1,612 matches
-
internatul agricol din localitatea Hakfar Hayarok. La sfârsitul anului 1977 Beny Gantz și-a început servciul militar obligatoriu într-un regiment de parașutiști al „Tineretului agricol combatant” (NAHAL). După terminarea cursului de ofițeri a devenit comandant de companie (armată) de parașutiști. În anul 1980, în cursul operației „Esh damim” împotriva OEP în Liban, a fost comandant-adjunct de batalion sub comanda lui Uri Ehrlich, apoi a devenit comandnt de batalion în Războiul din Liban din 1982. A luat parte la lupte cu
Beni Gantz () [Corola-website/Science/322123_a_323452]
-
comandant rănit. In anul 1983 Beny Gantz afost numit comandant al batalionului de geniști anexat unei divizii, apoi a fost comandat adjunct al unității de comando „Șaldag” (în ebraică „Pescărușul”) a aviației militare. În anul 1987 la comanda batalionului de parașutiști 890 „Af'a” a luat parte la patru ciocniri cu combatanți palestineni în sudul Libanului. În anul 1989 a fost numit în fruntea diviziei de parașutiști. Intre 1989 - 1992 a servit la comanda unității „Șaldag” (unde servise deja) și, în
Beni Gantz () [Corola-website/Science/322123_a_323452]
-
Șaldag” (în ebraică „Pescărușul”) a aviației militare. În anul 1987 la comanda batalionului de parașutiști 890 „Af'a” a luat parte la patru ciocniri cu combatanți palestineni în sudul Libanului. În anul 1989 a fost numit în fruntea diviziei de parașutiști. Intre 1989 - 1992 a servit la comanda unității „Șaldag” (unde servise deja) și, în această calitate, a asigurat securitatea „Operațiunii Șlomo” („Solomon”) de aducere în Israel a evreilor din Etiopia. Anul 1992 l-a găsit din nou în postul de
Beni Gantz () [Corola-website/Science/322123_a_323452]
-
servit la comanda unității „Șaldag” (unde servise deja) și, în această calitate, a asigurat securitatea „Operațiunii Șlomo” („Solomon”) de aducere în Israel a evreilor din Etiopia. Anul 1992 l-a găsit din nou în postul de comandant al diviziei de parașutiști, apoi, în 1994 a devenit comandant al diviziei Iudeei din cadrul corpului de armată al provinciei Iudeea și Samaria (Cisiordania). În 1995 iarăși comandant al parașutiștilor, după doi ani a plecat la studii in SUA. Dupa încheierea studiilor în octombrie 1998
Beni Gantz () [Corola-website/Science/322123_a_323452]
-
Etiopia. Anul 1992 l-a găsit din nou în postul de comandant al diviziei de parașutiști, apoi, în 1994 a devenit comandant al diviziei Iudeei din cadrul corpului de armată al provinciei Iudeea și Samaria (Cisiordania). În 1995 iarăși comandant al parașutiștilor, după doi ani a plecat la studii in SUA. Dupa încheierea studiilor în octombrie 1998 a fost numit comandant al forței combinate (utzva) „Etgar” (în ebraică „Challenge”) din cadrul trupelor de rezerviști. În anul 1999, în urma căderii în luptă a generalului
Beni Gantz () [Corola-website/Science/322123_a_323452]
-
menționează 30.000 de evrei morți, și un număr total de 50.000. Lituania a rămas Republică Sovietică Socialistă până în 1990. În 1948, și-a stabilit sediul în cartierul general al comandantului cetății. Cazărmile au fost folosite de Regimentul 108 Parașutiști și Fortul V a deservit regimentul antiaerian. Majoritatea forturilor au servit însă drept depozite sau au găzduit colhozuri și alte organizații agricole. În timpul expansiunii și dezvoltării postbelice ale orașului, părți din cetate au fost desființate; ca parte a construcției , întăriturile
Cetatea Kaunas () [Corola-website/Science/333842_a_335171]
-
avea ordine clare să mențină liniile defensive pe care le găsea pe teren. În schimb, premierul britanic Winston Churchill, subestimând amenințarea germană, a retras trupe din Africa pentru a ajuta la apărarea insulei Creta, care era luată cu asalt de parașutiștii germani. Când Rommel a remarcat scăderea numărului de soldați britanici și lungimea foarte mare a liniilor lor de aprovizionare, a preluat inițiativa și a atacat, împingându-i pe englezi pe pozițiile inițiale de plecare de cu mai multe luni în
