7,370 matches
-
electorale și pentru conștientizarea cetățenilor în ceea ce privește drepurile și obligațiile lor față de această societate. 7. Interzicerea prin lege a migrației politice a celor trimiși de cetățeni prin vot într-o anumită funcție și demiterea lor imediată, pentru a se evita situația paradoxala creată în actualul parlament. 8. Stabilirea de sancțiuni penale grave pentru partidele și persoanele care ofera mită electorală și un control drastic asupra bugetelor partidelor politice. 9. Anularea și rediscutarea publică a tuturor legilor adoptate prin fraudă, care afectează în
Scrisoare de protestatar: 23 de cerinţe de bun simţ () [Corola-journal/Journalistic/23854_a_25179]
-
Pârvulescu („ce bine că există și Tania Radu în peisajul criticii literare românești”) se justifică fără rest. Cum iarăși mi se pare că se justifică o observație a Monicăi Lovinescu, făcută, pare-mise, într-unul din volumele Jurnalului său, conform căreia, paradoxal Tania Radu (și nu Dan C. Mihăilescu, așa cum se crede îndeobște) ar fi adevăratul cronicar literar. Esențială pentru această specificitate, este o iluzie a „distanței temporale” pe care o creează majoritatea capitolelor din această carte. Oricât de neobișnuit ar suna
O istorie cu creșteri și descreșteri by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2386_a_3711]
-
sinistra foame a acest metafizic CINE ? petrolifer Formei Și resursele comercializat pe țărmurile Greceasca foame de Unu, pe epuizate. inundabile ale Foamea energiei vampirice în utopiile toate. DOGMEI and UMBREI Eonul vostru dintre solzi și Acest impuls ubicuu DOCTRINA cunoaștere Paradoxal în Durate...: Praf letal, drog de fruct interzis Foamea de sine: eroarea terorii, de a muri parte din pe rănile “pluralității egalitare” a Marelui Zero gravid. Moartea altora... utopica Foame de Unu, Alo Această disperare remember De foarte aproape zic
Opera editată. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Eugen Evu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_62]
-
degrabă la București - și formule poetice - căci, liric absolut, în fond, este perceput mai degrabă în latura sa tehnic-combinatorică, drept un „maestru al versificației”... Această ambiguitate face ca orice adeziune să fie, în cele din urmă, o non-adeziune, de unde solitudinea paradoxală a celui înconjurat cu atâta amor intelectual. Publicistica este, în consecință, atât o compensație a solitudinii poetului, cât și un turnesol al existenței ei în textura spiritului său. Ceea ce ne obligă să mutăm accentul, în exegeza poeziei, dinspre formă înspre
Publicistica lui Emil Brumaru by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2389_a_3714]
-
și nu este deloc o țintă în sine, estetică. Ea ține de firescul narațiunii auctoriale. Se constituie însă într-un „roman” - gen cuprinzător și incitant - scriere a desprinderii de lume și, în cele din urmă, a desprinderii de sine. Situație paradoxală, dramatică și captivantă: în timp ce ființa se în-scrie în litera discursului auctorial, ea pierde tot mai mult autoritatea viețuirii efective. „Romanul” începe oarecum balzacian, cu o „introducere” relaxată, unde - luni, 17 ianuarie 1977 - într-o frază lungă, se face o oglindă
Desprinderea de lume by Olimpiu Nușfelean () [Corola-journal/Journalistic/2391_a_3716]
-
rusă, poate în germană... Când era ministru de Externe, l-am întâlnit la Londra pe Andrei Pleșu. Avea o engleză perfectă, și am vorbit puțin despre specificul național. Am încercat să formulez o mică teorie, despre salvarea lumii prin caracteristicile paradoxale ale națiunilor. De pildă, eficiența irlandeză (englezii cred că irlandezii sunt foarte ineficienți), umorul german... Și Andrei Pleșu a adăugat: generozitatea elvețiană... Deci, este posibil ca umorul german să nu-l poată cuprinde pe Caragiale. Deși Ibsen a scris și
