829 matches
-
Insch era umed subsuoară și pe spate. Domnule, zise Logan. Încercă să nu se uite În ochii lui. — Vor să renunț la pantomimă. Vocea Îi era joasă și lipsită de intonație. Sentimentul de vinovăție Îl cuprinse pe Logan, ca o pancartă mare În vârful capului pe care scria: „EU AM FĂCUT ASTA! EU AM FOST!!!“. — Comandantul consideră că dăunează imaginii pe care Poliția Grampian vrea s-o afișeze. Zice că nu ne putem permite să ni se asocieze o astfel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
decât anticipase Logan: În jur de cinci sute de oameni care umpleau spațiul din fața tribunalului, revărsându-se pe scări, În parcarea rezervată celor cu „treburi oficiale“. Echipele de televiziune păreau mici insule liniștite, În marea neferictă de fețe și de pancarte: „JOS CU CLEAVER CEL RĂU!“ „TĂIAȚI-I-O LUI CLEAVER! „NENOROCIT PERVERS!“ „VIAȚĂ PENTRU VIAȚĂ!“ „MOARTE GUNOIULUI PEDOFIL!!!“ Logan se strâmbă când o citi pe ultima. Doar niște oamenii proști, cu o furie Îndreptățită și cu o gloată de partea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Sonorul nu era suficient de puternic cât să se poată auzi cuvinte adevărate, dar o fotografie a lui Gerald Cleaver apăruse deasupra umărului ei stâng. Apoi imaginea se schimbă Într.un cadru exterior cu Tribunalul din Aberdeen. Mulțimea Își agita pancartele În aer și, dintr-o dată, o femeie cam de patruzeci de ani umplu ecranul, ținând strâns semnul ei cu „MOARTE GUNOIULUI PEDIFIL“, plină de mândrie. Pocni din gingii Încărcată de furie pe parcursul celor cincisprezece secunde, nici unul dintre cuvinte nefiind auzit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
îmi zbura pe pagină. Dreptate, scriam eu, și decență; conștiință și onoare; reputația unui bărbat, viața unui bărbat. Ceream măsuri. Uitându-mă acum înapoi, nu știu ce mă așteptam să facă Otto. Să angajeze oameni care să se plimbe în fața cinematografelor cu pancarte și să spună „nu confundați acest film cu realitatea“? Să pună anunțuri în ziare în care să susțină că Hermann van Pels nu e un hoț? Era un bărbat care îl dădea în judecată pe Otto și chiar dăduse și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
tatălui meu îl înăbușea. — Mergem pe vârfuri toată ziua în șosete, nu putem nici să ne ușurăm de teamă să nu fim auziți și Romeo, aici de față, trimite scrisori de dragoste prin Miep. De ce nu agăți la fereastră o pancartă? Aici se ascund evrei. Vocea lui Pfeffer, sugrumată de demnitatea rănită, demnă de milă din cauza lacrimilor pe care încerca să le ascundă, îi răspunde: —E ușor pentru tine să vorbești, pentru tine și pentru Frank care aveți soții și copii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
acoperea mijlocul covorului din hol. Kieran era în sufragerie, turnându-și un pahar sănătos de vin. —Jenny, nu știam că urma să vii la noi. Dacă mi-ar fi pus un clopot în jurul gâtului și mi-ar fi înmânat o pancartă pe care scrie IMPURĂ, nu m-ar fi făcut să mă simt mai puțin binevenită. Speram să fie supărat pe mine doar pentru că-i închisesem telefonul mai devreme. Am venit doar ca să stau de vorbă cu Lisa. Dar tu nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
Înfofolit În palton, mănuși, fular și căciulă. Era o dimineață cenușie și rece, cu un vânt mușcător, după cum Îi promisese valetul, dar mișcarea Îi făcea plăcere. Serpentina era acoperită cu gheață, care Însă era subțire și transparentă ca sticla, cu pancarte care Îi avertizau pe amatorii de patinaj sau săniuș de pericol. Împătimiții sporturilor ecvestre tropăiau În sus și-n jos pe alee, cai și călăreți trimițându-și norii condensați ai răsuflării În atmosfera Înfrigurată. În aer se simțea parcă moina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
că aduce ghinion ca mirele să Își vadă mireasa În rochia albă Înainte ca ea să pătrundă pe ușa bisericii, ar fi fost și pentru el un semn rău să dea ochii cu Teatrul St James, Împodobit cu afișe și pancarte pentru premiera la Guy Domville, Înainte de a sosi În seara aceea, la ora hotărâtă; În consecință, ocolise cu grijă vecinătatea lui King Street În cursul plimbării de dimineață. Nu trăise aceeași inhibiție la Southport, când se jucase pentru prima dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
