8,430 matches
-
un asterisc, cu trimitere pe ultima pagină, în care se menționează pentru cei interesați, de către exegeți, neamuri, divinități, longitudinile și paralelele nenumăratelor ținuturi, continente, cuadraturi, galaxii și metagalaxii, pe unde și-a exercitat meseria lăsând în urmă religii, secte, paroxisme, paradigme, paradoxuri, istorii surpate în neant, dar și construcții megalitice care promulgau ideea universală a necesității plăpumii și pilotei cu puf de gâscă, de găină, cu câlți, cu păr de capră mongoleză sau de iac, din pânză țesută la război Made
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
contrazisă de eroismul egoistei vitejii de erou neînfrânt, neîngenuncheat de cavalcada cailor hrăniți cu jar, din copite săreau scântei de soare, însuși soarele își dăruise fierbințeala nucleului atomic orbital, postulat și paradox echidistant al vieții și al morții, algoritm și paradigmă, nebunie, hotărâre, străbatere, învingere, ascensiune, amețeală, rotire, descifrabilul care scapă, cunoașterea pare zadarnic deslușită, desfăcută, coerentă, distrusă, absorbită din nou și din nou, fără oprire, fă-ră-o-pri-re-adânc, A-DÂNC-S-U-S-S-U-S, ciocanul lovea nicovala, fierul nu voia să ia chip, râdea deformat ca vioara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
fi v...zut... că un succes major al liberaliz...rii. Pe același plan pot fi puse și rezultatele reformelor graduale din Chină, ce arăt... ins... c... liberalizarea nu se face printr-o rețet... unic.... Anii ’90 au revelat limite ale paradigmei neoliberale. Atât timp cât economia nord-american... a crescut fulgurant, șomajul era mic și bursă în ascensiune stratosferic..., iar crizele financiare nu au proliferat necontrolabil, unele „rele” au fost obscurizate; ele au ieșit ins... la iveal... în mod exploziv în ultima parte a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1898_a_3223]
-
prețurilor la bunurile industriale. În timp, evoluția ascendent... a acestor prețuri a compensat câștigul ț...rilor exportatoare de petrol. Combinația între stagnarea economic... și inflația în creștere a consacrat starea de stagflație, care a nedumerit macroeconomiștii și analiștii economici. Conform paradigmei convenționale, subtilizarea resurselor în economie nu ar putea fi însoțit... de inflație; finalmente, s-a înțeles c..., dac... avem de-a face cu un șoc major pe latura ofertei, care nu poate fi absorbit ușor prin realocare de resurse, combinația
[Corola-publishinghouse/Administrative/1898_a_3223]
-
forma unor integrame. Iată și analiza unui asemenea hiperpoem scris de un hiperpoet: ‹‹ „Atențiune la centrul sonor «r» ce semnifică «trecere» a timpului («ere») - veșnicul rrritual... și mai presus de toate la «d-o-r» - raportat la toate celelalte semanteme și chiar paradigme (dacă le puteți găsi).“ Nu, nu le putem găsi. Am vrea un singur lucru, să mergem la o farmacie și să cerem un antinevralgic, dar există riscul ca și farmacista să ne spună, ca într-un coșmar: „n avem protomedicamente
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
gînditorul, a fost un metafizician în probleme ce țin de teoria puterii ca formă a necesității în istorie. Această cale regală se deschide cu două chei. Una nu poate deschide fără cealaltă, pentru că Machiavelli a făcut înțeleasă istoria contemporană prin paradigma antică, și atunci cînd pleda pentru republică, și atunci cînd construia, examinînd-o prin exemple vechi și noi, formula despotică a principelui. Maeștrii lui (cheile) au fost Antichitatea și Dante, cunoscuți prin lecturi și apoi experiența diplomatică de peste un deceniu, făcută
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
stat pentru că principele iubise prea mult artele și viața de plăceri și prea puțin armata, ceea ce a dus la ruina libertății Florenței și a Italiei. În altă ordine de idei, în general vorbind, Machiavelli istoricul nu-l întrece pe autorul paradigmei "principelui nou". Unul dintre admiratorii săi din secolul romantic (A. Ridolfi) afirma că îl preferă "pentru scăpărătoarele viziuni despre lucrurile viitoare, dar imaginea celor trecute și prezente ar fi vrut s-o afle de la Guicciardini". Va mai fi Machiavelli martor
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
lor, un destin care a decis ca Principele să fie mai mult decît o carte a acelui timp: un vademecum al conducătorilor din secolele ce au urmat, fie că au recunoscut, fie că nu. Deși dedusă dintr-o istorie precizată, paradigma conducătorului capătă funcție de concept, ca și în Discorsi, cu toate că aici prevalent este evenimentul. Modest, cheltuindu-se gratuit, ca orice spirit mare, Machiavelli nu bănuia care va fi posteritatea cărții numită de el De Principatibus, atunci cînd îi scria lui Vettori
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