Interviu cu Alan Brownjohn - Nu sunt un desperado... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/2416_a_3741]
-
pe cele mai grave, sub tăcere, "că și cum n-ar auzi nimic". Sarcina confesorului e incredibil de dificilă, căci pentru a permite dezvăluirea celui din fața să e obligat la o retorică super eficientă care presupune uneori chiar și împletiri paradoxale ale unor strategii ale absenței (păcătosul trebuie să aibă impresia că vorbește cu sine, că nu e auzit de celălalt, pentru a putea mărturisi ceea ce altminteri greu ar putea părăsi străfundurile unei conștiințe) cu acelea ale unei prezențe intense (a
De la lupi la îngeri by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18173_a_19498]
-
de o ORDINE newtoniana normata juridic și mecanicist. Ordinea Omului Tehnologic. În catedralele Evului mediu, nu existau bănci, în locul lor, un haos carnavalesc: se dansa, se cîntă, o lume pestrița trăia intens timpul sacru, suprapus peste cel omensc. În mod paradoxal, începînd cu secolul al XIX-lea, acest "suflet interconectiv" a fost reintrodus în știință și literatura. În 1840, Faraday lansează ideea de cîmp electric și magnetic (magnetul "medieval" avea un suflet, și putea acționa de la distanță). Eroul romantic, individualist pînă
HAVEL SI MULTICULTURALISMUL by Ovidiu Hurduzeu () [Corola-journal/Journalistic/18139_a_19464]
-
ajuns să-i dau dreptate lui Sebastian Lăzăroiu"... ... a scris Mirel Palada, pe pagina sa de Facebook. Consilierul premierului Victor Ponta a scris că "Sebastian Lăzăroiu a dat ieri un mesaj care, deși venind dinspre Cotroceniul lui Traian Băsescu, este paradoxal corect. Sebastian spunea despre Klaus Iohannis că ar fi mai bine să nu se mai afișeze chiar cu oamenii trecutului. LOL. Gura păcătosului adevăr grăiește". Mirel Palada continuă prin a sublinia echipa nouă fabuloasă a lui Klaus Iohannis: "toți oameni
Consilierul lui Ponta face mișto de campania lui Iohannis by Roxana Covrig () [Corola-journal/Journalistic/21410_a_22735]
-
ajuns să-i dau dreptate lui Sebastian Lăzăroiu"... ... a scris Mirel Palada, pe pagina sa de Facebook. Consilierul premierului Victor Ponta a scris că "Sebastian Lăzăroiu a dat ieri un mesaj care, deși venind dinspre Cotroceniul lui Traian Băsescu, este paradoxal corect. Sebastian spunea despre Klaus Iohannis că ar fi mai bine să nu se mai afișeze chiar cu oamenii trecutului. LOL. Gura păcătosului adevăr grăiește". Mirel Palada continuă prin a sublinia echipa nouă fabuloasă a lui Klaus Iohannis: "toți oameni
Consilierul lui Ponta face mișto de campania lui Iohannis by Roxana Covrig () [Corola-journal/Journalistic/21409_a_22734]
-
Luni întregi am stat întins în pat urmărind concluziile absurde ale vreunui gând și citind numai poeți și sfinți". În scrisoarea următoare, din 27 decembrie 1935, cartea de versuri a corespondentei sale, intitulată Nemesis îi stârnește aprecieri ca de obicei paradoxale: Nu mi-am închipuit niciodată că ești așa de substanțial tristă. Credeam că ești tristă în inspirație, dar nu în existență[...] Tristețea dumitale are un nume, este unică și irevocabilă. Numai în acest gen de tristețe pot să respir. Cred
O parteneră de corespondență a lui Cioran by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/16666_a_17991]
-
am lăsat atâția prieteni pe unde am trecut". Printre acești prieteni cred că ne putem considera și noi, cititorii lui de azi, chiar dacă atașamentul nostru nu se datorează trecutului comun, ci trecutului idealizat (cel al copilăriei, în special), în care, paradoxal, Cioran reușește să ne atragă în căutarea sentimentului extraordinar de plenitudine și armonie cu sine și cu lumea.
