2,054 matches
-
doar parțial. Clădirea gării, cândva opulentă, devenise acum doar o carcasă. Fațadele Amtrak false ascundeau pereții cojiți, cu tencuiala căzută. Majoritatea coridoarelor erau blocate. Între timp, de jur Împrejurul nucleului operativ, bătrâna clădire măreață continua să decadă: gresia Guastavino din Sala cu Palmieri cădea, spărgându-se pe pământ, imensa frizerie era acum plină de gunoaie, luminatorul se surpase de la maldărele de mizerie. Turnul de birouri lipit de gară era acum un coteț pentru porumbei, unul de treisprezece etaje, cu toate cele cinci sute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
fie invitat de două ori. — Ce vezi? Ce vezi? se roagă Pusio ca un copil. — Vittelius... mda... nu știu dacă e chiar Vittelius... urmat de alți doi..., unul prezintă probabil programul spectacolului... — Și celălalt? — ...ține în mână o ramură de palmier... — Semnul victoriei! Nu mă mai întrerupe! îl repede Rufus. Se dă jos cu atenție de pe scăunaș și îl îndeamnă plictisit pe celălalt: — Hai, uită-te și tu! — Împăratul a luat în mână niște săbii! strigă Pusio extrem de excitat. — Păi, asta
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
doilea culoar la dreapta, mai apucă dresorul să spună înainte ca instructorul să și dispară după colț. Pusio îl urmează grăbit, nu înainte de a arunca o ultimă pri vire curioasă către picioarele individului, încălțate cu sandale împletite din frunze de palmier, arborele biruinței. — Să vii să mă vezi, strigă Thaos după el. Am o dresură fantastică de elefanți în partea a doua. Germanul îi face semn cu mâna în timp ce se îndepărtează. — Vor îngenunchea în fața lojei imperiale și o să deseneze cu trompa
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Los Angeles, oraș în care n-am fost niciodată, dar unde mi-am dorit mereu să merg - și vreau să știu totul despre viața lui. Vreau să știu dacă trăiește cu adevărat într-o lume a nisipurilor de aur, a palmierilor și mașinilor decapotabile, din care bubuie ritmuri de rock-and-roll. ― Într-o casă frumoasă! Tu în ce fel de casă locuiești? ― Nu e una prea drăguță. Era să-mi cumpăr una anul trecut, Doamne, iartă-mă că mă pun din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
Ai mai fost pe-aici? Nu. De fapt, eu n-am mai fost nicăieri. Când eram mai mică și părinții mei erau încă împreună, am fost de câteva ori într-o tabără în Franța. Îmi amintesc de nisipul moale, de palmierii din Nisa și de apa caldă, dar pe măsură ce am crescut, mama mea tot încerca să se descurce cu situația de părinte singur, și atunci vacanțele în străinătate au încetat, iar taberele în Franța s-au transformat în hoteluri mici din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
într-o mașină frumoasă, într-o zi frumoasă. Merg pe autostrada Santa Monica, vântul le flutură părul pe spate, ochelarii de soare le protejează ochii, iar Jemima Jones își dă capul pe spate și se uită la cer, la vârfurile palmierilor pe lângă care trece cu repeziciune, și are impresia că înțelege pentru prima oară ce înseamnă să fii fericit. Tot mai aruncă priviri furișe viziunii care stă lângă ea, pentru că tot nu-i vine să creadă că își va petrece următoarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
Tare mașina, omule. Tare și tipa. Brad zâmbește și apasă accelerația. Mergem pe acest bulevard imens și larg, cu magazine imense pe margine, care sunt mult mai mari și mai strălucitoare decât cele de acasă. La capăt se pot vedea palmierii, dincolo de ei un albastru neclar. Tocmai când vreau să-l întreb unde duce bulevardul, Brad se întoarce spre mine și-mi spune: ― Drumul ăsta duce chiar la ocean. Mergem până acolo, apoi o luăm pe Ocean Boulevard și suntem la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
oprim la o cafea? ― Ar fi grozav. O luăm la dreapta pe lângă și mai multe magazine, numai că acum văd sute de oameni care roiesc pe aici. O luăm apoi pe o stradă care parcă ar fi din revistă, cu palmieri pe ambele părți și pe mijloc. Stau și mă minunez cât de curat e totul, cât de largi sunt străzile, cât de perfect pictate sunt micile buticuri, cât de diferit e totul de Santa Monica Boulevard. E evident că ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