reîntemeiere a unui stat și de păstrare a puterii asupra lui, vizînd în special unitatea și prosperitatea Italiei. Mai mult decît atît, Principele e o carte de modelare comportamentală, în funcție de interes și context, a conducătorilor de state, în baza unor paradigme validate în experiența umanității. Nu sînt omise eșecurile și cauzele producerii lor, identificate în greșeli personale, destin sau conjunctură, și niciodată în determinismul divin, fie că e invocată antichitatea, fie istoria modernă. Valoarea exemplară a figurilor istorice e definită atît
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
comportamentul și funcția principelui în stat sînt întîlnite de la prima pînă la ultima pagină, dar capitolele XV-XIX și XXI-XXV (zece capitole din douăzeci și șase) sînt centrate exclusiv pe comportamentul princiar. Sînt părțile dense ale textului în care se configurează "paradigma tiranului"18, cu însușirile sale mai mult înnăscute decît dobîndite. Conținutul paradigmatic al istoriei înseși incită spiritul lui Machiavelli și atunci cînd scrie Discorsi. Plecînd de la istorie, sînt construite modele care refuză apoi istoricitatea. Desprinse de istorie, ele circulă ca
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
mult înnăscute decît dobîndite. Conținutul paradigmatic al istoriei înseși incită spiritul lui Machiavelli și atunci cînd scrie Discorsi. Plecînd de la istorie, sînt construite modele care refuză apoi istoricitatea. Desprinse de istorie, ele circulă ca atare, ubicuitatea conferindu-le valoarea de paradigmă și apartenență la filosofia istoriei. Structura cărții e reductibilă la analiză (exemple), sinteză (discurs), analiză, sinteză etc. În imitarea oamenilor mari, gînditorul florentin propune selecție și creativitate personală. Analogia (un procedeu la Machiavelli) cu arcasul e o parabolă despre abilitate
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
otrava de care ducele și tatăl său, papa Alexandru VI, n-au știut să se ferească. Nici o altă figură istorică nu i-a smuls lui Machiavelli atîtea cuvinte de admirație. Poate pentru că Cesare n-a fost decît o promisiune de paradigmă? Finele capitolului VII e un encomion aproape sentimental: "Era ducele atît de aprig, atît de viguros (tanto virtu) și știa atît de bine cum poți să-i cîștigi pe oameni sau cum trebuie să-i distrugi, iar temeliile pe care
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
spiritului se dovedește a fi mai durabilă decît regalitatea vremelnică asupra unui stat. În istoria modelelor umane, Principele deține regalitatea dincolo de modă și timp. Fiind o sinteză obținută, totuși, din modele cu valabilitate legată de un timp și un loc, paradigma astfel compusă a devenit celebră, eclipsînd tot ce s-a scris în materie de teorie a puterii. Cît este această carte a celor care guvernează sau a mulțimii, numai lectura ei o poate decide. Citind-o, acceptăm sau nu părerea
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
poate să le extragă din cunoașterea ei. Deloc întîmplătoare, astfel, devine situarea instanței interpretative în raport cu evenimentele în sine, dar și cu Textul care le conține, opera lui Titus Livius, deoarece acest sistem amplificat de referințe oferă, dincolo de perspectiva timpului, o paradigmă a acțiunii umane în genere. Pentru Machiavelli, care își propune în primul rînd avansarea unei morale practice, discursul fiind orientat, pragmatic, către aceia care își asumă un rol în guvernarea destinelor unor țări, istoria este avertisment: "Este ușor ca, printr-
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
bogății naționale, în societățile științifice, factorul decisiv este capitalul uman. O economie bazată pe cunoaștere nu are nevoie nici de vigoare fizică, nici de tinerețea muncitorilor săi. A fi productiv, înseamnă să fii creativ pentru a te încadra în noua paradigmă tehnologică. Susținere din partea finanțelor publice Europa nu va dispune decât de două persoane aflate la vârsta de a munci la o persoană în vârstă, față de patru la ora actuală, de acum și până în 2050. Ceteris paribus, finanțele publice vor suporta
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
creșterea resurselor a permis umplerea deficitelor născute din sistemul de pensii, atât în țările bismarkiene (creșterea procentului de cotizări sociale), cât și în țările beveridgiene (creșterea procentului de impozitare), dar, foarte repede, procentul de prelevări obligatorii a devenit prea ridicat. Paradigma neoliberală denunță creșterea prelevărilor. Paralel, integrarea europeană cere mobilitate din partea producției, a capitalului și, într-o mai mică măsură, a mâinii de lucru. Întărind concurența, ea face din costul de producție unitar un element esențial al competitivității firmelor. Creșterea cotizațiilor
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
că ea ajunge să fie etichetată drept „prostituată”, deși în evanghelii nu există nici o informație clară în acest sens dovedește intenția Bisericii timpurii, dominată de bărbați, de a elimina orice concurență feminină. Biserica și-a constituit așadar teologia într-o paradigmă de gândire exclusiv machistă, scrierile lui Pavel jucând un rol decisiv. A venit însă timpul eliberării de sub tutela vechii paradigme. Maria Magdalena s-a transformat în simbolul luptei pentru emancipare a femeilor creștine și în sigla nevinovată a teologiei feministe