O parteneră de corespondență a lui Cioran by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/16666_a_17991]
-
starea personajului sau a căutărilor celorlalți, ci stresat că întârzie la un ciubuc. Pe de altă parte, cei mai mulți joacă pe salariu, iar regizorii (și nu întotdeauna cei mai valoroși!) lucrează pe contracte substanțiale. Puși să aleagă între salarii și contract, paradoxal, 85% dintre actori au optat pentru retribuția lunară. Sigură și umilitor de mică. Nu e ciudat? Mă uit în repertoriile unor teatre. Câtă întâmplare! Cât amestec de mediocritate și aplecări comerciale, ce rar valoare! Care este unul din rolurile artistului
Cine (mai) are nevoie de teatru? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16669_a_17994]
-
poezia populară, rod al unei culturi minore, de interes precumpănitor etnografic: "Exemplele istorice ne arată că o cultură majoră începe acolo unde formele colective și nediferențiate sînt înlocuite cu o creație eliberată din magma comună și strict individuală a personalității". Paradoxal, colectivismul național ori de clasă, constrîngător prin chiar factura sa, are o audiență mai restrînsă decît actul de creație individuală, care, fiind mai bogat în substanță spirituală, în calitatea sa de expresie plenară a libertății artistului, răsfrînge însăși generalitatea umană
Actualitatea unui manifest by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16679_a_18004]
-
după încheierea campaniei electorale, apropo de emisiunile care au atingere cu politica. Posturile comerciale, diferent cît va drămui CNA-ul lucrurile, dacă au interes să susțină un anumit partid sau un anumit candidat la președinție, tot o vor face, dar, paradoxal, de o manieră mai subtilă, frizînd non-partizanatul. Or, dacă privim lucrurile pe termen puțin mai lung decît această campanie electorală, un post comercial care lucrează partizan în campanie poate obține un anumit succes, azi, eventual mîine-poimîine însă va rămîne agățat
Ce se poate și ce nu în campanie by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16692_a_18017]
-
un spațiu potrivit pentru Sultana Maitec, acela este fie curtea bizantină în plină mistică a vidului, în plină transă iconoclastă, fie un alt spațiu cu vegetația pîrjolită și redus la coordonatele lui esențiale de către un soare necruțător. într-un mod paradoxal și imprevizibil, Sultana Maitec folosește materia cromatică, dar una puternic împregnată de energii spirituale (valorile fundamentale - alb/negru - și culorile sacre - aurul și purpura), pentru a reprezenta imaterialul, esența intangiblă a unor forme recognoscibile - fructe, pietre etc., după cum folosește tocmai
Nunta lui Cripto cu lapona Enigel by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16688_a_18013]
-
motto-ului, ca o deschidere de porți către nebănuite săli de arme - atunci vei pătrunde triumfător în lumea de semne a unui poet neînregimentat în vreo generație sau grup de șoc, singular în lumea simbolurilor sale. Oracular, de asemenea, pe cât, paradoxal, disponibil, cel puțin până la un punct, unei lecturări pe nivele diverse, implicând sau nu inițieri în alte discipline scumpe autorului, precum alchimia, simbolica, astrologia. Pentru că punctul de pornire se află în incantație, în acea râvnă bucuroasă a rostirii, pretutindeni prezentă
Un sapiențial vitalist by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/16698_a_18023]
-
gemete, țipete și vaiete repede înăbușite, ca într-o noapte valpurgică mai răsunînd încă de antice vrăji și luxurii păgîne, de abandonuri nu oricui hărăzite, de mistere și inițieri nu oricui dezvăluite". Firește, legăturii conjugale îi este preferat libertinajul, fiind paradoxal proslăvită "statornicia" condiției de amant: "Marile rătăciri sentimentale sînt relevate în istorie și celebrate în literatură; pe cîtă vreme cronica tuturor timpurilor trece cu vederea, nu insistă sau chiar disprețuiește, după cuviință, legăturile conjugale oricît de respectabile ale marilor oameni
Memoriile unui hedonist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16697_a_18022]
-
