658 matches
-
al cărei soț era directorul unui cinematograf, cel mai central, și în același timp și un mare pictor. Până la urmă, dintr-o săptămână de navetă cu trenul, se făcuseră cinci. Funcționam în calitate de casier la cinematograful unde era director domnul Bogdan Paloș. Și așa, încă din copilărie, visul meu fusese să devin când creșteam mare, mușcător de bilete la film; adesea îi povesteam gazdei mele cât de mult eram atras în copilărie, de clădirea cinematografului, ca de ceva nepământesc; aș fi fost
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
filmului, nu-mi venea să cred că toți oamenii aceia frumoși și parcă nemuritori, aveau să dispară cu totul în peretele pe care era trasat cu un simplu chenar negru și dat cu lapte de var, adică ecranul. Directorul Bogdan Paloș, artist el însuși, deosebit de cunoscut pe parcursul a zeci de expoziții de acuarele în județ și în afara județului, îmi păru însă de la început, un om de aur. Mai întâi îmi apăru un om de care m-aș putea apropia. Deosebit de binevoitor
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
Finica, femeie mică de statură și cu ochii mici din cauza miopiei, mă invită la masă. În acea după-masă îi cunoscusem fetele, pe Relia, tot contabilă la un combinat de industrie alimentară, și pe sora ei mai mică, pe care soții Paloș o avuseseră după o pauză de aproape 20 ani. Încă de la începutul prânzului, mă cuprinseră fiorii la adulmecarea acelei atmosfere de armonie și de liniște din familia pe care abia o cunoscusem în acea zi. Pe moment, dacă era să
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
să se audă spunând bancuri și să aibă satisfacția că gazda e pe fază și că gustă de minune, poanta. Ca și cum dacă directorul considera că bancul este bun, acesta putea fi într-adevăr, scos pe piață. El venea la familia Paloș, aproape primul. Încă până să se termine cina venea, și primul cuvânt al lui era: Ce soacră tare am și toți râdeau aprobând ușor cu capul. Lua loc aproape de ușa de intrare în sufragerie, de fapt între ușă și canapeaua
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
După vreo câteva bancuri plasate doar pentru o oarecare încălzire în prealabil, Grig pregătea bomba, dar nu înainte de a-l ruga pe Bogdan să încuie ușa. Așa se petrecură lucrurile și în seara în care nu credea niciunul dintre soții Paloș că ar mai veni vreun musafir. Deja se făcuse târziu pentru vizite. Dacă nu mai apărea nimeni, dl. Bogdan se scuza și se retrăgea în atelier. După bătaia în ușă, aceasta se deschise mai repede decât de obicei și nemaipomenitul
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
conform așteptărilor. Doamna Finica își privi exigentă soțul, ca și cum ar fi zis că nu trebuia să vorbească de așa ceva și că discuțiile astea nu-și aveau nicicum rostul. Aproape că m-aș fi simțit ca un intrus, dacă d-na Paloș ar fi concretizat totuși, gândul în cuvinte. Eu eram cel mai nou în gașcă, și cel mai incomod în sensul că nu eram așa de cunoscut, oricât de bine ne înțelegeam. În acea seară pe semne, nu mai avea de
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
partea lui și să fie sigur de acest lucru), își întoarse capul spre Finica rostind parcă mai cu sete, cele mai decisive cuvinte: - Lungă-i limba boului, dar nu știe grăi. Probabil că așa îi ieșea oful de la inimă, domnului Paloș. Discuțiile despre prieteni erau pentru pictor, un adevărat balsam. Îl observam cu câtă poftă respiră. E o avere și asta, domnule - zise gazda - să te caute prietenii. Dar, ca să te caute prietenii, trebuie să fii tu însuți receptiv la toți
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
să-l tratez cu indiferență. Nu puteam s-o fac? Nu. Nu se face așa ceva. Fiecare cu darul lui. Dacă lui îi place să fie admirat spunând bancuri, lasă-l, domnule, în pace. Și încă ceva: știe că noi, familia Paloș, nu ducem niciodată vorba. Ceea ce vorbim, aici rămâne. Și aceasta e o garanție de bază. Poveștile cu domnul Bogdan, acolo în atelierul de pictură, deveniseră memorabile. Ardeam de nerăbdare, de fiecare dată când îi treceam pragurile casei, să mă tolănesc
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