cântat vreun cuc înainte de vreme? Să fi numărat eu oare de câte ori a cântat? Și pe urmă văd primii morți. Soldați tineri și bătrâni în uniforme ale Wehrmacht-ului. Atârnă în copaci de-a lungul șoselei și în teii din piețe. Pancartele de carton atârnate pe piept îi recomandau pe spânzurați drept „lași care compromit capacitatea de apărare“. Un băiat de vârsta mea, care, în plus, are la fel ca mine cărarea pe stânga, atârnă alături de un ofițer în vârstă, nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
în care se afla o încăpere pe care șefii o aranjaseră cu sofale și mobilier de rafie pentru seri plăcute cu camarazii: pe pereți atârnau fotografii de grup cu tovarăși de partid în uniforme. Cred că am văzut și o pancartă cu „Credință și frumusețe“, pe care făceau gimnastică fete cu sâni săltăreți. Lipsea însă fotografia obligatorie cu Führerul. Nici steaguri, nici stegulețe. Nici un obiect cu o valoare oricât de mică nu era de șterpelit. Toate dulapurile se căscau goale. „Nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
vârf de cuțit de mânie închegată, slinoasă, reziduală“ și nu am făcut economie de furie și obidă care, în vremuri de neputință față de puteri violente, s-au dus pe apa sâmbetei și le-au prilejuit astfel revoluționarilor numiți ulterior șaizecișioptiști pancarte roșii de furie. La extragerea oaselor din jumătatea de căpățână, elevul a urmat însă sfaturile maestrului. Cu ambele mâini ridicate în aerul nemișcat, el ne-a arătat cum, după fierbere, trebuie desprinse carnea răcită de pe oase, râtul de pe zgârciuri, gelatina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
adusese după ea o serie de responsabilități. Ziua precedentă fusese foarte plăcută. Foarte distractivă. Dar, și gândul ăsta m-a lovit fără ca eu să-l fi invitat, viața înseamnă mai mult decât distracție. Omulețul din creierul meu, pe a cărui pancartă scria de obicei „Sfârșitul e aproape“, mă anunța azi că „Viața înseamnă mai mult decât distracție“. Omulețul ăsta lucrează în cadrul departamentului Conștiință. Îl urăsc. Ticălos nenorocit. Tot timpul își face apariția cu pancarta aia și-mi strică cheful. Mai ales
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Omulețul din creierul meu, pe a cărui pancartă scria de obicei „Sfârșitul e aproape“, mă anunța azi că „Viața înseamnă mai mult decât distracție“. Omulețul ăsta lucrează în cadrul departamentului Conștiință. Îl urăsc. Ticălos nenorocit. Tot timpul își face apariția cu pancarta aia și-mi strică cheful. Mai ales atunci când fac cumpărături. Îmi zice chestii profunde de genul „Ai deja patru perechi de cizme“ și „Cum poți să explici faptul că ai cheltuit douăsprezece lire pe un ruj“. Și-așa-mi strica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
și m-a scos pe cauțiune sau m-a „răpit“, cum am preferat eu să numesc respectivul gest, nu mi-a venit să cred că pe stradă nu mă așteptau nici camere de filmat, nici vreo mulțime în delir agitând pancarte. În fața secției nu a apărut decât o altă mașină de poliție care a frânat brusc zgâriind bordura. Din ea s-au rostogolit cinci bețivi. James m-a dus acasă. A făcut rost de la un prieten de numele unui avocat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
format un baraj de camioane și autocare, puse bară la bară. Ora zece dimineața. Urc la etajul trei al unui bloc din apropiere, la un prieten neliniștit. Piața e acum goală. Încercuită și pustie. Corturile nu mai sînt. Au dispărut pancartele, tribuna. Grupuri de curioși discută Înapoia baricadei guvernamentale. Pro și contra. Tensiunea plutește În aer, se simte pînă la etajul trei. Polițiștii refuză să răspundă Întrebărilor. Unii par Încordați, alții rîd. Privesc din nou piața. Așadar au fost luați dis-de-dimineață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
izbuti să supraviețuim dezastrului ciocnirii dac-am urma sfatul unuia dintre eroii lui Dan Claudiu Tănăsescu, care locuiește pe planeta Sinet: „Hai să ne facem un bîrlog”. În revista Șopîrla amantelor citesc un desen c-o femeie ce poartă o pancartă pe care scrie „de ce bărbații n-ar alăpta și ei?” Poate pentru că e frig? Mă bîntuie o senzație plăcută deoarece urmăresc În același timp și emisiunea „7 x 7” a doamnei Beclean ce ne arată, la simpla rostire a cuvîntului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
și Tyrone, așa că am Început să facem progrese. Și ești speriat de te caci pe tine, amice. Știi că te paște camera de gazare de la chestia asta și nici măcar nu m-ai Întrebat despre ce e vorba. Ray, ai o pancartă atîrnată de gît și pe ea scrie „Vinovat“. Coates Începu să-și pocnească degetele. Ochiul lui teafăr Îl săgetă cu ură. Ed Închise comunicația audio. — Ray, hai să schimbăm subiectul. Ce zici de baseball, lăbarule? — Nu, hai să vorbim despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
