809 matches
-
revoluție în forma cărții de a cărei însemnătate ne-am da seama poate dacă am citi cîtva timp role de case de marcat, între rafturi de biblioteci ca tubulatura unui interior de submarin a fost saltul de la volumen, sulul de papirus, la codex, foi înseriate, alcătuind caiete. Cenzura, chiar și prin foc, a apărut cu mult înaintea altor reglementări adiacente editării: dreptul de autor, de editor. Încă din antichitate, opera scrisă și făcută publică a stîrnit pasiuni și convulsii politice, religioase
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
etapă în lunga ei istorie. Pentru a defini cartea, trebuie să recurgem la trei noțiuni a căror îmbinare este necesară: suportul scrierii, difuzarea și păstrarea textului, ușurința în mînuire. Cartea este mai întîi suportul scrierii; astfel, tăblițele de argilă sumeriene, papirusurile egiptene, sulurile Romei antice, manuscrisele medievale, textele noastre tipărite și microfilmele pot fi considerate cărți în ciuda marii varietăți de suporturi și forme. Ideea de carte este asociată și celei de editare, adică voinței de difuzare a unui text și dorinței
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
să mai amintim și frunzele de palmier care, uscate și frecate cu ulei, au fost folosite de secole, mai ales de indieni, sau materiale, dure ca ardezia, cărămizile, fildeșul, osul, metalele diverse etc. Dar principalele suporturi ale cărții antice erau papirusul și pergamentul. Papirusul este o plantă care crește pe malurile Nilului și în mlaștinile deltei sale. Se extrăgea măduva tulpinilor sub formă de benzi care se așezau unele lîngă altele în straturi perpendiculare; se înmuia totul, se presa și se
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
și frunzele de palmier care, uscate și frecate cu ulei, au fost folosite de secole, mai ales de indieni, sau materiale, dure ca ardezia, cărămizile, fildeșul, osul, metalele diverse etc. Dar principalele suporturi ale cărții antice erau papirusul și pergamentul. Papirusul este o plantă care crește pe malurile Nilului și în mlaștinile deltei sale. Se extrăgea măduva tulpinilor sub formă de benzi care se așezau unele lîngă altele în straturi perpendiculare; se înmuia totul, se presa și se usca la soare
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
apoi se băteau foile pentru ca cele două straturi să adere mai bine, se punea o peliculă de lipici pe suprafața lor pentru a ușura scrierea; la sfîrșit se decupau în bucăți de 15-17 cm înălțime. Existau mai multe feluri de papirus, de la cel hieratic, rezervat cărților sacre, pînă la cel emporetic, papirusul grosolan care servea drept ambalaj. Pentru scris, se foloseau tulpinile de trestie tăiate oblic sau ascuțit (calame); mai tîrziu, pana, în general de pasăre. Cerneala era fabricată cu negru
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
bine, se punea o peliculă de lipici pe suprafața lor pentru a ușura scrierea; la sfîrșit se decupau în bucăți de 15-17 cm înălțime. Existau mai multe feluri de papirus, de la cel hieratic, rezervat cărților sacre, pînă la cel emporetic, papirusul grosolan care servea drept ambalaj. Pentru scris, se foloseau tulpinile de trestie tăiate oblic sau ascuțit (calame); mai tîrziu, pana, în general de pasăre. Cerneala era fabricată cu negru de fum sau cu cărbune de pădure cu adaos de apă
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
temple; mai tîrziu a venit demotica, scriere și mai simplificată; în sfîrșit, greaca a fost folosită frecvent în timpul perioadelor elenistice și romane și, în secolul al III-lea e.n., a apărut copta, adaptînd caracterele grecești limbii egiptene. Cele mai vechi papirusuri datează de la mijlocul mileniului al III-lea, dar anumite hieroglife ne fac să credem că erau folosite cu mult înainte. Papirusul a rămas suportul esențial al cărții în Egipt și s-a răspîndit în lumea greacă și în Imperiul Roman
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
romane și, în secolul al III-lea e.n., a apărut copta, adaptînd caracterele grecești limbii egiptene. Cele mai vechi papirusuri datează de la mijlocul mileniului al III-lea, dar anumite hieroglife ne fac să credem că erau folosite cu mult înainte. Papirusul a rămas suportul esențial al cărții în Egipt și s-a răspîndit în lumea greacă și în Imperiul Roman; el a supraviețuit pînă în secolul al X-lea sau al XI-lea e.n., cînd nu mai era folosit decît de
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
