1,998 matches
-
Aș vrea să nu fiu de acord. Înseamnă răutate și nu trebuie să ne caracterizeze. Ia-o ca o ironie, Doina. Atunci..., da. Mihai traversează sufrageria, cu telefonul într-o sacoșă, oprindu-se la cuierul de la intrare, să-și îmbrace paltonul. Știi, Mihai..., începe Doina timid, ajutîndu-l să-și potrivească fularul mă gîndesc că ai putea să judeci sever cele discutate, ba ai să ajungi să dai vina pe coniac. Să n-o faci. E bine, cred, că s-a întîmplat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
se abate pe la presa de îmbalotat deșeuri metalice, prinde un moment cînd muncitorii sînt ocupați în altă parte și aruncă în interior sacoșa din mînă, așteptînd să vadă balotul plecat spre rampa de încărcare, apoi urcă în birou, își lasă paltonul, căciula, fularul și-și îmbracă bluza de salopetă. Se așază pe scaun, scoate din sertar revista "Teatrul" cu gînd să citească, să treacă noaptea mai ușor. "E miezul nopții gîndește el, amînînd începerea lecturii, preferînd să privească aiurea, spre un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
scoate țigările, îl servește pe profesor, apoi se așază. Noroc! Noroc! Paharele goale stau alături, lîngă sticla pe jumătate; în rest, masa e liberă. În centrul ei, profesorul așază pachetul de cărți cu fața în jos. Cald. Să-mi las paltonul. Să nu lăsați chiar mai mult zice Lazăr încet, scotîndu-și scurta de fîș. Taie. Tăiat. Lazăr își aprinde o țigară, trage două-trei fumuri, apoi și-o lasă agățată în colțul stîng al gurii, astfel că dîra de fum, ridicată lent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
la ziuă... Și dacă mor aici... Poate el scapă, să spună că Doina-i a mea și a lui Theo... Nu pot muri ducînd cu mine taina..." Bătrîna se ridică de pe saltea, lăsînd cățelușa locului, în broboadă, acoperită cu gulerul paltonului, făcîndu-i semn să stea liniștită. Privește roată, nu-l vede pe profesor, își amintește că a cerut cărțile de joc și pornește spre bucătărie, înțelegînd unde s-au retras. Vrea să intre, dar, prin ușa întredeschisă, îl vede pe Lazăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
în serie, oameni de valoare -, trei sute deci; pe ceas, șapte, o mie în total. Pe masă, mai apar zece bancnote. Haina, o mie, că-i de costum bun; fularul, acul de cravată, pantofii și pălăria, încă o mie. Vreți și paltonul? Două mii, că-i nou. Profesorul numără în fugă patruzeci de bancnote, apoi, înfrigurat, începe să se îmbrace. Cînd e gata îmbrăcat, începe să alerge pe loc, asemeni unui sportiv de performanță. Ei da! îl admiră Lazăr, mascîndu-și ironia. Să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
mai joci? Da, dar nu pe mărunțișul de tramvai; ar fi necinstit din partea dumneavoastră. Pe ce-avem! se înfurie profesorul, scoțîndu-și un pantof, cu care rămîne în mînă, așteptînd cărțile. Cățelușa scheaună o dată, scurt, înfundat, sub gulerul de blană al paltonului. Taci, Pușa mamii, taci șoptește bătrîna, îngrozită de neliniștea cățelușei. "Nu-i a bună gîndește ea, strîngînd la piept capul mic, înfiorată de răsuflarea fierbinte. Mai scap de aici?! Că dacă mor, poate-mi merit moartea; dar, fata trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
mult decît meserie viciată. Cîndva, pînă în anul trei, îl mai jucam și eu numai la meserie: control la cărți, studierea adversarului, codoșeală cu partenerul, inducere în eroare prin reacții false, pînă m-au jupit cîțiva de bani și de palton, că de-atunci n-am mai avut parte de un altul. Fantastic! Abia aștept să-1 jupuim pe Marcu; vreau să mi-l lași la... începe să rîdă profesorul, dar se oprește nedumerit, văzîndu-l pa Lazăr grav, încruntat. Nu, dom' profesor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
lui spre ușă, înșfacă schiurile, apoi iese, după ce trezește întreaga sală cu tropăitul bocancilor. O clipă, toți rămîn ca năuciți. Primul își revine profesorul, care fuge afară, urmat la cîteva secunde de bătrîna care a smuls în grabă, de pe cățel, paltonul, să și-l pună pe umeri. Lazăre, stai să-ți dau banii ăștia, să-i... întinde profesorul plicul împotriva vîntului, făcînd cîțiva pași pe urmele schiurilor. S-a depărtat prea mult clatină din cap bătrîna, strîngînd ceva în pumn. Voiam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