auzi: — Nu-i corect să fim pedepsiți pen’ ce n-am făcut... poate că ea e bine, nu moare și nu mor nici io, pen’ că nu-s curist. Simți În el un zumzet ca de scaun electric cu o pancartă mare deasupra: NU EI AU FĂCUT-O. Jones lunecă Într-o litanie - „Iisuse, Iisuse, Părinte Ceresc“. Ed se duse glonț În a doua cameră. Duhoare: transpirație și miros de țigară. Leroy Fontaine - matahală, păr negru, aranjat la coafor. Își trîntise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
erau ocupate de oameni care vorbeau la telefon și făceau felurite Însemnări. Un avizier uriaș, dedicat cazului Nite Owl, plin ochi cu hîrtii, În mai multe straturi. Două femei la o masă, cu o centrală telefonică Între ele și o pancartă la picioarele lor: „Cereri de informații pentru Cazierul Judiciar și Circulație“. Bud se duse acolo și vorbi tare, ca să acopere larma convorbirilor telefonice. — Îl verific pe Cathcart. Vreau să-mi dați tot ce puteți găsi despre anturajul cunoscut. Tot tacîmul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
și Încă douăzeci de oameni detașați de la Omucideri ca să lucreze la caz. În nici un caz nu erau vinovați niște negrotei demenți. Totul Începea să semene cu cele Întîmplate În 1953. Daily News prezenta fotografii: Central Avenue plin de oameni cu pancarte, casa cumpărată de Exley pentru Inez Soto. O fotografie bine realizată În Times: Inez lîngă casa lui Ray Dieterling din Laguna, ferindu-și ochii de lumina blițurilor. Jack continuă să citească. Procurorul General al statului a făcut o declarație: Ellis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
m‑am putut debarasa de simțământul că proprii mei părinți erau dezamăgiți de mine. Ridicarea bagajelor la aeroportul De Gaulle a fost ceva de coșmar, dar după ce am ieșit de la vamă am găsit un șofer Îmbrăcat elegant care flutura o pancartă cu numele meu și, În clipa În care ne‑am urcat În mașină, mi‑a Înmânat un celular. — Domnișoara Priestly a cerut să o suni imediat după sosire. Mi‑am permis să programez numărul de la hotel În memoria telefonului. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
toată, dar nu se compara nici pe departe cu iadul crampelor prin care trec alte femei. Apoi, În momentul În care am Împlinit treizeci și cinci de ani, a Început războiul. Acum, În fiecare lună, hormonii mei ies În stradă Înnebuniți agitând pancarte și strigând: „Salvați ovulele!“ Se pare că trupul meu și-a dat seama că timpul e scurt, iar pierderea fiecărui ovul este jelită ca și cum ar fi vreo piatră prețioasă. Dar cum să fac Încă un copil când nici pe cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
exclusivistă din Los Angeles, California.##) și Left Bank (##notă: La Rive Gauche - district parizian renumit pentru viața sa artistică și intelectuală.##). Vizavi de poarta Clubului Nautico era un cinematograf În aer liber cu un amfiteatru tăiat În coama dealului. O pancartă de lîngă chioșcul de bilete anunța un sezon de filme cu Katharine Hepburn și Spercer Tracy, culmea unui anume gen de șic intelectual. În Clubul Nautico era liniște și răcoare, Încă nu Începuseră activitățile de după-amiază. Stropitorile se roteau peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
cu cei care ciopârțiseră țara. O vorbă șoptită aici, o frază neterminată dincolo și ambiguitatea situației l-ar fi făcut în ochii camarazilor un trădător fără putința unei apărări. Nu putea ieși pur și simplu în curtea cazărmii cu o pancartă în mâini unde să scrie că da, a semnat cu ei dar numai pentru a-și salva tatăl. Măcar de ar fi putut să o facă, dar acesta se odihnea cine știe pe unde, într-un mormânt anonim. Cum va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
deloc, nu pentru că aveam ceva contra lui Stalin și a altora, ci pentru că nu înțelegeam cui erau adresate aceste strigăte. Nu erau de față nici Stalin, nici Ana Pauker, nici Vasile Luca, nici Gheorghiu-Dej. Atunci ce rost aveau? Și acele pancarte? Dacă toți acești lideri ar fi fost în opoziție, sensul ar fi fost clar: îi aclamau să audă masele și să-i ajute să ia puterea, cum se întîmplase îndată după război. Dar ei aveau acum puterea! Ce mai era
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]