1,132 matches
-
moderne într-un comentariu destinat filozofiei antice (aici: științele naturii și cele ale spiritului, iar puțin mai jos: filozofia vieții). Descoperind în antichitate astfel de anticipări ale unor viitoare orientări spirituale, Dilthey sugerează așa cum am mai constatat ideea de continuitate paradigmatică sub forma "unităților din istorie" (vezi și supra II, 2Ab). 150 Ibid., pp. 11-12. 151 Ibid., pp. 12-13. 152 M. Flonta, Metafizică a cunoașterii..., p. 509. 153 L. Blaga, Cultură și cunoștință, în Opere, 7, București, Editura Minerva, 1980, p.
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
diverse segmente ale expunerii făcute de Dilthey în mai multe dintre lucrările lui, ne reține atenția desfășurarea triadică a gândirii sale. Pentru aceasta vom pleca de la sensurile realității așa cum apare ea în viziunea lui Dilthey și vom ajunge la expresiile paradigmatice sintetizate în cele trei tipuri de Weltanschauungen. Filozoful german îi conferă realității un sens întreit: "1. unul originar, sensul trăit al realității", specific contextului vieții la nivelul conștiinței (Lebenszusammenhang des Bewußtseins), care este vizat de Dilthey "în acord cu principiile
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
și știință, adică o construcție teoretică inductivă, obiectiv controlabilă și intersubiectivă, care se dezvoltă cumulativ și întrunește consensul tuturor celor interesați de cunoaștere. Însuși faptul că Dilthey are în vedere pe această ultimă latură (a filozofiei ca știință) doar progresul paradigmatic, al formelor din filozofie, nu și al conținuturilor, care rămân discontinui, sugerează deja că o Weltanschauungsphilosophie nu are cum să se înscrie în parametrii ideali ai științificității. Un autor precum Simmel, atât de înrudit cu Dilthey pe linia filozofiei vieții
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
aceasta, de importanță capitală pentru mișcarea istoriei, intervin profunde schimbări vectoriale în cîmpurile stilistice"25. Totodată, faptul că progresul "începe și se termină cu fiecare nou cîmp stilistic"26, cum spune Blaga, trimite limpede la ideile despre discontinuitate și progres paradigmatic pe care le-am întîlnit la Dilthey. Ținând seama de cele afirmate mai sus, credem că principalele motive ale atitudinii istoriste de contestatare la adresa filozofiei ca știință capabilă de "o cunoaștere pozitivă, absolut adecvată" a lumii sunt trei la număr
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
remarcăm un <<progres>>, dar nu pe linia rezolvării pozitive, în absolut, a problemelor, ci pe linia adâncirii lor ca <<probleme>>"36. Credem că este aproape inutil să mai semnalăm că o asemenea poziție este în deplină rezonanță cu ideea progresului paradigmatic pe care am găsit-o ilustrată de către Dilthey: "adâncirea problemelor" printr-o perpetuă raportare la "misterul cosmic și divin" (în termenii lui Blaga) reprezintă în fond o perfecționare a modului de abordare, o optimizare a formelor de interograție filozofică în legătură cu
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
personaj real, nu numai legendar) Orfeu evidențiază o religie sui-generis. Nu este cazul să o expunem aici. Menționăm doar coerența curriculară admirabilă a educației orfice. Personajul întemeietor servea, asemenea lui Iisus, ca ideal educațional suprem și ca model de viață paradigmatic. Doctrina orfică era chiar model canonic de viață exemplară. Numele patronului, după etimologia feniciană, însemna „cel care aduce lumină”. Orfeu era așadar, ca și Buddha, Iluminatorul. Mitul central al orfismului se baza pe „cercul anankeic” al vieții, ilustrat și de
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