știe că nu asta vrea cățelușa, dar îi dă drumul, să facă pe plac celor care o ceartă mereu. Ajunsă jos, cățelușa o zbughește înnebunită spre ușă, dar pe la jumătatea drumului se întoarce la bătrînă, își înfinge colții în poala paltonului cu care e îmbrăcată stăpîna și trage în direcția ușii. Bărbate, ai dreptate, se întîmplă ceva! se sperie țăranca, sărind în picioare, strîngîndu-și sumanul la piept, amintindu-și că, în '40, așa s-a zbătut cîinele lor în lanț, l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
aveți cumva cafea? Fata îl mai privește o clipă, simte cum îi fuge înapoi sîngele din obraz, vede privirea senină a tînărului, privire care a obsedat-o chiar și cînd era în brațele lui Radu, se înfioară, strînge mai bine paltonul la piept să dea impresia că a cutremurat-o frigul și pleacă mai departe, spre microbuz. Peste cîteva clipe, apare la portiera cealaltă, cu termosul în mînă. Vlad îi întinde palma și o ajută să urce, scăpărînd un surîs de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
întinde palma și o ajută să urce, scăpărînd un surîs de reală plăcere la vederea genunchilor goi ai fetei în clipa cînd ea pătrunde în cabină. Drept răspuns, Paula pufnește scurt, nervos, așezîndu-se bine în scaun, acoperind genunchii cu poalele paltonului. Șefu', gata, dă-i cărbuni! strigă Cornea deschizînd portiera să urce, dar cînd o vede pe Paula așezată fără gînd de plecare, scoate un "î" prelung, după care vrea să se retragă; înainte însă de-a izbi portiera, mai spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
am mai cerut una spune spre ofițer. Vă rog să mă scuzați! adaugă sec, întinzînd femeii gulerul. Fii bun și mi-l așază își săltă Nina puțin bărbia. Cu gesturi alese, de servitor de înaltă clasă, Iulian aranjează gulerul la paltonul femeii. Altădată, să te-nveți minte îi șoptește Nina, întîlnindu-i privirea -, să nu mai abuzezi de situații adaugă ea. Iulian mai rămîne un timp cu mîinile pe guler, întinzînd arătătoarele, să cuprindă între ele, în ascunzișul blănii, gîtul femeii. Știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
care, cînd și cînd, la șuieratul vreunui tren în gara din apropiere, sclipește, asemeni unei stele, ideea că linia ferată, peste care trec trenuri în viteză, e atît de aproape, la numai cîteva minute de mers. Pornește într-acolo, cu paltonul descheiat la piept, îndesîndu-și mîinile în buzunare; într-unul are plicul cu suta de mii, în celălalt stă cureaua de la pantaloni, făcută colac "lungă, tăticu', lungă; cu asta poți și să te spînzuri la nevoie; da'-i păcat, nu putem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
mai curând sau mai târziu, o să ne ciocnim de ceva. Înviorat de acest gând, m-am adresat însoțitoarei mele: — Ei, și ce ziceți de ultima ispravă a lui Palmer, doamnă Klein? Ea s-a întors brusc spre mine și marginea paltonului ei a căzut peste mâna mea așezată pe schimbătorul de viteze. Înainte ca ea să apuce să-mi răspundă la doi pași în dreapta mea apăru brusc un camion mare. Probabil mă abătusem spre mijlocul șoselei. Am frânat brusc și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
să spună nimic și am înaintat așa un timp, cu capetele scoase afară pe ambele laturi ale mașinii. Trupul ei se zdruncina și sălta lângă mine ca un sac fără cap și am simțit din nou cum stofa aspră a paltonului ei îmi zgârie mâna. Indicatoare mari portocalii în colțul de lângă Hyde Park ne arătau drumul spre Knightsbridge și în lumina lor mi-am aruncat o scurtă privire spre însoțitoarea mea. I-am văzut umerii puțin aduși și apoi, dezvăluit doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
Era cald în hol, pe jos era un covor gros și, în comparație cu aburii de afară, mirosea frumos a lemn lustruit și a țesături noi. Actul de a respira deveni dintr-odată o încântare. M-am oprit în timp ce ea își scotea paltonul și am văzut, deasupra capului ei, sabia de samurai împodobită cu ciucuri pe care Palmer o atârnase fără nici un rost deasupra unui mic șifonier din lemn de trandafir după care eu și Antonia tânjiserăm cândva. M-am întrebat dacă Palmer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
domnești. Se întoarseră spre noi, speriați, încă nedezmeticiți, păstrând aura comuniunii lor tulburate. Am intrat și eu după Honor Klein. În clipa aceea s-a întâmplat un lucru ciudat. Când m-am întors și am privit-o, părea transfigurată. Fără paltonul greoi părea acum mai înaltă, mai plină de demnitate. Dar ceea ce m-a izbit a fost expresia ei. Rămăsese în cadrul ușii, extrem de palidă, cu ochii țintă la perechea aurită de lângă foc și capul dat mult spre spate; pentru o clipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