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
intenția Bisericii timpurii, dominată de bărbați, de a elimina orice concurență feminină. Biserica și-a constituit așadar teologia într-o paradigmă de gândire exclusiv machistă, scrierile lui Pavel jucând un rol decisiv. A venit însă timpul eliberării de sub tutela vechii paradigme. Maria Magdalena s-a transformat în simbolul luptei pentru emancipare a femeilor creștine și în sigla nevinovată a teologiei feministe. În mare, noile bacante universitare folosesc două strategii de reabilitare și canonizare implicită: recitirea textelor canonice prin lentile feministe și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
un rol mult mai apăsat și central decât în Noul Testament. Susținătorii unor asemenea puncte de vedere nu sunt în exclusivitate femei. De altfel, în ultima parte a studiului ne vom ocupa și de ipotezele avansate de un reprezentant masculin al paradigmei (excluzându-l pe Dan Brown, firește). Mărturii apocrife Câteva texte gnostice vorbesc pe larg despre Maria Magdalena, prezentându-ne-o ca pe un discipol aparte. De pildă, în Pistis Sophia se spune: „Isus, milostivul, răspunse și-i zise Mariei șMagdalenaț
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
spune că profeții Vechiului Testament sunt adevărații făuritori ai Istoriei, în sensul curent al conceptului. Pentru prima dată profeții Israelului sacralizează timpul linear, transformând istoria poporului ales într-o Istorie sacră, la capătul căreia se află mântuirea, eliberarea. Odată cu ei, „paradigma cosmică” a păgânismului, întemeiată pe o reprezentare ciclică a temporalității, intră în declin, iar ideea de mântuire se leagă indisolubil de venirea unui Mesia, „Uns al lui Dumnezeu”, la sfârșitul timpurilor, venire unică, irepetabilă, definitivă. De partea lor, autorii textelor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
eu astăzi te-am născut" (Ps., 2, 7; Fap., 13, 33). Trebuie înțeles după cum este enunțat în Biblie (pentru ziua întronizării regelui); Dumnezeu "naște" pe regele lui Israel. Astfel, modelul islamic ar putea fi interpretat chiar ca o corectare a paradigmei dogmatizării elenistice a lui Cristos. Coranul trimite de fapt la modelul originar iudeo-creștin, precum am arătat recent în ultima mea carte Der Islam (Islamul, 2004). Sarcina mesajului Bisericii ar fi de a traduce conceptele fundamentale ale credinței creștine ce au
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
să rezolve prin tehnică toate problemele și care a sedus milioane de persoane, pentru ca, în cele din urmă, să le dezamăgească. Nu trăim într-o "a doua epocă modernă", așa cum gândesc cei ce nu vor să admită schimbarea epocală a paradigmei ca urmare a celui de-al Doilea Război Mondial, ci suntem proiectați într-o postmodernitate care pune accentul pe concepte complet diferite de rațiune, progres, națiune și în care, la rândul lor, religiile au încă importanță pentru oamenii de pretutindeni
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
existe deschidere către reforme, iar în economie, politică și societate să se mențină un cadru etic normativ. Iar asta nu doar într-un context național, ci și într-un orizont cosmopolit. O viziune de speranță realistă În schimbarea actuală de paradigmă ce implică lumea politicii, economiei și culturii, avem nevoie urgentă de o viziune care să caute observarea cadrului unei lumi mai pacifice, drepte și umane. O perspectivă generală și o orientare de fond complexă cu valoare pentru prezent, dar privind
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
propriul avantaj. Astfel, astăzi sunt analizate fenomenele de rezistență la reforme. În ciuda acestor rezistențe, eu am o speranță pe care vreau să o descriu foarte pe scurt în continuare. Un discurs în fața ONU Astăzi se vorbește despre stabilirea unei noi paradigme de raporturi globale, pe care am descris-o în cărți ca Projekt Weltethos (Proiect pentru o etică mondială, 1990) și Weltethos für Weltpolitik und Weltwirtschaft (Etica mondială pentru politica și economia mondială, 1997) și, concretizat-o în 2001 prin Globale
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
un "Group of Eminent Persons", compus din douăzeci de membri, și am fost numit de secretarul general al ONU din acea vreme Kofi Annan pentru elaborarea unui raport cu obiectivul de a promova dialogul între culturi privitor la o nouă paradigmă de relații internaționale; în același timp, am putut învăța de la mulți alții. Pe 9 noiembrie 2001 (nu cu mult după fatalul 11 septembrie), am prezentat manifestul nostru, secretarului general și Adunării Generale a Națiunilor Unite reunită într-o sesiune plenară
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]