relațiile umane în dezvoltarea/optimizarea curriculară; f) curriculumul și integrarea socială. În ceea ce privește aspectul tehnic al proiectării, testării, validării și implementării curriculumului, Smith, Stanley și Shores s-au mulțumit să adopte „Raționalul lui Tyler”. Devenită faimoasă, această lucrare s-a impus paradigmatic, orientând achizițiile și progresele teoriei moderne a curriculumului. În capitolul următor expunem o teorie generală a optimizării curriculumului, care descrie un model pentafazic inspirat de lucrarea lui Smith, Stanley și Shores. Am urmat și sugestiile expuse în cealaltă lucrare celebră
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
organizare a curriculumului modern" Ținând cont de continuitate, articulare și echilibrare, câte organizări curriculare pot fi realizate? Teoretic, se pot realiza un număr infinit de organizări curriculare. În practică, s-au structurat însă doar două categorii de curricula cu semnificația paradigmatică: A. curricula „extreme”: a) curriculum centrat pe disciplină (materie); b) curriculum centrat pe student (elev); B. curricula „intermediare”: a) curriculum corelat; b) curriculum fuzionat; c) curriculum-miez („nucleul”). Paradigmele curriculare „extreme” reproduc antagonismul educațional multisecular dintre „magistrocentrism” și „puerocentrism”. Curricula centrate
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
de puține ori deznodămîntul stării pe care o desemnează este gîndit ca fiind unul inevitabil apocaliptic. Demersul nostru însă nu sa orientat către acest înțeles și nu pe acesta a intenționat să-l aprofundeze atunci cînd ne-am oprit asupra paradigmaticului Descartes, stăruind în întrebari vechi pentru a afla răspunsuri noi. Seriile culturale pe care istoria cunoscută le-a desfășurat și modul în care s-a produs această desfășurare, ne-au impus un alt sens al ”crizei” : acela de iminență a
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
facă filosofie: Descartes, Kant și Huserl”) ne-am oprit asupra primului, ca fiind cel dintâi care a știut să treacă de la medieval, prin propria-i criză ca judecată, catre o epocă nouă. Descartes are, este și rămîne o fizionomie unică, paradigmatică. Socotim că relecturarea metafizicii lui este azi mai mult ca oricînd utilă și necesară datorită valenței sale duble: este o metafizică de criză, de judecată nouă, împletită cu gîndirea tradițională dacă recunoaștem în ea .) În fond Descartes a înțeles profund
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
într-o matriță reductoare. Cogito-ul este prin excelență simplu, dar .) Acest mod și model simplificator ce poate fi ilustrat prin vechea formulă «divide et impera» model pe care Descartes l-a folosit “pentru a stăpîni dificultatea intelectuală”,) fundamentează însuși nucleul paradigmatic al științei occidentale ca parte a marii paradigme a Occidentului. Aceasta din urmă, după structura științei pe care s-a întemeiat și la care Descartes și-a adus contribuția decisivă prin fizica și metafizica lui, se definește prin “puterea de
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
noastră nu poate fi nimic mai mult decât este înainte de a reveni asupra ei însăși și mai ales asupra începutului ei. Complexitatea trecerii de la medieval la modern ne-a impus, pentru a reuși să-i surprindem esența, analiza unei filosofii paradigmatice. Ne-am oprit la Descartes căci lumina poate fi privită direct numai la răsăritul și la apusul soarelui. Descartes este o parte dintr un început de care ne-am îndepărtat prea mult și pe care trebuie să ni-l reamintim
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
mai ușor decalajele prezente. Ca ș( Maiorescu, Gherea era un adept al evoluționismului ș( este interesant cum se situează cei doi pe poziții divergente (n problema raportului dintre formă ș( fond, at(t timp c(t pleacă de pe aceleași poziții paradigmatice. (ntr-o enumerare triadică a stadiilor străbătute de omenire, cam (n genul lui Comte, Gherea indică drept ultimă eră, pe cea socialistă. "Sf(rșitul istoriei" era astfel anunțat, dar cu alte coordonate dec(t mai t(rziu la Fukuyama. Orientarea sa
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