Teatrul de luptă din Mediterană (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/308359_a_309688]
-
steagul nazist pe Acropole. Între 27 și 28 aprilie, britanicii au evacuat aproximativ 43.000 de soldați englezi, neozeelandezi, greci și iugoslavi în Creta. Totuși, aproximativ 8.000 de soldați aliați au fost luați prizonieri. Pe 20 mai, mii de parașutiști germani sub conducerea lui Kurt Student au fost lansați deasupra Cretei. Parașutiștii germani au suferit pierderi grele, iar încetineala cu care au cucerit insula a permis evacuarea soldaților aliați. (Vedeți și: Bătălia din Creta). Deși după o săptămână de lupte
Teatrul de luptă din Mediterană (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/308359_a_309688]
-
permis evacuarea soldaților aliați. (Vedeți și: Bătălia din Creta). Deși după o săptămână de lupte grele Creta a fost cucerită, aceasta a fost o victorie pirică, care l-a făcut pe Student să declare mai târziu: "Creta a fost mormântul parașutiștilor germani". După acest semieșec, Hitler a interzis folosirea parașutiștilor în cadrul unor mari operații aeropurtate autonome. În această campanie, Germania a pierdut cam 2.500 de soldați, iar italienii un număr necunoscut de luptători, care este estimat la o sută de
Teatrul de luptă din Mediterană (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/308359_a_309688]
-
Deși după o săptămână de lupte grele Creta a fost cucerită, aceasta a fost o victorie pirică, care l-a făcut pe Student să declare mai târziu: "Creta a fost mormântul parașutiștilor germani". După acest semieșec, Hitler a interzis folosirea parașutiștilor în cadrul unor mari operații aeropurtate autonome. În această campanie, Germania a pierdut cam 2.500 de soldați, iar italienii un număr necunoscut de luptători, care este estimat la o sută de mii. Pierderile aliate, fără a le socoti pe cele
Teatrul de luptă din Mediterană (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/308359_a_309688]
-
După ce britanicii au eșuat în încercarea de a apăra această țară balcanică, aproximativ 43.000 de soldați aliați au fost evacuați în Creta. Pe 20 mai 1941, germanii au lansat în spațiul aerian al Cretei cea mai importantă operațiune a parașutiștilor. După o săptămână de lupte grele, parașutiștii germani au reușit să cucerească însula. Totuși, în timpul luptelor pentru cucerirea insulei, majoritatea soldaților aliați a fost evacuată cu ajutorul Royal Navy. Avioanele Luftwaffe cu bazele în Sardinia și Sicilia au început să atace
Teatrul de luptă din Mediterană (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/308359_a_309688]
-
a apăra această țară balcanică, aproximativ 43.000 de soldați aliați au fost evacuați în Creta. Pe 20 mai 1941, germanii au lansat în spațiul aerian al Cretei cea mai importantă operațiune a parașutiștilor. După o săptămână de lupte grele, parașutiștii germani au reușit să cucerească însula. Totuși, în timpul luptelor pentru cucerirea insulei, majoritatea soldaților aliați a fost evacuată cu ajutorul Royal Navy. Avioanele Luftwaffe cu bazele în Sardinia și Sicilia au început să atace în mod constant și cu rezultate devastatoare
Teatrul de luptă din Mediterană (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/308359_a_309688]
-
a inițiat negocieri secrete cu Aliații pentru un armistițiu. Pe 8 septembrie, Aliații au anunțat semnarea unui armistițiu cu Italia, iar germanii au preluat în forță toate pozițiile cheie ale guvernului și au început căutarea lui Mussolini. Pe 12 septembrie, parașutiștii sub comanda lui Otto Skorzeny l-au eliberat pe Mussolini din prizonierat. Mussolini a fost proclamat prim-ministru al unei efemere Republici Sociale Italiene, a cărei frontiere sudice erau de fapt Linia Gustav. Cum Mussolini pierduse practic orice urmă de
