642 matches
-
500°C. Aburul astfel generat este colectat și alimentează o turbină cu aburi la care este cuplat un generator de energie electrică. Avantajul acestui tip de centrale constă în faptul că utilizează în parte tehnologie convențională disponibilă. Colectoarele cu jgheaburi parabolice sunt constituite din oglinzi lungi curbate transversal pe un profil de parabolă concentrând fluxul radiației solare pe un tub absorbant situat în linia focală. Lungimea acestui tip de colectoare este cuprinsă în funcție de tip între 20 și 150m. Tubul absorbant este
Centrală solară () [Corola-website/Science/308979_a_310308]
-
de borosilicat rezistent la acțiuni mecanice și chimice fiind acoperit de un strat antireflectorizant. Între cele două tuburi este creat vid pentru a reduce pierderile prin convecție. Energia radiației solare este transformată în energie calorică și cedată agentului termic. Oglinzile parabolice sunt așezate de regulă în rânduri una după alta pe direcția N-S. Având un singur grad de libertate, rotația în jurul axei focale. Încă din anul 1912 s-au utilizat colectoare cu jgheaburi parabolice de către firma Shumann und Boys pentru
Centrală solară () [Corola-website/Science/308979_a_310308]
-
calorică și cedată agentului termic. Oglinzile parabolice sunt așezate de regulă în rânduri una după alta pe direcția N-S. Având un singur grad de libertate, rotația în jurul axei focale. Încă din anul 1912 s-au utilizat colectoare cu jgheaburi parabolice de către firma Shumann und Boys pentru generarea de aburi necesari acționării unei pompe de 45kW în Meadi/Egipt. Colectoarele aveau o lungime de 62m și acopereau o suprafață de 1200m² Între 1977 și 1982 au fost puse în funcțiune în
Centrală solară () [Corola-website/Science/308979_a_310308]
-
de aburi necesari acționării unei pompe de 45kW în Meadi/Egipt. Colectoarele aveau o lungime de 62m și acopereau o suprafață de 1200m² Între 1977 și 1982 au fost puse în funcțiune în SUA instalații pilot utilizând colectoare cu jgheaburi parabolice. În 1981 a fost pusă în funcțiune o instalație pilot de producere energie electrică de 500kW la European Test Centre for Solar Energy Applications din Plataforma Solar de Almería situat la marginea deșertului desierto de Tabernas Exploatarea comercială a acestui
Centrală solară () [Corola-website/Science/308979_a_310308]
-
Tabernas Exploatarea comercială a acestui tip de centrale a început în anul 1984 în SUA în deșertul Mojave din California. Cele 9 centrale "SEGS' = Solar Electricity Generation System" au o putere instalată totală de 354 MW. În colectoarele cu jgheaburi parabolice cu o lățime de 6m și o lungime de până la 180m se poate atinge o temperatură de 400°C. Randamentul centralei este de 14% și asigură energia necesară pentru cca 200000 locuințe. În luna iunie 2007 s-a dat în
Centrală solară () [Corola-website/Science/308979_a_310308]
-
centrale similare în Maroc, Algeria, Mexic și Egipt. Din anul 2006 se află în stadiu de construcție centrala Andasol 1 de 50MW, în prezent cea mai mare din Europa, proiectată de firma Solar Millennium O dezvoltare a tehnologiei cu jgheaburi parabolice o reprezintă așa numitele colectoare cu oglinzi Fresnel. În acest caz în locul unei oglinzi parabolice se utilizează mai multe fâșii de oglinzi plane situate toate la nivelul solului și care se pot roti în jurul razei longitudinale pentru a putea fi
Centrală solară () [Corola-website/Science/308979_a_310308]
-
de construcție centrala Andasol 1 de 50MW, în prezent cea mai mare din Europa, proiectată de firma Solar Millennium O dezvoltare a tehnologiei cu jgheaburi parabolice o reprezintă așa numitele colectoare cu oglinzi Fresnel. În acest caz în locul unei oglinzi parabolice se utilizează mai multe fâșii de oglinzi plane situate toate la nivelul solului și care se pot roti în jurul razei longitudinale pentru a putea fi orientate câte una astfel ca să reflecte radiația solară în direcția tubului absorbant, în spatele căruia se