actual al Franței, Germaniei, Italiei și Beneluxului după modelul de la Roma. Dacă Biserica Catolică a fost pilonul unității creștine occidentale, aceasta s-a datorat în mare parte și monarhilor carolingieni, care contribuie decisiv la consolidarea prestigiului papalității prin afirmarea rolului paradigmatic al Romei" (Ibidem). Interesant este și textul pe care îl vom așeza spre finalul acestui subcapitol. Trebuie observată cu multă luare aminte diferențierea dintre "Biserica apostolilor" și "Biserica imperială" pe care istoricul italian Girolamo Arnaldi ne-o "conștientizează" într-o
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
conținutul unei puternice tente pragmatice, dar și explicative și teoretizante în același timp. Cum s-a mai subliniat și mai sus de altfel, analiza științifică se fundamentează pe metodologia sistemică și comparatistă, dar și pe avantajul teoriei în cîmpul orientării paradigmatice. În acest sens, este observabil demersul analitic și printr-o simplă enumerare a cuprinsului manualului, a problematicii abordate. Astfel, dacă în prima parte s-a insistat cu temei asupra naturii și evoluției științei politice, cursul va prezenta apoi cu minuțiozitate
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
în centrul științelor sociale". Nevoia de științificitate Easton duce la consecințe extreme un proces început cam prin anii `20, de redefinire a politicii, o îndepărtare de științele umaniste și o apropiere de cele naturale, mergînd chiar pînă la o imitare paradigmatică. S-ar putea vorbi despre o adevărată ruptură epistemologică, întrucît aplicarea principiilor fundamentale ale comportamentismului se pare că se orientează pe direcția "științifică", necunoscută celor care s-au ocupat de analiza politică mai înainte; pe de altă parte, prezența unor
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
personaj rupt dintr-un context relațional și îndeplinind un travaliu abstract); - povestiri generale, cu conținut vag, întâmplătoare, fuzionând într-un discurs paradoxal și incoerent; - bizarerii de limbaj, în reacția globală la probă și în relația cu examinatorul; - alterare a funcțiunii paradigmatice a limbajului în construcția tematică, datorită alterării de percepție, ceea ce schimbă semnificațiile figurii (scenei) reale cu alte semnificații proiectate; - alterare în esență a funcțiunii sintagmatice a limbajului, ce se desfășoară asociativ într-o "catastrofă a verbului"; - raționalizări, atașamente la detalii
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
obiect sau un act nu devine real decât în măsura în care imită sau repetă un arhetip. Realitatea este practic repetarea unor momente, motive primordiale, prin acestea fiind creat sensul lucrurilor. Oamenii ar avea în mod inconștient tendința de a deveni arhetipali și paradigmatici. Nevoia omului de a avea o poveste care să explice geneza lucrurilor este întâlnită și în societatea contemporană, unde, susține Phil Cousineau, prin reuniunile familiale, ceremoniile religioase și sărbători, individul participă la procesul de construire permanentă a mitului 238. Din
by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
la o creștere spectaculoasă în popularitate, încurajată și sprijinită în mod direct, inclusiv financiar, de către Consiliul Europei și UNESCO. După cum sugerează cercetătoarea Elena Zapponi în lucrarea sa dedicată practicilor de turism și pelerinaj din Compostela contemporană, acest pelerinaj este unul paradigmatic pentru înțelegerea „crizei de articulare” între crezul individual și cel colectiv și a tendinței de individualizare religioasă (Zapponi, 2011 : 12). În acest moment, el atrage mulți pelerini, între care se regăsesc pelerini religioși, spiritualități alternative și New Age, agnostici sau
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