Teatrul de luptă din Mediterană (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/308359_a_309688]
-
și luxemburgheză. Belgienii au căpătat convingerea că germanii aveau să atace prin regiunea Ardennes și să se îndrepte spre Canalul Mânecii pentru izolarea armatelor aliate din Belgia de restul Franței. Diplomații belgieni au anticipat corect planurile germane pentru folosirea trupelor aeropurtate (parașutiști și infanterie îmbarcată în planoare) în spatele liniilor aliate. Aceste analize nu au fost însă considerate demne de luat în seamă de către planificatorii militari francezi sau britanici. În martie 1940, serviciile de contrainformații elvețiene au aflat de prezența a șase sau
Bătălia Franței () [Corola-website/Science/302540_a_303869]
-
Pe 9 mai, germanii au ocupat seara târziu Luxemburgul fără să întâmpine o opoziției notabilă. Grupul de Armată B și-a lansat ofensiva falsă în timpul nopții de 10 mai în Olanda și Belgia. În dimineața zilei de 10 mai, "Fallschirmjäger" (parașutiștii) ai 7. "Flieger" și 22. "Luftlande Infanteriedivision" de sub comanda lui Kurt Student au executat aterizări surpriză la Haga, pe drumul spre Rotterdam și împotriva fortului belgian Eben-Emael pentru sprijinirea atacului Grupului de Armata B. Comandamentul francez a reacționat imediat, trimițand
Bătălia Franței () [Corola-website/Science/302540_a_303869]
-
liniei defensive „Noua Linie de Apă Olandeză” din sud. Pe de altă parte, operațiunea separată a "Luftwaffe" pentru cucerirea capitalei olandeze - „Bătălia pentru Haga” - a fost un complet eșec. Aeroporturile din jurul orașului (Ypenburg, Ockenburg și Valkenburg) au fost cucerite de parașutiștii germani după lupte grele, cu pierderi importante în vieți omenești și avioane de transport. Olandezii au reușit să distrugă 96 de avioane de transport germane. "Transportgruppen" al "Luftwaffe" a pierdut în total 125 de avioane Ju 52 distruse și 47
Bătălia Franței () [Corola-website/Science/302540_a_303869]
-
ale zilei de 10 mai, planoare DFS 230 au aterizat în apropierea fortului. Din planoare au debarcat echipe de asalt, care au distrus cupolele tunurilor cu încărcături explosive penetrante. Podurile de peste canal au fost luate cu asalt și cucerite de parașutiști. Belgineii au lansat în schimb contraatacuri puternice, dar care au fost stăvilite de bombardamentele "Luftwaffe". Comandamentul Suprem Belgian a hotărât ca, în condițiile în care sistemul defensiv fusese străpuns chiar acolo unde se aștepta mai puțin, armata să se retragă
Bătălia Franței () [Corola-website/Science/302540_a_303869]
-
care liceenii intră de obicei. Este locul în care Pete Simmons merge atunci când fratele său mai mare, despre care se presupune că ar trebui sa aibă grijă de Pete, coboară în groapa de pietriș pentru a se juca de-a "parașutiștii peste bord". Pete, înarmat doar cu lupa pe care a primit-o la a zecea lui aniversare, găsește o sticlă de vodcă aruncată într-o cocioabă și bea suficient pentru a se îmbăta, așa că în curând doarme dus. Puțin mai
Mile 81 () [Corola-website/Science/324298_a_325627]
-
2258-2208 î.e.n., când, într-un manuscris chinezesc, se relatează evadarea lui Sun, împăratul Chinei, dintr-un turn înalt, cu ajutorul a două parașute, cu care acesta ajunge pe pământ ușor, fără să se rănească. Așadar, împaratul Sun poate fi considerat primul parașutist din istorie. Tot de la chinezi aflăm că în anul 1306 î.e.n., în timpul festivităților prilejuite de încoronarea împăratului Fo-Kien, un acrobat chinez a efectuat mai multe salturi reușite cu o umbrelă mare dintr-un turn înalt. În secolul IX, un arab