adio de la el, deoarece scria jos, lângă ramă, pe o etichetă, cu majuscule, parcă în fugă, vândut. Mă gândeam că în orice clipă putea veni cumpărătorul să-l ducă. Să vină după tablou și, înainte de a i-l da, domnul Paloș să-i țină o dragă de predică, cum se întâmpla de regulă, în asemenea cazuri, despre părerea de rău a artistului, că trebuie să-l vândă. Să-l compare din nou, cu un copil pe care trebuie să-l dea
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
invidie care îl determina să comande și el unul asemănător. De altfel era ca la magazin când vânzătorul, ca să fie sigur că-i cumperi marfa, mărturisește în surdină că e ultima și că în depozit nu mai are ceva asemănător. Paloș zâmbea și îl asigura pe respectivul că într-o săptămână și tabloul lui va fi gata, că va putea veni să-și ia tabloul. Într-o zi, după plecarea musafirului, Bogdan nu se mai putu opri din râs și, la
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
dar... Rupse eticheta în câteva bucățele pe care le vârî în buzunarul halatului cu care intra întotdeauna în atelierul de pictură și începu a fluiera fericit ca un adolescent îndrăgostit. Atunci mi se păru că văd totuși un alt Bogdan Paloș. Întradevăr, cu prima ocazie, am observat că, la primul contact cu noul venit în casa lui sau chiar la cinematograf, pictorului îi creștea șarmul prin zâmbetul acela bonom, indiferent ce replică primea de la cel cu care vorbea. Zâmbetul acela îl
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
bine să fi știut și eu acest lucru. Nici nu-mi aduc aminte să-i fi răspuns la salut. După plecarea ei, îmi spune gazda că ar fi trebuit să-i mulțumesc, deoarece ea îmi pusese o pilă la Bogdan Paloș, ca să mă angajeze la cinematograful unde lucram și că ar fi bine ca, dacă nu mai am de gând să prietenesc cu ea, să-i scriu măcar o scrisoare de adio. Nu-mi sunase bine de la bun început sintagma: scrisoare
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
rău ne luă în râs: ai venit cu puradelu’ ăsta să ne bați? hă hă hă. Neagră de supărare, Cristina s-a oțărât la el: nu ti râdi, uăi, cî uiti și ari frati-miu în cizmî! Și odată trage paloșul de bucătărie din bocanci și mi-l pune în mână. Toată școala se buluci pe ușă urlând: săriți! asasinu! asasinu! Am fugit și eu, m-am ascuns după un stejar. Profesorii mă căutau. M-am strecurat în uliță și taie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
genunchiul stâng, unde nu-l mai simțea decât în zilele ploioase. Devenise depresiv și înfumurat - așa-l găsi marea Babă de Plastic, faimoasa Zână Mitralieră. În schimbul a două ruble, ea îi dezvălui voievodului unde se aflau pitite armele tatălui său: paloșul Kutuzov cu tăișuri în diagonală și un dolohov T-415. De asemenea, în grajdurile fostului I.A.S., tânjea răpciugosul Pierre, vestitul armăsar de tracțiune cu 5 viteze, de fabricație sovietică. Atât îi trebui dogelui: îi aruncă lui Pierre 3 pumni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
și Cosmin de la computer. Din stradă se auzeau strigăte, fluierături și huiduieli. Probabil că lumea din cartier se becaliza, așa cum se întâmpla la fiecare două săptămâni. Pentru a urca în sondaje Partidul Noua generație, magnatul din Pipera, Războinic al Luminii, Paloș al Virtuții, supranumit și Principelele din Maybach, vânduse câteva mii de oi și plătise pentru a fi clonat de atâtea ori de cât ar fi fost necesar să se creeze impresia că ar fi prezent peste tot, ubicuu. Mai greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
tip Kneph, una bucată, marmură, sec. I; valorificat cultural cf. (2) la Muzeul Regiunii, semnificația sa e astăzi mult redusă; în S, moaștele Sfântului Dimitrie de la Dunăre, nimic de făcut; în V, Pietrele Doamnei; (3) se recomandă; în sfârșit, legendarul Paloș despre a cărui origine și filiație circulă mai multe legende; stăpânul său ar fi Mihail (arhanghelul), care l-ar fi dăruit pe pământ unei domnițe (v. Graal, Lady of the Lake), care la rândul ei îl conferă unui erou strămoș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
nu înseamnă că nu poate să existe. Bineînțeles, poate să existe, nu e nici un inconvenient în asta, problema mea e alta. Am pe cap o delegație din Marile State care cine știe de ce țin morțiș să pună mâna pe acest paloș, probabil ca pe un soi de omagiu feudal, ca de la vasal la rege. Noi l-am da, numai că de unde să-l luăm, vorba poveștii, dacă n-are ființă pe lumea aceasta? ─ Hmm... ─ Îndrăznesc așadar să te caut, să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