Centrală solară () [Corola-website/Science/308979_a_310308]
-
se află o altă oglidă liniară cu rol de concentrare a fascicolelor primite de la oglinzi într-o linie cât mai subțire. Acest concept este în faza de testare. Acest mod de construcție îmbină principiul de funcționare al colectoarelor cu jgheaburi parabolice cu cu cel al centralelor cu turn, dar renunțând atât la oglinzile curbate cât și la dispozitivele de orientare cu mai multe grade de libertate rămânând doar construcția modulară. Utilizând oglinzi plate ușor de construit se scontează pe un preț
Centrală solară () [Corola-website/Science/308979_a_310308]
-
de 5 milioane € din fonduri din programele de cercetare ale EU. În faza următoare se va construi o centrală cu turn solar de 20MW (PS20) apoi o instalație de 20MW (AZ20) urmată de alte 5 centrale a câte 50MW.. Oglinzile parabolice sunt construite cu două grade de libertate putând urmări poziția soarelui pe cer. Ele sunt montate pe un stativ și concentrează razele solare într-un punct focal propriu fiecărei oglinzi unde este montat un receptor de energie termică. Acest mod
Centrală solară () [Corola-website/Science/308979_a_310308]
-
electrică (peste 30%). Modularitatea acestor instalații permite atât utilizarea lor în locuri izolate sau independente cât și conectarea mai multora formând o centrală virtuală în cadrul generării distribuite a energiei electrice. O soluție mai rară o constituie parcurile(fermele) de oglinzi parabolice. În punctual focal comun tuturor oglinzilor se află o suprafață absorbantă cu ajutorul căreia este încălzit un agent termic utilizat în continuare pentru generare de aburi. Conectarea în grup a mai multor oglinzi parabolice constituie o abordare mai puțin economică decât
Centrală solară () [Corola-website/Science/308979_a_310308]
-
rară o constituie parcurile(fermele) de oglinzi parabolice. În punctual focal comun tuturor oglinzilor se află o suprafață absorbantă cu ajutorul căreia este încălzit un agent termic utilizat în continuare pentru generare de aburi. Conectarea în grup a mai multor oglinzi parabolice constituie o abordare mai puțin economică decât centralele cu jgheaburi parabolice sau cele cu turn solar. Aceste centrale solare nu dispun de reflectoare orientate, utilizând totuși întreaga energie conținută în radiația solară atât cea directă cât și cea difuză. La
Centrală solară () [Corola-website/Science/308979_a_310308]
-
comun tuturor oglinzilor se află o suprafață absorbantă cu ajutorul căreia este încălzit un agent termic utilizat în continuare pentru generare de aburi. Conectarea în grup a mai multor oglinzi parabolice constituie o abordare mai puțin economică decât centralele cu jgheaburi parabolice sau cele cu turn solar. Aceste centrale solare nu dispun de reflectoare orientate, utilizând totuși întreaga energie conținută în radiația solară atât cea directă cât și cea difuză. La centralele cu iaz solar rolul colectorului și stratului absorbant este preluat
Centrală solară () [Corola-website/Science/308979_a_310308]
-
Un alt avantaj îl reprezintă faptul că suprafața absorbantă fiind mereu perpendiculară pe direcția razelor solare, energia absorbită este aproape constantă în cursul zilei. Tehnologia utilizată la fabricarea acestui tip de colector este asemănătoare celei de la centralele termice cu jgheaburi parabolice. Elementul absorbant trebuie să capteze cât mai bine radiația solară, atât cea directă cât și cea difuză, și să o transforme în căldură. În același timp căldura cedată sub formă de radiație să fie cât se poate de mică. În