dar eu îi fac semn ușor cu capul, iar Brad se întoarce să se uite. ― A, da, spune el fără interes, și se uită imediat în altă parte, după care se întoarce la salata lui de andive și trunchi de palmier. ― Ei bine, spun, privindu-l cu coada ochiului, e superb. ― De ce nu te duci să vorbești cu el? ― Și ce să-i spun? Că-l iubesc? ― Ai putea să-i spui pur și simplu că-i admiri meseria. În general
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
se-ntâlneau pe scări când plecau sau se-ntorceau În cameră. Aveau o cameră la etajul al doilea, cu vedere la mare. De la fereastră se mai puteau vedea grădina publică și monumentul soldaților căzuți În război. În grădina publică erau palmieri și bănci vopsite În verde. Când era frumos afară dădeai mereu de câte un pictor așezat În fața șevaletului. Pictorilor le plăceau palmierii și culorile vii ale hotelului așezat cu fața spre grădină și spre mare. Italienii veneau de departe ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
De la fereastră se mai puteau vedea grădina publică și monumentul soldaților căzuți În război. În grădina publică erau palmieri și bănci vopsite În verde. Când era frumos afară dădeai mereu de câte un pictor așezat În fața șevaletului. Pictorilor le plăceau palmierii și culorile vii ale hotelului așezat cu fața spre grădină și spre mare. Italienii veneau de departe ca să privească monumentul. Era făcut din bronz și lucea În ploaie. Ploua. Picăturile se scurgeau de pe frunzele palmierilor. Apa se aduna În băltoace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
În fața șevaletului. Pictorilor le plăceau palmierii și culorile vii ale hotelului așezat cu fața spre grădină și spre mare. Italienii veneau de departe ca să privească monumentul. Era făcut din bronz și lucea În ploaie. Ploua. Picăturile se scurgeau de pe frunzele palmierilor. Apa se aduna În băltoace pe aleile acoperite cu pietriș. Valurile se spărgeau În ploaie și apoi se târau Înapoi, pe plajă, pentru a reveni, spărgându-se-n ploaie. Nu se mai vedea nici o mașină În piața de lângă monument. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
mai vreau o pisicuță și niște haine noi. — Of, mai taci și ia-ți ceva de citit, spuse George. El se apucase din nou să citească. Soția sa se uita pe fereastră. Era Întuneric acum și continua să plouă peste palmieri. Da’ oricum, vreau o pisică, spuse ea. Vreau o pisică. Acum vreau o pisică. Dacă nu pot avea părul lung și dacă nu mă pot distra, măcar o pisică să am. George n-o asculta. Citea o carte. Soția sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
de când s-a trezit până să-și aducă aminte că are inima frântă. Un canar pentru cineva Trenul trecu-n viteză pe lângă o casă lungă din piatră roșie, cu o grădină În care erau așezate mese la umbra a patru palmieri groși. Pe partea cealaltă se vedea marea. Și apoi intrarăm Într-o trecătoare mărginită de mormane de argilă și piatră roșie, și marea se mai vedea doar câteodată, mult dedesubtul stâncilor. — L-am cumpărat din Palermo, spuse doamna din America
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
verdele frunzelor de țelină, al fasolei păstăi, coriandrului și castraveților. Copiii mai mici se uitau cu poftă la tăvile Întregi de jeleuri din alge colorate artificial În galben-aprins. Mamele lor erau atente la vânzătorii care le cântăreau orezul, zahărul de palmier și tăițeii de orez. Mirosurile de pământ se Împleteau cu cele de murături. Moff Îi văzu pe Walter și pe Bennie stând la intrare, amândoi părând relaxați și satisfăcuți de ei Înșiși. Ceilalți călători erau și ei deja acolo, așteptând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
să se apropie. Domnul Joe se apropie și luă o țigară nouă din pachet și o puse În balconul mititel al altarului. După cum vedeți, spuse Walter, Naților noștri le place să fumeze și chiar să bea, orice, de la rachiu de palmier la Johnnie Walker Black. Esmé se apropie și ea și Îndesă cu solemnitate o punguță de M&M În altar. Heidi oferi o cutie de vitamine, iar Wyatt o vedere. Bennie le șopti În glumă Marlenei și lui Harry că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Întrerupți din Îndeletnicirea lor bahică, doi Nați Întrupați În doi polițiști militari săriră ca arși. Cu ceva timp Înainte Își părăsiseră posturile și se furișaseră pe câmp ca să poată fuma țigări de foi și să se Îmbete cu rachiu de palmier. Bărbații, bine afumați, strigară În birmaneză, conștienți de prerogativul lor de polițiști de gardă: — Ce dracu’ se-ntâmplă acolo? Walter, auzind Înjurătura, nu dori să cerceteze dacă era vorba de niște fermieri sau de spirite. Îi chemă pe toți cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
