656 matches
-
mâna la urcarea În tren, În 1914, era, În ciuda anilor și a temerilor provocate de război, un om de litere vioi, sigur de el și elegant. Acum, stă la marginea canapelei pe care zace ca o mică balenă eșuată, neajutorat, paralizat și confuz, și Îi strânge cu compătimire mâna moale. Pare mulțumit, dar nu mirat de prezența ei. — Mă bucur să te văd, Peggy, spune el. Sper să vină și tatăl tău, cât de curând. E singurul om din toată Roma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
nicăieri. - Dacă stai la bloc, mie poți să-mi zici. Că și eu stau la bloc, de la dispecerat n-au avut repartiții decât cu sudorițele și formatorii... Că și Neta, la o adicălea, domiciliază la bloc. Chit că eu, la paralizate și la nevestele clienților, nu m-arunc să mă pici... Dacă-ți zic adevărul, să se facă așa cine o să mă sifoneze lui Bubu?! Bine, atunci îți zic!... Ori voi, ăștia, din Mozambic, n-ați auzit nici de Neta?... Ochiurile
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Dacă n-ai pioletul perfect ascuțit, nu ești Faraon. - Bine. Să ne împăcăm. Să uităm de făraș! Dar, știindu-mă cât sânt de sensibilă la bârfele despre Răposat, nu mai bârfiți... Doar mi-ați fost martore, cât am rămas de paralizată, neînțelegînd nici ce se întîmplă. Când mi-au adus veste că Răposatul s-a făcut fărâme în Munții Bucegi. Luând în stomacul meu fiecare despicătură de stâncă între Brâul lui Răducan și Colții lui Mărgărit... La Crematoriu l-am depus
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Jones fugea de colo colo pe micul platou și mormăia ceva pentru sine. Din când în când se oprea, închidea ochi și strângea din pleoape până când stropi de umezeală începeau să-i curgă pe la colțuri, iar el rămânea cu gândurile paralizate. Apoi deschidea ochii, clătina din cap și continua să scotocească iar poarta continua să-i alunece printre degete. Liv spuse: — își închipuie că eu nu am căutat niciodată Poarta? își imaginează că am trăit aici degeaba? Am tot atâtea motive
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
blocase, acolo, în mijlocul străzii, pe trecerea de pietoni. Voia să se întoarcă, să-l vadă, dar creierul dădea comenzi pe care corpul refuza să le execute. Aceeași reacție o avea de fiecare dată când se afla în prezența lui. Era paralizată, incapabilă să-și controleze mișcările. O marionetă. - Mergi mai departe! Dar să nu îndrăznești să întorci capul să mă privești! Karina executa mecanic ordinele dure, mirându-se și ea cât de ascultătoare era. Nici dacă voia nu se putea împotrivi
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
țipete sfâșietoare, bufnituri și gâfâieli sugrumate Îmi terorizară dintr-o dată auzul, prelungindu-se nesfârșit. Fereastra ușii de la baie era fulgerată de lumini vii, ca niște gheare subțiri, repezite iar și iar În aerul metalic de acolo. Rămăsesem de-a dreptul paralizat, fără putința de a mă mișca ori articula vreun sunet. Frânturi de incantații se ridicară ca niște gemete prelungi, Înfiorând așteptarea. Apoi nu se mai desluși niciun zgomot... M-am apropiat tiptil de baie, cu un nod uriaș În gât
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
se dusese tot sângele din obraji și acum avea o față pământie și bolnăvicioasă. Făcui semn cu capul către scări. —Mergem? Sări imediat în picioare. Pe scări, ne întâlnirăm cu Philip Cantley, care cobora, cu Ben după el, amândoi aproape paralizați din cauza șocului și a uimirii. Urmă același tipar pe care-l observasem deja, în condiții de tensiune extremă, bărbații aveau tendința să devină inerți, în timp ce femeile fie devin inuman de practice, fie se prăbușesc cu totul. Evident, Marie făcea parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
ei cea perfect conturată ar fi părut un pic prea exagerate în ochii unor profesioniști. Primul impuls al lui Hugo, care mă cam călca pe nervi, fu acela de a se repezi s-o ia în brațe pe Violet cea paralizată. În schimb, eu îmi îndreptai privirea către locatarul biroului, ghemuit pe scaunul de la birou într-o poziție care nu putea să însemne decât un singur lucru, mai ales atunci când am zărit mini seringa de pe masa din fața lui. Alte două seringi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