Colector solar () [Corola-website/Science/308793_a_310122]
-
dintr-un singur strat de material. Aceste tipuri de parașute sunt folosite destul de rar de parașutiștii civili. Primele parașute rotunde erau simple și de formă circulară, dar erau destul de instabile. Majoritatea parașutelor rotunde de astăzi tind să fie conice sau parabolice. Unele parașute rotunde pot fi manevrabile, dar nu în aceeași măsură ca parașutele aripă. În imaginea din dreapta se poate vedea o parașută rotundă manevrabilă. Se pot observa pe voalură mici tăieturi de formă dreptunghiulară, care permit aerului să iasă prin
Parașută () [Corola-website/Science/309281_a_310610]
-
închide orificiul de admisie sau de evacuare în chiulasă cu partea tronconică al acestuia și care la suprafața de etanșare are unghiuri diferite (30° - 45°). Această parte tronconică se așază pe scaunul supapei în chiulasă. Talerul supapei are o formă parabolică spre tija supapei pentru a permite gazelor să treacă cu minimă rezistență pe lîngă aceasta. Talerul poate fi după felul supapei de mai multe forme spre exteriorul său: cu taler plan, taler concav, taler convex. Tija supapei, are o formă
Supapă (motor) () [Corola-website/Science/314590_a_315919]
-
fi treziți la destinație. Nava este menținută în parametri de inteligența artificială HAL 9000, căreia ocupanții navei îi spun simplu "HAL". Când nava ajunge în apropierea planetei Jupiter, HAL îi informează pe cei doi despre iminența unei defecțiuni la antena parabolică de comunicații. Poole o schimbă, dar vechea antenă nu pare să prezinte nicio defecțiune; mai mult, la puțin timp după aceea, HAL semnalează că și noua antenă e pe cale de a se defecta. Bowman intră la bănuieli, iar discuția pe
2001: O odisee spațială (roman) () [Corola-website/Science/314448_a_315777]
-
sticlă se obțin o serie întreagă de bunuri: piscine, căzi, butoaie, chiuvete, cădițe de duș, blaturi de bucătărie, glafuri de fereastră, bărci și catarge pentru bărci, hidrobiciclete, elemente de caroserie și rezervoare de carburant pentru autovehicule, fuselaje de planoare, antene parabolice, tobogane de joacă pentru copii. Alte utilizări în construcții: vată de sticlă (ca izolator termic) plasă cu fibră de sticlă (ca element de fixare a izolațiilor termice exterioare din polistiren expandat), tapet din țesătură de fibră de sticlă (pentru hoteluri
Fibră de sticlă () [Corola-website/Science/314965_a_316294]
-
a antenei sub forma unui fascicul îngust în plan vertical (între 0,5 și 1,5 grade) și mai larg (între 2 și 5 grade) în plan orizontal. Formarea unei astfel de caracteristici a antenei este asigurată de un reflector parabolic, în focarul căruia este amplasat conul radiatorului. Pentru cercetarea spațiului aerian cu un fascicul atât de îngust antena este capabilă să se miște în ambele coordonate unghiulare - unghi de înălțare și azimut. Măsurarea distanței înclinate până la țintă este furnizată automat
Radioaltimetru () [Corola-website/Science/318425_a_319754]
-
fără fir 32520000-4 Cabluri și echipament de telecomunicații 32521000-1 Cabluri de telecomunicații 32522000-8 Echipament de telecomunicații 32523000-5 Infrastructuri de telecomunicații 32524000-2 Sistem de telecomunicații 32530000-7 Echipament de transmitere a informațiilor prin satelit 32531000-4 Echipament de comunicații prin satelit 32532000-1 Antene parabolice 32533000-8 Stații terestre de sateliți 32534000-5 Platforme de sateliți 32540000-0 Tablouri de comandă 32541000-7 Echipament pentru tablouri de comandă 32542000-4 Tablouri de comutare 32543000-1 Comutatoare telefonice 32544000-8 Echipament PABX 32545000-5 Sisteme PABX 32546000-2 Echipament pentru comutatoare digitale 32546100-3 Comutatoare telefonice