vor crede că nu o avem pentru că nu există. Ba există, spune părintele. Există, de asta nu te îndoi. Dar nu e ce cred ei. Așa că dați-le ceea ce cer. ─ Adică ce? O bucată de fier, nu asta cer? Un paloș măsluit? ─ Măsluit? De ce? V-au cerut o bucată de fier, dați-le fier. Dacă vă cer pâine, dați-le pâine. Dați-le întotdeauna ce vă cer, așa cum și Dumnezeu ne dă nouă ce-i cerem. Părintele vorbește cu voce atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
regat. Și odată cu ea, bineînțeles, iubirea. Trec peste amănute. Cressida a urzit și a executat o magistrală lovitură de palat și ea însăși l-a decapitat pe rege. Ai uitat, i-a spus ea înainte să-i zboare capul cu paloșul, că odată ce l-am trădat pe cel pe care l-am iubit, pe tine îmi va fi nespus de ușor să te trădez. Ochii îi scăpărau cu o sălbăticie rar întâlnită la oameni și mai ales la femei. E greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
Stă atârnată de bara de deasupra capului și se sprijină într-un singur picior, în care se înfige nemiloasă muchia unui obiect masiv, paralelipipedic, învelit în hârtie groasă de ambalaj și legat cu sfoară. Când a plecat de-acasă cu paloșul, Pascal și-a făcut socoteala că mai bine îl ia cu el la serviciu, decât să bată din nou drumul după dânsul la ora patru. O să tragă o fugă până pe Spătarului, poate chiar înainte de prânz. La fel cugetase și în privința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
nobil pe lemn. Despina a ridicat din umeri și s-a uitat la Pascal ca și cum ar fi vrut să spună poftim, e a ta. Pascal s-a ridicat de pe canapea și a luat sabia în mână. Era grea, un adevărat paloș. Cel pe care îl străpung ajunge în rai, scria pe el cu litere gotice. Pascal i-a întins arma Despinei, s-o vadă mai bine. Sabia lui Mihai, a spus ea și a ridicat degetul arătător de la mâna dreaptă, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
războaiele lui Suvorov - în care mai mult a fost învins decât biruitor dar recompensat din belșug - de anexarea Basarabiei, de războiul Crimeii sau pentru Ca ucaz , de războiul ruso-turc de la 1877 1878, de expedițiile pentru cucerirea Asiei, mijloacele au fost aceleași: paloșul, sabia, tunurile, dar și minciuna, cumpărarea conștiințelor, potolirea în sânge a răscoalelor, deportarea opozanților și învinșilor. Niciodată mai marii rușilor nu și-au respectat cuvântul dat cu ocazia înțelegerilor și a tratativelor... Nu au existat regrete sau ezitări nici atunci când
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
banale, dar sub condeiul ei dobândeau o strălucire nebănuită. Fiecare însemnare din jurnal era datată doar cu unele atribute ale anotimpurilor: Cireșii tatei și-au pus cercei la urechi!; Iarna nu vrea să plece, dar ghioceii au despicat zăpezile cu paloșele lor și iarna a fost învinsă!; Au venit zilele lui Cuptor, bunica și-ar putea coace azima la soare!; Miroase a ionatane, gutui și tămâioasă... și tot așa... În totalitate jurnalul era purtătorul unor fraze-perle, abundând notele vesele, sclipitoare, cu
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
e posibil, să o spurce. Mențin la est de țară o armată Cu tancuri și rachete înarmată, Puzderie de ofițeri și soldățoi Sunt gata ca să sară peste noi. Of, sfinte Ștefan, domn curat, Vin de ne scoate din păcat. Cu paloșul de e nevoie, fă dreptate, Ca țara să trăiască-n libertate.
Of, sfinte ?tefan by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83195_a_84520]
-
bici de foc. Pe când trâmbița suna, maiorul Tănăsescu ridică sus cravașa cu o comandă scurtă. Două sute de țevi de pușcă se îndreptară cu același gest spasmodic asupra țăranilor. Vociferările sălbatice se curmară o clipă, parcă le-ar fi retezat un paloș, dar numai spre a reizbucni mai tumultuoase: ― N-au voie să tragă!... Nu-ți fie frică, moșule!... Hai, băieți, că nu vă împușcă!... Aoleu, că v-a întrecut Anghelina! Apoi răsunară alte comenzi aspre, ascuțite ca niște scârțâituri de ferăstrău
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]