și arhetip al persecutorului evreilor, hotărâse uciderea lor. Ea arată cum o soartă nefastă a putut fi răsturnată în chip fericit. Această sărbătoare prilejuiește distracții de tot felul și un carnaval, iar consumul de vin este recomandat. Ceea ce o face paradigmatică este faptul că diverse comunități au ajuns să celebreze, în alte momente ale anului, Purim-uri locale, în amintirea calamităților naturale ori a persecuțiilor din care, la un anumit moment al istoriei lor, au scăpat "miraculos". Aceste Purim-uri locale
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
pe care o sprijină pe o exegeză încrucișată a textelor mesianice din Biblie și a evenimentelor istorice la care este martor. Abravanel se referă la episoade biblice cu puternică valoare simbolică în memoria evreiască, precum Exodul din Egipt, prima și paradigmatica experiență a exilului; distrugerea Primului Templu, care coincide cu pierderea independenței, și exilul care urmează; povestea Esterei, una de persecuție și salvare prin exil. Dacă expulzarea din Spania este considerată de el un flagel abătut asupra poporului evreu în această
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
cognitive, desemnând procese de natură fizică sau cognitivă înregistrate de un referent cu trăsătura semantică internă [+Animat]. Față de a percepe, celelalte verbele care desemnează percepția sunt considerate hiponime, pe baza relației definite de Lyons (1977: 291) ca o relație semantică paradigmatică dintre un lexem mai specific, subordonat, și un lexem mai general, supraordonat, al cărui sens îl include pe cel al termenului subordonat. Lexicul percepției 8 cuprinde și substantive ca văz, auz, miros etc., adjectivele care denotă proprietăți ale entităților (formă
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
sunt: SWARM, REPAST, JAS, SPADES, NETLOGO - cu toate versiunile lor; sistemele cu învățare (buclă terțiară) - constituie o arhitectură mai complexă decât cele cu buclă primară și secundară, prin includerea buclei politicilor, ca buclă terțiară. Blocul nou-introdus, al politicilor cu valoare paradigmatică, permite acumularea creativă a informațiilor, deci, implicit procesul de învățare (autoînvățare). Decizia elaborată în blocul de decizie va fi fundamentată atât pe baza efectelor buclelor primară și secundară, cât și pe baza informațiilor acumulate și dezvoltate într-un sistem de
Bazele analizei si diagnozei sistemelor economice by Adrian Victor Bădescu, Dana Maria Boldeanu, Nora Monica Chirița, Ioana Alexandra Bradea () [Corola-publishinghouse/Science/218_a_365]
-
impuse celui care se angajează la un astfel de demers științific, a devenit o constantă în managementul sistemelor, dependentă atât de experiența și pregătirea profesională a decidentului, cât și de intuiția acestuia, de capacitatea de a sintetiza și generaliza situații paradigmatice specifice procesului de luare a deciziilor. Etapele-cadru ale ADS cuprind următoarele faze procedurale: formularea problemei prin proceduri de analiză și diagnoză; identificarea, proiectarea și listarea alternativelor posibile; prognoza contextului (mediului) viitor și a stărilor viitoare ale naturii (evenimente probabile); construirea
Bazele analizei si diagnozei sistemelor economice by Adrian Victor Bădescu, Dana Maria Boldeanu, Nora Monica Chirița, Ioana Alexandra Bradea () [Corola-publishinghouse/Science/218_a_365]
-
o iubesc), Profira Sadoveanu, Gala Galaction (Rița-Crăița), Gh. Brăescu, Ion Luca. Deosebit de importante sunt în R.F.R. studiile, articolele și eseurile de critică, istorie literară, literatură comparată și teorie literară. Notele, cronicile și recenziile se constituie ele însele într-un corpus paradigmatic de texte critice. Se adaugă studiile de filosofie, istoria culturii, artă, sociologie, folcloristică ș.a. Între critica academică și critica de întâmpinare, între metadiscursul științific și critica estetică se păstrează un echilibru constant, girat de interesul pentru calitate și de prestigiul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289212_a_290541]