și am ieșit în hol. Honor Klein stătea chiar în fața ușii. Apariția atât de neașteptată a acestei figuri complet imobile avea ceva straniu și, pentru o clipă, îmi sugeră prezența unei stafii. Ne-am privit fix. Ea era înfofolită în palton, iar fața ei ireală purta încă umezeala aerului de afară. Nu zâmbi, nu zise nimic, ci mă examină cu o privire încordată, neclintită și meditativă. În clipa în care am văzut-o am fost derutat, am simțit și o ușurare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
derutat, am simțit și o ușurare, dar și un fel de teamă profundă și inexplicabilă. M-am simțit ca în fața unei primejdii. — Pot să vă ajut cu ceva? am întrebat. Ea își lăsă capul spre spate și-și desfăcu gulerul paltonului. — Cu alte cuvinte, domnule Lynch-Gibbon, ce dracu' caut eu aici? — Exact, am răspuns. Se pare că nu-mi era dat să mă port politicos cu sora lui Palmer. — Iată care este explicația, spuse ea. Soția dumneavoastră mi-a spus că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
dezordine, privirea fixă, vinul vărsat. Am constatat că nu pot vorbi. Honor Klein mai coborî două trepte. — Ah, dumneavoastră sunteți, zise ea. Am văzut lumină și am crezut că e fratele meu. Rămase acolo, cu mâinile vârâte adânc în buzunarele paltonului, privindu-mă îngândurată cu ochii micșorați, cu gura strânsă într-o linie dreaptă și aspră. — Fratele dumneavoastră este în pat cu soția mea, am răspuns. Tocmai le-am dus niște vin în dormitor. Honor Klein continua să mă privească îngândurată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
cu putere în urma ei. I-am auzit pașii urcând apăsat pe scări. Am așteptat, încercând să-mi stăpânesc un val de gelozie atât de dureroasă încât aproape că mă frângea. Se auzi soneria. M-am dus la ușă. Înfășurați în paltoane groase pentru a se proteja de gerul umed a cărui adiere parfumată pătrunse prin ușa deschisă, cei doi stăteau unul lângă altul, amândoi înalți, aproape de nedistins în noaptea albastră. Haideți înăuntru, ticăloșilor! am spus. Au intrat fără să spună nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
M-au surprins cuvintele ei și am spus: — Nu știu, nu știu nici măcar dacă te consider capabilă de dragoste. Te vreau pe tine. A râs și apoi a spus: — Spui prostii, Martin. S-a întors și și-a scos brusc paltonul și s-a îndreptat spre un bufet pe care erau așezate sticle și pahare. A turnat lichior în două pahare. Am observat cu o fericire imensă că-i tremură mâna. Nu mi-am părăsit postul. Ea a pus unul dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
treaba ta. Am simțit că am dat dovadă de slăbiciune și că asta mi-a fost fatal. S-a mișcat și odată cu ea s-a mișcat și umbra ei pe podea în lumina rece a soarelui. În timp ce scotocea prin buzunarele paltonului în căutare de țigări am avut convingerea că în clipa următoare îmi va spune să plec. Am început să înaintez spre ea și, văzându-mă, ea a încremenit pentru o clipă; apoi și-a continuat în mod ostentativ gestul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
șevreiț de către un caporal asistat de căpitanul Stihi XE "Stihi" . În apropierea locului era o foaie de cort unde erau Îngrămădite ceasuri, inele șverigheteț, bani și alte lucruri de valoare, precum mai departe și o grămadă cu haine de astrahan, paltoane bărbătești, plapomi și diferite obiecte casnice. Când am văzut cum se Împușcă oameni, eu dimpreună cu pretorul Gașpar XE "Gașpar, Aurel" am plecat imediat dela fața locului, Îngroziți de cele ce vedeam. Gropile acestea se pot vedea foarte bine și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
În sinagogi, În special În zile de sărbătoare, ceea ce Însemna confiscarea obiectelor de cult și a hainelor de la enoriașii pe care-i „prindeau” În sinagogi. Sechestra dulapuri cu suluri sfinte și știa să calculeze contravaloarea impozitului pe sulurile sfinte; confisca paltoanele credincioșilor care erau atârnate la intrare „sau Îi desbrăca În timpul rugăciunilor de talesimi șșal de rugăciuneț”. Alți patru perceptori se specializaseră În alte domenii de percepere alternativă. Comunitatea a Înaintat un memoriu special șefului administrației financiare, Mardare XE "Mardare, Dumitru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]