fi putut fi la fel de bine: sportivi din toate țările, uniți-vă! Să nu uităm că, în 1936, la olimpiada de la Berlin, în plin nazism, celebrul Owen, alergător american de culoare, cîștiga patru curse și stabilea cel mai longeviv record atletic: paradoxal exemplu de toleranță culturală îngăduit de Germania hitleristă, ai cărei sportivi și artiști emigraseră de ani buni. După război, împărțirea lumii în zone de influență a tulburat, deseori, acest spirit olimpic preconizat de fondatorul modern al competiției. Politicul și-a
Deriva spiritului olimpic by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16709_a_18034]
-
nu există decît ca speranță și așteptare, și încă o dată îndepărtat în măsura în care nu el în sine e cel dorit, ci absența pe care o va constata și comemora de îndată ce va sosi. Poate că o asemenea prezentare e prea abstractă și paradoxală ca să fie explicită. Aciman e un virtuos al paradoxalului, scrisul lui se află mereu la limita periculoasă dintre elegiac discret, reflecție subtilă și manierism de suprafață, sau chiar kitsch. Nu știu exact în ce măsură limita aceasta e căutată, pentru că Aciman mizează
Viitorul amintirilor by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16723_a_18048]
-
o dată îndepărtat în măsura în care nu el în sine e cel dorit, ci absența pe care o va constata și comemora de îndată ce va sosi. Poate că o asemenea prezentare e prea abstractă și paradoxală ca să fie explicită. Aciman e un virtuos al paradoxalului, scrisul lui se află mereu la limita periculoasă dintre elegiac discret, reflecție subtilă și manierism de suprafață, sau chiar kitsch. Nu știu exact în ce măsură limita aceasta e căutată, pentru că Aciman mizează aproape total pe efectele stilistice și retorice ale nostalgiei
Viitorul amintirilor by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16723_a_18048]
-
ci însăși plăcerea voiajului, un fel de escapism mai sofisticat, care îi permite să alunece din tiparele realității, aneantizînd-o prin permanentă reflecție în oglinzile paralele ale trecutului și viitorului. Lui Aciman îi priește pierderea, o provoacă și o savurează, căci, paradoxal, numai astfel izbutește să amîne sine die alungarea din paradisul la care se referă G.M. Cantacuzino. Ca privire aruncată mereu înapoi, către un trecut păstrat viu și totodată cosmetizat de o memorie idilică, nostalgia unor Cantacuzino sau Aciman este o
Viitorul amintirilor by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16723_a_18048]
-
3276) - de aici preferința pentru cuvîntul "inventar". Apar aforisme, mici frînturi de dialog sau bucăți întregi de roman, eseuri care se întind pe mai multe pagini, toate fiind egale în fața necruțătoarei numărători. O numărătoare diferită de cea a jurnalului și, paradoxal, atît de intimă acestui gen. Este revelatoare dragostea pentru calendare a unui personaj care apare frecvent în însemnări - Iraclide (din Impostorul, 1977): "Poate că și de aceea, de cîte ori în preajma unui început de an cumpăr un calendar, mă încearcă
Jurnalul ca inventar by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16731_a_18056]
-
apatică, însă în fond pozitivă, antilirică, mai mult ironică decît emoțională, prețuind exteriorul, abordînd lumea ca o rece aventură ce nutrește cunoașterea, nedispusă a-și recunoaște limitele. Impasul existențialist nu este al său. Fericirea sa n-ar putea fi una paradoxal tragică, astfel încît o însemnare precum cea pe care o cităm, a lui Camus, nu-i poate rămîne decît străină: "a spori fericirea vieții unui om înseamnă a extinde tragicul mărturiei sale. Opera de artă (dacă ea este o mărturie
Ulise ca prototip by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16730_a_18055]
-
care ai intrat în text și mai ales dacă ți-ai ales textul convenabil (eu mi-am ales un text care îmi convenea sub raportul traducerii) nu sînt dificultăți mai mari decît ale traducerii din franceză în română. în chip paradoxal. La proba de foc a valorii traducerii am fost supusă pentru că editorul francez, extraordinar de pretențios, de exigent, a luat textul și l-a privit la microscop dar nu mi-a făcut mai multe observații decît mi-ar fi făcut
Cu Irina Mavrodin despre Traducerea ca "nesfîrșită urcare a muntelui" by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16737_a_18062]