a trupului se legăna de parcă tocmai ar fi primit câțiva pumni. Din gura Întredeschisă se simțea un miros fetid de alcool. Harry văzu că erau cinci bărbați. Jucau cărți. Alcoolemia lor probabil că avea tot atâtea grade cât rachiul de palmier, iar creierele le erau Îmbibate. Peste câteva minute, Harry era Înapoi În cameră. Îi auzea pe bărbații beți Încercând să facă liniște pe drum spre ieșire. Se Împiedicară de cablul unei veioze, sparseră un geam, Își curățară gâtlejurile de mucozități
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
mei constatară că asta și erau, căsuțe În copaci, fiecare fiind un trunchi de copac scobit, cât să Încapă una sau două persoane. Pereții erau formați din rădăcinile lungi ca de schelet, cu golurile dintre ele acoperite cu Împletituri din palmieri. Acoperișurile erau joase și legate cu o Încrengătură de plante agățătoare și liane. Alte colibe și diverse adăposturi de dimensiuni reduse se puteau vedea și-n afara perimetrului. —E atât de neschimbat, Îi șopti Wendy lui Wyatt. Parcă secolul XX
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
numărat cincizeci și trei -, mulți dintre cei mai În vârstă purtând turbane și sarafane negru cu roșu. Prietenii mei văzură bunici cu fețele ridate și fete cu obrajii netezi, băieți curioși și bărbați cu dinții pătați de suc roșu de nucă de palmier ca și cum ar fi suferit de vreo boală care le făcea gingiile să sângereze. Tribul strigă În limba Karen: —Conducătorul a sosit! Ne va salva! Prietenii mei zâmbiră crezând că li se ura „bun venit“ și spuseră: —Mulțumim! Ne pare bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
și apusul soarelui, dar Walter refuza În continuare să se arate. Mai trecu o oră, și Încă una. În afara focului de tabără, În jur domnea bezna cea mai adâncă. Oamenii din Locul Fără Nume tăiară bambus și frunze ascuțite de palmier ca să le Împletească scaune onoraților lor oaspeți. Pată Neagră le spusese că străinilor nu le place să stea pe rogojini. Vaselină și Os-de-pește aduseră o grămadă de haine și le puseră pe jos. Arătară spre ele: Luați, luați. Hei, uite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Își puse și ea una neagră, identică. — Aș fi vrut să fim Într-un hotel cu o baie adevărată, spuse Esmé. După-amiază se duseseră cu toții la latrină, amplasată la distanța cuvenită de tabără. Era un paravan Împletit din frunze de palmier, Înalt de vreun metru și jumătate, care nu oferea cine știe ce intimitate, iar În spatele lui un jgheab prin care curgea un firicel de apă flancat de două scânduri lungi pe care cel care folosea latrina se putea sprijini. În loc de hârtie igienică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
direct din rădăcină. Câte lucruri știi despre plante! exclamă Heidi. Eu abia deosebesc boscheții de copaci. E util, când ai o pepinieră de două-trei hectare, răspunse Moff cu modestie. Îmi câștig existența cultivând chestii care cresc În pădurile tropicale. Bambus, palmieri imenși. Își șterse fruntea umedă cu dosul palmei. Nu pot spune că sunt prea Încântat de varietatea bambușilor de aici. Dar dacă scăpăm, am pus ochii pe o specie viguroasă, care ar fi ideală pentru o grădină zoologică cu care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
cărora să vegheze, dar nu a fost vina ei. Mare este Domnul! Și Domnului Atotputernic din ceruri și Fiului Său, Isus, care ne va primi În „Împărăția câmpurilor de orez veșnic Înverzite“ și a sticlelor fără fund de rachiu de palmier pe care le vom bea privind cele mai grozave dansuri, teatre de păpuși și cele mai bune emisiuni TV. Mare este Domnul! Mare este Domnul! Vom deveni puternici, tot mai puternici, așa Încât atunci când vor muri dușmanii noștri și vor Încerca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
al domnișoarei Havisham. Imediat după aceea a izbucnit În lacrimi, l-a Îmbrățișat pe Timothy și i-a șoptit: — Să nu ne mai despărțim niciodată. Deoarece bradul trebuise scos din motive de siguranță Împotriva incendiilor, cadourile erau puse sub un palmier de mătase peste care fusese pulverizat parfum de brad. Cadourile Îi așteptau, nedeschise și reîmpachetate cu funde galbene. Era și un cadou În plus pe care Timothy Îl achiziționase când a aflat că Bennie dispăruse. Era un pulover de cașmir
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]