămânea puțin. Împinse geamul lateral, cu capul. Acum avea loc. Se aplecă pe cotul stâng și Împinse piciorul În marginea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Dragostea mea... se auzi vocea Erinei. Trăiești... Ești cu mine... Nu te mai las să pleci nicăieri... - Nicăieri... șopti rănitul, căzând Într-un somn care nu mai era un abis. Era o lumină. Ușa se deschise lăsând să intre o pală de vânt Înghețat. Cele două femei nu se ridicară de lângă rănit. Erina continuă să curețe rănile, Încercând să-și stăpânească plânsul. Acela nu putea fi trupul puternic, musculos, al căpitanului Oană. Era trupul altcuiva, al unui sărman Înfometat și chinuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Oamenii s-au întors să vadă de unde venea zgomotul. Soldații au îngenuncheat și pentru un scurt moment, ca o premoniție, a fost tăcere. Apoi, fără avertisment, au început să tragă. Das a văzut primele trupuri căzând ca secerate de o pală de vânt ce se năpustește asupra unui lan de grâu. Apoi, apoi cineva l-a luat și la dus de acolo. Singura ieșire din Jallianwala Bagh era prin spatele liniei de soldați. Oamenii speriați se călcau în picioare, încercând să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
se tot scutură petalele. Nostalgic murmur Spun glasului meu s-adie-n sunet de talpă pustie pe cărarea ce-și caută rostul și-și vrea mântuire. Dau pasului meu o toamnă cu miros de castane, când vremea îmi curge în liniști pe pală de vânt, trecătore. Strâng mâinile mele în rugă de ploaie amară, ridic edificii în seara de taină să-mi crească din ele altare. Teama de ferestre Adulmec lacrima pe obrazul icoanei și simt a lumii visare. Descopăr neîndoielnica frumusețe în
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
o zîs: „Du-te în școala nouă, vezi în fund pe colidor ușa vopsită. Intri pe ea, bați la ușa din dreapta și ceri să-ți puie ștampila.” În povestire urma ceva nedeslușit apoi glasurile se pierdură. Din nou, pe o pală de vînt, sosiră cu putere și mai mare. Mergînd de a hoarța prin noroi, un flăcău cu privirile buimace traversa șoseaua. Bucuros, unul din glasuri îl strigă: - Ce-i, Petrache, ai căzut? - Noah! - Te-ai îmbătat, măi!... Încă nu contenise
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
stins făptură sacră, te‐ai dus de‐ acum în veci, Lăsându‐ mi zile triste cu nopți pustii și reci. Te odihnește mamă sub fulgi ușori de nea, Dar lespedea de piatră îmi pare atât de grea... Cum pâlpâie lumina, sub palele de vânt, Din candela ce‐ ți pune un nimb pe chipul sfânt. Se‐ apleacă brațul crucii pe ochii tăi închiși și fulguie pe păru‐ți petale de caiși. Adânc îți este somnul!.. Vor trece ani în șir, Va cerne vremea
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
seama dacă imaginea din fața mea este aevea sau e doar o năzărire... În deschizătura ușii care se clătina din țâțâni nu era decât o rază mierie de soare tomnatic, care se mișca odată cu frunzele nucului din grădină, alintate de o pală de vânt... Fără voia mea, o picătură de tristețe s-a prelins în suflet. Doream atât de mult ca nălucirea să fie adevărată... Izvorul m-a întâmpinat cu unda tremurată și cu sclipiri de diamant în lumina dimineții și parcă
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
din același grup ca să pot afla mai multe despre el. Dar niciodată, înainte de momentul ăsta, n-avusesem curajul să-l întreb ceva cu atâta tupeu. Spre uimirea mea, o umbră dureroasă a trecut peste chipul lui Chris. Era ca o pală de vânt răvășind un lan de porumb. Așa de tare mă obișnuisem să cred că omul ăsta deținea mereu controlul și că le știa pe toate, încât vulnerabilitatea lui m-a speriat. — Să știi că nu e prima oară când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
am ieșit din mașină. Din fericire, drumul de patruzeci de minute până în Montauk și litrul de apă mă readuseseră la o stare de rezonabilă trezie. Îl convinsesem pe Randall să mă lase să deschid geamurile un centimetru - detesta efectul oricărei pale de vând pe părul lui perfect gelat, dar de data asta făcuse o excepție - iar aerul rece și curat al oceanului îmi limpezise capul. — Beatrice, arăți superb ca de obicei, a zis Randall, sărutând-o și bătându-l pe Harry
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]