de tot de mânuța lui Sophie. Mi-a pus mâna la gură, deci n-am putut să țip. La început nici nu mi-a dat prin cap, din cauza șocului. La urma urmelor eram la o petrecere! O clipă am rămas paralizată. Nu-mi venea să cred ce se întâmpla. După care, am crezut că e o glumă, dar nu mă slăbea deloc. Am început să mă zbat, dar era foarte puternic. După care am simțit... am simțit... Inspiră adânc. Îmi dădeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
trădeze sexul. Mă plimbam așadar înăuntru, când am dat peste Warda și Mariam. Ochii ei s-au încrucișat cu ai mei și am înțeles pe dată că mă recunoscuse. Ne văzuse adesea împreună și nu se putea înșela. Eram ca paralizat, așteptându-mă să aud un urlet, să fiu ocărât, snopit în bătaie. Dar sora ta n-a țipat. Și-a reluat ștergarul, și-a înfășurat la repezeală trupul, în vreme ce buzele ei schițau un zâmbet complice, apoi a tras-o pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
lega picioarele. Călăul s-a apropiat, ținând o sabie grea cu amândouă mâinile și, dintr-o singură lovitură, a despicat omul în două pe la mijloc. Mi-am întors privirea, simțind în pântece o contracție atât de violentă, încât trupul meu, paralizat parcă, a fost cât pe ce să cadă grămadă. O mână miloasă s-a ridicat ca să mă sprijine și o voce de bătrân s-a făcut auzită: — Nu trebuie să privești moartea de sus când ești călare. În loc să sar jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
timp aici. TOȚI (Agitați.): — Au! — Gata! — Cade! — Feriți-vă! — O să se facă zob! (Funia a început să coboare cu o repeziciune alarmantă; se aude și un ecou de corp care se prăbușește; personajele se dau câțiva pași înapoi și așteaptă paralizate prăbușirea lui GRUBI.) BRUNO: Să știi că a tăiat funia cu cuțitul! MAJORDOMUL (Stins.): S-a zis! Asta ne trebuia nouă? MAMA: Prindeți-l! Prindeți-l! Nu-l lăsați să se lovească! UN RECRUT: Ce zici, doamnă! Dumneata știi de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Lăsându-l pe ȘEFUL GĂRII să recadă de-a lungul zidului.): M-am săturat de voi! Sunteți inumani. Sunteți nebuni... (Cele patru personaje izbucnesc într-un râs dement, la unison, un râs imprevizibil pentru călător, lăsându-l pe acesta total paralizat.) ȘEFUL GĂRII (După câteva secunde de râs, firesc și același de la primele replici.): Bruno! Ajută-mă să mă ridic. CASIERUL: Da, domnule. HAMALUL: Da, domnule. IOANA: Da, domnule. ȘEFUL GĂRII: Să plecăm odată de aici... CASIERUL și HAMALUL: Da, domnule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
toate probabilitățile. O fi de bine? După cum arăta persoana când a luat startul, parcă nu prea s-ar zice. De bine sau de ne-bine, important era că ea putea să facă ceva, să se miște, să acționeze, nu zăcea paralizată și dezorientată ca mine, așteptând să apară un Godot pe nume Zoran care să... Să ce? Să mă descoasă În legătură cu Eva? Hm... Individul putea fi oricum, prost Însă, nu. Și nici el nu cred că mă considera pe mine handicapat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
minuscul. Florence își culcase capul pe masă, sprijinit în brațe. Profesorul o fixa lung, cu o privire de câine. Se întreba cum i-a dispărut cuțitul, sau poate că visase, probabil nu avusese niciodată curajul să-l subtilizeze. Se simțea paralizat, o durere ascuțită ca un clește îi prinsese ceafa și își pipăia mereu buzunarul. Șerbănică Miga tresărea în somn. Adormise cu gura căscată. Melania se uită pe furiș la Scarlat. Părea că se gândește intens la ceva." Știi tu le
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
și a unui agent clasa a doua, ale căror nume, din motive de siguranță, nu suntem autorizați să le dezvăluim, au reușit să aducă la lumină ceea ce este, cu o extrem de mare probabilitate, capul teniei ale cărei inele au menținut paralizată, atrofiind-o în mod periculos, conștiința civică a majorității locuitorilor acestui oraș care au vârsta necesară pentru a vota. O anumită femeie, căsătorită cu un medic oftalmolog, și care, minunea minunilor, a fost, conform unor martori demni de suficientă încredere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
atomi de stronțiu 90 și de iodină 131 de la exploziile atomice.“ Aerul poluat a ucis patru mii de oameni în timpul cumplitului smog din iarna anului 1952, la Londra, și în acea primă săptămână de decembrie, capitala britanică a rămas practic paralizată, suferind pierderi de peste zece milioane de dolari. Aerul începea să devină unul dintre marii dușmani ai speciei umane și respirându-l, se inhala în același timp monoxid de carbon, dioxid de sulf, acid sulfuric, oxid azotic, dioxid de azot și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