jrc5871as2002 by Guvernul României () [Corola-website/Law/91043_a_91830]
-
indice de refracție mic, și nu prin centrul cu indice de refracție mare. Profilul indicelui de refracție este ales pentru a minimiza diferența de viteză de propagare a diverselor raze din fibră. Profilul ideal este foarte apropiat de o relație parabolică între indicele de refracție și distanța față de ax. Fibrele optice cu un diametru al miezului mai mic decât de zece ori lungimea de undă a luminii propagate nu pot fi modelate cu ajutorul opticii geometrice. Trebuie, în schimb, să se analizeze
Fibră optică () [Corola-website/Science/297270_a_298599]
-
său vizual: cometele trebuie să aibă o „coamă” perceptibilă (o „atmosferă” densă), în timp ce asteroizii nu au așa ceva. Ulterior, stabilirea formei orbitei determină clasificarea obiectului într-o anumită categorie. Majoritatea cometelor au orbite foarte excentrice, multe din ele evoluând pe orbite parabolice. Asteroizii variază foarte mult ca mărime, de la câteva sute de kilometri în diametru pâna la roci de numai câteva zeci de metri. Câțiva dintre cei mai mari au formă sferică și se aseamănă cu planete în miniatură. Totuși, în vasta
Asteroid () [Corola-website/Science/298160_a_299489]
-
la electronii dintr-o bandă de conducție a unui semiconductor că la un fel de “gaz ideal”, unde electronii zboară în jur liberi fără a se supune Principiului Pauli. În majoritatea semiconductorilor, benzile de conducție au o relație de dispersie parabolica și astfel electronii răspund forțelor (câmpurilor electrice, magnetice etc.) la fel cum ar face în vid, cu mase efective diferite. M. Petrescu (coord) Tratat de știință și ingineria materialelor metalice vol 3 Metale. Aliaje. Materiale speciale. Materiale compozite, Editura Agir
Semiconductor () [Corola-website/Science/317120_a_318449]
-
diferențială ordinară (funcție numai de z): obținem ecuația Hamilton-Jacobi redusă (după ce multiplicăm cu "2m" și rearanjăm ecuația): care poate fi separată în două ecuații diferențiale ordinare: care rezolvate, conduc la o soluționare completă a lui formula 3. Hamiltonianul în coordonate cilindrice parabolice poate fi scris sub forma: Ecuația Hamilton-Jacobi este complet separabilă în aceste coordonate, demonstrându-se că formula 74 are o forma analoagă cu: în care formula 110, formula 111 și formula 99 sunt funcții arbitrare. Substituind soluția complet separabilă formula 113 în ecuația Hamilton-Jacobi, obținem
Ecuația Hamilton–Jacobi () [Corola-website/Science/318026_a_319355]
-
prima viteză cosmică, atunci el urmează o traiectorie de cerc alungit, elipsă. În cazul limită, când punctul cel mai îndepărtat al orbitei eliptice tinde spre infinit (∞), atunci satelitul nu mai rămâne pe o traiectorie închisă, orbitală, și urmează o traiectorie parabolică depărtându-se continuu de planeta de origine în spațiul extraterestru. Este vorba aici de "a doua viteză cosmică". Concret, pentru a putea ieși din sfera de atracție pământeană (gravitațională) și a începe un zbor interastral este nevoie de o viteză
Zbor spațial () [Corola-website/Science/319787_a_321116]
-
Quinlan). Unele scene ale filmului s-au filmat în condiții reale de imponderabilitate, NASA permițând echipei de filmare accesul la avionul special de antrenament pentru astronauți care realizează starea de imponderabilitate timp de câteva zeci de secunde printr-o traiectorie parabolică. Jim Lovell a fost prezent pe platourile de filmare în calitate de consultant, dar și de actor: la finalul filmului apare în rolul căpitanului vasului de recuperare, nava de asalt amfibiu USS Iwo Jima LPH-2 (portretizată în film de nava-soră USS New
Apollo 13 () [Corola-website/Science/315505_a_316834]