suportul esențial al cărții în Egipt și s-a răspîndit în lumea greacă și în Imperiul Roman; el a supraviețuit pînă în secolul al X-lea sau al XI-lea e.n., cînd nu mai era folosit decît de cancelaria romană. Papirusurile care ne-au parvenit nu reprezintă decît o infimă parte a celor care au existat. Aproape toate provin din Egipt, unde condițiile climatice au ușurat păstrarea lor; abia în anul 1962 s-a găsit un papirus pe pămîntul Greciei; în
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
decît de cancelaria romană. Papirusurile care ne-au parvenit nu reprezintă decît o infimă parte a celor care au existat. Aproape toate provin din Egipt, unde condițiile climatice au ușurat păstrarea lor; abia în anul 1962 s-a găsit un papirus pe pămîntul Greciei; în ceea ce le privește pe cele de la Herculanum, au fost carbonizate și nu trebuie să așteptăm multe informații din ele. Cartea din papirus se prezenta sub forma unui sul alcătuit din foi lipite unele în continuarea celorlalte
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
condițiile climatice au ușurat păstrarea lor; abia în anul 1962 s-a găsit un papirus pe pămîntul Greciei; în ceea ce le privește pe cele de la Herculanum, au fost carbonizate și nu trebuie să așteptăm multe informații din ele. Cartea din papirus se prezenta sub forma unui sul alcătuit din foi lipite unele în continuarea celorlalte, adesea în număr de zece. Lungimea medie a unui sul era de la 6 pînă la 10 metri, dar papirusul Harris (cronică a domniei lui Ramses al
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
așteptăm multe informații din ele. Cartea din papirus se prezenta sub forma unui sul alcătuit din foi lipite unele în continuarea celorlalte, adesea în număr de zece. Lungimea medie a unui sul era de la 6 pînă la 10 metri, dar papirusul Harris (cronică a domniei lui Ramses al III-lea) depășește 40 de metri, iar literatura bizantină menționează papirusuri de o sută de metri. Cartea se desfășura orizontal; ea era împărțită în coloane verticale și aproape întotdeauna scrisă pe o parte
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
unele în continuarea celorlalte, adesea în număr de zece. Lungimea medie a unui sul era de la 6 pînă la 10 metri, dar papirusul Harris (cronică a domniei lui Ramses al III-lea) depășește 40 de metri, iar literatura bizantină menționează papirusuri de o sută de metri. Cartea se desfășura orizontal; ea era împărțită în coloane verticale și aproape întotdeauna scrisă pe o parte, cea a sensului orizontal al fibrelor. Titlul se găsea la sfîrșit, uneori în interior sau pe o etichetă
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
coloane verticale și aproape întotdeauna scrisă pe o parte, cea a sensului orizontal al fibrelor. Titlul se găsea la sfîrșit, uneori în interior sau pe o etichetă atîrnată de cilindrul care înfășura sulul. Cea mai mare parte a cărților din papirus care ne-au rămas din vechiul Egipt au fost găsite în morminte; se depuneau lîngă corpuri texte sacre, rugăciuni, pentru a proteja sufletele defuncților în peregrinările lor: aceasta este originea Cărții morților, cunoscută chiar de la începutul celui de-al II
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
suporturi ale scrierii, atît în Orient cît și la greci, dar pergamentul este cu totul altceva. Invenția legendară îi este atribuită lui Eumenes al II-lea, rege al Pergamului, în Asia Mică, care voia să se sustragă monopolului egiptean de papirus. Ceea ce este sigur este că în jurul secolul al III-lea î.e.n. începe tratarea pieilor de animale spre a le face mai potrivite scrierii și că Pergamul a fost, fără îndoială, un centru important de fabricare a acestei noi materii, care
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
și apoi erau așezate într-un butoi umplut cu var; în sfîrșit, se spălau, se uscau întinzîndu-le, se subțiau, se lustruiau și se decupau în funcție de mărimea dorită. În același timp, pergamentul era o materie mai solidă și mai suplă decît papirusul și permitea zgîrierea și ștergerea. Totuși folosirea sa se generaliză lent și abia în secolul al IV-lea e.n. a înlocuit complet papirusul în realizarea cărților. Prețul pergamentului rămînea ridicat din cauza relativei rarități a materiei prime, dar și datorită costului
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
decupau în funcție de mărimea dorită. În același timp, pergamentul era o materie mai solidă și mai suplă decît papirusul și permitea zgîrierea și ștergerea. Totuși folosirea sa se generaliză lent și abia în secolul al IV-lea e.n. a înlocuit complet papirusul în realizarea cărților. Prețul pergamentului rămînea ridicat din cauza relativei rarități a materiei prime, dar și datorită costului mîinii de lucru și timpului pe care îl cerea pregătirea sa. CARTEA ÎN ANTICHITATEA GRECO-LATINĂ I. Condițiile generale Pentru a înțelege cartea antică