neam. Cu alte cuvinte, era singură de cînd își aduce aminte, adică de la șase ani, cînd a avut primul serviciu. Cum, doamna Anica? Cum adică primul serviciu? Da, să mă trăsnească Dumnezeu dacă mint. Trebuia să stau lîngă un bolnav paralizat care își mișca ochii după un anumit cod. Clipea o dată, alergam la nevastă-sa și țipam: Vrea apă. Dacă clipea des și mult țipam la doamna: A făcut caca. Doamna, nevastă-sa, săraca, se apuca să facă ce cerea paralizatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
paralizat care își mișca ochii după un anumit cod. Clipea o dată, alergam la nevastă-sa și țipam: Vrea apă. Dacă clipea des și mult țipam la doamna: A făcut caca. Doamna, nevastă-sa, săraca, se apuca să facă ce cerea paralizatul. Pe urmă, m-a învățat pe mine. Și cîți ani ai trăit așa? Opt ani. Eram domnișorică. Pe urmă am dat de greu... Nu ți-au spus cine sînt părinții matale? Nu știau nici ei. M-au găsit și li
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
ca varga. La ușă se aude un bubuit cumplit și ușa se face țăndări. Polițiști mascați țipă ca apucați de satana. Culcat! Nu mișcați! Băieții se culcă, pun mîinile pe cap și tremură de frică. Maria rămîne cu gura căscată, paralizată complet. Culcat! țipă un mascat. Acesta o înșfacă, o trîntește de pămînt și-i duce mîinile pe cap. Se pun cătușe tuturor și Maria vrea să plîngă, dar nu poate. Se roagă la polițiști: Luați-mă pe mine, ei sînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Stă turcește În fotoliu, Își ia bețele, cu care se juca În copilărie, și le mișcă ritmic În perfectă armonie cu aerul din Încăpere. Simt cum alungă spiritele rele. El e cel mai bun om din lume. MÎna lui dreaptă paralizată Îmi atinge noaptea umărul și parcă o creangă se apleacă deasupra mea, mă sfîșie vara care a trecut, vreau să dorm, mormăi ca un urs bătrîn, devin agresivă. Simt hibernarea ca o necesitate din ce În ce mai acută. El rabdă, zîmbește, e atît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
iremediabil. Ea se aștepta la asta de mai multe luni, i se putea Întâmpla În orice moment; medicamentele Încetiniseră evoluția bolii, dar fără s-o oprească. Acum situația se stabilizase, nu mai risca nici o complicație; Însă picioarele Îi rămâneau definitiv paralizate. Christiane ieși din spital după zece zile; Bruno o aștepta. Situația era diferită, acum; viața e făcută din lungi perioade de plictis confuz, cel mai adesea e cât se poate de cenușie; apoi apare brusc o bifurcație, iar schimbarea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
salutat de multe ori cu claxonul. — Vă rog, nu e timp de glume. În mașina mea se Întâmplă lucruri extrem de ciudate. — Mai ciudate decât ce se Întâmplă peste tot? a Întrebat Gioconda, arătând cu un gest larg coloana de mașini paralizate. — Vă rog să veniți, ne-a implorat omulețul, mi-e frică. Și imediat ce-a fost rostit acest cuvânt, frică, starea pe care o desemna a coborât asupra noastră; mai mult decât vecinătatea vremelnică a unui blocaj de trafic ne
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
-se, de pe munte, cu zgomot, să mă spulbere. Sau muiată în vin, în oțet. Sug, amețit. Zile, nopți, săptămâni la rând. Asta îmi mai lipsește, să-mi arate și alții neîncrederea ! Mă desființează, nu mai pot judeca. Devin orb, mut, paralizat, pierdut. Îmi regăsesc condiția mizerabilă, melancolia, murdăria. Nu sunt bun de nimic luni întregi. Mă recheamă iar, într-un târziu. Când a apărut ceva prea ciudat și încercările lor s-au repetat în gol. Nebunul ăla poate găsește, cumva, cheia
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
cît se poate de adevărat, spunea tata și-i umplea iar paharul. — Trebuie să ai mintea limpede și mîna țeapănă, spunea el. — Ai perfectă dreptate, spunea tata. Asta o să-ți dea așa o Înțepenire, tinere, Încît ai să fii practic paralizat. Domnul Gates și părintele Dolan rîdeau de le curgeau lacrimi pe obraji. Doamne, ce ne mai distram pe vremea aia, totul era curat și nevinovat. Apoi ne-am ridicat toți să plecăm și eram Într-adevăr tare neliniștiți: bietul băiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]