Parașută () [Corola-website/Science/309281_a_310610]
-
avionului. La 1 martie 1912, în Missouri, căpitanul american Albert Berry a efectuat primul salt dintr-un avion cu o parașută pliată în rucsac. Acest tip de parașută a devenit obișnuit, cu voalura introdusă într-o capotă prinsă de corpul parașutistului. Štefan Banič din Slovacia a inventat prima parașută folosită în mod activ, brevetând-o în 1913. La 21 iunie 1913, Georgia Broadwick a devenit prima femeie care s-a parașutat dintr-o aeronavă în mișcare, deasupra orașului Los Angeles. Primele
Parașută () [Corola-website/Science/309281_a_310610]
-
parașutista americană Smith. După șase luni, pe 19 mai 1932, la Sacramento, Smaranda Brăescu bate și recordul mondial masculin, stabilind un nou record absolut de înălțime, de 7233 metri. La 1 mai 1941 se înființează în România prima companie de parașutiști, în cadrul Aeronauticii Române, subordonată Centrului de instrucție al Aeronauticii, pe Aerodromul Popești-Leordeni. La 10 iunie 1941 se înființează prima școală de parașutiști militari din România, sub conducerea lui Ștefan Șoverth. În iulie 1941 școala de parașutiști militari avea ca instructori
Parașută () [Corola-website/Science/309281_a_310610]
-
record absolut de înălțime, de 7233 metri. La 1 mai 1941 se înființează în România prima companie de parașutiști, în cadrul Aeronauticii Române, subordonată Centrului de instrucție al Aeronauticii, pe Aerodromul Popești-Leordeni. La 10 iunie 1941 se înființează prima școală de parașutiști militari din România, sub conducerea lui Ștefan Șoverth. În iulie 1941 școala de parașutiști militari avea ca instructori pe singurii 3 săritori cu parașuta din România, la acea vreme: Ștefan Șoverth, Smaranda Brăescu și Traian Dumitrescu-Popa, care au instruit primele
Parașută () [Corola-website/Science/309281_a_310610]
-
România prima companie de parașutiști, în cadrul Aeronauticii Române, subordonată Centrului de instrucție al Aeronauticii, pe Aerodromul Popești-Leordeni. La 10 iunie 1941 se înființează prima școală de parașutiști militari din România, sub conducerea lui Ștefan Șoverth. În iulie 1941 școala de parașutiști militari avea ca instructori pe singurii 3 săritori cu parașuta din România, la acea vreme: Ștefan Șoverth, Smaranda Brăescu și Traian Dumitrescu-Popa, care au instruit primele promoții de parașutiști. La început se foloseau parașute Irvin cu deschidere instantanee, concepute inițial
Parașută () [Corola-website/Science/309281_a_310610]
-
România, sub conducerea lui Ștefan Șoverth. În iulie 1941 școala de parașutiști militari avea ca instructori pe singurii 3 săritori cu parașuta din România, la acea vreme: Ștefan Șoverth, Smaranda Brăescu și Traian Dumitrescu-Popa, care au instruit primele promoții de parașutiști. La început se foloseau parașute Irvin cu deschidere instantanee, concepute inițial ca parașute de salvare pentru aviatorii în pericol. Dacă procentul de salvare de 99% sau chiar mai mic era socotit suficient de bun în cazul salturilor ocazionale de salvare
Parașută () [Corola-website/Science/309281_a_310610]
-
eveniment, Ștefan Șoverth devine preocupat de realizarea unei parașute cu funcționare sigură. În 1942 reușește să facă un prototip de parașută cu deschidere progresivă, cu care se fac multe lansări cu manechinul, fiind apoi utilizată în salturi de încercare de parașutistul Nicolae Pangică, unul dintre primii absolvenți ai școlii de parașutism. Parașuta progresivă dovedește siguranță în funcționare și este brevetată în 1943 (brevet de invenție nr. 34249 din 3 aprilie 1943). Este omologată ulterior, în 1951, când se trece la fabricarea
Parașută () [Corola-website/Science/309281_a_310610]