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
numeroase și identice. Se punea problema transmiterii textelor care prezentau variante ce diferențiau copiile diverse ale unei opere. Aceste variante puteau să rezulte din erorile scribilor sau din corecturile pe care le aducea autorul între mai multe cópii. Sulul de papirus, formă tradițională a cărții antice, se numea volumen în latină. Între secolele al II-lea și al IV-lea e.n. el a fost înlocuit progresiv de codex, făcut din foi inserate și pliate pentru a forma caiete legate între ele
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
o parte a textului la alta. Era incomod și trebuia ținut cu amîndouă mîinile, ceea ce nu permitea luarea de note de lectură, așa cum se va face mai tîrziu. Adesea, această transformare a fost legată de înlocuirea progresivă a pergamentului cu papirusul, care se efectua în aceeași perioadă. Codex-ul se preta mai puțin papirusului, destul de sfărîmicios, și dacă pergamentul oferea un suport bun volumen-ului, rezistența și suplețea sa permiteau să se dea cărții o formă mai practică. Dar această explicație rămîne
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
mîinile, ceea ce nu permitea luarea de note de lectură, așa cum se va face mai tîrziu. Adesea, această transformare a fost legată de înlocuirea progresivă a pergamentului cu papirusul, care se efectua în aceeași perioadă. Codex-ul se preta mai puțin papirusului, destul de sfărîmicios, și dacă pergamentul oferea un suport bun volumen-ului, rezistența și suplețea sa permiteau să se dea cărții o formă mai practică. Dar această explicație rămîne insuficientă, deoarece se cunosc volumina din pergament și codices din papirus. Și prețul
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
mai puțin papirusului, destul de sfărîmicios, și dacă pergamentul oferea un suport bun volumen-ului, rezistența și suplețea sa permiteau să se dea cărții o formă mai practică. Dar această explicație rămîne insuficientă, deoarece se cunosc volumina din pergament și codices din papirus. Și prețul materiilor a putut fi determinant; fabricat exclusiv în Egipt, papirusul era mai scump decît pergamentul, cu atît mai mult cu cît acesta din urmă avea avantajul de a se putea scrie pe ambele părți. Unii caută originea codex
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
volumen-ului, rezistența și suplețea sa permiteau să se dea cărții o formă mai practică. Dar această explicație rămîne insuficientă, deoarece se cunosc volumina din pergament și codices din papirus. Și prețul materiilor a putut fi determinant; fabricat exclusiv în Egipt, papirusul era mai scump decît pergamentul, cu atît mai mult cu cît acesta din urmă avea avantajul de a se putea scrie pe ambele părți. Unii caută originea codex-ului la neohitiți, pentru că pe stelele lor se văd obiecte asemănătoare cărților
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
cu cît acesta se pare că a fost precedat de un fel de polyptychon, grupînd foi separate și nu caiete. Alții leagă această evoluție de dezvoltarea creștinismului; creștinii aveau nevoie de cărți, dar erau prea săraci pentru a folosi costisitoarele papirusuri; în plus, în timpul persecuțiilor le era ușor să ascundă codices-urile, mai mici și mai ușor de mînuit. Tocmai aceste calități au constituit șansa codex-ului care a debutat prin literatura de masă pe care poate a și creat-o. El
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
dispărut; s-a păstrat mai nimic din cele 74 de lucrări ale lui Varro, care trecea drept unul dintre cei mai mari savanți ai timpului său. Desigur, cercetările arheologice întreprinse de un secol au scos la iveală 30 000 de papirusuri, dar o mare parte din ele nu sînt decît documente private, de altfel prețioase pentru cunoașterea vieții cotidiene a Egiptului greco-roman. Deci nu putem aștepta de la descoperirile arheologice decît fragmente de opere literare dispărute; au existat totuși unele excepționale, ca
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
-mi dacă o aveți“. P|IANJENUL MYGAL DE SENEGAL: „Utilizat de prințesele-africane, din negura vremurilor până azi, pentru citirea viitorului obscur. Picioarele i se înmoaie în cerneală, urmând să fie descifrate urmele lăsate de acesta pe o imensă foaie de papirus. În lipsa unui asemenea mygal (și dacă ți-e teamă de păianjeni, fără egal, precum prințesei Pitipitipythia), se poate recurge și la muște, la unele de talie mare: același procedeu, de bună seamă, - cu deosebirea că, acum, urmele rămase după ele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2202_a_3527]